Decizia penală nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 9/A/2011
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTOR : I. M.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 57/2010 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., privind pe inculpatul B. A. trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.d Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal, art.181 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av. P. A., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul
B. A., părțile civile S. J. de U. Z., S. C. J. de U. C., S. J. de A. S. și S. C. de U. C. și L. C. și părțile vătămate P. C., P. M. și L. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească
și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul P. solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe. C. dacă raportul de expertiză dispus în cauză nu schimbă situația avută în vedere de către prima instanță, apreciază că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, reținându-se doar declarația acestuia, care a afirmat că nu-și amintește să fi văzut un cărucior. Probele administrate în cauză în faza de urmărire penală coincid cu cele administrate în apel, din acestea rezultând existența unor leziuni produse prin lovituri cu pumnul, raportul de constatare medico-legală și celelalte probe de la dosar stabilind că moartea victimei a fost violentă și s-a produs ca urmare a evenimentelor din acea seară, acestea având legătură de cauzalitate chiar dacă decesul a intervenit după două zile. Solicită a se avea în vedere că raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel stabilește că acele lovituri puteau fi produse prin lovire cu un corp activ, ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față, precum și că cea mai probabilă cauză a morții victimei este compresiunea între două planuri dure, cu mențiunea că victima avea doar câteva săptămâni. Învederează instanței că inculpatul nu exclude varianta că ar fi lovit victima din eroare, dar a precizat că nu-și amintește despre acel cărucior pentru că era sub influența băuturilor alcoolice și era întuneric.
În ceea ce privește susținerile că leziunile ar fi fost produse de apropiații victimei solicită a se avea în vedere că la dosar există declarații de martori, care au confirmat existența altercației verbale și că totul s-a rezumat la aceasta. A. probe că aparținătorii victimei ar fi pornit o altercație nu există, iar existența semnelor pe corpul victimei se explică prin tratamentul aplicat acesteia pentru salvarea sa.
Raportat la infracțiunea de omor solicită a se avea în vedere existența unor neconcordanțe între declarațiile părților vătămate, ale inculpatului și ale celor doi martori prezenți la desfășurarea evenimentelor, acest fapt rezultând din lecturarea acestor declarații.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu consideră că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, deoarece din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că la nord și la sud exista un gard de sârmă, la est era drumul, iar la vest era un teren viran și o pădure, fiind astfel întrunite dispozițiile art. 192 C. și cele din literatura de specialitate și practica judiciară.
De asemenea, apreciază că în cauză în mod greșit prima instanță nu a aplicat prevederile art. 71 și 64 C., deși s-a dispus achitarea acestuia și că deși a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.
181 C. nu s-a făcut aplicarea art. 79 C., sens în care solicită înlăturarea acestor nelegalități. T., învederează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză.
Apărătorul inculpatului B. A. solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către Tribunalul Sălaj, cu mențiunea de a se avea în vedere și memoriul depus în scris.
Constată că în cauză se critică hotărârea instanței de fond pentru că nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice, însă din acest punct de vedere apreciază critica adusă ca fiind nefondată, întrucât la paginile 4-17 din hotărâre se apreciază că nu se poate reține infracțiunea de omor, deci nu se poate susține că instanța nu s-a pronunțat. Mai mult, fapta trebuie probată prin dovezi certe și indubitabile, iar lipsa de coroborare dintre declarațiile inculpatului, care sunt destul de sincere în opinia sa, nu pot duce la reținerea infracțiunii de omor sau la reținerea unei alte infracțiuni. Pentru aceste motive solicită respingerea ca nefondată a acestei critici.
În ceea ce privește susținerile că nu s-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. 2 și art. 64 lit. a, c C. față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în raport de art. 7. alin. 3, raportat la art. 5 C., interzicerilor drepturilor sunt supuse aprecierilor instanței și nu este obligatorie aplicarea acestora. Pentru aceste considerente solicită respingerea ca nefondate și a criticilor privind neaplicarea art. 71 și 64 C.
Apreciază ca fiind neavenită și critica adusă soluției de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, întrucât din declarațiile testimoniale și scrise rezultă că acel teren era o parte a clădirii, fără gard, fără poartă, doar cu câțiva stâlpi, motiv pentru care consideră că nu se poate susține că s-a sustras în incita unei curți, în mod corect dispunându-se achitarea inculpatului.
Referitor la infracțiunea de omor, pentru care s-a dispus achitarea inculpatului, învederează faptul că instanța de fond că a analizat poziția fiecărei părți în raport de declarația martorilor, a susținerilor inculpatului, ce permanent a recunoscut, aceste analize regăsindu-se în motivarea sentinței penale atacate la filele 4-16. Susține că și această critică este nefondată, observându-se o meticulozitate a instanței de fond de a se pronunța în cunoștință de cauză. A. că această analiză a instanței de fond desprinde cu claritate existența unui conflict cu partea vătămată, căruia inculpatul i-a aplicat o corecție, pentru care acum suportă rigoarea legii. Consideră că instanța a analizat foarte amplu declarațiile martorilor, ale inculpatului și ale părții vătămate, verificându-se cu atenție ce a fost de natură a conduce la infracțiunea de omor. A. că raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel relevă un aspect de necontestat, respectiv la punctul 3 și 5 din concluziile raportului de expertiză se precizează că acele leziuni s-au putut produce prin compresiunea capului între două planuri dure. Solicită a se avea în vedere că, căruciorul nu are planuri dure, partea de deasupra era acoperită cu pânză și partea de jos, era moale. De asemenea, la punctul 5 din concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că nu au existat leziuni în părțile moi ale capului, excluzându-se astfel posibilitatea producerii leziunilor tanato-generatoare cu un corp dur, respectiv cu pumnul sau cu bâta, neputându-se deci discuta despre lovituri de cauzalitate între activitatea inculpatului și leziunile provocatoare de deces. Mai mult, inculpatul nu avea posibilitatea ca din căruță să lovească căruciorul cu bâta.
Pe lângă concluziile medicale și analiza amplă a probelor apreciază că soluția atacată este obiectivă, bazată pe probe și concluziile medicale, ce exclud raportul de cauzalitate, astfel că solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 57 din data de 30 septembrie 2010 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., în baza art. 181 alin.(1) Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului B. A. (fiul lui A. și Ana, născut la data de (...) în loc.Brebi, jud.S., domiciliat în oraș J., str.C. nr.5, jud.S., CNP 1.) pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, iar în baza art.81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5(cinci) ani, termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, iar în baza art.88 Cod penal, s-a computat (scăzut) din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, în intervalul de timp (...) - (...).
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, respectiv art.10 lit.d
Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.174 alin.(1), 175 alin.(1) lit.c Cod penal respectiv violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.(2) Cod penal.
În baza art.109 Cod procedură penală, s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, o bucată de scândură ce conține pete de culoare brun- roșcată și un cărucior pentru copii respectiv o bâtă de lemn în lungime de
1,33 m (corp delict) să fie păstrate în continuare în Camera de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, căruciorul pentru copii urmând a fi restituit părților civile P. C. și P. M. M., după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a constatat că S. C. de U. pentru C. - C.-N. și moștenitorii părții vătămate L. I., nu s-au constituit părți civile în proces.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1176,87 lei despăgubiri civile către S. J. de U. - Z., sumă ce s-a actualizat cu dobânda oficială
B.N.R., de la data producerii evenimentului ((...)) până la data plății integrale.
S-au respins cererile în despăgubiri civile formulate de S. C. J. de U. -
C., S. J. de A. S. și părțile vătămate P. C. și P. M. M.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorar avocațial din oficiu, avansat din fondurile M.ui Justiției către Baroul de A. S.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.d Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal și art.181 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, fiind expuse următoarele etape procesuale:
La data de 27 august 2009 organele de politie au fost sesizate de catre cadrele medicale din cadrul S.ui O. J. despre faptul ca in seara zilei de (...) in jurul orelor 21,30 la aceasta unitate sanitara a fost adus cu ambulanta sugarul P. N. D., in varsta de 10 săptămâni, însoțit de mama sa P. M. M., mama afirmând ca sugarul a fost victima unei agresiuni . Sugarul P. N. D. a fost transportat de urgenta cu ambulanta la S. J. de U. Z. si de aici la S. C. J. de U. C.
S-a procedat la întocmirea dosarului penal nr. 1094/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Jibou, dosar in care la data de (...) a fost începuta urmărirea penala fata de învinuitul B. A. pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporala grava prev. de art. 182 alin 2 Cod penal .
La data de (...) ora 12,08 organele de urmărire penala au fost sesizate de către personalul medical din cadrul S.ui C. de U. C. - C. de N., despre faptul ca sugarul P. N. D., internat in unitatea mai sus menționata, a decedat la data de (...) in jurul orelor 11,30 .
Prin ordonanta din (...) a P. de pe lângă Judecătoria Jibou, data in dosarul nr. 1094/P/2009 , a fost declinata competenta de efectuare a urmăririi penale in favoarea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, dosarul fiind înregistrat sub nr. 491/P/2009 .
Prin ordonanta din data de (...) a P. de pe lângă T. S. a fost dispusa schimbarea încadrării juridice a faptei din vătămare corporala grava prev de art 182 alin 2 Cod penal in infracțiunea de omor calificat prev de art. 174 alin
1 , 175 alin 1 lit d Cod penal, fiind totodată începuta urmarire penala împotriva învinuitului pentru savarsirea acestei infracțiuni. Prin aceeași ordonanța s-a dispus extinderea cercetărilor si cu privire la săvârșirea de către învinuit a infracțiunii de violare de domiciliu prev de art 192 alin 2 Cod penal, fiind dispusa începerea urmăririi penale fata de inculpat si cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni .
Prin ordonanța din (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus punerea in mișcare acțiunii penale fata de învinuit pentru săvârșirea celor doua infracțiuni reținute in sarcina sa.
Prin ordonanța din (...) , in urma plângerii penale prealabile formulate de catre partea vătămata L. Ion, P. de pe lângă T. S. a dispus extinderea cercetărilor in cauza si cu privire la săvârșirea de către inculpat a infractiunii de vătămare corporala prev de art 181 alin 1 Cod penal , fiind totodată începuta urmărirea penala fata de inculpat si cu privire la aceasta infracțiune.
Măsurile preventive luate pe parcursul procesului, în cursul urmăririi penale, sunt următoarele:
Prin ordonanța din (...) a P. de pe lângă Judecătoria Jibou s-a dispus fata de învinuitul B. A. masura preventiva a obligării de a nu părasi localitatea J., fără încuviințarea procurorului, pe o durata de 30 de zile .
Prin ordonanța din (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus fata de inculpatul B. A. măsura preventiva a retinerii pe o durata de 23 de ore începând cu data de (...) ora 22,20 pana la data de (...) ora 21,20 .
Prin încheierea penala nr. 13/C din (...) a T.ui S., fata de inculpat a fost luata măsura arestării preventive pe o durata de 29 de zile începând cu data de (...) ora 19,30 pana la data de (...) ora 19,30.
Prin încheierea penala nr. 16/C din (...) Tribunalul Sălaj a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durata de 30 de zile, începând cu data de (...) ora 19 ,30 pana la data de (...) ora 19,30.
Prin încheierea penala nr. 19/C din (...) a T.ui S., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durata de 30 de zile, începând cu data de (...) ora 19,30 pana la data de (...) ora 19,30.
În cursul judecății, prin încheierea penală din (...) tribunalul a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe care a revocat-o la data de (...) iar prin decizia penală nr.47/R/(...) a Curții de apel- C. s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, se prezintă astfel:
Inculpatul B. A. locuiește in localitatea J. pe strada C. , intr-o zona destul de îndepărtata de restul localității J., zona în care locuiește un număr redus de persoane. Tot aici locuiește si familia partilor vătămate L. I., P. C. si P. M. M., intre aceasta familie si restul familiilor care locuiesc in zona existând o stare conflictuala mai veche, generata in special de faptul ca animalele aparținând familiei parților vătămate sunt lăsate libere si distrug recoltele celorlalte familii care locuiesc pe strada.
La data de (...), inculpatul B. A. s-a deplasat la martorul T. E. unde pe tot parcursul zilei a ajutat la efectuarea unor lucrări de construcție si unde a consumat băuturi alcoolice. Tot pe parcursul zilei inculpatul l-a ajutat si pe numitul P. V. sa mute un cazan de țuica consumând si aici băuturi alcoolice, in special țuica. Înspre seara inculpatul B. A. s-a dus agasa si apoi s-a deplasat la locuința martorului M. D., situata in vecinătatea casei sale . M. M. D. si soția sa au plecat de acasă in localitatea J., inculpatul rămânând aici cu copii martorului si continuând sa consume țuica.
In jurul orelor 21,00, inculpatul fiind deja intr-o stare avansata de ebrietate, și-a amintit ca in noaptea de 26/(...) a găsit caii aparținând părtii vătămate L. I. in gradina sa si s-a deplasat înspre locuinta partii vătămate sa ii ceara acesteia socoteala. Locuința parții vătămate L. I. este formata dintr-o curte si doua construcții, curtea fiind împrejmuita cu gard dar nefiind prevăzuta cu porti la intrare. In seara zilei de (...) aici se aflau partea vătămata L. I., care dormea intr-o căruța aflata in curte, partea vătămata P. M. M., aflata in casa dinspre drum si martorele L. C. si L. A., însoțite de copii in casa dinspre pădure .
Din probele administrate in cursul urmăririi penale rezulta faptul ca, după lăsarea întunericului, cele doua locuințe nefiind dotate cu curent electric, partea vatamata P. M. M., care locuiește in casa dinspre drum s-a deplasat la martorele L. C. si L. A. care locuiesc in casa dinspre pădure și le-a rugat sa aiba grija si de copii ei pana va așeza asternuturile . Apoi P. M. M., avându-l in brațe pe sugarul P. N. D., in vârsta de 10 săptămâni, s-a întors la locuința sa si l-a pus pe sugar intr-un cărucior pentru copii situat in curte in imediata vecinătate a căruței in care dormea L. I. si la o mica distanta de ușa de la locuința, după care a intrat in locuința pentru a așterne paturile .
In acest timp in curtea locuinței a intrat inculpatul B. A. care s-a indreptat spre casa dinspre drum, crezând ca aici o va găsi pe partea vatamata L. I. . Trecând pe lângă căruța, care se afla in fata casei, inculpatul a observat faptul ca partea vătămata doarme in căruța si a început sa ii aplice acesteia lovituri repetate cu pumnii si apoi cu o bata din lemn.
Auzind gălăgie partea vatamata P. M. M. a ieșit afara din locuința si văzându-l pe inculpatul B. A. lovindu-l cu bata pe L. I. si văzând ca inculpatul se afla in partea din spate a căruței chiar lângă căruciorul in care se afla P. N. D., a strigat către inculpat sa înceteze deoarece copilul sau se afla in cărucior. Inculpatul insă s-a repezit înspre partea vătămată P. M. M. si aceasta de frica a intrat in casa, trăgând ușa după ea. Inculpatul a continuat sa aplice lovituri cu bata pprtii vatamate L. I., lovind cu acea bata, prin pânza exterioara si căruciorul in care se afla victima P. N. D.. Apoi au ieșit afara din locuința dinspre pădure si martorele L. C. si L. A., martora L. C. strigând către inculpat sa nu mai îl lovească pe L. I. Inculpatul s-a repezit si spre aceste martore care de asemenea de frica au intrat in casa.
D. aceea inculpatul s-a îndreptat către ieșirea din curte insa amintindu-si de L. I. s-a întors la căruta unde i-a mai aplicat acestuia câteva lovituri cu bata . Apoi inculpatul a aruncat bata de lemn in curte si a părăsit locuința partii vătămate L. I. deplasându-se la locuința martorului M. D. .
D. plecarea inculpatului B. A., partea vătămata P. M. M. a ieșit afara din locuința si s-a deplasat la căruciorul pentru copii unde victima P. N. D. se afla in pozitia culcat pe spate fiind insa alb la fata, având spasme si nescoțând nici un sunet . Partea vătămata a luat victima din cărucior care se afla in poziția normala, pe roti, si le-a anunțat pe martorele L. C. si L. A., despre cele întâmplate. Tot după plecarea inculpatului martora L. C. a ieșit afara din locuința si s-a deplasat la căruța in care se afla L. I. si l-a ajutat pe acesta sa se coboare din căruta prin partea din fata a acesteia . D. ce a coborât din căruta L. I. s-a tot deplasat pe jos, pe lângă pădure, la sediul politiei din J.
P. M. M. având in brațe pe P. N. D., împreuna cu L. C. s-au deplasat pe drum înspre sediul SC A. SRL unde l-au rugat pe martorul C. I., paznic de noapte la aceasta societate, sa telefoneze la ambulanta întrucât sugarul P. N. D. a fost lovit de către inculpat. M. a telefonat la ambulanta după care P. M. M. împreuna cu sugarul P. N. D. au fost transportați la S. O. J. La scurt timp la fata locului au sosit si organele de politie care l-au identificat pe inculpat in casa martorului M. D., intr-o avansata stare de ebrietate.
Cu ocazia cercetării locului faptei au fost ridicate, ca mijloace materiale de probă, o bata din lemn in lungime de 1,33 m, găsita in curtea locuinței părtii vătămate L. I. si o bucata de scândura din căruța, care prezintă urme de culoare brun roșcata, precum și căruciorul pentru copii .
Din conluziile medico-legale provizorii rezulta faptul ca moartea victimei P. N. D. a fost violenta si s-a datorat unui traumatism cranio- cerebral cu fractura de bolta craniana multieschiloasa, cu disjunctii ale suturilor, iradiate la baza contuzie cerebrala difuza si hemoragii meningeale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activa, posibil cu capul sprijinit, sau prin comprimare intre doua planuri dure, moartea putând data din (...).
Din raportul de constatare medico-legala întocmit in cauza rezulta faptul ca leziunile traumatice s-au putut produce cel mai probabil prin comprimare intre doua planuri dure . Din completarea raportului de constatare medico-legala rezulta faptul ca leziunile s-au putut produce si prin lovire activa, cu capul sprijinit, insa doar in situația in care intre corpul contondent si extremitatea cefalica a victimei s-au interpus materiale moi . De asemenea leziunile s-au putut produce intr-un interval de 1-3 zile anterior datei decesului .
Analizând concluziile medico-legale prin prisma celorlalte mijloace de proba administrate in cauza, parchetul a reținut ca dintre cele doua mecanisme posibile de producere a leziunilor (comprimare intre doua planuri dure sau lovire activa cu capul sprijinit) singurul mecanism care este confirmat de celelalte mijloace de proba este acela al lovirii active cu capul victimei sprijinit .
Astfel din toate celelalte mijloace de proba rezulta faptul ca la momentul agresiunii victima se afla in cărucior, având la vârsta sa in mod evident capul sprijinit pe șezutul acestuia. Apoi concluziile medico-legale se coroborează cu procesul verbal de examinare a căruciorului din care rezulta ca acesta este improvizat fiind prevăzut in partea din spate, unde se afla capul copilului, cu o pânza si fara a exista in aceasta zona vreun suport metalic . Astfel este evident faptul ca intre corpul contondent si extremitatea cefalica a victimei nu a existat nici un obstacol rigid si ca intre corpul contondent si extremitatea cefalica a victimei nu a existat un contact direct interpunându-se materiale moi, respectiv pânza căruciorului. De altfel din procesul verbal de examinare rezulta faptul ca la nivelul ramii metalice ce susține paravanul căruciorului a fost identificata a perforare a materialului textil prin deșirarea acestuia pe cusătura , pe o lungime de 8,5 cm .
Din al doilea raport de constatare medico-legala întocmit in cauza rezulta faptul ca partea vatamata L. I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure (posibil bata de lemn ). Leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngriji medicale, nu au pus in pericol viata victimei si pot data din (...) .
Prin declarațiile sale inculpatul arata faptul ca in seara zilei de (...), după lăsarea întunericului, s-a deplasat in curtea părtii vătămate L. I. unde i-a aplicat acesteia lovituri repetate cu pumnii si cu o bata din lemn, pe care apoi a aruncat-o in curte. Inculpatul arata insa ca datorita stării de ebrietate in care se afla nu isi amintește daca in curte se afla un cărucior pentru copii si nu isi amintește daca a lovit sau nu cu bata de lemn acel cărucior.
De altfel din declarațiile inculpatului rezulta faptul ca acesta nu isi amintește nici alte aspecte ale evenimentelor petrecute in seara zilei de (...) . Astfel acesta declara faptul ca nu isi amintește ca înainte sa vina la locuința parții vătămate s-a deplasat la locuita martorului M. D., nu isi amintește pe ce traseu s-a întors de la martora T. E. etc . Declarațiile date de inculpat in faza de urmărire penala se coroborează insa cu declarațiile parții vătămate P. M. M. și ale martorele L. C. si L. A. precum si cu celelalte mijloace de proba administrate.
Astfel partea vătămata arata faptul ca sugarul P. N. D. a fost lăsat în cărucior înainte de intrarea in curte a inculpatului iar după plecarea acestuia , a fost luat din cărucior, care se afla tot pe roti asa cum fusese lăsat, insa prezenta spasme si nu scotea nici un sunet .De asemenea din declarația partii vătămate rezulta faptul ca nici o alta persoana in cursul zilei de (...) nu a exercitat acte de violenta asupra sugarului si ca atunci cand a iesit afara din locuința a strigat către inculpat ca sugarul se afla in cărucior, iar martorele L. C. si L. A., relatează desfășurarea evenimentelor in același mod ca si partea vătămata P. M. M.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului B. A. de a aplica o lovitura cu o bata din lemn in căruciorul pentru copii in care se afla victima P. N. D., in vârsta de 10 săptămâni, in urma loviturii victima suferind leziuni care au dus la decesul sau, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzuta si pedepsita de dispozitiile art 174 alin 1 , 175 alin 1 lit d Cod penal .
Fapta inculpatului B. A. de a pătrunde fără drept, după lăsarea întunericului, in curtea locuinței partii vătămate L. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzuta si pedepsita de dispozitiile art 192 alin 2 Cod penal .
Fapta inculpatului B. A. de a aplica mai multe lovituri părtii vătămate
L. I. cu pumnii si apoi cu o bata din lemn, lovituri in urma cărora partea vătămata a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-
50 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunând in primejdie viata victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala prevăzuta si pedepsita de dispozițiile art. 181 alin 1 Cod penal .
Având in vedere faptul ca inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni reținute in sarcina sa înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 33 lit. a Cod penal referitoare la concursul real de infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de omor calificat reținuta in sarcina inculpatului B. A., din coroborarea probelor administrate in cauza rezulta faptul ca inculpatul a săvârșit aceasta infractiune, sub aspectul laturii subiective, cu forma de vinovatei a intenției indirecte . Astfel nu exista probe la dosarul cauzei din care sa rezulte faptul ca inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei P. N. D., insa din modul de comitere a faptei rezulta că inculpatul, desi nu a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat .
Ca mijloace de probă, au fost indicate declarațiile inculpatului, ale părților vătămate L. C., L. M. M. și L. I., ale martorilor L. C., L. A., V. T., L. D., T. E., C. I., B. I., M. V., M. D., H. C., proces verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, rapoarte de constatare medico-legală și mijloace materiale de probă: o bâtă din lemn în lungime de 1.33 m, o bucată de scândură ce conține pete de culoare brun roșcată și un cărucior pentru copii, ce au fost ridicate de la fața locului, prin proces verbal de ridicare.
În ce privește latura civilă a cauzei, în rechizitoriu s-au consemnat următoarele:
Prin declarațiile date in faza de urmărire penala părțile vătămate P. C. P. M. M. si L. I. nu precizează daca se constituie sau nu, părti civile in procesul penal .
Prin adresa nr. 16 329 din (...) S. C. J. de U. C. arata faptul ca se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 751,54 lei .
Prin adresa nr. 802 din (...) S. de A. J. S. se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 1199,35 lei .
Prin adresa nr. 15560 din (...) S. J. de U. Z. se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 1351,48 lei .
Prin adresa nr. 8882/(...) S. C. de U. pentru C. C.-N. arata faptul că nu se constituie parte civila in procesul penal .
În cursul judecății, înainte de citirea actului de sesizare a instanței, părțile vătămate P. C. și P. M. M. s-au constituit părți civile cu suma de
20.000 lei, daune materiale și morale, pentru uciderea copilului P. N. D. iar partea vătămată L. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, pentru suferințele provocate de inculpat. La data de (...), partea civilă L. I. a decedat
(f.151) iar succesorii săi în drepturi, L. D. și L. C. nu s-au mai prezentat în instanță pentru a se substitui în drepturile sale procesuale deși au fost legal citați la trei termene consecutive, cu mențiunea de a-și preciza pretențiile față de inculpat. C. părți civile și-au menținut în fața instanței pretențiile și precizările formulate în cursul urmăririi penale.(f.45-51).
Trecând la soluționarea cauzei pe baza întregului material probator existent la dosar, administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, tribunalul a constatat că derularea evenimentelor a fost descrisă în actul de sesizare a instanței exclusiv pe baza declarației dată de partea vătămată P. M. M. (la parchet) și a martorelor L. C. și L. A. (aflate în relații apropiate de rudenie cu părțile vătămate L. I. și care, practic, conviețuiesc împreună în aceeași curte) coroborate cu „.a tehnică"; a căruciorului și completarea la primul raport de constatare medico-legal, iar din prezentarea acestora o simplă nedumerire se naște chiar de la început: cum se face că cele trei femei văzând ce se întâmplă în curte, nu au intervenit pentru al împiedica pe inculpatul B. A., care era într-o stare avansată de ebrietate, să-l agreseze pe L. I., tatăl uneia dintre ele, sau, cel puțin pentru a lua căruciorul din apropierea căruței, unde s-ar fi aflat copilul alteia, preferând să aștepte deznodământul acestei agresiuni (!?), ba mai mult, au fugit și „s-au ascuns în casă"; împreună cu ceilalți copii, nevăzând ce se întâmplă în curte, pe motiv că s-au speriat foarte tare de inculpat. A. tip de comportament în cazul de față este destul de curios și atipic, fiind binecunoscut sprijinul pe care membrii comunității de rromi înțeleg să și-l acorde în astfel de situații critice.
Dacă însă analizăm în amănunt toate declarațiile date de cele trei femei, pe parcursul procesului și apoi le coroborăm cu ansamblul probatoriului administrat în cauză, constatăm că există serioase îndoieli în ce privește producerea leziunilor corporale asupra copilului P. N. D., de către inculpatul B. A., în modalitatea descrisă în actul de sesizare și foarte multe aspecte neclare în derularea evenimentelor.
Așa cum se va arăta în continuare, declarația inculpatului B. A. nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. M. M., care sunt contradictorii
și se coroborează doar parțial cu declarațiile martorelor L. C. și L. A., ale căror declarații sunt însă contrazise de declarația părții vătămate L. I. De asemenea, declarațiile părții vătămate P. C., zis „Bebeluș";, ale martorului V. T. și ale martorului L. D. zis „Ion";, care susțin că în ziua de (...) după orele
16, nu s-au aflat acasă, trebuie privite cu multă rezervă, având în vedere că nu se poate stabili cu exactitate momentul și împrejurările când a fost agresat copilul P. N. D., la imobilul din str.C. nr.1, unde toate aceste persoane, aflate în relații de rudenie conviețuiesc și unde, se pare că au avut loc și alte evenimete în după amiaza zilei de (...), după cum rezultă din declarațiile celorlalți martori audiați în cursul procesului penal.
În prima declarație dată la poliție, la data de (...). inculpatul B. A. arată că era în stare avansată de ebrietate și recunoaște că în jurul orelor 21,30 a avut o altercație cu partea vătămată L. Ion la domiciliul acestuia și la lovit cu pumnul , acesta a încercat să riposteze cu o bâtă pe care inculpatul i-a luat-o și la lovit cu aceasta peste braț. Afară era întuneric, nu era lumină pe stradă, nici la locuința părților vătămate, nu a observat dacă lângă căruță (ștraf) se afla un cărucior pentru copii. Este posibil ca în timpul altercației să fi căzut peste copil. Nu s-a aflat nimeni în jur doar câteva persoane de sex feminin , de etnie romă, care se aflau la domiciliul lui L. I. D. ce l-a lovit pe L. Ion, au început să strige L. C. și L. A., a dat să plece, după care s-a întors continuând să îl lovească cu pumnii pe L. I., insă inculpatul nu reține dacă pe parcursul derulării evenimentelor a văzut-o sau nu pe P. M.(f.29-32 ds.up.); această declarație a fost menținută de inculpat la parchet, relatând în esență aceleași aspecte (f.34-37 u.p), precum și în fața instanței de judecată (f.60).
În aceeași zi, partea vătămată P. M. M., a declarat la poliție următoarele:
„Locuiesc pe str.C. nr.1, într-o colibă iar imobilul respectiv nu este împrejmuit cu gard și nu se delimitează în vreun fel de celelalte case din zonă. Cu L. Ion nu ne înțelegem prea bine, fapt pentru care în timpul nopții acesta doarme afară în căruță (ștraf). Mi-am lăsat copilul minor, în vârstă de 10 luni într-un cărucior, lângă prispa casei în timp ce eu m-am dus să dau mâncare la porci. C. m-am reîntors, l-am văzut pe vecinul nostru B. A. zis "G. având o bâtă în mână, cu care lovea alternativ atât în ștraf cât și în căruciorul unde se afla copilul. Am fugit înspre el și am început să țip la acesta să nu mai dea în cărucior că înăuntru se află copilul. A.a m-a înjurat și a continuat să dea cu bâta în L. Ion care se afla în ștraf. La un moment dat am reușit să iau copilul din cărucior însă am observat că nu plânge fapt pentru care am intrat repede cu acesta în casă unde aveam lumină de la o lampă și m-am uitat la copil, văzând că acesta doar dă din mâini și din picioare. Am început să strig "mi- ai omorât copilul"; și am ieșit afară din casă ocazie cu care B. a încercat să mă lovească cu acea bâtă în timp ce aveam copilul în brațe. Am reușit să-i prind bâta cu o mână și i-am aruncat-o astfel încât acesta nu a reușit să mă lovească. D. aceasta am plecat fugind cu copilul în brațe să anunț pe cineva despre cele întâmplate și am auzit pe L. Ion care striga în continuare";stai nu mai da Bebeluș";. Fac precizarea că soțului meu i se spune Bebeluș dar acesta nu era acasă la momentul respectiv. Mi-am dat seama că B. A. îl lovește în continuare pe L. I. În timpul agresiunii ceilalți copii au fugit și s- au ascuns iar când L. I. a început să strige, au ieșit din casă L. Crâșmuța și L. A. care au văzut și ele ce s-a întâmplat. Astfel acestea au văzut când mi- am luat copilul din cărucior dar în acest moment copilul era deja lovit, nu mai plângea, doar dădea din mâini. D. acest moment B. A. nu l-a mai lovit pe copil întrucât așa cum am mai declarat am reușit să-i prind bâta și am aruncat-o. În timp ce mergeam spre ceilalți vecini români mi-a ieșit în cale L. Crâșmuța împreună cu care ne-am deplasat la o firmă din apropiere unde erau trei persoane pe care îi cunosc doar după nume respectiv: N., V. și soțul acesteia, V.. A.ora le-am spus ce s-a întâmplat respectiv că B. A. a venit l-a noi în curte și ne-a lovit iar N. a dat telefon după salvare"; (f.95-97 u.p). În schimb la S. de U.- Z., partea vătămată P. M. M. a declarat ca posibil agresor
";un vecin";, urmând a se identifica agresorul de către P. orașului J., în urma cercetărilor (f.179 u.p.) De asemenea, în raport de constatare medico-legală la „. faptelor"; se arată că în FO 39224 se găsește și Fișa UPU 10520 din (...), cu motiv de prezentare: „. comatoasă post agresiune";, la anamneză fiind consemnat faptul că a fost agresat la domiciliu, lovit cu pumnii și picioarele la mamă în brațe.(f.137 u.p).
Această declarație din care rezultă că P. M. M. a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și proteja și apăra copilul de agresiunea inculpatului, pare a fi cea mai verosimilă, descriind o stare de spirit normală și firească din partea unei mame, numai că ea nu se coroborează cu declarația inculpatului, (care recunoaște fără rezerve că la agresat pe partea vătămată
L. I., chiar în mod repetat și că este posibil în starea în care se afla să fi căzut peste copil, fapte pasibile de răspundere penală însă totuși nu reține faptul aparent banal, să o fi văzut pe partea vătămată prin apropiere, deși își amintește de prezența celor două martore) și nici cu declarațiile date la poliție de martorele L. C. și L. A., cu o zi înainte.
În schimb, declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor oculari L. C. și L. A., date la poliție în data de (...), adică imediat după producerea evenimentelor, și cu atât mai credibile, prin care au arătat că l-au văzut pe inculpat agresând pe partea vătămată L. I., P. M. nu a ieșit din casă, în timp ce A. se afla în curte ci doar L. C. pentru o scurtă perioadă de timp după care a intrat din nou în casă și nu l-au văzut pe inculpat să fi lovit copilul iar după plecarea inculpatului au ieșit afară, l-au luat pe L. Ion din ștraf, timp în care P. M. se afla înăuntrul locuinței iar căruciorul cu copilul se afla lângă ștraf și nu era răsturnat.
Mai arată martorele că l-au transportat pe L. Ion în casă , acesta a ieșit afară „am ieșit și noi să vedem unde este, timp în care în curte se afla M. cu copilul în brațe, spunând că este bolnav, că l-a lovit B. A. când se afla în cărucior";.
Fiind cercetate din nou la poliție, în data de (...), martorele L. C. și L. A. și-au menținut în esență primele declarații, făcând însă și alte precizări. Astfel, L. C. susține că a ieșit în curte și a observat în seara zilei de (...) în jurul orelor 21,30, afară fiind întuneric, pe partea vătămată P. M. că pune într-un cărucior de copii aflat în curte, în fața casei, pe fiul său în vârstă de două luni. C. a auzit scandal în curte martora L. C. a ieșit afară împreună cu martora L. A., l-a văzut pe inculpat care îl lovea pe L. Ion iar pe M., care nu avea nimic în mâini, a văzut-o că a intrat în casă, a închis ușa după ea și ținea cu o mână de rama ușii care nu are geam. A strigat la inculpat să îl lase în pace pe Ion, inculpatul s-a repezit la ea după care a intrat în casă împreună cu L. A. și copii ( în număr de șase-n.n.) care s-au ascuns, ea rămânâns lângă ușă pentru a vedea ce se întâmplă în curte. L-a văzut pe inculpat continuând să îl lovească cu bâta pe tatăl său, acesta s-a îndreptat spre drum, după care a revenit și a continuat agresiunea, după care și ea s-a ascuns, nemaivăzând ce se întâmplă în curte. D. ce s-a ascuns, a auzit un plânset de copil în curte dar când s-a uitat pe geam a văzut că G. se afla în stradă mergând spre casă. Atunci a ieșit afară din casă, s-a dus la ștraf, la luat pe tatăl său și l-a dus în casă. Tatăl său a zis că vrea să meargă până la toaletă și a ieșit din casă. A plecat cu A. să îl caute moment în care a văzut-o pe M. în curte cu bebelușul în brațe, plângând și îndreptându-se spre casa lor. Mergând împreună să dea telefon după salvare, întrebată fiind, M. i-a spus că copilul s-a aflat în căruciorul de copii, în spatele căruței. În plus, L. A. arată că de la locuința sa nu avea posibilitatea să vadă dacă în căruciorul pentru copii se afla sau nu, P. N..(f.74-77 u.p). A.e declarații au fost menținute și redate aproximativ cu același conținut, atât la parchet (f.121-125) cât și în instanță(f.61;62).
Evident, nici aceste declarații nu se coroborează cu prima declarație dată de partea vătămată P. M., la poliție, aceasta arătând, printre altele că a fost văzută de martore când a luat copilul din cărucior în timp ce una din martore susține dimpotrivă, că a văzut-o doar când l-a pus în cărucior, că martorele au văzut momentul agresării copilului în timp acestea susțin că nu au văzut în cea mai mare parte din timp ce se întâmplă în curte, deoarece s-au ascuns în casă, împreună cu cei șase copii.
Important de observat din toate aceste declarații este însă faptul că cele două martore nu confirmă confruntarea dintre inculpat și partea vătămată P. M., dimpotrivă arată că aceasta a stat tot timpul în casă, nu au văzut lovirea căruciorului sau a copilului de către inculpat și curios, nu i-au dat nici o atenție copilului și nici nu au văzut ca mama acestuia să intervină după plecarea inculpatului, deși ele susțin că s-au ocupat de partea vătămată L. I., căruia i-au acordat îngrijiri ducându-l în casă, și doar apoi au văzut-o pe aceasta cu bebelușul în brațe, spunând că este bolnav, că l-a lovit inculpatul, și pe drum, întrebată fiind, i-a spus martorei L. C. că, copilul s-a aflat în cărucior, în spatele căruței. Rezultă așadar din aceste declarații că martorele L. C. și L. A., care s-au primele la căruță, nu au constatat personal cu acea ocazie, dacă în cărucior se afla sau nu copilul P. N. D..
Fiind apoi audiată la parchet, în data de (...), partea vătămată P. M.
M., își schimbă total prima declarație dată la poliție, declarând următoarele:
„Am dat la porci și când am venit m-am uitat la fiul meu care era în cărucior.D. aceea am intrat în casă pentru a face așternuturile și după aproximativ cinci minute am auzit în curte o bufnitură puternică după care l-am auzit pe L. Ion strigând pe țigănește ";. că mor";. Atunci eu am ieșit afară și l-am văzut pe vecinul nostru G. care se afla în spatele căruței, între aceasta și căruciorul pentru copii, care ținea o bâtă cu amândouă mâinile deasupra umărului, Eu am strigat";G. să nu dai în căruț că mi acolo copilul"; însă el m-a înjurat și s-a îndreptat către mine. Atunci eu am intrat în casă și am tras ușa după mine, nemaivăzând ce se întâmplă în curte. Am auzit-o pe L. C. care striga către G. să îl lase în pace pe L. I. că îl omoară și l-am văzut pe ușa care nu are geam pe G. că se îndreaptă spre casa lui C. apoi am văzut că G. s-a întors din nou la ștraf lovindu-l pe L. I. La un moment dat G. a plecat până la intrarea în curte unde a stat puțin și s-a întors din nou la căruță unde era L. I. și a continuat să îl lovească. Apoi am văzut că G. a ieșit din curte și s-a îndreptat spre casa lui. Atunci când a ieșit în drum nu am văzut ca G. să aibă bâta în mână și nici nu știu ce a făcut cu ea. D. ce a plecat G. eu am ieșit din casă și m-am dus la căruciorul pentru copii unde am văzut că fiul meu era alb la față și avea spasme. Atunci l-am luat în brațe și am început să strig pe C. și pe A. să mă ajute că moare copilul"; declarație care, de această dată, se coroborează până la un punct, cu declarațiile celor două martore, L. C. și L. A., care însă nu fac nici o referire la situația copilului și comportamentul părții vătămate P. M. M., imediat după plecarea inculpatului, referindu-se doar la partea vătămată L. I., de parcă între cele două secvențe relatate, nu ar exista nici o legătură.
Și mai surprinzătoare este însă declarația dată partea vătămată L. I. care, audiat fiind de procuror la data de (...), arată că „la un moment dat am simțit că sunt lovit cu un lemn și am început să strig; am fost lovit de mai multe ori la ambele mâini și in zona spatelui. Afară era întuneric și nu am reușit să văd exact cine m-a lovit însă aud că a fost vecinul meu G. care este o persoană violentă. Persoana care m-a lovit nu mi-a spus nimic și nici nu am vorbit deloc cu aceasta (!?). Nu mai țin minte dacă vreuna dintre femei a ieșit în curte și a strigat. Știu că la un moment dat am coborât din căruță prin partea din față a acesteia și am fugit direct în față înspre pădure, apoi am plecat peste grădini înspre poliția din J. Nu știu dacă lângă căruța în care dormeam se afla un cărucior pentru copii sau nu deoarece eu m-am culcat mai devreme";(f.105; 106 u.p.), confuzia în derularea evenimentelor fiind astfel totală. Din păcate acesta nu a mai putut fi audiat în fața instanței, decedând în timpul procesului, însă trebuie remarcat că această declarație contrazice în totalitate declarațiile martorelor L. C. și L. A., care susțin că l-au ajutat să coboare din căruță, l-au dus în casă, i-au acordat îngrijiri după care acesta a ieșit afară și a dispărut, după care ele s-au ocupat în continuare de copilul P. N. D., ajutând-o pe partea vătămată P. M. M., mama sa, să dea telefon după ambulanță.
Desigur, nici declarația părții vătămate L. I. nu se bucură de mai multă credibilitate, fiind greu dacă nu imposibil de acceptat că între acesta și inculpat nu a avut loc nici o discuție, având în vedere tocmai motivul pentru care a fost agresat de inculpat ";de a-i cere socoteală"; și că nu și-a dat seama cine il agresează, deși inculpatul, la un moment dat s-a întors din drum, continuând agresiunea cu pumnii, după ce în prima fază chiar partea vătămată a folosit bâta pe care o avea în căruță, încercând să se apere, conform susținerilor inculpatului. C. presupunând că partea vătămată, care era o persoană în vârstă, dormea și nu și-a dat seama din primul moment despre ce este vorba, nu avea cum să nu-și dea seama ulterior cine este agresorul, dacă cele două martore au fost sau nu prin preajmă, dacă au început să strige și dacă în acest timp respectiv după încetarea agresiunii, se găsea sau nu căruciorul, cu sau fără copil, în apropierea căruței, dacă mama copilului, partea vătămată a luat copilul din cărucior iar cele două martore iau acordat sau nu vreun ajotor. În sfârșit, este la fel de greu de acceptat că după încetarea agresiunii, L. I. a plecat direct la poliție, fără a avea nici o discuție cu celelalte trei femei, M., C. și A. despre cele întâmplate și care la nevoie puteau fi folosite ca martor, fiecare din ele susținând că s-au deplasat la fața locului imediat după plecare inculpatului, totuși fără să se întâlnească (?!).
Toate aceste inadvertențe și contraziceri din declarațiile părților vătămate P. M. M. și L. I., respectiv a martorelor L. C. și L. A., (declarații pe care și le-au menținut pe tot parcursul procesului), converg spre ideea că aceste persoane care s-au aflat la fața locului, nu doresc clarificarea împrejurărilor în care a fost traumatizat copilul P. N. D., în după amiaza zilei de (...), ba mai mult, lasă impresia că se urmărește inducerea în eroare a organelor judiciare, profitând de faptul că inculpatul B. A., a recunoascut chiar de la început că a agresat pe partea vătămată L. I., acceptând și posibilitatea că ar fi putut să lezeze accidental pe copil, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla în acel moment.
Împrejurarea că inculpatul recunoaște că l-a lovit pe partea vătămată
L. I. cu o bâtă și cu pumnii, pe întuneric, fiind în stare avansată de ebrietate
și că este posibil să fi fost în apropiere și un cărucior cu un copil, respectiv victima P. N. D., pe care însă nu l-a văzut, iar după acest eveniment, mama sa, partea vătămată P. M. M., s-a prezentat cu acesta de urgență la spital, nu este suficientă pentru a se trage concluzia că acest copil a fost agresat sau traumatizat de inculpat cu acea ocazie, în lipsa faptului probator a acțiunii de lovire, deoarece potrivit art.69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Declarația dată de inculpat, se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. M. M., a martorelor L. C. , L. A. și certificatul medico-legal, doar în ce privește loviturile aplicate părții vătămate L. I. precum și în privința faptului că partea vătămată P. M. M. nu a intervenit în nici un fel în timpul acestei agresiuni, deși căruciorul, în care afirmativ se afla victima P. N. D., se găsea în imediata apropiere a căruței, ceea ce creează un mare semn de întrebare asupra veridicității declarațiilor sale, pe tot parcursul procesului penal.
Prin urmare, singurul mijloc de probă pin care se susține că inculpatul l-ar fi lovit pe copil cu bâta, în împrejurări cu totul neclare este prima declarație dată la poliție, (cu lux de amănunte!!!), de mama copilului, partea vătămată P. M. M., în data de (...), care însă nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă și care, dealtfel, a fost total modificată la parchet și retrasă în instanță, fără a putea se putea oferi nici un fel de explicație în acest sens. În rest, martorele L. C. și L. A. s-au ferit tot timpul să facă o declarație expresă în acest sens, preferând o stare de ambiguitate, susținând că s-au ascuns, fiind total lipsite de credibilitate Mai mult, contrar celor declarate în cursul urmăririi penale, în fața instanței, partea vătămată P. M. M. a precizat că, inculpatul a avut tot timpul bâta asupra sa și, întrebată fiind, a declarat că în după amiaza zilei de (...) nu au avut loc certuri și discuții la locuința lor și nu au mai trecut alte persoane pe la acolo, în contradicție cu declarațiile date de alți martori în audiați în cauză (f.138).
Or, chiar și în cuprinsul rechizitoriului se reține declarația martorei
M. V. (f.120 u.p) care arata ca „. de desfășurarea evenimentelor, in dupa amiaza zilei de (...), fiind in gradina si neavand contact vizual cu locuința partilor vătămate a auzit o caruta care a trecut pe langa aceasta locuința după care s-a auzit galagie , bănuind ca a avut loc un scandal intre membrii familiei L. . Apoi după un timp a auzit aceeași caruta trecând pe drum . Declarația acestei martore este confirmata de către martorul B. I. (f.129 u.p) care arata faptul ca in după amiaza zilei de (...) a trecut cu caruta, deplasându-se in oras pe langa locuința lui L. I. si din caruta a strigat catre acesta sa nu isi mai lase animalele nesupravegheate, acesta ripostând verbal. Apoi la întoarcerea din oras martorul a trecut din nou cu caruta pe langa locuința părtii vatamate";.
A.or declarații de martor nu li s-a dat nici o semnificație juridică în cursul anchetei, însă ele vor fi reținute de instanță, întrucât se coroborează
și cu alte probe aflate la dosar.
Astfel, în cursul urmăririi penale martorul C. I. a declarat că „la data de (...) a intrat de serviciu la ora 17, fiind paznic de noapte la Sc. A. C., care se află la o distanță de aprox. 1. de casa lui L. Ion iar în jurul orelor 17,10 la văzut pe inculpat, care era băut, îndreptându-se spre casă iar atunci când a venit la serviciu l-a văzut pe bărbatul lui N. (partea vătămată P. M. M.-n.n) și pe încă un țigan sau doi îndreptându-se spre J. În jurul orelor 20,00, când se învăluia ziua cu noaptea, a auzit dispre locuința lui L. o gălăgie, de fapt niște vorbe feminine care vorbeau mai tare. Gălăgia nu părea să fie cauzată de un scandal ci era o discuție pe țigănește cum vorbesc ei de obicei. În jurul orelor
21,30 l-a mine a venit N. care ținea un copil în brațe împreună cu o femeia mai șchioapă și mi-au spus să sun la salvare deoarece este bolnav copilul, eu am întrebat ce s-a întâmplat și N. mi-a spus că a venit Ion și a lovit copilul. Țin minte că N. a spus că Ion a lovit-o și pe o fată de a sa și i-a spart capul";(f.118 u.p), declarație menținută în totalitate și în fața instanței (f.109).
De asemenea, martorul H. C. audiat fiind la poliție în data de (...), a declarat că în seara zilei de (...) în jurul orelor 21.30, aflându-se de serviciu la soc. T., de pe strada C., a văzut o ambulanță care s-a îndreptat în apropierea locuințelor de romi de pe stradă, unde a fost așteptată de o femeie cu un copil mic în brațe, care s-a urcat în ambulanță plecând spre orașul J. întrebând două femei de etnie romă care au venit înspre ambulanță ce s-a întâmplat acestea i-au spus că numitul G. respectiv B. A., vecinul lor, a intrat în curte și i-a agresat. C. declarația, la data de (...), același martor a precizat că o femeie, care locuiește împreună cu N., venea pe drum în jos și-a întrebat-o: ce s-a întâmplat?, ea a spus ";a venit și ne-a bătut"; moment în care a întrebat
„cine?";, ea a spus ";Ion"; iar atunci când a întrebat din nou „Ion sau G.?"; ea a spus „bolundu de G. precizând că femeia era speriată și nu vorbea foarte coerent datorită spaimei.(f.78;79 u.p.).
În cursul judecății, martora T. M. C., a declarat la rândul său, sub prestare de jurământ, că la data când s-au produs evenimentele dintre inculpat și părțile vătămate, se găsea la locuința părinților săi din orașul J., care sunt vecini atât cu inculpatul cât și cu părțile vătămate iar a doua zi a auzit discutându-se prin vecini că inculpatul a fost luat de poliție deoarece s-a bătut cu țiganii, care sunt părțile vătămate în prezenta cauză și că la lovit pe un copil. D. circa două săptămâni, partea vătămată P. M. M., despre care știe că i se spune N., a venit cu copii la spitalul din J. și întâlnindu-se cu ea, aceasta i-a spus că G., adică inculpatul, nu este vinovat de omorârea copilului, pentru că acesta este un om bun care le aduce mereu de mâncare și că vinovat de această faptă ar fi „moșu"; adică partea vătămată L. I. A întrebat-o dacă și la poliție a declarat ceea ce i-a spus ei și partea vătămată a confirmat că da";(f.107).
Cum din declarațiile contradictorii ale părților vătămate P. M., L. I. și ale martorilor L. C. și L. A. nu se poate stabili cu exactitate desfășurarea evenimentelor ce au avut loc la domiciliul acestora în data de (...) în jurul orelor 21,30 când a avut loc agresiunea din partea inculpatului B. A. asupra părții vătămate L. I., cu atât mai mult nu se poate stabili ce s-a întâmplat în cursul întregii după amiezi sau cel puțin în momentele dinainte și după consumarea acestei agresiuni, la locuința părții vătămate L. I. așa încât, declarațiile martorilor mai sus arătați, ridică noi semne de întrebare în ce privește momentul și împrejurările traumatizării copilului P. N. D..
Cât privește agresiunea inculpatului asupra victimei P. N. D., prin lovirea căruciorului care s-ar fi aflat în apropiere și indirect a copilului, aceasta este o simplă supoziție legată de faptul că victima a fost transportată la spital, după agresiunea asupra părții vătămate L. I., fără a se proba însă vre-o altă legătură cauzală între fapta inculpatului și vătămarea copilului și fără a se putea stabili cu certitudine momentul în care acesta a fost agresat sau traumatizat; (chiar dacă s-ar putea dovedi o astfel de legătură, încadrarea juridică a faptei din rechizitor, de omor calificat, profitând de starea neputinței victimei de a se apăra, infracțiune prev. și ped. de art. 174,
175 lit. c Cod penal, nu se justifică în nici un fel, instanța punând de altfel în discuție, alte posibile încadrări, funcție de forma de vinovăție care, eventual s-ar fi putut reține în sarcina inculpatului: intenție indirectă, praeterintenție sau culpă, fiind evident faptul că inculpatul nu a avut intenția directă de a ucide, nici măcar față de partea vătămată L. I. și cu atât mai puțin în cazul victimei P. N. D.).
Evident, în atare condiții, și în lipsa identificării unui alt agresor, în cursul cercetărilor penale a existat o presupunere rezonabilă (indicii temeinice) că fapta a fost comisă de inculpatul B. A. (motiv pentru care a și fost arestat) însă, în cursul judecății aceste indicii nu s-au transformat în probe ci, dimpotrivă, după examinarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosar, bănuielile planează și asupra membrilor comunității de rromi, în primul rând, asupra părților vătămate L. I. și P. M. respectiv a martorelor L. C. și L. A., aflați la fața locului în tot cursul zilei și având în vedere declarațiile contradictorii și total nesincere ale acestora, coroborate cu declarațiile martorilor mai sus amintiți. Desigur, nu pot fi scoși de sub orice bănuială nici ceilalți membrii ai comunității respectiv V. T., P. C.
(zis";Bebeluș";) și L. D. (zis";Ion";), care prin declarațiile date în cauză, la rândul lor nu foarte clare în ce privește locul unde s-au aflat în după amiaza zilei de (...) (f.110-113;126;127 u.p.;108;110;139), și-au susținut reciproc un alibi, că s-au găsit în altă parte, nefiind însă exclus ca unii dintre aceștia să se afle la domiciliu sau să fi trecut pe acolo, până în jurul orelor 20.00, unde se pare că au mai avut loc certuri și discuții în respectiva după-amiază.
Instanța a amintit în acest context și faptul că în ședința publică din data de (...), explicându-se părților vătămate P. M. M. și P. C., părinții copilului, că au posibilitatea să participe în proces atât în calitate de părți vătămate cât și de părți civile, au arătat că nu au nimic cu inculpatul în ce privește răspunderea penală decât că doresc să fie despăgubiți, solicitând daune materiale și morale, în sumă totală de 20.000 lei, atitudine care l-a acel moment s-a trecut cu vederea însă, în prezent, raportat la ansamblul probatoriului administrat în cauză, poate căpăta o numită semnificație.
Pe de altă parte, mijloacele materiale de probă precum și rapoartele de constatare medico-legală, nu pot explica în totalitate mecanismul și întinderea leziunilor suferite de victima P. N. D., prin aplicarea uneia sau mai multor lovituri cu bâta de către inculpatul B. A., în timp ce acesta se afla în cărucior. Astfel, din raportul de constatare medico-legala întocmit in cauza rezulta faptul ca leziunile traumatice s-au putut produce cel mai probabil prin comprimare intre doua planuri dure iar din completarea raportului de constatare medico-legala rezulta faptul ca leziunile s-au putut produce si prin lovire activa , cu capul sprijinit , insa doar in situația in care intre corpul contondent si extremitatea cefalica a victimei s-au interpus materiale moi.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală, conform căruia moartea victimei P. N. D. a fost violenta si s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractura de bolta craniana multieschiloasa, cu disjunctii ale suturilor, iradiate la baza , contuzie cerebrala difuza si hemoragii meningeale mai rezultă însă, la examenul extern al cadavrului, numeroase cruste fine, brune palide, ușor detașabile cu diametre între o,5 și 2,5 cm diseminate la nivelul pielii păroase a capului precum și plăgi înțepate punctiforme, în arii echimotice: la nivelul regiunii frontale în dreapta liniei mediane, la nivelul pielii păroase a capului, corespunzător unor traiecte venoase, plicile cotului, bilateral, fața dorsală a mâinilor bilateral, inghinal stânga, fața dorsală picior stâng.(f.136-138 u.p.).
Inițial, acest raport a exclus ipoteza de la care s-a pornit, că victima a fost lovită cu bâta de inculpat, așa cum a declarat partea vătămată P. M. la poliție, rezultând că altul a fost mecanismul producerii traumatismului cranio-cerebral, respectiv comprimarea între două planuri dure. Ulterior, prin completare la raportul de constatare medico-legală, s-a concluzionat la fel, că leziunile traumatice s-au putut produce cel mai probabil prin comprimare între două planuri dure, neputându-se exclude în totalitate o lovire activă, cu capul sprijinit pe un plan dur, situație în care ar fi existat leziuni traumatice ale tegumentului, cu excepția situației în care între corpul contondent cu care ar fi fost aplicată lovitura și extremitatea cefalică a victimei s-ar fi interpus materiale moi, îmbrăcăminte de grosime considerabilă iar suprafața de contact între corpul contondent și zona de aplicare a loviturii ar fi fost mare.(f.142;143 u.p.).
În speță, medicul legist nu a constatat leziuni externe ale extremității cefalice și cranio-cerebrale care ar fi presupus mai multe lovituri cu un corp dur, cel puțin două, aplicate în cele două planuri în care sunt dispuse infiltratele hemoragice epicraniene însă organul de urmărire penală a apreciat că aceste concluzii medico-legale se coroboreaza cu procesul verbal de examinare a caruciorului, din care rezultă că acesta prezintă o perforare a materialului textil prin deșirarea acestuia pe cusătură, pe o lungime de 8,5 cm. (pe unde ar fi pătruns bâta ?), ca intre corpul contondent si extremitatea cefalica a victimei nu a existat nici un obstacol rigid dar în același timp s-a luat în considerare și faptul că între corpul contondent și capul copilului sau interpus materiale moi, respectiv pânza căruciorului.
Instanța de fond văzând descrierea din procesul verbal de cercetare la fața locului (f.46;47 u.p.) și planșele fotografice aflate la dosar (f.52;70;75 u.p.) din care rezultă că bâta are o lungime de 1,5 m cu diametrul la un capăt de 3-5 cm și care se termină cu un capăt ascuți, iar căruciorul este vechi și degradat, având o ramă metalică și coviltir (acoperiș) apreciază însă că nu sunt îndeplinite condițiile din raportul medico-legal, pentru a se lua în calcul varianta cea mai puțin probabilă de producere a leziunilor copilului, respectiv nu este vorba de materiale moi în sensul de îmbrăcăminte considerabilă, iar suprafața de contact dintre capetele bâtei și zona de aplicare a loviturii nu putea să fie mare. Pe de altă parte, a apreciat tribunalul, trebuie observat că lovitura nu se putea aplica cu bâta ținută orizontal, de sus în jos sau din lateral, din cauza cadrului metalic al căruciorului ci eventual cu capetele însă, după cum s-a arătat, nu s-au identificat leziuni traumatice ale tegumentului, care trebuiau să fie prezente în cazul loviturii cu bâta. De asemenea, nu trebuie omis faptul că pe corpul copilului au fost identificate și alte leziuni, in diferite zone ale corpului, din care unele mai vechi (numeroase cruste fine, brune palide, ușor detașabile), ceea ce însemnă că acesta, probabil, a mai fost supus la agresiuni.
În concluzie, neexistând probe certe cu privire la împrejurările în care a fost agresat copilul P. N. D. și potențialul agresor ci dimpotrivă mai multe aspecte neclare, ce nu au putut fi lămurite prin ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța de fond făcând aplicarea principiului de drept
„în dubio pro reo";, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul B. A., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută si pedepsită de dispozițiile art. 174 alin 1 și 175 alin 1 lit. d Cod penal.
De asemenea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d, Cod procedură penală l-a achitat pe inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.2 Cod penal, constatând că în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, potrivit art.192 alin.1 Cod penal infracțiunea de violare de domiciliu constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
Din prima declarație dată de partea vătămată P. M. M. la poliție dar și din planșele foto aflate la dosar, rezultă că imobilul de pe strada C. nr.1 din J., în apropierea căruia s-a comis agresiunea asupra părții vătămate L. I. nu este împrejmuit cu gard și nu se delimitează în vre-un fel de celelalte case din zonă și deci nu poate fi vorba de infracțiunea de violare de domiciliu, în sensul art.192 alin.(1) Cod penal, prevederile legii penale fiind de strictă interpretare. De altfel, în literatura juridică s-a făcut remarca că, pentru a se putea reține infracțiunea de violare de domiciliu, comisă în această modalitate, împrejmuirea, chiar dacă nu constituie un real obstacol pentru terțe persoane de a pătrunde la imobil, trebuie să fie de așa manieră executată încât să asigure o clară delimitare față de imobilele învecinate.
În schimb, fapta inculpatului B. A., ce nu poate fi pusă la îndoială conform propriei recunoașteri, de a aplica, în data de (...) mai multe lovituri părtii vătămate L. I., cu pumnii si apoi cu o bâtă din lemn, lovituri in urma cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico- legal (f.147u.p.), leziunile nepunând in primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de dispozitiile art 181 alin 1 Cod penal, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La cuantificarea pedepsei, orientată ușor spre maxim, s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal însă hotărâtor a fost faptul că datorită circumstanțelor reale în care s-a produs agresiunea asupra părții vătămate L. I. (pe timp de noapte, în curtea acestuia, la limita infracțiunii de violare de domiciliu) și stării avansate de ebrietate a inculpatului B. A., acesta s-a pus in situația de a fi suspectat de săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, suspiciune care, cel puțin în percepția opiniei publice, va persista în continuare până la o eventuală identificare a agresorului și aceste împrejurări îi sunt imputabile în totalitate.
În ce privește individualizarea, fiind îndeplinite toate cerințele prev. de art. 81 Cod penal, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 ani, stabilită conf. art. 82 Cod penal, ca termen de încercare, având în vedere că inculpatul, în vârstă de 53 de ani, este la prima confruntare cu legea penal a recunoscut și regretat fapta comisă, iar în cursul procesului, împotriva sa s-a luat și o măsură privativă de libertate, fiind reținut și arestat preventiv în perioada (...)-(...).
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal, în sensul că s-a revocat suspendarea condiționată și s-a dispus executare în întregime a noii pedepse alăturat prezentei, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
În baza art.88 Cod penal, instanța de fond a scăzut din pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, în intervalul de timp (...) - (...).
În baza art.109 Cod procedură penală, instanța a dispus ca mijloacele materiale de probă: o bucată de scândură ce conține pete de culoare brun- roșcată și un cărucior pentru copii respectiv o bâtă de lemn în lungime de
1,33 m (corp delict), să fie păstrate în continuare în Camera de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, căruciorul pentru copii urmând a fi restituit părților civile P., după rămânerea definitivă a hotărârii.
În ce privește soluționarea laturii civile a procesului penal, instanța de fond a constatat că S. C. de U. pentru C. - C.-N., care a acordat asistență medicală victimei P. N. D. și moștenitorii părții vătămate L. I., care a solicitat daune-morale de 5.000 lei, nu s-au constituit părți civile în proces, în condițiile la început arătate. În ce privește dreptul la daune morale, constând în compensarea suferințelor fizice și psihice suportate de partea vătămată, instanța de fond a reținut totuși, că acesta este un drept personal nepatrimonial, nesusceptibil de a fi transmis prin succesiune, fiind așadar discutabilă o eventuală subrogare a moștenitorilor în drepturile sale procesuale.
În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art.998-999 Cod civil, pentru îngrijirile medicale acordare părții vătămate L. I., instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1176,87 lei despăgubiri civile, către S. J. de U.
- Z., sumă ce s-a actualizat cu dobânda oficială B.N.R., de la data producerii evenimentului ((...)), până la data plății integrale.
S-au respins cererile în despăgubiri civile formulate de S. C. J. de U. -
C. și S. J. de A. S. respectiv părțile vătămate P. C. și P. M. M., pentru transport și acordarea de asistență medicală respectiv decesul copilului P.
N. D., ca urmare a achitării inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat.
În baza art. 191 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorar avocațial din oficiu, avansat din fondurile M.ui Justiției, către Baroul de A. S.
Împotriva acestei sentințe,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ a declarat recurs prin care a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe,iar în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 C. și omor calificat prev. de art.174 al.1 și 175 al.1 lit.d C.,arătându-se în motivare următoarele: C. dacă raportul de expertiză dispus în cauză nu schimbă situația avută în vedere de către prima instanță, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, reținându-se doar declarația acestuia, care a afirmat că nu-și amintește să fi văzut un cărucior. Probele administrate în cauză în faza de urmărire penală coincid cu cele administrate în apel, din acestea rezultând existența unor leziuni produse prin lovituri cu pumnul, raportul de constatare medico-legală și celelalte probe de la dosar stabilind că moartea victimei a fost violentă și s-a produs ca urmare a evenimentelor din acea seară, acestea având legătură de cauzalitate chiar dacă decesul a intervenit după două zile. Raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel stabilește că acele lovituri puteau fi produse prin lovire cu un corp activ, ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față, precum și că cea mai probabilă cauză a morții victimei este compresiunea între două planuri dure, cu mențiunea că victima avea doar câteva săptămâni.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu s-a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, deoarece din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că la nord și la sud exista un gard de sârmă, la est era drumul, iar la vest era un teren viran și o pădure, fiind astfel întrunite dispozițiile art. 192 C.
De asemenea, s-a arătat că în cauză în mod greșit prima instanță nu a aplicat prevederile art. 71 și 64 C., deși a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 181 C. T., s-a mai arătat că instanța de fond a greșit nepronunțându-se cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,
Curtea reține următoarele:
Prima instanță ,în urma vastului probatoriu administrat în cauză,a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului B. A. în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 al.1 C. asupra părții vătămate L. I.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 C. ,Curtea apreciază ca fiind neavenită critica adusă soluției de achitare a inculpatului ,întrucât din declarațiile testimoniale și scrise rezultă că locul în care s-a săvârșit fapta era într-o parte a clădirii, fără gard, fără poartă, doar cu câțiva stâlpi,deci un loc neîmprejmuit , motiv pentru care nu se poate susține că s-a pătruns în incita unei curți,nefiind așadar întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Raportat la infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 al.1 și 175 al.1 lit.d C. soluția de achitare dispusă de către prima instanță este temeinică și legală. Instanța în mod corect a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo în ce privește această infracțiune,probele administrate în cauză nedovedinfd în mod cert și fără echivoc că inculpatul B. A. ar fi agresat în vreun fel victima P. N. D.. Pe lângă argumentele avute în vedere de către prima instanță ,care a analizat temeinic fiecare probă a dosarului,atât declarațiile părții vătămate L. I.,a tuturor martorilor cauzei,cât și toate actele constatările și rapoartele medico-legale efectuate în cauză ,în suplimentarea probatoriului ,Curtea a dispus efectuarea raportului de expertiză medico-legală privind decesul victimei P. N. D. (f.90-98),acesta concluzionând că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral acut închis,cu fractura calotei și bazei craniene și leziuni traumatice meningo-cerebrale de tip hemoragic ,care s-au putut produce cel mai probabil prin compresiunea capului între două planuri dure
,neputându-se exclude însă mecanismul de lovire activă cu capul sprijinit de un plan dur,între leziunile traumatice și deces existând raport de cauzalitate directă necondiționată. De asemenea,aspectele lezionale cranio-cerebrale și lipsa leziunilor traumatice externe la nivelul părților moi ale capului exclud practic posibilitatea producerii leziunilor traumatice tanatogeneratoare cu un corp dur (cu pumnul sau bâta),acest act medical venind practic să întărească și să confirme de fapt soluția instanței de fond care a reținut că practic varianta expusă în actul de sesizare ,că inculpatul aplicând lovituri victimei L. I. ar fi lovit cu bâta ,prin pânza exterioară și căruciorul în care se afla victima P. N. D. , nu este dovedită. Raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel relevă un aspect de necontestat, respectiv că acele leziuni s- au putut produce prin compresiunea capului între două planuri dure,ori căruciorul în care se susține că s-ar fi aflat victima,nu are planuri dure, partea de deasupra fiind acoperită cu pânză , iar partea de jos, fiind moale. De asemenea, la punctul 5 din concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că nu au existat leziuni în părțile moi ale capului, excluzându-se astfel posibilitatea producerii leziunilor tanato-generatoare cu un corp dur, respectiv cu pumnul sau cu bâta, neputându-se deci discuta despre lovituri de cauzalitate între activitatea inculpatului și leziunile care au provocat decesul victimei.
În ceea ce privește critica hotărârii instanței de fond , în sensul că nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice, aceasta este nefondată, întrucât în cauză , s-a apreciat că nu este dovedită săvârșirea infracțiunii de omor,nefiind necesar a se pronunța cu privire la cererile privind schimbarea încadrării juridice.
A.ul P. este admisibil astfel doar în ceea ce privește omisiunea aplicării dispozițiilor art. 71 alin. 2 și art. 64 lit. a, c C. față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în raport de art. 7. alin. 5 C.
Prin urmare,Curtea va admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 57 pronunțata la
30 septembrie 2010 de Tribunalul Sălaj, pe care o va desființa în ce privește neaplicarea interzicerii unor drepturi și judecând în aceste limite,va face aplicarea art. 71 al.2 raportat la art. 64 lit.a teza a-II-a si 71 al.5 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Va stabili în favoarea Baroului C. 50 lei onorariu ce va fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU A.E MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 57 pronunțata la 30 septembrie 2010 de Tribunalul Sălaj, pe care o desființează în parte, în ce privește neaplicarea interzicerii unor drepturi și judecând în aceste limite:
Face aplicarea art. 71 al.2 raportat la art. 64 lit.a teza a-II-a si 71 al.5
Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. 50 lei onorariu ce va fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. Pt.V. V. A.
în concediu medical semnează președinte complet
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: M. S..
T. G.
GREFIER,
| ← Decizia penală nr. 02/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1601/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
