Decizia penală nr. 924/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.924/R/2012
Ședința publică din 18 iunie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. R. împotriva sentinței penale nr.351 din 15 martie 2012, pronunțată de J. C. N. în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 a.1, art.209 al.1 lit.d,e,g, al.2 lit.b C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. R. asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Purcărin Paul, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul B. R. arată că din motive financiare a fost în imposibilitate de a-și angaja un apărător ales.
Din aceste considerente, solicită acordarea unui termen de judecată mai îndelungat.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulată de către inculpat.
Reprezentantul M.ui P., se opune încuviințării cererii, raportat la motivele pentru care inculpatul precizează că nu a reușit angajarea uni apărătorul ales.
Instanța deliberând, respinge cererea de amânare întrucât la termenul de judecată din data de 28 mai 2012, s-a atras atenția inculpatului că este singurul termen de judecată acordat în vederea angajării unui apărător ales și pregătirea apărării.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. R., solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nerespectarea dreptului la apărare al inculpatului.
In subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.
Cu privire la solicitarea principală, solicită a se observa că la ultimul termen de judecată inculpatul nu a fost prezent, ci doar soția acestuia și care a invederat instanței că inculpatul având un accident, nu se poate prezenta în instanță. Apreciază că inculpatul ar fi avut cel puțin dreptul la ultimul cuvânt. soluția pronunțată de prima instanță fiind nelegală din acest punct de vedere.
In subsidiar, solicită a se pronunța o hotărâre de achitare pe același temei care a fost solicitat și în fața instanței de fond, mai exact problema legată de însușirea sau nu pe nedrept a bunurilor victimei. Din punctul său de vedere, faptul că, pe de o parte, asupra inculpatului nu s-a găsit nici un obiect, pe de altă parte inculpatul a fost atras într-o altercație de către chiar martorii audiați în cauză, poate duce la concluzia că există un dubiu cu privire la faptul ca acesta să fi avut intenția de a sustrage bunul și că acest lucru s-ar fi întâmplat. Consideră că principiul in dubio pro reo trebuie să-și aibă aplicabilitatea în cauză.
În consecință, solicită admiterea recursului, în principal, trimiterea cu cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, achitarea inculpatului pentru fapta imputată.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind soluția legală și temeinică sub aspectele criticate de inculpat.
În susținerea poziției procesuale arată că nu sesizează vreo încălcare a dispozițiilor legale care să facă posibilă casarea și modificarea acestei hotărâri în urma rejudecării.
Sub aspectul nulității legate de modul de aplicare, apreciază că acesta nu există cât timp prezența inculpatului la judecată, mai ales după audierea acestuia și efectuarea cercetării judecătorești este lăsată la latitudinea acestuia, orice lipsă în măsura în care se dorește a nu se proceda la judecata cauzei, trebuie justificată și însoțită de o cerere de amânare. I. nu există în cauză, cât timp s-au respectat dispozițiile legale și prezența inculpatului nu era obligatorie pentru vreunul din cazurile speciale enumerate exhaustiv în Codul de procedură penală.
Așa fiind, apreciază că nu se impune a se dispune casarea și trimiterea spre rejudecare.
În ceea ce privește soluția de achitare, de asemneea o consideră neviabilă, raportat la probațiunea din dosarul cauzei, deoarece apreciază că activitățile realizate de inculpat și dovedite pe deplin, însoțite de dovada comportamentului simulat al inculpatului și de declarțiile a doi martori oculari, relevă elemente neechivoce în ceea ce privește intenția infracțională de furt. M. oculari audiați și de instanță au sesizat că inculpatul „., în sensul legii penale, bunuri aflate asupra părții vătămate în stare de inconștiență datorită consumului de alcool. F. că inculpatul în momentul în care martorii s-au sesizat cu privire la aceste activități, a aruncat aceste bunuri, nu înlătură intenția infracțională și realizarea deja în conținutul său, a laturii obiective, respectiv a acțiunilor de luare.
Prin urmare, apreciază că s-au reținut corect întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, s-a aplicat o pedeapsă dozată corect raportat la refuzul inculpatului de a i se aplica disp.art.320/1 C.pr.pen. și la antecedența penală substanțială și semnificativă a inculpatului, acesta având într-adevăr antecedente penale pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie.
În consecință, din perspectiva sa, soluția instanței este corectă și recursul nefondat, sens în care solicită a fi respins.
Inculpatul B. R., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 351 din 15 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în temeiul art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit.d), e), g) alin.2 lit.b) CP cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b) CP a fost condamnat inculpatul B. R., fiul lui I. și Eva, născut la data de (...) în mun.C.-N., jud.C. si dom in mun.C.-N., str.B. L. nr.18 jud.C., ffl in mun.C.-N., str.S. nr.22 jud.C., cetătean roman, studii 7 clase, fără loc de munca, cu antecedente penale, CNP 1. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 CP i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a CP, pe perioada prevăzută de art.71 alin.2 CP, ca pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 37 alin.1 lit.b) CP s-a constatat că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății de față în stare de recidivă mare postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.
387/(...) a T. C. definitivă la data de (...).
În temeiul art.88 CP s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore începând cu data de (...) ora 12,50 și până la data de (...), ora 12.50 .
În temeiul art. 14 și 15 CPP s-a luat act că partea vătămată N. L. A., nu s-a constituit parte civilă in cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 CPP a obligat inculpatul la plata sumei de 500 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.189 CPP onorariile apărătorilor desemnați din oficiu dna avocat
A. C. pentru asistenta juridica asigurată inculpatului in faza de urmărire penală și dna avocat C. T. R. C. pentru asistenta juridica asigurată inculpatului in faza de judecată, în cuantum de 200 Ron, fiecare, au fost avansate din FMJ către Baroul de
A. C.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că din declarațiile părții vătămate N. L. A.(f.17-20 dosUP, f.12 dos I) coroborate cu declarațiile martorilor J. E. A.(f.39-41 dosUP, f.20 dos I) și N. R.(f.35-38 dosUP) reiese că în seara de (...) partea vătămată N. L.-A., în vârstă de 60 de ani, a petrecut mai mult timp într-un local situat la intersecția străzilor H. și Fericirii din C.-N., unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 24.00, partea vătămată a părăsit localul, cu intenția de a se deplasa spre domiciliul său, însă a intrat în sala de jocuri „. G., de pe str. H. din C.-N., unde a continuat să consume băuturi alcoolice.
În jurul orei 01.15, partea vătămată a ieșit din incinta sălii amintite, cu intenția de a se deplasa la domiciliu. La scurt timp insă a fost urmată de inculpatul B. R., care, observând starea avansată de ebrietate în care se găsea partea vătămată, a pornit un urma. După ce a parcurs câțiva zeci de metri, inculpatul a observat partea vătămată căzută la pământ, probabil datorită stării de ebrietate, astfel că s-a apropiat de aceasta și a început să o caute în buzunare, aspect care a fost observat de martorii oculari J. E.-A. și N. R., aflați în apropiere. Ca atare, martorii s-au apropiat de cei doi și l-au prins de mână imobilizându-l pe inculpatul B. R., moment în care acesta a scos din buzunarul său un telefon mobil și un portofel, pe care a vrut să le înmâneze celor doi pentru a nu anunța poliția, dar, fiind refuzat, le-a aruncat pe jos pe asfalt, aspecte consemnate și în procesul verbal de prindere in flagrant încheiat de către organele de politie sosite la fata locului(f.5 dosUP)
M. au anunțat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului, procedând la identificarea inculpatului. Cu această ocazie, au observat că partea vătămată prezenta urme de lovituri la nivelul feței. Cu privire la aceasta, inițial în cursul urmăririi penale partea vătămată a declarat că a fost lovită de către inculpat cu consecința căderii și pierderii cunoștinței, insă ulterior, în fata instanței de judecată aceasta nu a mai putut preciza cu certitudine dacă inculpatul a fost cel care l-a lovit, împrejurare confirmată de martorii oculari J. E.-A. și N. R. care au declarat că nu au observat momentul eventualei agresiuni desfășurate de inculpat asupra părții vătămate.
De asemenea, în mod constant atât în cursul urmăririi penale dar și cercetării judecătorești inculpatul a negat nu doar agresarea părții vătămate, dar și sustragerea bunurilor amintite din posesia acesteia(f.22-23, 25-26 dosUP, f. 11 dosI). Drept urmare, inculpatul a fost supus in cursul urmăririi penale testării la poligraf, raportul de constatare tehnico științifica nr.4./(...) efectuat de S. C. din cadrul IPJ C. concluzionând în sensul în care inculpatul a fost nesincer când a afirmat că nu a luat telefonul mobil și portofelul din posesia părții vătămate. Cu privire la agresarea acesteia, s-a concluzionat în sensul că este posibil ca inculpatul să nu fi fost sincer când a afirmat că nu a lovit partea vătămată. În aceste condiții, atâta timp cât din probele administrate a rezultat un dubiu rezonabil privind agresarea părții vătămate de către inculpat nu a fost reținut în sarcina sa acest aspect.
Telefonul mobil și portofelul în care se găseau bani, mai multe acte și cartea de identitate a părții vătămate au fost restituite părții vătămate, aceasta declarând că, din portofel, lipsea suma de 300 lei, fără a se putea retine pe baza unor probe certe realitatea susținerilor părții vătămate cu privire la sustragerea sumei de 300 Ron de către inculpat.
Chiar dacă inculpatul a negat în mod constant comiterea faptei arătând în esența că doar s-a apropiat de partea vătămată pe care văzând-o căzuta la pământ a încercat să o ridice, din perspectiva prevederilor art. 69 Cod procedura penală, atâta timp cât declarațiile inculpatului servesc la aflarea adevărului doar în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauză, s-a înlăturat drept nesincere declarațiile inculpatului atâta timp cât acestea nu sunt susținute de nici o altă proba. Totodată s-a observat contradictorialitatea declarațiilor inculpatului care in faza de urmărire penală a arătat că s-a apropiat doar de partea vătămată, insă in cursul cercetării judecătorești a arătat că nu a sustras bunurile părții vătămate întrucât nici măcar nu a apucat să se apropie de aceasta(f.11 dosI).
Astfel faptul că inculpatul ar fi fost agresat fizic de cei doi martori în momentul în care aceștia au încercat să-l imobilizeze nu înlătura răspunderea sa penală pentru fapta comisa, mai mult decât atât inculpatul neoferind nici o explicație plauzibila faptului că bunurile părții vătămate au fost găsite pe jos, pe asfalt lângă el, atâta timp cât potrivit art.66 alin.2 Cod procedura penală , inculpatul are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție.
De asemenea din aceeași perspectiva faptul că declarațiile celor doi martori din cursul urmăririi penale sunt asemănătoare nu echivalează de plano că acestea au fost făcute pro causa, atâta timp cât ambii martori au asistat și au perceput aceeași împrejurare, si nu este de natura să înlăture existenta faptei.
Pe cale de consecința, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă din coroborarea următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate N. L. A. procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, declarațiile martorilor oculari J. E.-A. și N. R. precum și raportul de constatare tehnico științifica nr.4./(...) efectuat de S. C. din cadrul IPJ C. ce a relevat nesinceritatea inculpatului la întrebările relevante privitoare la sustragerea bunurilor aparținând părții vătămate.
În drept, fapta inculpatului B. R. după executarea pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 387/(...) a T. C., la data de (...), în jurul orei 01.15, a sustras din posesia părții vătămate N. L.-A., aflată în stare de inconștiență pe str. H. din mun. C.-N., telefonul mobil și portofelul în care se găseau bani, mai multe acte și cartea de identitate a părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.d), e) , g) , alin.2 lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea cuantumului pedepsei ce s-a aplicat instanța, a avut in vedere în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (3 la 15 ani), gradul de pericol social concret al faptei comise apreciat ca fiind unul ridicat raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei, pe timp de noapte , din loc public(pe stradă), profitând de faptul că partea vătămata se afla in stare de inconștienta, cel mai probabil stării avansate de ebrietate in care se găsea, ceea ce dovedește curaj din partea inculpatului, natura bunurilor sustrase constând in telefon mobil, bun ușor de valorificat dar si acte de identitate, dar care au fost restituite părții vătămate, în raport cu importanța valorilor sociale încălcate, de persoana infractorului, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, acesta suferind mai multe condamnări pe parcursul minorității dar și după ce acesta a devenit major pentru comiterea de infracțiuni de tâlhărie și in ciuda condamnărilor suferite nu a abandonat activitatea infracțională, ceea ce denotă pe de o parte că pedepsele aplicate nu si-au atins scopul educativ și preventiv special dar si perseverenta infracțională a inculpatului și potențialul criminogen al acestuia, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală(starea de recidiva postexecutorie în care inculpatul a comis fapta).
Fată de cele mai sus expuse, reținând că fapta există, a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune în sensul art.17 Cod penal, în temeiul art.345 alin.2 din Codul de procedura penală instanța l-a condamnat pe inculpatul B. R. la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege respectiv, la pedeapsa de
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.d), e), g) , alin.2 lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, apreciind că această pedeapsă va constitui un avertisment suficient pentru acesta de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespunde scopului sancționator și preventiv(special și generale) edictat de dispozițiile art. 52 Cod penal.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în terenul legal inculpatul B. R. solicitând instanței de recurs în principal casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței fondului pentru nerespectarea dreptului la apărare a inculpatului raportat la împrejurarea că la ultimul termen de judecată în fața judecătoriei inculpatul nu a fost prezent deoarece a avut un accident și nu a putut astfel să-și spună ultimul cuvânt.
În subsidiar, a solicitat a se pronunța o hotărâre de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p. deoarece nu a comis fapta reținută în sarcina sa lipsind latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat deoarece inculpatul nu și-a însușit pe nedrept bunurile victimei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.386/6 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de control judiciar își însușește în întregime aserțiunile instanței fondului cu privire la starea de fapt reținută în sarcina inculpatului recurent și a analizei probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești.
Astfel, instanța ierarhic inferioară a coroborat în mod judicios toate probele ce au fost administrate în cauza dedusă judecății și a ajuns la concluzia legitimă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat comisă în data de (...) în jurul orelor 01,15 când a sustras din posesia părții vătămate N. L. A., aflată în stare de inconștiență pe str.H. din mun. C.-N., telefonul mobil și portmoneul în care se găseau bani, mai multe acte și cartea de identitate a acesteia în scopul însușirii pe nedrept.
Pentru a dispune în acest sens instanța fondului a reținut că partea vătămată N. L. A. a consumat băuturi alcoolice în sala de jocuri I. G. de pe str.H. din C.-N., sală pe care a părăsit-o în jurul orei 01,15 fiind urmat la scurt timp de inculpatul B. R. care a pornit în urma sa. Inculpatul a observat la un moment dat partea vătămată căzută la pământ și s-a apropiat de acesta începând s-o cauze în buzunare în scopul însușirii bunurilor pe care acesta le avea asupra sa. În acel moment a fost observat de martorii J. E. A. și N. R. care s-au aflat și ei în sala de jocuri de noroc și au observat că partea vătămată se afla în stare avansată de ebrietate și de asemenea au văzut că imediat după ieșirea din bar a părții vătămate din incinta localului a ieșit inculpatul. M. au părăsit și ei barul și au observat inculpatul care îl căuta în buzunare pe bătrânul căzut la pământ și îi lua diferite lucruri. Au întrebat inculpatul ce face și l-au reținut pentru a-l împiedica să fugă. În acel moment ambii martori oculari susțin că inculpatul a scos din buzunare un portmoneu și un telefon mobil pe care a vurt să le înmâneze martorului N. R. pentru a nu anunța poliția și fiind refuzat a aruncat telefonul mobil și portmoneul și a încercat să fugă. M. l-au imobilizat pe inculpat, împiedicându-l să părăsească locul faptei și au anunțat organele de poliție care au venit la fața locului.
Această stare de fapt nu este susținută doar de declarațiile martorilor oculari ci și de contradicțiile vădite care există între declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal. Astfel, în prima declarație inculpatul B. R. a negat chiar faptul că a văzut partea vătămată căzută la pământ spunând că a fost agresat în mod nejustificat de către cei doi martori oculari, ca apoi să arate că doar s-a apropiat de aceasta observând -o căzută la pământ.
Așa cum corect a reținut și instanța fondului, împrejurarea că declarațiile celor doi martori oculari sunt foarte asemănătoare nu înseamnă că ele au fost făcute pro causa ci doar faptul că martorii au relatat aceeași împrejurare pe care au observat-o.
Vom avea în vedere și rezultatul testării la poligraf prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.4. din (...) efectuat de S. criminalistic din cadrul
IPJ C. care a concluzionat că inculpatul a fost nesincer când a afirmat că nu a luat telefonul mobil și portofelul din posesia părții vătămate.
Pentru aceste considerente, apreciem că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și ca atare nu se impune achitarea acestuia în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.p.p. așa cum a solicitat inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. d - asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra datorită stării avansate de ebrietate în care se afla - lit.e - într-un loc public, respectiv pe str.H. din mun, C.-N. - , lit.g - în timpul nopții, acțiunea ilicită având loc la orele 01,15
- și alin.2 lit.b - inculpatul sustrăgând un act care servește pentru legitimare, respectiv cartea de identitate a părții vătămate - .
Pedeapsa aplicată inculpatului- de 3 ani închisoare- a fost just individualizată având în vedere gradul pericol social concret al infracțiunii, împrejurările în care aceasta a fost comisă, atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a acuzațiilor formulate împotriva sa, dar și antecedentele penale ale acestuia care a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b C.p. raportat la condamnarea de 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie prin sent.poen.387/2006 a T. C., definitivă prin dec.207 din (...) a Curții de apel C. fiind arestat la data de (...) și eliberat la data de (...) cu un rest neexecutat de 359 zile închisoare.
Nu va fi primită solicitarea inculpatului de casare în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței fondului pentru că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că nu a putut fi prezent în fața instanței fondului la ultimul termen de judecată deoarece ar fi suferit un accident.
Vom observa cu privire la acest aspect că inculpatul a dat declarații în fața instanței fondului la termenul de judecată din 15 dec.2011, că pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru două săptămâni inculpatul având posibilitatea să depună concluzii scrise, dar și împrejurarea că interesele sale au fost apărate de către un avocat desemnat din oficiu și că nu a făcut în vreun fel dovada celor susținute, nici în fața instanței fondului ,nici în fața instanței de recurs nedepunând un act medical din care să reiasă că într-adevăr în data de 1 martie
2012 ar fi fost internat în vreo unitate spitalicească.
Pentru aceste considerente în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat și va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. R., domiciliat în C. N. str. B. L., nr. 18, cu reședința în C. N., str. S., nr. 22 împotriva sentinței penale nr. 351 din 15 martie 2012 a Judecătoriei C. N..
Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea av. Paul Purcărin.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
plecată în c.o.semnează
președintele completului
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 185/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1129/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
