Încheierea penală nr. 1082/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1082/R/2012
Ședința publică din 26 iulie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. B., judecător
JUDECĂTORI : D. P.
: C. I.
GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. V., împotriva încheierii penale nr.28/C/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al
T.ui S., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. V., aflat în A. IPJ S., asistat de apărător ales, av.Mircea P., din cadrul Baroului
S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.Pantea I. A., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, raportul de constatare medico-legală și raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că inculpatul este autorul faptei care i se reține în sarcină, motiv pentru care se impune prelungirea măsurii arestării preventive. Susține că asupra victimei s-au aplicat lovituri de mare intensitate de mai multe persoane în seara respectivă, în decursul a câteva minute. Prin urmare și alte persoane l-au agresat atât înainte de incidentul între inculpat și victimă, cât și ulterior acestuia. S-a reținut de prima instanță că victimei i s-a aplicat o lovitură în cap cu o sticlă de șampanie. U. martori din dosar au calitatea de învinuiți, astfel că aveau interesul să îndrepte atenția anchetatorilor spre alte persoane și nu asupra lor. În acest sens, au declarat că l-au văzut pe inculpat când a lovit cu sticla, ipoteză ce nu a fost confirmată, deși pentru acest lucru s-a dispus arestarea inculpatului. U., prin audierea martorilor s-a stabilit că nu a existat nicio sticlă de șampanie, că nu s-a vândut o astfel de sticlă în barul respectiv. A., s-a reținut că inculpatul a lovit victima cu cheile de la mașină în cap, dar dacă ar fi fost reală, această împrejurare nu ar fi dus la decesul victimei. Există aspecte ce au caracter de constatări obiective, cum ar fi raportul de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că orificiul din calota craniană putea fi produsă cu cheile ridicate de la locuința inculpatului sau cu orice alt fel de chei. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei s-a produs ca urmare a dilacerării cerebrale, ori dilacerarea nu se poate produce cu o cheie. Dilacerarea (zdrobirea, strivirea) s-a produs ca urmare a multiplelor lovituri de mare intensitate aplicate în zona capului victimei cu un corp contondent din toate părțile, aspect ce rezultă din concluzia că victima a prezentat leziuni în toate cele 4 regiuni ale capului. Față de celelalte persoane care au aplicat lovituri victimei, s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de lovire, însă se pune întrebarea care sunt acele leziuni provocate de cei doi pentru care s-a început urmărirea penală pentru lovire și care este numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare dacă victima nu ar fi murit. Numitul O. C. se lăuda a doua zi că nu a putut să-și dea seama că are o asemenea forță, că atunci când a lovit victima, aceasta a căzut. Atât O., cât și M. au recunoscut că au lovit victima, însă ulterior ar revenit asupra declarațiilor date. În cauză, prin actul medico-legal eliberat de IML C. nu s-a lămurit motivul pentru care s-a produs moartea victimei, astfel că s-a dispus completarea acestui raport. Cauza nu este lămurită sub toate aspectele, iar o eroare cu privire la persoana făptuitorului și la existența vinovăției acestuia ar produce consecințe deosebit de grave pentru el. Se impune a se stabili cine este vinovat de comiterea faptei, atâta timp cât au fost mai mulți agresori. Prin urmare, nu se poate vorbi de existența acelor indicii cerute de art.143 C. din care să rezulte că inculpatul este autorul faptei, iar aspectele legate de opinia publică și existența sentimentului de insecuritate nu pot fi avute în vedere în acest moment. În subsidiar, se poate lua față de inculpat o măsură preventivă mai puțin restrictivă, din cele prev.de art.136 lit.b și c C.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate. Apreciază că hotărârea instanței de fond a fost luată cu respectarea condițiilor legale, în mod corect apreciindu-se că în cauză subzistă indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat. Pe de altă parte, urmărirea penală nu a fost finalizată din motive obiective. Este necesară prelungirea măsurii arestării preventive pentru completarea urmăririi penale, întocmirea actului de sesizare, prezentarea materialului de urmărire penală. Susținerile apărătorului vizează fondul cauzei și nu este în măsură să se pronunțe în acest moment asupra ipotezelor care pot să existe. Sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive, iar o altă măsură preventivă nu ar corespunde disp.art.136 C.
Apărătorul inculpatului arată că și o altă măsură preventivă este aplicabilă în speță, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau
țara.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința judecării sale în stare de libertate, ca și ceilalți doi inculpați care au declarat mincinos împotriva lui.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală nr.28 din 23 iulie 2012 în baza art.155 și 159 C., a admis propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului T. V. G. pe o durată de 30 de zile începând cu 27 iulie și până la 25 august 2012 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 02 mai 2012, prin încheierea penală nr. 1.012 a T.ui S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. G., pe o durată de 29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 149/1
C. raportat la art. 143 C., art. 148 lit. f C., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 174 al.1, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, art. 321 al. 1
Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe certe ca lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În privința faptelor pentru care este cercetat inculpatul, la momentul luării măsurii arestării preventive s-au reținut următoarele: inculpatul T. V. G. are calitatea de om de ordine la discoteca din localitatea C. organizată de către SC T. P. S. în seara zilei de (...), la sediul căminului cultural din localitatea C., SC T. P. SRL a organizat o discotecă la care au participat mai multe persoane, atât din localitatea C., cât și din alte localități, printre care și victima B. M. G. din localitatea D. în jurul orei 03,00, în afara discotecii a început un scandal între numiții O. C. C. și M. D. C. din localitatea C., pe de o parte, și B. M. G. și G. V. D. din localitatea D., pe de alta parte; cu ocazia acestui scandal, O. Costantin C. i-a aplicat mai multe lovituri lui G. V. D., iar M. D. C. - o lovitură cu pumnul lui B. M. G. G. V. D. a reușit să fugă, îndreptându-se către sat, timp în care victima B. M. G. a fugit în discotecă; la acest scandal a asistat și inculpatul T. V. G., care s-a enervat deoarece persoanele menționate mai sus s-au agresat lângă mașina lui și i-au lovit oglinda de la mașină; după ce victima a intrat în discotecă, inculpatul a intrat după ea și s-a așezat lângă o boxă chiar lângă ușa de la intrare; ulterior inculpatul s-a deplasat la victimă și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona capului, în timp ce ținea în pumn o legătură de chei în care se aflau chei de la mașină și de la casă; loviturile aplicate de către inculpat au fost foarte puternice și imediat după aplicarea acestora victima a început să sângereze în zona capului și s-a dezechilibrat nemaiputând sta singură în picioare; în acel moment au intervenit T. B., organizatorul discotecii, Ardelean S. și Ardelean C., ambii oameni de ordine ai discotecii, care au ridicat-o pe victimă de jos, au dus-o afară din discotecă în stare de inconștiență și au chemat salvarea; victima a fost transportată la S. J. de U. Z. și apoi la C. de N. C.-N. unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale, dar la data de (...) a decedat.
În data de 02 mai 2012 Institutul de M. L. C.-N. a întocmit concluziile preliminare ale raportului de constatare medico-legală din care a rezultat că: moartea numitului B. M. G. a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu hemoragie, contuziei și dilacerării cerebrale; leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur contondent; leziunile pot data din data de
28/(...); moartea reală datează din data de (...),iar moartea cerebrală din data de (...) (fila 67-68).
Deoarece au existat indicii temeinice ca inculpatul a săvârșit faptele pentru care era cercetat, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C. ( care au rezultat din declarațiile martorilor M. D. C., boloș A. D., G. R.
Beniamin, F. F. Dumitru, B. M. C., din concluziile preliminare a raportului de constatare medico-legală) și a fost întrunit temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C., prin încheierea nr. 1. mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fata de inculpat, pe o durata de 29 zile. U., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierile penale nr. 22/C/28 mai 2012 și
26/C/25 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Sălaj, durata măsurii arestării preventive dispusă prin ultima hotărâre pronunțată urmând a expira în data de 27 iulie 2012.
Potrivit art. 155 C. prelungirea arestării preventive se poate dispune daca temeiurile care au determinat arestarea inițială impun in continuare privarea de libertate.
Instanța constată că sunt întrunite în continuare dispozițiile art.
143 C. referitoare la existența indiciilor că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Trebuie menționat faptul că pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv pentru prelungirea acestei măsuri nu este necesară existența unor probe certe de vinovăție (necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare), ci potrivit dispozițiilor art. 68 indice 1 C. existența unor date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează cercetări a săvârșit fapta. În același sens sunt și prevederile dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO care permit luarea măsurii arestării preventive atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală. Chiar dacă inculpatul T. V.-G. nu recunoaște faptul că a aplicat lovituri victimei, majoritatea martorilor audiați în cauză au declarat că l- au văzut pe inculpat aplicând lovituri victimei la nivelul capului. În acest sens sunt relevante declarațiile martorilor R. P. (fila 112-113), P. G. (fila
115-116), Erdei Attila M. (fila 124-125), Kis G. (fila 147-148), G. R.
Beniamin (declaratia din data de (...)), B. A. (declarația din data de (...)). Astfel, din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu aspectele care reies din raportul de constatare medico-legală și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în data de 07 iunie 2012 (prin care s-a stabilit că orificiul - lipsa de substanță - constatat la nivelul zonei parietale a cutiei craniene a victimei B. M. G. putea fi creat de cheia tip auto ridicată de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare) instanța apreciază că rezultă indicii în sensul art. 68 indice 1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea instanța apreciază că sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (închisoare de la 15 la 25 ani pentru infracțiunea de omor și închisoare de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri) si există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens instanța are în vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, de gravitate deosebit de ridicată, cu referire expresă la infracțiunea de omor îndreptată împotriva unei valori fundamentale ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață, împrejurările concrete de săvârșire faptelor care se desprind până la acest moment al cercetărilor, reieșind indicii că inculpatul ar fi aplicat mai multe lovituri victimei, deosebit de puternice la nivelul capului, în incinta unui local în care se aflau mai multe persoane. În aprecierea aceluiași pericol pentru ordinea publică instanța are în vedere și aspectul care se desprinde în legătură cu persoana inculpatului, referitor la faptul că se afla în sediul căminului cultural din localitatea C. cu ocazia discotecii organizate de SC T. P. SRL, în calitate de om de ordine, aspect care i-ar fi impus să aplaneze scandalul declanșat de persoanele aflate în locul respectiv și nici într-un caz să se implice activ în conflict. În acest context trebuie avută în vedere și rezonanța socială a faptelor săvârșite de inculpat, cu atât mai mult cu cât incidentul a avut loc într-o localitate mică, instanța apreciind că intervenția organelor judiciare trebuie să fie fermă în cazul în care se aduce atingere dreptului la viață, pentru asigurarea climatului de ordine și siguranță publică. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea și prelungirea arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a
Franței).
De asemenea, instanța constată că propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, este întemeiata si cu referire la mijloacele de proba care urmează să fie administrate în dosarul nr. 176/P/2012, pentru completarea urmăririi penale, respectiv efectuarea unei completări la raportul de constatare medico-legală, dispusă în urma cererii formulate de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală prin ordonanța procurorului din data de 06 iulie 2012.
Față de cele de mai sus, în temeiul art.159 C. raportat la art. 155
C., art. 148 lit. f C. instanța va admite propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj va dispune prelungirea duratei arestării preventive în privința inculpatului T. V. G., pe o durată de 30 zile, începând cu data de
(...) și până la data de (...) inclusiv.
În privința cererii de luare a unei măsuri restrictive de drepturi formulată de apărătorul inculpatului T. V. G., instanța reține pe de o parte faptul că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru motivele arătate anterior, iar pe de altă parte apreciază că în cadrul soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, instanța este ținută să se pronunțe exclusiv asupra necesitatea prelungirii arestării (în sensul admiterii sau respingerii propunerii), inculpatul având posibilitatea să formuleze pe cale separată o cerere de înlocuire a măsurii arestării cu altă măsură preventivă. Dispozițiile legale referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive nu fac trimitere la dispozițiile art. 146 alin. 11 indice 1 C., care prevăd doar în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă posibilitatea judecătorului de a dispune luarea uneia din măsurile restrictive de drepturi. Din aceste motive, instanța va respinge cererea de luare față de inculpat a unei măsuri restrictive de drepturi.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul T. V. solicitând casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se respingă prelungirea arestării preventive, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate.
În subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, vizate de art.145
și 1451 C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 alin.1 C.pen.și omor calificat prev.de art.174, 175 lit.i C.pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.constând în aceea că la (...) în loc public i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea capului, cu pumnul, victimei B. M. G. care în urma agresiunii excesiv de violente, a decedat la data de 2 mai 2012.
Prin încheierea penală nr. 18 din 2 mai 2012 a T.ui S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. G. pe 29 de zile, apreciindu-se ca îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.f C.
În prezenta cauză, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, pentru finalizarea completării la raportul de constatare medico-legală al victimei întocmit de IML C. la 19 iunie 2012, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că întrucât urmărirea penală nu a fost terminată, fiind necesară finalizarea completării la raportul de constatare medico-legală al victimei întocmit de IML C., prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit.f Cod proc.pen.
Potrivit art.155 alin.1 C.arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan și condițiile prev.de art.136 și 143 C.raportat la art.148 lit.f C., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C. Tribunalul Sălaj a pronunțat o soluție corectă fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive.
Temeiul arestării recurentului a fost art.148 lit.f C.
Potrivit art.148 lit.f cod proc.pen. Cod de procedură penală, una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei soluții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte (izolarea lor de societate).
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, crează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive.
Calea de atac exercitată de inculpat, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că fapta imputată inculpatului, astfel cum a fost descrisă prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatului oricând, confruntarea sa cu alte persoane, audieri de martori, și îndeplinirea de alte eventuale acte procesuale față de el, efectuarea probei științifice constând în completarea raportului medico-legal privind moartea victimei întocmit de IML C. la 19 iunie 2012, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentului în faptele pentru care este cercetat.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Stabilirea vinovăției recurentului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și
Hartley vs.Uk).
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând
„suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, prelungirea privării de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra
Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998;
Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie
2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca infracțiunea invocată să poată fi, în mod rezonabil, încadrată într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit
1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei
2005).
În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f C., Tribunalul Sălaj apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acestuia.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea imputată recurentului se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul recurentului presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs
Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Prelungirea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Probele și indiciile temeinice care justifică prelungirea arestării sunt: declarațiile martorilor M. D., B. A. D., G. R., F. F., B. M. care se coroborează cu concluziile preliminare ale raportului de constatare medico-legală a victimei.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, curtea apreciază că față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică prelungirea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru motivele ce preced, Curtea apreciind că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.f C., raportat la art.155 și
159 C., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art. 189 C.
Va obligă pe inculpatul T. V. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial conform art. 192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V., detinut în A. IPJ C. împotriva încheierii penale nr. nr.28/C/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 25 lei onorar parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 iulie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
M. B. D. P. | C. I. | D. S. |
red.PD/CA
4 ex. - (...)
jud.fond.P. A.
| ← Decizia penală nr. 623/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
