Decizia penală nr. 9/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 9/R/2012
Ședința publică din data de 4 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L.
JUDECĂTORI : C. V.
ANA C.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P.
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare contestația în anulare, după admiterea în principiu, formulată de către condamnatul G. G. V. împotriva deciziei penale nr. 2002/R/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al C. de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul G. G. V., aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși av. Almaș S. din Baroul Cluj și av. Timoce Milu, din Baroul București, cu delegații avocațială, în substituirea av. Iordăchescu Eugen, din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar și partea vătămată M. M., lipsă fiind asiguratorul E.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, contestatorul G. G. V., întrebat fiind de către instanță, arată că știe motivul pentru care este prezent în fața instanței.
Curtea pune în vedere părților că în cauză s-a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale de condamnare pe motiv că, în esență, nu a fost legal citat la soluționarea recursului și nu a cunoscut că era reprezentat de apărător ales.
Întrebat fiind de către instanță contestatorul G. G. V. arată că nu a formulat recurs peste termen în cauză într-un alt dosar aflat pe rolul C. de
A. C.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul contestatorului G. G. V., av. ALmaș Sonia, în temeiul art.
387, 389 C.pr.pen. solicită a se constata îndeplinite dispozițiile art. 386 lit. a C.pr.pen. deoarece procedura de citare a contestatorului la momentul judecării recursului nu a fost îndeplinită conform legii. P. aceste motive solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și desființarea deciziei penale nr. 2002/R/2011 pronunțată în dosar nr. (...) și rejudecarea recursului. Solicită a se avea în vedere că din actele anexate rezultă că din anul 2007 contestatorul domiciliază în mod legal în Spania, iar din anul 2009 figurează în evidențele Trezoreriei Generale a Societății Spaniole ca fiind angajat, iar din anul 2010 fiind angajat pe durată determinată.
Referitor la procedura de judecare a dosarului nr. (...) solicită a se avea în vedere că, contestatorului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere cu acesta, încă de la acel moment existau date că locuiește în
Spania. Inculpatul s-a prezentat la un singur termen de judecată în data de
6 aprilie 2011, când a fost asistat de apărător ales și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen., indicând cu aceeași ocazie că locuiește în Spania și precizând că nu se va prezenta la următorul termen de judecată, sens în care s-a prezentat la notar și a dat o declarație autentificată. Ulterior, când a luat legătura cu apărătorul său ales acesta i-a comunicat că a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendare conform fișei ecris depusă la dosar, astfel că nu a intenționat să declare recurs împotriva acestei hotărâri. Cu toate acestea, apărătorul său ales a declarat recurs, deși nu avea mandat în acest sens, fiind pronunțată decizia penală nr.
2002/R/2011.
Învederează, de asemenea, faptul că atunci când a fost emis mandatul european de arestare inculpatul s-a prezentat în fața autorităților spaniole de bună voie, iar ulterior în fața autorităților din România, fiind încarcerat în Penit. Rahova.
Solicită a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 386 lit. a C.pr.pen., procedura de citare a contestatorului la termenul la care s-a soluționat recursul nefiind îndeplinită. Astfel, arată că inculpatul nu a fost citat la adresa de domiciliu din Spania, ci a fost citat la adresa de domiciliu din com. Roua, jud. M., deși se cunoștea că acesta domiciliază efectiv pe teritoriul S. A. că este relevant rolul și esența procedurii de citare, care nu trebuie să fie pur formală, ci trebuie să informeze partea vă este implicată într-o cauză penală, pentru a avea posibilitatea de a-și angaja apărător și de a-și formula apărări. Contestatorul nu a fost citat și nu a avut cunoștințe despre existența recursului, trăind cu impresia că la J. S. M. s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei, pe care nu a dorit să o atace, deoarece i se părea legală și temeinică. Contestatorul a avut apărător ales în fața instanței de recurs, dar acesta nu a primit mandat în acest sens și nici nu a informat contestatorul despre situația reală în care se află. Chiar dacă s-a considerat că procedura de citare era acoperită câtă vreme contestatorul a fost reprezentat de apărător ales, solicită a se avea în vedere că nu i se poate reproșa contestatorului, deoarece acesta nu avea cunoștințe despre recurs și nici nu a dat mandat apărătorului ales în acest sens.
Curtea pune în vedere apărătorilor contestatorului G. G. V. să precizeze care a fost vătămarea ce i s-a produs contestatorului.
Apărătorul contestatorului G. G. V., av. Timoce Milu, solicită a se avea în vedere că dacă acesta știa care era situația cu exactitate, respectiv că a fost condamnat la o pedeapsă cu executare de 2 ani închisoare, ar fi avut posibilitatea de a-și formula apărări serioase și să depună probe în circumstanțiere, întrucât fapta comisă a fost recunoscută, dar este posibil ca soluția din recurs să fi fost alta. Apărătorul contestatorului de la acel moment a prezentat susțineri pertinente, dar care nu sunt susținute de probe, iar clientul său avea posibilitatea de a depune acte din care să rezulte că lucrează licit în Spania și că până la incidentul nefericit dedus judecății a arătat respect față de valorile sociale și morale. Chiar dacă în recurs s-a dispus reducerea pedepsei de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, solicită a se avea în vedere că pentru astfel de infracțiuni pedepsele aplicate de către instanțele de judecată sunt suspendate sub supraveghere, iar contestatorul a formulat prezenta contestație pentru a avea posibilitatea de a-și exprima poziția.
P. toate aceste motive solicită admiterea contestației, anularea deciziei penale contestate și rejudecarea recursului, urmând ca după admiterea contestației în anulare să susțină motivele de recurs și probațiunea pe care le-o permite calea de atac.
Reprezentanta Parchetului arată că, chiar dacă formal dispozițiile art.
386 lit. a C.pr.pen. reprezintă un motiv de contestație în anulare, motiv pentru care a și solicitat admiterea în principiu a contestației, în baza art.
392 C.pr.pen. solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, apreciind că judecarea în fond și în recurs s-a realizat cu legala citare a contestatorului. În acest sens solicită a se avea în vedere argumentele de text, respectiv dispozițiile art. 177 C.pr.pen., din care rezultă că locul de citare este adresa de domiciliu, cu mențiunea de la art. 177 alin. 3 C.pr.pen. din care reiese că inculpatul are obligația de a încunoștința instanța despre orice schimbare survenită și elementele atestate prin probele dosarului. Deși este real că din actele dosarului rezultă că inculpatul este în Spania, solicită a se avea în vedere că în niciun moment procesual acesta nu a indicat altă adresă la care să fie citat decât cele cunoscute. Astfel consideră că, alături de nenumăratele drepturi invocate de inculpat acesta avea și obligația de a aduce la cunoștința instanței schimbarea de domiciliu.
De asemenea, apreciază foarte clare dispozițiile art. 291 C.pr.pen., conform cărora orice viciu de citare cu inculpatul sunt acoperite de prezența apărătorului ales al acestuia, în condițiile în care la dosarul de recurs în numele inculpatului a stat apărătorul ales al acestuia, care a depus și împuternicirea avocațială în acest sens. În ceea ce privește poziția apărării contestatorului exprimată la acest termen de judecată, care pune la îndoială calitatea prestației apărătorului ales al contestatorului la momentul soluționării recursului, apreciază că este o modalitate de folosire a unor dispoziții legale în ideea de a obține rejudecarea recursului, cu interesul reformării hotărârii judecătorești sub aspectul modalității de executare a pedepsei. În opinia sa contestatorul nu a fost privat de o apărare eficientă, deși acesta a susținut că neprezentarea sa în fața instanței de recurs a fost de natură a-i vătăma interesele, cu toate că este vorba despre consecința propriei sale culpe.
În consecință, pentru toate aceste motive, solicită a se constata netemeinicia contestației și respingerea acesteia ca atare și menținerea ca legală și temeinică în integralitate a deciziei penale nr. 2002/R/2011, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Partea vătămată M. M. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației, solicitând obligarea contestatorului la plata cheltuielilor solicitate.
Contestatorul G. G. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult comiterea faptei, cu precizarea că a încercat să se împace cu partea vătămată. De asemenea, învederează instanței că personal știa că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare, așa cum a văzut pe portalul J. S. M. și așa cum și mama sa i-a spus, precum și că nu a avut cunoștință despre recursul declarat în cauză.
C U R T E A
Prin decizia penală nr. 2002/R din 8 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al C. de A. C., a fost admis recursul declarat de către inculpatul G. G. V. împotriva sentinței penale nr.345 din (...) a J. S. M., pe care a casat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând:
A fost condamnat inculpatul G. G. V., fiul lui V. și V., născut la (...) în
S. M., cu dom.în R. de Sus nr.1009 jud.M., CNP 1., fără antecedente penale, În baza art.178 alin.1 și 2 C. cu aplic.art.320/1 alin.7 C.pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art.71 C. rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.
S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a stabilit în favoarea B.ui de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.M.a R., ce s-a achitat din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
A fost respins ca tardiv recursul declarat de partea civilă M. M., domiciliată în S. M. str.V. H. nr.373/A jud.M. împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligată partea civilă M. M. să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
A fost respinsă cererea privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în sumă de 230 lei.
P. a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința penală nr. 345 din (...) l-a condamnat pe inculpatul G. G. V. născut la (...) în S. M., fiul lui V. și V., cetățean român, studii liceale, muncitor, căsătorit, fără antecedente penale, posesor C.I. seria MM, NR.4., eliberat de P. S. M., CNP-1., domiciliat în R. de Sus, nr.1009, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178, al.1 și
2 din c.pen., cu aplicarea art.320 indice 1 din c.proc.pen,la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 din c.pen. s-au interzis drepturile prev. de art.64, lit.";a";, teza a II-a din c.pen.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea minorei M. L. G., născută la (...), o pensie de întreținere în cuantum de 400 lei lunar, începând cu data de (...) până la majorat sau noi dispoziții.
S-a constatat că partea vătămată M. M., domiciliată în S. M., str. V.
H., nr.373/A, jud. M., nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru cabinet de avocat- C. R., Baroul Maramureș, ce va fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe L. Judecătoria Sighetu Marmației înregistrat la instanță sub dosar nr.835/307/(...), a fost trimis în judecată inculpatul G. G. V., născut la (...), pentru săvârșirea infracțiunii de uciderea din culpă prev. de art.178, al.1 și 2 din c.pen.
S-a reținut în conținutul actului de sesizare a instanței că la data de
(...), ora 22,45 inculpatul a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare (...) pe str. 22 D. din S. M., cu viteza de 50-60 km/h, strada având sens unic de circulație cu două benzi și existând indicator rutier cu semnificația „limitare de viteză 30 km/h"; și evitând un alt autoturism a intrat pe banda din dreapta și pe marcajul de trecere a pietonilor la ieșirea de pe str. I. M., a intrat în coliziune cu victima M. G. care era în traversare, aceasta fiind proiectată pe partea carosabilă. În urma accidentului victima a decedat. Autoturismul condus de inculpat a fost oprit la o distanță de 18,30 m de marcajul unde a traversat victima.
In cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Partea civilă M. M. a declarat că a primit despăgubiri de la inculpat, în sumă de 20.000 euro, dar solicită obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei M. L. G. în sumă de 100 euro lunar.
Din probele de la dosar au rezultat următoarele:
Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat prin înscris autentic că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și cere administrarea de probe.
Față de aceasta instanța a considerat că fapta inculpatului care a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare (...) în data de (...), ora 22,45, pe str. 22 D. din S. M. și prin nerespectarea regulilor de circulație privind viteza de deplasare, schimbarea benzii de deplasare și semnificația indicatoarelor și marcajelor, a accidentat victima M. G. care traversa strada în intersecția cu str. I. M., pe marcajul de trecere de pietoni, în urma căruia aceasta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uciderea din culpă, prev. de art.178, al.1 și 2 din c.pen.
Starea de fapt a fost dovedită cu următoarele probe administrate în faza de urmărire penală: procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică, certificatul medical constatator al decesului nr.139/(...), raportul de constatare medico-legală nr. 772/187/(...), înscrisuri privind alcoolemia, convenție cu privire la despăgubiri, certificatul de naștere al minorei M. L. G., declarațiile părții vătămate M. M., declarațiile martorilor G. M., R. I. A., R. G. D., contract de închiriere, poliță de asigurare, procesul verbal de verificare a stării tehnice, declarațiile inculpatului.
În baza art. 3201, al.7 și 345, al.2 din c.proc.pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178, al.1 și 2 din c.pen.
Potrivit art.71 din c.pen., instanța a dispus ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor pre. de art.64, lit.";a"; teza a II-a din c.pen.
La stabilirea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă fixate în textul sancționator din partea specială a codului penal reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art.3201, al.7 din c.proc.pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și împrejurările concrete în care s-a produs, precum și ca urmare a nerespectări unor dispoziții legale privind regulile de circulație.
Instanța a considerat că inculpatul nu a respectat dispozițiile stabilite prin R. de aplicare a OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
Inculpatul a condus autoturismul spre intersecția străzilor 22 D. cu I. M. din S. M., la ora 22,45, în (...), pe timp de noapte, când semaforul funcționa pe culoare galbenă intermitent. În această situație potrivit dispozițiilor art.123, al.1, lit.";a"; din regulamentul susmenționat, această intersecție se consideră nedirijată iar conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localitate.
Deși această obligație există în toate situațiile în care intersecția semaforizată, este pe galben intermitent, la o distanță de circa 70 m de intersecție în fața Catedralei Ortodoxe, a fost instalat un indicator rutier cu semnificația"; limitare de viteză 30 km/h";.
Inculpatul nu a respectat nici semnificația indicatorului și nici obligația impusă de textul art.123, al.1, lit.";a"; din regulament și a condus autoturismul spre intersecție cu viteza calculată ulterior de circa 50-60 km/h. pietonilor.
În această intersecție sunt două marcaje pentru traversare a
Explicația inculpatului din declarația dată în faza de urmărire penală, că în fața sa se deplasa un alt autoturism care a frânat brusc în intersecție și a virat stânga, el fiind nevoit să efectueze o manevră de schimbarea bruscă a benzii de deplasare, nu a putut fi primită ca scuză sau în circumstanțiere.
Din aceasta s-a putut concluziona că inculpatul nu a respectat dispozițiile art.107, al.1 din regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, republicată, privind încadrarea pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite, care trebuie să se realizeze cu cel puțin 50 de m înainte de intersecție.
Inculpatul intenționa să se deplaseze în intersecție pe direcția înainte, astfel că se impunea să se încadreze pe banda a doua, situată aproape de axul drumului, știind că prima bandă este destinată în principal vehiculelor care intenționează să efectueze virajul la stânga. D. se încadra corect pe această bandă de circulație, respectiv adapta viteza de deplasare conform dispozițiilor legale și indicatorului de limitare de viteză, inculpatul putea acorda atenție sporită celor două marcaje de traversare pietonală și evita accidentul.
Apreciind aceste mențiuni, instanța a considerat că inculpatul nu
și-a însușit suficient regulile de circulație, ori deși le cunoaște nu le respectă, astfel că prezintă un grad sporit de pericol pentru siguranța cetățenilor, motiv pentru care instanța a apreciat că pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, este corect individualizată, față de faptul că în calitate de conducător auto a avut culpa exclusivă în producerea accidentului.
Cu privire la solicitarea părții vătămate de a se acorda pensie de întreținere în favoarea minorei M. L. G., luând în considerare și acordul inculpatului, s-a dispus obligarea acestuia de a plăti un cuantum de 400 lei lunar în favoarea minorei, cu titlu de pensie de întreținere, în baza art.346, art. 14, al.4 din c.proc.pen. și art.86, al.3 și 94, al.3 din c.fam.
În baza art.191, al.1 din c.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 700 lei, din care suma de
100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu, parțial pentru avocat C. V.
Împotriva soluției instanței de fond, au declarat recurs inculpatul G. G. V. și partea civilă M. M.
Prin motivele scrise și orale inculpatul a cerut casarea hotărârii judecătoriei și aplicarea în favoarea sa a prevederilor art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât este în vârstă de 23 de ani, la prima confruntare cu legea penală, a recuperat prejudiciul cauzat părții civile, dând dovadă de sinceritate, în privința sa făcându-se aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 C.p.p.
Partea civilă a promovat recurs împotriva aceleiași sentințe penale a
J. S. M., cale de atac ce este tardivă.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a ajuns la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului
Uciderea din culpă comisă de inculpat îndreptată fiind împotriva valorii sociale supreme - viața -, atrage în numele dreptului inviolabil la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.
Atitudinea inculpatului și modul de comitere al faptelor, nu pot fi omise, ele nefiind corect evaluate de judecătorie, în alegerea cuantumului pedepsei.
Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi și cărora le-a curmat viața, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se
ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Uciderea din culpă comisă pe trecerea de pietoni, excluzând vreo vină din partea victimei, sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de recurs, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându- se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la acestea, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al sancțiunii care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că acțiunea inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești și demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din
Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.
Totodată însă, Curtea a ținut seama că inculpatul a fost sincer, cauza judecându-se în procedura reglementată de art. 3201 Cod procedură penală, nu posedă antecedente penale, a oferit pentru dezdăunarea părților civile o sumă de 20.000 euro. Este căsătorit, în vârstă de 23 de ani, a regretat fapta comisă.
Din actele depuse la dosar a rezultat că a fost încadrat în muncă anterior comiterii infracțiunii, în calitate de muncitor.
În aceste condiții, Curtea nu a înlăturat prevederile art. 3201 Cod procedură penală însă le-a dat eficiența cuvenită, prin diminuarea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că și o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare va contribui la reeducarea inculpatului, cu păstrarea modului de executare a pedepsei, în regim de detenție.
Față de modul de comitere al infracțiunii, respectiv călcarea victimei pe trecerea de pietoni, nu poate fi acceptată solicitarea inculpatului de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de recurs procedând însă la reducerea sancțiunii aplicată recurentului.
Așa fiind, s-a admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală recursul declarat de către inculpatul G. G. V. împotriva sentinței penale 345 din (...) a J. S. M., pe care a casat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și rejudecând, l-a condamnat pe acesta pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.p. rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a stabilit în favoarea B.ui de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.M.a R., ce s-a achitat din FMJ, conform art. 189 C.p.p.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia, în baza art. 192 pct. 3 alin. 3 C.p.p..
Cu privire la recursul părții civile
Potrivit art. 363 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 385 ind. 3 C.p.p., termenul de recurs pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, curge de la pronunțare. P. părțile care au lipsit, atât la dezbateri cât și la pronunțare, curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Verificând actele și lucrările dosarului, respectiv încheierea de amânare a pronunțării din data de (...) a J. S. M., a rezultat că la soluționarea pe fond a procesului a fost prezentă partea vătămată M. M. asistată de avocat C. M., astfel că termenul de recurs nu curgea așa cum greșit a statuat instanța de fond, de la comunicare, ci de la pronunțare, întrucât aceasta a fost prezentă la dezbateri.
Soluția a fost dată la data de (...), iar termenul de recurs curgea de la pronunțare, întrucât partea vătămată M. M. a fost prezentă la dezbaterea pe fond a cauzei.
Promovarea recursului la data de (...) apare ca tardivă, cu depășirea termenului imperativ de 10 zile reglementat de dispozițiile art. 363 rap. la art. 385 ind. 3 C.p.p.
La data de (...) partea vătămată nu s-a prezentat în fața curții pentru a arăta eventualele motive obiective care să o fi împiedicat a promova în termen calea de atac.
Așa fiind, curtea în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a C.p.p., a respins ca tardiv recursul declarat de partea civilă M. M., împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligată partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
A fost respinsă cererea privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în sumă de 230 lei solicitate în ședința publică din (...) din fața curții, ca efect al constatării tardivității recursului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare G. G.
V., deținut în Penitenciarul Gherla, solicitând să se constate întrunirea condițiilor prevăzute de art. 386 lit. a C. proc.pen., în sensul în care procedura de citare a contestatorului pentru termenul de judecată la care s- a soluționat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii; să se procedeze, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. 2 C. proc. pen., la admiterea în principiu a contestației în anulare, iar în temeiul art. 390 C. proc. pen., să se dispună suspendarea executării hotărârii până la soluționarea prezentei contestații,
În motivarea contestației în anulare s-au arătat în esență următoarele:
1. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației întocmit în data de (...) s-a dispus trimiterea în judecată a contestatorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. 1 și 2 C. pen.
2. Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare J. S. M., formându-se dosarul penal nr. (...). Prin S. penală nr. 345/(...) instanța de fond a dispus condamnarea contestatorului la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare.
3. Din actele existente la dosarul cauzei reiese faptul că împotriva Sentinței penale mai sus menționate au declarat recurs partea vătămată M. M. precum și contestatorul, cauza fiind înregistrată pe rolul C. de A. C. - S. penală și de minori. Prin D. penală nr. 2002/R/0(...), instanța de recurs a admis recursul declarat de către contestator, a casat sentința penală recurată iar în rejudecare a dispus condamnarea mea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. 1 și 2 c.pen., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu executare. Totodată, instanța de recurs a dispus respingerea recursului declarat de către partea vătămată M. M. ca tardiv introdus.
S-a susținut că decizia penală nr. 2002/R/2011 a C. de A. C. - S. penală și de minori este în mod esențial nelegală, fiind rezultatul unei judecăți realizate fără legala citare a contestatorului, care domicilia în
Spania. Acesta a arătat că a avut cunoștință doar de derularea procesului în primă instanță, când a și fost prezent după care a fost anunțat telefonic de mama sa că i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani cu suspendare și că apărătorul ales de la fond a declarat recurs împotriva acestei decizii fără a avea încheiat contract de reprezentare cu el în recurs. Din aceste considerente contestatorul a apreciat că nu a fost legal citat la judecarea recursului.
Prin încheierea penală din data de (...) s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul G. G. V. împotriva deciziei penale numărul 2002/R/(...) a C. de A. C. și s-a fixat termen de judecată pentru data de 14 martie 2012, pentru care s-a dispus citarea părților.
Analizând contestația în anulare formulată în raport cu decizia penală nr.2002/R/2011 a C. de A. C., cu dispozițiile legale în materie, curtea a apreciat contestația ca fiind admisibilă în principiu.
Potrivit art.391 alin.2 C.p.p. Curtea a constatat că prezenta contestație în anulare a fost introdusă în termen, motivul invocat - nelegala citare - asupra căreia instanța se va pronunța odată cu analizarea temeiniciei contestației este prevăzut printre cazurile de contestație în anulare, respectiv de art.386 alin.1 lit.a C.p.p, iar în sprijinul contestației s- au depus înscrisuri.
În consecință, s-au considerat ca fiind îndeplinite condițiile legale de admisibilitate în principiu a contestației formulate și s-a dispus citarea părților pentru judecarea contestației în anulare.
La termenul de judecată din data de 14 martie 2012 a fost respinsă cererea de suspendare formulată de contestator.
Analizând actele dosarului în raport cu motivele invocate de către contestator și cu dispozițiile legale în materie, Curtea apreciază că aceasta nu este fondată.
În primul rând, contestatorul a cunoscut faptul că împotriva sa se derulează o judecată penală, chiar dacă era rezident în Spania începând cu data de (...), având domiciliul în Paseo Sunyver nr. 16, et. 1, ap. A, 43202
Reus, Tarragona. Acesta însă nu și-a îndeplinit și obligația de a aduce la cunoștința organelor de cercetare penală domiciliul de pe teritoriul spaniol, alegându-și domiciliu procesual în țară.
Practic, pe toată durata desfășurării fazei de judecată a cauzei penale ce a constituit obiectul dosarului penal nr. (...), contestatorul s-a aflat pe teritoriul S., cu o unică exceptie în data de (...).
În acea dată, la primul termen de judecată fixat pentru soluționarea fondului cauzei, contestatorul s-a prezentat în fața J. S.-M., cu apărătorul ales M. V., și a solicitat a se face aplicațiunea dispozițiilor art. 320 ind. 1
C.proc.pen.
Totodată, a învederat instantei de judecată faptul că locuiește în
Spania și nu va avea posibilitatea de a se prezenta la următoarele termene de judecată, aspect consemnat în încheierea de ședintă (fila 14 a dosarului instantei de fond). Instanța a amânat soluționarea fondului având în vedere cererea de amânare pentru angajare de apărător formulată de către partea vătămată M. M., punându-i în vedere totodată faptul că se poate prevala de dispozițiile referitoare la judecata simplificată prin depunerea unei declarații notariale în acest sens.
Astfel, în aceeași zi - (...), contestatorul s-a prezentat la cabinetul notarului public Sas G. din S. M. și a dat o declarație conformă cu cele precizate de instanța de judecată, care a fost depusă ulterior la dosarul cauzei de către apărătorul ales.
Cauza penală a fost soluționată după alte trei termene de judecată prin S. penală nr. 345 pronunțată în data de (...), contestatorul nefiind prezent la niciunul dintre aceste momente procesuale, însă avocatul a ținut legătura cu acesta prin intermediul mamei mele, numita H. V.
S-a susținut de către contestator că ulterior pronunțării minutei sentinței penale, a fost contactat telefonic de către mama lui și i s-a adus la cunoștință faptul că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia. În acest sens s-a atașat la dosarul cauzei (f. 17) o declarație a mamei contestatorului dată în fața notarului public Iancu Ștefan în data de (...) și anexată prezentei contestații în anulare.
Inițial, din eroare, pe fișa ecris a dosarului penal, aflat pe portalul instanțelor de judecată a apărut aceeași soluție iar contestatorul a arătat că a considerat că pedeapsa este justă și în mod legal aplicată și a decis să nu exercit calea de atac a recursului.
Cu toate acestea, în data de (...), contestatorul a fost contactat de către mama lui, iar din discuțiile purtate cu aceasta a aflat că a fost declarat recurs în numele lui de către avocatul M. V., cauza a fost înaintată C. de A. C. - S. penală și pentru cauze cu minori care a casat hotărârea instanței de fond și, rejudecând cauza, i-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu executare, informația fiind confirmată și de către fișa ecris a dosarului de pe site-ul C. de A. C.
Toate aceste susțineri ale contestatorului sunt reale. Dar așa cum reiese din actele instanței de recurs de la pronunțarea hotărârii primei instanțe și până la judecarea recursului contestatorul a fost legal citat, mama acestuia a încheiat un nou contract de asistență juridică cu același apărător, a primit prin mama sa citația pentru termenele din data de (...) și (...) iar la termenul de judecată din data de (...) s-a prezentat apărătorul ales al acestuia, prezumându-se astfel că inculpatul avea termen în cunoștință.
Susținerile acestuia în sensul că mama sa l-ar fi angajat pe apărătorul ales doar sub aspectul laturii civile a cauzei sunt total lipsite de relevanță , cu atât mai mult cu cât apărătorul a pus concluzii în principal sub aspectul laturii penale a cauzei, solicitând a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și argumentând judicios această cerere. De altfel, instanța de recurs a și redus pedeapsa inițial aplicată, astfel încât sub nicio formă nu se poate susține că inculpatul ar fi fost privat de dreptul la apărare (aceasta derivând dintr-o eventuală nelegală citare a sa la judecata recursului, lucru care, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a întâmplat).
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 291 teza a II-a C.proc.pen.,
"înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare." S. personală a citațiilor de către mama inculpatului, angajarea (chiar consensuală) a avocatului pentru susținerea recursului și plata onorariului dovedește cu prisosință că exista un consens între inculpat și avocat, chiar realizat prin intermediul mamei sale, pentru a-l reprezenta în recurs.
Nu în ultimul rând, există și dovada faptului că petentul contestator avea cunoștință despre existența recursului, transmițând personal o cerere de amânare pentru angajare de apărător prin fax în data (...) pentru termenul de judecată din data de (...) (fila 10 a dosarului de instanței de recurs), cerere care i-a fost admisă. Oricum, în lipsa oricăror diligențe pentru angajarea unui apărător ales pentru următorul termen de judecată, potrivit practicii constante de la nivelul C. de A. C., recursul s-ar fi judecat cu apărătorul desemnat din oficiu.
P. toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G. G. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 2002 din 8 decembrie
2011 a C. de A. C.
Se va dispune obligarea contestatorului la plata în favoarea statului a sumei de 600 lei cheltuieli judiciare.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G. G. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 2002 din 8 decembrie 2011 a C. de A. C.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. D. L. C. V. ANA C.
T. G.
GREFIER
Red.A.D.L./ (...). Dact. H.C./ 4 ex./ Jud.fond. Lazar M.Violeta.
| ← Decizia penală nr. 77/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1535/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
