Decizia penală nr. 893/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.893/R/2012
Ședința publică din 12 iunie 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă J. C. N., inculpatul S. F. P. și partea vătămată J. C., împotriva sentinței penale nr. 115 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1,2 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. F. P. personal asistat de av.M. A. în substituirea apărătorului ales, av.Iordăchescu E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și partea vătămată J. C. asistată de apărător ales, av.Anatol Pânzaru, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul legal al părții vătămate, numita P. A. și asiguratorul O. V. I. G. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar în circumstanțierea acestuia o serie de caracterizări care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
R.ul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executarea în regim de detenție, raportat la gravitatea faptei și conduita iresponsabilă a inculpatului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.a și c C. prin raportare art.76 lit.d C. precum și a cauzei de reducere a pedepsei conform art.3. alin.7 C.pr.pen., cu menținerea modalității de executare dispusă de instanța de fond. S. de fapt nu este contestată de inculpat motiv pentru care acesta a solicitat reducerea limitelor de pedeapsă conform disp.art.3. C.pr.pen. La individualiazera judiciară a pedepsei trebuie avut în vedere nu doar actul infracțional ci și circumstanțele personale ale inculpatului. A., se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale, regretul sincer manifestat precum și caracterizările depuse din care rezultă că este o persoană responsabilă. Mai mult, acesta se bucură de sprijinul familiei, este angajat, este administrator al unei societăți comerciale, a recunoscut și regretat fapta, a cooperat cu organele de cercetare penale iar ceea ce s-a întâmplat a fost un eveniment izolat. În ceea ce privește modalitatea de executare, consideră că prima instanță a procedat corect.
Apărătorul părții civile J. C., critică soluția instanței de fond, hotărâre prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an și patru luni cu suspendare. De asemenea, critică soluția și sub aspectul laturii civile. I. de fond nu s-a pronunțat sub nici o formă cu privire la daunele materiale care au și fost dovedite. Apreciază că soluția este injustă, netemeinică și incorectă sub aspectul cuantumului pedepsei și sub aspectul modalității de executare. Inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform disp.art.3. C.pr.pen., în condițiile în care, la cuvântul pe fond a avut unele remarci cu privire la starea de fapt, aspect care trebuia să fie sancționat de către instanța de judecată. S-a apreciat că recunoașterea infracțiunii și nedorința inculpatului de a administra probe ar echivala cu o solicitare legală de a se judeca dosarul conform procedurii simplificate. La dozarea pedepsei, instanța trebuia să ia în considerare efectiv starea de fapt din data de 24 ianuarie 2010, atunci când, inculpatul împreună cu trei prieteni, a pătruns într-una din cele mai aglomerate interesecții, cu o viteză peste limita legală de circa 100 km/h. În urma accidentului, victima a fost proiectată din autoturismul său la o distanță de circa 20-30 m și au foat avariate un număr de nouă autoturisme. S-a încercat a se implementa ideea că acest accident s-a petrecut în momentul în care s-au schimbat culorile semaforului. Nu este de acord cu pedeapsa aplicată pentru că inculpatul nu a manifestat nici un regret față de singura rudă a victimei respectiv sora. Nu s-a interesat și nu a dat nici măcar un telefon. Mai mult, în această perioadă a beneficiat de clemența organului de urmărire penală și a condus în continuare. De asemenea, inculpatul a beneficiat de prevederile legale care îi permis să nu aibă nici o răspundere pe latura civilă pentru că vine societatea de asigurări care preia toate acele cheltuieli pe care ar trebui să le plătească inculpatul. Cu privire la latura civilă, arată s-a înregistrat o constituire de parte civilă prin care s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 200 mii euro daune morale și 6708,36 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, dovedite cu facturi depuse la dosar înainte de citirea actului de sesizare. De asemenea, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în totalitate, ce aparținea victimei. I. de judecată a admis în parte constituirea de parte civilă doar sub aspectul daunelor morale dar nu s-a pronunțat sub nici o formă asupra daunelor materiale. Inculpatul a fost de acord cu plata acestor despăgubiri în măsura în care vor fi dovedite. Cu privire la recursul parchetului, lasă la aprecierea instanței iar referitor la recursul inculpatului, solicită respingerea lui.
R.ul P., referitor la recursul inculpatului, solicită respingerea lui. În ceea ce privește recursul părții civile, solicită admiterea lui pe latură penală iar pe latură civilă, admiterea cererii cu privire la daunele materiale iar în ceea ce privește daunele morale, dă credit primei instanțe.
Apărătorul inculpatului, cu privire la recursul părții civile, raportat la latura penală, solicită respingerea lui având în vedere că instanța de fond a procedat corect în momentul în care a reținut disp.art.3. C.pr.pen. Inculpatul și-a recunoscut culpa în producerea accidentului. Familia inculpatului a suportat o parte din cheltuieli iar proprietarii autoturismelor avariate au fost despăgubiți. Referitor la daunele materiale, solicită admiterea lor iar în ceea ce privește daunele morale, consideră că instanța este în măsură să acorde o sumă necesară pentru ameliorarea suferinței. Cu privire la recursul parchetului, solicită respingerea lui.
Inculpatul Ș. F. P., având ultimul cuvânt, arată că regretă mult cele întâmplate și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 115 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., a fost condamnat inculpatul S. F. P. - fiul lui P. si M., nascut la data de (...) in mun. C. N., jud. C., domiciliat in localitatea F., str. E., nr. 190 A, bl. corp C, et. 2, ap.
12 jud. C., are cetatenie romana, studii medii, conducator auto la SC J. si D. T. SRL necsatorit, fara copii, fara antecedente penale, CNP 1., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1 si 2 C., cu art.
3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de: - 1 an si 4 luni inchisoare
În baza art.71 C., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a C., numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevazuta de art.71 alin.2 C..
În baza art.81 C. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de
1 an si 4 luni închisoare pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 4 luni, stabilit in conditiile art.82 C. .
În baza art.71 alin. 5 C., raportat la art. 64 lit. a C., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
În temeiul art.359 C. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art. 83 si art. 84 C., a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art.14, art.346 C., art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la 30.000
Euro daune morale, cu dobanda legala pana la data platii integrale, in favoarea partii civile J. C.
S-a constatat ca SC O. V. I. G. are calitatea de asigurator de raspundere civila in cauza.
În baza art. 192 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata in favoarea partii civile J. C.
În baza art.191 C. a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, la data de (...), în dosarul 934/P/2010 și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de (...), sub nr. (...), s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. F. P., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod. pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de (...), în jurul orei 21.20, învinuitul S. F. P., aflat la volanul autoturismului marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...), a pătruns în intersecția semaforizată a str. C. F. cu str. T. din C.-N., cu viteză sporită și fără respectarea culorii roșii a semaforului aferent direcției sale de deplasare, mun. O.. În aceste condiții, a avut loc impactul dintre autoturismul inculpatului și cel al victimei J. R. V., marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare PA WN 95, care circula regulamentar dinspre str. T., cu implicarea părții frontale a autoturismului Audi și a celei față și lateral-stânga a autoturismului Opel Corsa, în urma căruia J. R. V. a decedat pe loc, din cauza leziunilor cranio-cerebrale produse prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare (f. 5-8), schiță accident și planșă foto (f. 9-30), adresă Direcția tehnică serviciul Siguranța Circulației urbane rețele edilitare și transport local mun. C.-N. (f. 34), schiță intersecție și diagramă semaforizare (f. 35-37), buletine analiză toxicologică (f. 91-92, 98-100), certificate medico-legale (f. 94-96), declarațiile martorilor H. A. F. (f. 38-39), Manasses Ianos (f. 40), M. Alexandru (f. 45), Șulea I. (f.
48), Vușcan Iosif (f. 52-53), Mocean Constantin D. (f. 60), T. M. R. (f. 61), Mânzat Uțiu
A. (f. 65), D. V. D. (f. 66), B. I. A. (f. 67-68), Zăpârțan Lavinia (f. 69-70), Căprar R. O. (f. 71-72), B. M. F. (f. 73-74), Macovei Aureliu (f. 75-76), Neamțiu A. (f. 77), Neamțiu A. L. (f. 78), Pușcaș M. (f. 79) și a învinuitului Ș. F. P. (f. 97, 109-111).
La termenul de judecată din data de (...), înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul Ș. F. P. a învederat instanței că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 3201 C.
În baza art. 3201 alin. 3 C. instanța a procedat la audierea inculpatului, care a declarat că recunoaște săvârșirea faptei și nu are obiecțiuni în privința actelor de urmărire penală, arătând că regretă fapta comisă.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea acestei proceduri simplificate, instanța a admis cererea inculpatului, motiv pentru care urmează a aprecia asupra săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului Ș. F. P. prin rezoluția dată de organele de cercetare penală la data de (...) și confirmată prin rezoluția procurorului din data de (...) (f. 4 ).
În data de (...), în jurul orei 21.20, inculpatul Ș. F. P. se afla la volanul autoturismului marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...) și conducea pe str. C. F., având direcția de deplasare spre restaurantul M. din cartierul M., astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor B. I. A. (f. 67-68), Zăpârțan Lavinia (f. 69-70) și Căprar R. O. (f. 71-72), pasageri în autoturismul condus de către inculpat.
În acel moment, de pe str. T., a pătruns în intersecția cu str. C. F., pe culoarea verde a semaforului, autoturismul marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare PA WN
95, condus de către J. R. V., producându-se impactul violent dintre cele două autovehicule, cu implicarea părții frontale a autoturismului Audi și a celei față și lateral- stânga a autoturismului Opel Corsa, astfel cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 5-8), schița locului producerii accidentului rutier și planșa fotografică cu aspecte de la investigația tehnico-științifică a locului faptei (f. 9-30). În urma coliziunii, autoturismul marca Opel Corsa a fost împins în sens contrar direcției sale de deplasare, acroșând un autovehicul marca Dacia, parcat pe partea dreaptă a str. C. F., iar autoturismul inculpatului, fiind deviat de la traiectoria sa înspre stânga, a intrat pe contrasens și a lovit un grup de șase autovehicule, parcate în apropierea intersecției antemenționate.
De asemenea, din aceste mijloace de probă, coroborate cu declarațiile martorilor B. M. F. (f. 73-74), Macovei Aureliu (f. 75-76), Neamțiu A. (f. 77), Neamțiu A. L. (f. 78), Pușcaș M. (f. 79), reiese că, urmare a impactului celor două autoturisme, numitul J. R. V. a fost proiectat în afara mașinii, pe partea carosabilă, fiind accidentat mortal. Din raportul de constatare medico-legală nr. 628/III/52 din (...) (f. 94-96), rezultă că moartea victimei J. R. V. a fost violentă, putând data din (...), și s-a datorat unei transecții bulbo-pontine consecutive unei fracturi multieschiloase de calotă și bază de craniu, produsă în condițiile lovirii de părți dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerare bruscă în cadrul unui accident rutier. Totodată, raportul constată că există raport de cauzalitate între moartea lui J. R. V. și evenimentul rutier în care au fost implicate autoturismele conduse de către victimă și inculpatul Ș. F. P..
Din procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 5-8) mai reiese că autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...), condus de către inculpat, a lăsat o urmă de frânare, derapare rulare forțată pe o distanță de 53.50 metri, ceea ce, coroborat cu declarațiile martorilor H. A. F. (f. 38-39), Macovei Aureliu (f. 75-76), B. I. A. (f. 67-68), B. M. F. (f. 73-74), indică faptul că automobilul condus de către inculpat avea o viteză foarte mare, care depășea în mod peremptoriu viteza legală de 5. admisă în localitate. A. situație e confirmată chiar de declarația inculpatului (f. 97), care a admis că nu a putut evita contactul cu mașina în care se afla victima, întrucât avea o viteză de 70-80 km/oră.
I. a reținut, din analiza diagramei de semaforizare (f. 37), că semafoarele notate V 1.1, V 1.2 și V 1.3, corespunzătoare sensului de mers înspre centrul mun. C.- N., au același ciclu de semaforizare cu semafoarele notate V 2.1 și V 2.2, corespunzătoare sensului de circulație înspre com. F.. Din declarațiile martorilor B. M. F. (f. 73-74), Macovei Aureliu (f. 75-76), Neamțiu A. (f. 77), Neamțiu A. L. (f. 78), Pușcaș M. (f. 79), care circulau pe benzile aferente semafoarelor V 1.1, V 1.2 și V 1.3, deci spre centrul orașului, rezultă că, anterior producerii accidentului, semafoarele respective afișau culoarea roșie, fiind în intervalul ultimelor 30 de secunde ale ciclului, astfel că au oprit autoturismele, pentru a acorda prioritate automobilelor care veneau dinspre str. T.. Martorii mai precizează că din momentul în care au văzut culoarea roșie și până în momentul în care au oprit autoturismele, din contrasens, nu a trecut niciun autovehicul. De asemenea, în timp ce staționau, au observat cum un autoturism marca Opel Corsa pătrunde dinspre str. T. în intersecție, dorind să vireze stânga spre centrul orașului, moment în care a fost lovit de către autoturismul marca Audi, condus de către inculpat.
A., coroborând diagrama de semaforizare (f. 37) cu declarațiile martorilor, instanța a reținut că atât semafoarele aferente sensului de deplasare O.-C. N., cât și semafoarele pentru sensul invers de circulație și anume, O.-C. N., arătau culoarea roșu, pentru același interval de timp, respectiv 30 de secunde. În consecință, este irefutabil faptul că inculpatul, în momentul în care a lovit mașina condusă de către victima J. R. V., a pătruns în intersecție pe culoarea roșu a semaforului, nerespectând obligațiile rutiere la întâlnirea unui astfel de semnal.
Prin declarația dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (f.
109-110), inculpatul a recunoscut că a intrat in intersecția dintre str. T. cu str. C. F. pe culoarea roșu a semaforului, arătând că a apreciat că poate trece prin intersecție fără să pună în pericol circulația rutieră, precum și că se consideră vinovat și regretă cele întâmplate.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 250/(...) (f. 98), rezultă că inculpatul nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice la momentului producerii evenimentului rutier.
În aceste condiții, instanța a reținut că inculpatul Ș. F. P. se face vinovat de producerea accidentului care a avut loc în data de (...), în jurul orei 21.20, și care a avut drept consecință decesul numitului J. R. V.
În drept, fapta inculpatului Ș. F. P., care, în data de (...), în jurul orei 21.20, aflându-se la volanul autoturismului marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...), a pătruns în intersecția semaforizată a str. C. F. cu str. T. din C.-N., cu viteză sporită și fără respectarea culorii roșii a semaforului, lovind autoturismul condus de către victima J. R. V., marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare PA WN 95, care circula regulamentar dinspre str. T., impact în urma căruia J. R. V. a decedat pe loc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevazuta și pedepsita de art. 178 alin.
1 și 2 C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de ucidere a victimei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice, respectiv a art. 35 OUG 195/2002, care dispune că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, și a art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002, potrivit căruia la intersectiile cu circulație dirijată prin semafoare, conducatorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicațiile acestuia.
Așadar, acțiunea de conducere pe drumurile publice desfășurată de inculpat, în data de (...), în jurul orelor 21.20 a fost îndeplinită necorespunzător și uciderea din culpă a fost săvârșită în timpul exercițiului acestei activități de conducere, ceea ce atrage incidența alin. 2 al art. 178 C..
Urmarea imediată constă in moartea unei persoane, in cauză numitul J. R. V., decedat ca urmare a unei transecții bulbo-pontine consecutive unei fracturi multieschiloase de calotă și bază de craniu, produsă în condițiile lovirii de părți dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerare bruscă în cadrul unui accident rutier.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedita cu certitudine de intreg materialul probator administrat în cauză. Chiar în raportul de expertiză medico-legală se arată că există o legatură de cauzalitate directă între leziunile traumatice cauzate de accidentul rutier din data de (...) și decesul victimei (f. 94-96).
Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma culpei cu prevedere, reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C. pen., inculpatul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce. Inculpatul a dat dovada de neglijență gravă (culpa lata), intrucât rezultatul faptei sale era previzibil pentru oricine, dar din declarațiile sale reiese că, probabil din cauza neatenției și a vitezei destul de mari, nu a observat autoturismul victimei care pătrundea în intersecție, arătând că a apreciat că poate trece prin intersecție fără să pună în pericol circulația rutieră, bazându-se în mod neîntemeiat atât pe experiența sa de șofer, el lucrând ca agent vânzări autoturisme și conducător auto, cât și pe proprietățile tehnice ale autovehiculului condus.
I. a reținut culpa exclusivă a inculpatului, care ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi respectat regulile de circulație pe drumurile publice, neputând reține vreo culpă concurentă a victimei, intrucat aceasta din urmă circula regulamentar, pe culoare verde a semaforului, având prioritate de trecere.
Așadar, instanța a constatat că fapta inculpatului este o faptă tipică, prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social și a fost săvârșită cu vinovăție, urmând a condamna inculpatul la pedeapsa inchisorii.
La individualizarea pedepselor, instanța a luat în considerare dispozițiile art.
72 din Codul P.. A., instanța s-a raportat la limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la faptul că inculpatul avea o viteză ce depășea limita legală admisă și că nu a respectat culoarea roșu a semaforului, punând în primejdie viața participanților la trafic, la vârsta inculpatului, la faptul că este la prima abatere de la normele legii penale, fiind cunoscut în societate cu un comportament corespunzător, de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Cu toate acestea, instanța nu a putut reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin alin. 1 lit. c C., întrucât, cu ocazia primei declarații date în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a afirmat că a pătruns în intersecție pe culoarea galbenă a semaforului, fapt contrazis de toate probele administrate în cursul procesului penal. A., atitudinea sa inițială a fost nesinceră, astfel că inculpatul nu va beneficia de tratamentul sancționator al art. 76 lit. d C. și de incidența circumstanței atenuante judiciare de la art. 74 alin. 1 lit c C..
De asemenea, pentru individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a o aplica inculpatului, instanța a reținut că judecata cauzei a avut loc în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 din Codul de pr. pen., inculpatul recunoscând în totalitate fapta comisă, motiv pentru care se impune o reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, în conformitate cu alin. 7 al aceluiași text de lege, limite care, in cazul infractiunii de ucidere din culpa prevazute de art. 178 alin. 1 si 2 C. pen., vor fi 1 an si 4 luni, respectiv 4 ani si 8 luni.
În temeiul art. 178 alin. 1 si 2 C. pen și în condițiile art. 3201 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul Ș. F. P. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 C.
În baza art. 71 al. 2 din Cod pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.
64 al. 1 lit. a (teza a II-a) Cod pen., pe perioada și în condițiile prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
Prin decizia LXXIV (74) din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că:
„dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal";.
În raport cu interzicerea dreptului de a alege, prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a C., instanța a arătat că art. 3 Protocol 1 din Convenție, obligă statele membre să organizeze la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. În cauza Hirst c. Regatului Unit, Curtea europeană a drepturilor omului a constatat încălcarea acestui articol ca urmare a interzicerii automate a exercitării dreptului de a alege de către o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea. A. jurisprudență a fost reiterată și în cauzele Sabou și Pârcălab și Calmanovici împotriva României.
Prin urmarea, având în vedere jurisprudența Curții Europene precum și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța a considerat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ținând seama de natura infracțiunii și gravitatea ei.
I. a apreciat că, raportat la vârsta inculpatului, la împrejurările concrete de fapt care au însoțit activitatea infracțională și la periculozitatea inculpatului evidențiată prin absența antecedentelor penale la care se referă art. 81 alin. 1 lit. b Cod pen., scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, motiv pentru care în temeiul art. 81 alin. 1 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C., care s-a socotit de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza 359 alin. 1 din C., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 Cod pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 din C. pen., pe durata termenului de încercare, instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.
Sub aspectul laturii civile, la termenul din data de (...) a fost depus la dosarul cauzei un înscris, prin care numita J. C. V., sora victimei J. R. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 200 000 euro daune morale.
Potrivit art.998-999 C. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.
Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciului, raportului de cauzalitate între cele două și vinovăția. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elemenelor sale constitutive .
I. a constatat că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. Având în vedere că legislația internă nu prevede nici un criteriu în funcție de care să fi evaluat prejudiciul nepatrimonial, aprecierea acestuia urmează a fi făcută în concret, prin raportare la toate împrejurările și circumstanțele cauzei.
În consecință, instanța a acordat cu titlu de despăgubiri pentru daune morale suma de 30 000 euro, având în vedere durerile și suferințele psihice pe care le-a suferit partea civilă ca urmare a săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă a cărei victimă a fost fratele acesteia, pierzând astfel singurul membru de familie rămas după moartea părinților. A., consecințele negative suferite de partea civilă, în plan psihic și afectiv, prin pierderea unicului său frate și a sprijinului ultimei rude apropiat aflate în viață, în vârstă de 22 de ani, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit și totodată notorie suferința provocată de pierderea unui frate. Totuși instanța a reținut că partea civilă nu s-a aflat în întreținerea sau îngrijirea defunctului, ambele persoane fiind mature, astfel că pretențiile inițiale sunt exagerate.
I., în temeiul art.346 alin. 1 C. raportat la art. 14 C. și art. 998-999 din C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de J. C. V. și a obligat inculpatul Ș. F. P. la plata sumei de 30 000 euro, cu dobânda legală, până la data plății integrale.
I. a constatat că SC O. V. Insurace G. are calitatea de asigurător de răspundere civilă în cauză.
În baza art. 192 din C., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea părții civile J. C. V.
În baza art. 191 al. 1 din C., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 al. 1 din C., onorariul apărătorului din oficiu, d-na Țînțaș M. D., în cuantum de 200 de lei, a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA
CLUJ-NAPOCA, partea civilă J. C. V. și inculpatul Ș. F. P. .
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a critica sentința instanței de fond ca fiind netemenică sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei si a solicitat casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună ca pedeapsa aplicată să se execute în regim de detenție raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei, gravitatea acetseia și urmările cauzate.
Inculpatul a criticat, la rândul său, soluția atacată ca fiind netemeinică în ceea ce privește omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.a și c C. prin raportare art.76 lit.d C., precum și a cauzei de reducere a pedepsei conform art.3. alin.7 C.pr.pen., solicitând casarea hotărârii în aceste limite și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei, cu menținerea modalității de executare dispusă de instanța de fond.
Recursul a fost motivat arătându-se că nu contestate starea de fapt astfel că se impune reducerea limitelor de pedeapsă conform disp.art.3. C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale care justifică reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale, regretul sincer manifestat, precum și caracterizările depuse din care rezultă că este o persoană responsabilă, se bucură de sprijinul familiei, este angajat, este administrator al unei societăți comerciale, a recunoscut și regretat fapta, a cooperat cu organele de cercetare penale, iar ceea ce s-a întâmplat a fost un eveniment izolat.
Partea civilă J. C. a invocat nelegalitatea și netemenicia sentinței instanței de fond și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și înlăturarea efetelor art. 3. C., cu executare în regim de detenție, iar cu privire la latura civilă să se dispună admiterea acțiunii civile în tolaitate.
În motivarea recursului s-a arătat că este greșită reținerea dispozițiilor art. 3. C. atâta timp cât inculpatul, în ultimul cuvând acordat în dezbaterea cauzei pe fond, a invocat o serie de aspecte contrare stării de fapt din actul de sesizare, situatie care ar fi trebuit să conducă la înlăturarea beneficiului stabilit de acest legal sub aspect sancționator.
S-a mai arătat că pedeapsa a fost greșit individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare deoarece nu s-a ținut seama de modul de comitere a faptei, urmările cauzate și comportamentul ulterior al inculpatului care nu a manifestat regret și interes în ceea ce privește despăgubirea părții civile.
Cu privire la latura civilă, recurenta- partea civilă a menționat că instanța de fond a omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind daunele materiale, deși prin actiunea civilă promovată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei 6708,36 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, dovedite cu facturi depuse la dosar înainte de citirea actului de sesizare și la plata sumei de 1.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în totalitate, ce aparținea victimei. De asemenea, apreciază că suma de 200.000 Euro solicitată cu titlu de daune morale este pe deplin justificată având în vedere prejudiciul moral ce i-a fost cauzat constând în pierderea fratelui care a fost unicul membru al familiei sale.
Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurent, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
I. de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 3. C.
A., s-a retinut în mod corect că în data de (...), în jurul orei 21.20, aflându-se la volanul autoturismului marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...), inculpatul a pătruns în intersecția semaforizată a str. C. F. cu str. T. din C.-N., cu viteză sporită și fără respectarea culorii roșii a semaforului, lovind autoturismul condus de către victima J. R. V., care circula regulamentar dinspre str. T., impact în urma căruia vicitima a decedat pe loc,
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (art. 178 alin. 1 si 2 C.pen).
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea observă că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că a fost corespunzător cuantificată, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că evenimentul rutier a fost consecința culpei exclusive a inculpatului care a încălcat flagrant norme elementare care reglementează siguranța traficului rutier, urmarea fiind producerea unor consecințe dramatice pentru victimă și familia acestuia.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului la viață a altor persoane.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță retinerea circumstanțelor atenunate nu se justifică deoarece, coborârea pedepsei sub minmul special prevăzut de lege ar conduce la stabirea unei sancțiuni mult prea diminuate, în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al faptei și urmările acestei, cu consecinta eludării rolului sancționator al acesteia.
Mai mult, instanța de fond a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului prin stabilirea pedesei la minimul special prevăzut de lege.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art.
3201 alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie
2011).
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a avut o poziție sinceră și a colaborat în toate fazele proceului penal, nu posedă antecedente penale, a manifestat regret și posedă un loc de muncă, se bucură de referințe pozitive, a avut un comportament anterior adecvat, a respectat normele si valorile sociale, ceea ce justifică concluzia că pe viitor conduita sa generală va fi una corespunzătoare.
Toate aceste aspecte conduc curtea la concluzia că pedepasa a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului, urmând a fi menținută fără a o majora, așa cum au solicitat parchetul și apărătorul părtii civile.
În privința modalității de executare însă, Curtea consideră că este fondată critica adusă sentinței recurate. A., spre deosebire de prima instanță, Curtea apreciază că raportat la rolul preventiv, sancționator și educativ al pedepsei, în cauza de față, ținând cont de consecințele tragice ale evenimentului rutier, inculpatului este necesar a îi fi aplicată o pedeapsă a cărei executare să se realizeze sub supraveghere potrivit art. 86/1 și urm. C., această modalitate fiind de natură a asigura o sancțiune justă și proporțională, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea observă că partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 6708,36 lei și 1000 Euro daune materiale (reprezentând cheltuieli de înmormântare și contravaloarea autoturismului distrus), petit cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat, și suma de 200.000 Euro daune morale (f. 106 dos. fond).
La termenul de judecată de azi inculpatul a achiesat la pretentiile părtii civile privind daunele materiale astfel că urmează se da eficiență pozitiei exprimate având în vedere principiul disponibilității.
Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. A., la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victima indirectă, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin R. C. de M. al C. E. nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.
În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă psihică de profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea fratelui, care a fost singura rudă rămasă în viață, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul afectiv cauzat acesteia și de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și partea civilă J. C. V., iar sentința penală atacată se va casa numai cu privire la individualizarea executării pedepsei aplicată inculpatului și soluționarea acțiunii civile cu privire la petitul vizând daunele materiale.
Rejudecând în aceste limite dispune se va dispune în temeiul art. 86/1 C. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului Ș. F. P. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni prev. de art. 8. C.
Potrivit art. 86/3 și urm. C. se va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, serviciu desemnat cu supravegherea b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență e) să nu conducă nici un fel de vehicule.
Potrivit art. 359 C. inculpatul va fi atentionat asupra consecințelor nerespectării dispozițiile art. 86/4 C. privind revocarea beneficilui suspendării sub supraveghere.
Potrivit art. 14 C. rap. la art. 998 C.(în vigoare la data comiterii faptei) se va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 6708,36 lei și 1000 euro reprezentând daune materiale.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul Ș. F. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C. se va stabili suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, iar potrivit art. 192 al. 3 C. restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
1. Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și partea civilă J. C. V. împotriva sentintei penale nr. 115 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează numai cu privire la individualizarea executării pedepsei aplicată inculpatului Ș. F. P. și soluționarea acțiunii civile cu privire la petitul vizând daunele materiale.
Rejudecând în aceste limite dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului Ș. F. P. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni.
Dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, serviciu desemnat cu supravegherea b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență e) să nu conducă nici un fel de vehicule.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod procedură penală.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 6708,36 lei și 1000 euro reprezentând daune materiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
2. Respinge recursul declarat de inculpatul Ș. F. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
Stabilește câte 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
Obligă inculpatul să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. O. C.
| ← Decizia penală nr. 328/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1600/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
