Încheierea penală nr. 19/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.19/R/2012
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: I. C. M. GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. N., aflat în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 2/CC din 3 ianuarie 2012 a T.ui B.-N., având ca obiect propunerea P.ui de pe lângă T. B.-N. de luare a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul T. N., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Bădău C. E. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Totodată, arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, întrucât nu are alte precizări de făcut.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii arestării preventive formulată de P. de pe lângă T. B.-N., cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b sau c Cod pr.pen.
Măsura arestării preventive este o măsură de excepție și deosebit de gravă și se impune luarea acestei măsuri doar în situația în care se apreciază că celelalte măsuri preventive nu sunt în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a avut o atitudine sinceră și de colaborare, a manifestat regret și se află la prima abatere și apreciază că cercetarea acestuia în stare de libertate nu ar aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale, deoarece inculpatul nu ar împiedica în nicun fel aflarea adevărului. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat pentru considerentele rezultate din motivarea încheierii penale nr. 2/CC din 3 ianuarie 2012 a T.ui B.-N..
Consideră că măsura luată față de inculpat este corectă raportat la elementele ce caracterizează pericolul pentru ordinea publică a inculpatului și la indiciile de vinovăție, care atestă fapta gravă comisă de acesta. Din perspectiva acestui pericol social și din perspectiva cerințelor art. 136 Cod pr.pen., soluția adoptată de instanță de privire la lipsirea de libertate a inculpatului, este unica în măsură să corespundă dezideratelor pentru buna desfășurare a urmăririi penale și pentru asigurarea ordinii publice.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul T. N. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 2/CC din data de 3 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în baza disp. art. 149/1 Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă T. B.-N., și în consecință:
- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. N., fiul lui A. și O., născut la data de 3 martie 1980 în N., județul B.-N., domiciliat în comuna R. bl. 7, sc.D, ap. 3 și f.f.l. în comuna R. bl.1, sc. D, ap. 15 J. B. N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 Cod penal, rap. la art. 175 lit. „i"; Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
- s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin propunerea înregistrată la T. B.-N., sub nr. de mai sus, P. de pe lângă T. B.- N. a solicitat arestarea preventivă a inculpatului T. N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, rap. la art.
175 alin.1 lit. „i"; Cod penal.
În motivarea propunerii s-a relevat că, în noaptea de (...)/ (...), în jurul orelor 2.30, în timp ce se afla în apropierea liniei de cale ferată din stația CFR R. Veche, din comuna R., inculpatul a aplicat, în mod repetat, lovituri victimei L. I. A., în zona capului, după care a târât-o pe o distanță de aproximativ 25 metri, după colțul unui gard, loc în care a abandonat-o, în stare de inconștiență, victima încetând din viață ca urmare a șocului hipotermic.
Pe de altă parte s-a arătat că, în cauză, sunt întrunite cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală, existând probe că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, dar și cele ale art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a comis o infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul de comitere și gravitatea infracțiunii, la impactul produs asupra locuitorilor din zona în care s-au comis faptele.
Analizând propunerea procurorului prin prisma actelor și lucrărilor dosarului nr. 1/P/2012 al P.ui de pe lângă T. B.-N., instanța de fond a reținut următoarele:
Prin R. din data de (...), emisă de procuror, s-a dispus începerea urmării penale „in rem"; pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, în cauza privind decesul minorului L. I.- A.
Ulterior, prin R. emisă la aceeași dată, s-a dispus începerea urmării penale, față de inculpatul T. N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, rap. la art. 175 alin.1 lit. „i"; Cod penal, reținându-se că acesta a aplicat mai multe lovituri victimei după care a târât-o până într-un loc izolat, unde a abandonat-o în stare de inconștiență, decesul victimei survenind ca urmare a șocului hipotermic, rezultat pe care, deși nu l-a dorit, l-a acceptat.
La data de (...), prin O. procurorului, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii anterior menționate, dată la care s-a dispus și reținerea celui în cauză pentru o perioadă de 24 de ore.
Verificând propunerea de arestare preventivă prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a constatat că în cauză, sunt întrunite cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa. Sub acest aspect sunt elocvente actele medico-legale privind pe victimă și pe inculpat (f.23, 27,28); procesul-verbal de conducere în teren (f.43-47); declarațiile martorilor H. N.- M. și M. S. (f.48-51), probe ce se coroborează cu declarațiile de recunoaștere date de inculpat (f.32-39).
Pe de altă parte, a apreciat tribunalul, sunt întrunite și cerințele disp. art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de gravitatea faptei comise - chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu poate fi confundat cu pericolul generic al infracțiunii - de modalitatea săvârșirii acesteia, de scopul urmărit - acela de a întreține relații sexuale cu victima minoră, astfel cum a relatat inculpatul în instanță - dar și de rezonanța în plan local, dar și regional (prin mediatizarea faptei antisociale), împrejurări ce impun o ripostă fermă și promptă din partea organelor judiciare.
În contextul celor mai sus menționate, nu s-a putut aprecia că o măsură preventivă mai puțin drastică ar răspunde cerințelor dispozițiilor art.
136 Cod procedură penală sub aspectul scopului, pentru buna desfășurare a procesului penal, impunându-se privarea de libertate a inculpatului.
Așa fiind, în baza disp. art. 149/1 Cod procedură penală, apreciindu- se ca întemeiată propunerea procurorului, instanța a dispus admiterea acesteia, cu consecința arestării preventive a inculpatului T. N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul
T. N., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N., cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b sau c Cod pr.pen.
S-a arătat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție și deosebit de gravă și se impune luarea acesteia doar în situația în care se apreciază că celelalte măsuri preventive nu sunt în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal. Ori, în cauză, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a avut o atitudine sinceră și de colaborare, a manifestat regret și se află la prima abatere de acest gen, neavând antecedente penale, iar cercetarea acestuia în stare de libertate nu ar aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Așa cum corect a reținut judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului recurent în cauză, din lucrările dosarului de urmărire penală, rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune această măsură preventivă.
Astfel, s-a constatat corect că există indicii temeinice și chiar probe în sensul dispoz. art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul T. N. ar fi comis fapta de care este acuzat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă. Rezultă aceste indicii din mijloacele de probă indicate în încheierea atacată ( actele medico-legale privind pe victimă și pe inculpat - f.23, 27, 28 dosar u.p.; procesul-verbal de conducere în teren - f.43-47 dosar u.p.; declarațiile martorilor H. N.-M. și M. S. - f.48-51 dosar u.p.; declarațiile de recunoaștere ale inculpatului - f.32-
39 dosar u.p.) - care conturează presupunerea legitimă că în noaptea de
(...)/ (...), în jurul orelor 2.30, în timp ce se afla în apropierea liniei de cale ferată din stația CFR R. Veche din comuna R., județul B.-N., inculpatul a aplicat în mod repetat, lovituri în zona capului victimei L. I. A. - minor în vârstă de 11 ani, după care a târât-o pe o distanță de aproximativ 25 metri, după colțul unui gard, loc în care a abandonat-o, în stare de inconștiență, victima încetând din viață ca urmare a șocului hipotermic.
Mai mult chiar, cu ocazia soluționării propunerii de arestare, audiat fiind, inculpatul a arătat și că, după ce a aplicat lovituri victimei și aceasta a căzut la sol, în stare de inconștiență, a agresat-o sexual, având cu aceasta un raport sexual anal ( filele 5-6 dos. fond) - aspecte noi, față de cele relevate în propunerea de arestare și, față de care, probabil, se vor extinde cercetările penale.
De asemenea, corect a apreciat instanța și că, este incident în cauză temeiul prev. de art.148 lit.f C., raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată ( închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv, de la 15 la
25 de ani), precum și la pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol relevat de natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpat ( gravitate ce este reflectată nu numai de sancțiunea prevăzută de lege pentru această faptă, dar și de importanța relațiilor sociale lezate, împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis - pe timp de noapte, față de un minor, care datorită vârstei și locului izolat în care a fost atras, a fost în imposibilitate de a se apăra) ; dar și de rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte, starea de insecuritate, de revoltă ce se induc la nivelul comunității restrânse din care provin inculpatul și victima, că persoane bănuite de astfel de fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
De altfel, măsura preventivă luată față inculpat se circumscrie și exigențelor art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, el fiind arestat în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune.
Solicitarea subsidiară de a lua față de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate nu poate fi primită, în acest moment procesual fiind considerată inoportună și inaptă a asigura realizarea scopului prev. de art.136 C., raportat la gravitatea faptei și, maniera și împrejurările concrete în care se pare că a fost comisă - împrejurări care justifică conturarea unui profil periculos al inculpatului, chiar dacă acesta nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, până în această fază.
Interesul public real, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, se apreciază că trebuie să prevaleze, fără a afecta prezumția de nevinovăție, față de regula generală a cercetării în stare de libertate a inculpatului, cel puțin la acest moment procesual.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată nefondat recursul declarat în cauză, urmând ca acesta să fie respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ( av. Bădău C. E.), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. N., fiul lui A. si O., născ.la 3 martie 1980, aflat în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 2/CC din 3 ianuarie 2012 a T.ui B.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. I. C. M.
GREFIER M. V.-G.
Red.A.C./ Dact. H.C.
3 ex./1(...) Jud.fond: P. A.D.
| ← Decizia penală nr. 1292/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1725/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
