Decizia penală nr. 919/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 919/R/2012
Ședința publică din 14 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.- judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
G.: M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.
O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. A. R. împotriva încheierii penale f.n. din 8 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev de art 2 alin 1 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și art 14 alin 1 lit c din Legea nr.
143/2000 și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art 33 lit a Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat P. M. M., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat M. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui
Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea. Se arată că, temeiurile arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi pentru a justifica privarea de libertate a inculpatului, considerând că se impune aplicarea dispozițiilor art 139 Cod procedură penală, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. La baza luării măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, s-au avut în vedere indicii și probe ce nu mai subzistă. Astfel, aduce în exemplificare, declarația martorului S., care inițial a declarat că a cumpărat 200 grame de la inculpat și ulterior și-a schimbat declarația indicând o cantitate mult mai mică. Inculpatul a deținut o cantitate mică de droguri, achiziționată pentru consumul propriu, le consuma cu prietenii neștiind că acest lucru era o infracțiune. În perioada cât a stat arestat a conștientizat că este și o problemă de ordin public, infracțiune. Referitor la pericolul social, consideră că față de inculpat se poate aplica o măsură mai puțin restrictivă, considerând că, lăsarea în libertate nu ar împiedica desfășurarea procesului penal, acesta conștientizând faptele comise, fiind dispus să se îndrepte.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea inculpatului de libertate. P. pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică este circumstanțiat de natura infracțiunilor pe care se presupune că le-ar fi comis, modalitatea în care se prezumă că faptele ar fi fost săvârșite, intervalul îndelungat de timp, impactul social negativ și că, asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.Toate acestea justifică temerea că, lăsat în libertate inculpatul ar putea comite fapte similare și în alte împrejurări, punând în pericol valori sociale esențiale ocrotite de legea penală.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Nu poate fi omisă perioada îndelungată de timp în care se presupune că faptele au fost comise, caracterul repetat al acestora și de asemenea că, din probele administrate se prezumă că inculpatul ar fi comercializat droguri de risc unui număr mare de consumatori, printre care și elevi minori, împrejurări ce circumstanțiază pericolul pe care-l prezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Inculpatul B. A. R. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 8 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. A.-R. și în consecință a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat prin apărător.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul din 05 iunie 2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. dat în dosarul nr.
80-D/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul B. A.-R. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Prin același rechizitoriu, a fost trimis în judecată și inculpatul M. I. E. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal
și art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Inculpatul B. A.-R. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 268 din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data 15 mai 2012 și până la data de 12 iunie
2012 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 25/U din 15 mai
2012.
În sarcina inculpatului B. A.-R. s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că în perioada 2010-mai 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a deținut, a oferit, a distribuit, a transportat, a livrat, a vândut altor persoane în mod repetat și constant (inclusiv investigatorului sub acoperire și unor minori) diverse cantități din drogurile de risc cannabis și rezină de cannabis
(hașiș), fiind vorba de sute de grame din drogurile respective; de asemenea, în aceeași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a procurat droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis - hașiș) și a deținut pentru consum propriu fără drept astfel de droguri, consumând efectiv asemenea droguri.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul B. A. R. ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, respectiv: procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, aflate la filele
43-229 dosar urmărire penală, din care rezultă caracterul organizat al activității desfășurate de acesta (numărul mare de persoane implicate, modalitatea de operare, numărul mare de acțiuni); proces-verbal al investigatorului sub acoperire; rapoarte de constatare tehnico-științifică realizate de L. de A. F.-C. D.
și P. C., din care rezultă confirmarea științifică a caracteristicilor și naturii substanțelor ilicite provenite de la inculpat aflate la filele 13-16 și 258 dosar urmărire penală; procese-verbale de verificare și constatare - f.21-42 dosar urmărire penală; copia depoziției numitului S. P. B. în dosarul penal nr. 22- D/P/2011 al B.ui T. Sălaj din cadrul DIICOT; procese-verbale de percheziție domiciliară. S-a mai reținut că inculpatul a săvârșit cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit.f Cod procedură penală).
În raport de actele dosarului, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
P. pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică este circumstanțiat de natura infracțiunilor pe care se presupune că le-ar fi comis, modalitatea în care se prezumă că faptele ar fi fost săvârșite, intervalul îndelungat de timp, precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății. Toate acestea justifică temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite fapte similare și în alte împrejurări, punând în pericol valori sociale esențiale ocrotite de legea penală.
Menținerea stării de arest a inculpatului este conformă și cu scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală, respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal, ținând seama și de actualul moment procesual.
Toate acestea constituie motive pertinente care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului, dat fiind și faptul că lăsarea sa în libertate ar fi de natură să tulbure ordinea publică și să creeze un sentiment de insecuritate, în condițiile în care este acuzat de comiterea unor asemenea fapte.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. În acest sens, nu poate fi omisă perioada îndelungată de timp în care se presupune că faptele au fost comise, caracterul repetat al acestora și de asemenea că din probele administrate se prezumă că inculpatul ar fi comercializat droguri de risc unui număr mare de consumatori, printre care și elevi minori, împrejurări ce circumstanțiază pericolul pe care-l prezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Pe de altă parte, luarea ori menținerea unei măsuri preventive se realizează în principal pentru a se preveni comiterea de astfel de noi fapte și pentru a asigura aflarea adevărului printr-o bună desfășurare a procesului penal. Punând în balanță interesul general al societății de a fi ferită de astfel de fapte, cu interesul personal al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, instanța apreciază că, la acest moment, interesul general primează.
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat prin apărător, în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat , cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului în continuare.
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpat s-au avut în vedere indicii și probe care nu mai subzistă. Astfel, din declarația martorului S. rezultă că acesta a cumpărat de la inculpat 200 gr. droguri, însă ulterior și-a schimbat declarația indicând o cantitate mult mai mică.
Inculpatul a deținut o cantitate mică de droguri, achiziționată pentru consumul propriu sau a prietenilor, neștiind că acest fapt constituie infracțiune.
În perioada în care a stat arestat inculpatul a conștientizat gravitatea faptei comise, astfel că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ar fi suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.160/b și art.300/1 C.p.p. referitoare la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul B. A. după sesizarea instanței de judecată, fiind îndeplinite și condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru presupusele infracțiuni reținute în sarcina acestuia, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin natura deosebit de gravă a presupuselor fapte pentru care este cercetat, numărul mare de persoane implicate, multitudinea actelor materiale, precum și efectele profund negative asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe, care au fost puse în vânzare de inculpat, respectiv canabis și rezină de canabis.
Solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, este neîntemeiată la acest moment procesual, nefiind începută cercetarea judecătorească la instanța de fond, până în prezent fiind finalizată doar urmărirea penală și sesizată instanța cu actul de trimitere în judecată.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că unii martori și-au schimbat declarațiile și a exemplificat pe martorul S. , nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive după sesizarea instanței de fond în condițiile art.160/b și art.300/1 C.p.p.
Instanța de fond după finalizarea cercetării judecătorești urmează să analizeze toate probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și cea de judecată și să se pronunțe asupra acestora.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.160/b și art.300/1 C.p.p. și că nu se impune la acest moment procesual înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, așa cum solicită inculpatul prin motivele de recurs, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul B. A. R. împotriva încheierii penale din 8 iunie
2012 a T.ui M. urmează să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. R. deținut in
Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 8 iunie 2012a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 25 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. B. M..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. G. D. P.
G. M. N.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...). Jud.fond.S. F.A.
| ← Decizia penală nr. 823/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 792/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
