Decizia penală nr. 943/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.943/R/2012
Ședința publică din 19 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. V., împotriva încheierii penale nr. 82/F/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N., având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului B. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Parchetului invocă excepția inadmisibilității recursului declarat.
Instanța, rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 82/F/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B. N., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de inculpatul B. V., fiul lui V. și E., născut la data de (...) în municipiul Dej, județul C., domiciliat în municipiul B., str. C., nr. 1, sc. A, ap. 11, județul B.- N., CNP - 1., împotriva O. din (...) dată de procuror în dosarul nr. 20
D/P/2007 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., prin care s-a dispus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus inculpatul B. V. a solicitat desființarea O. dată de procuror în dosarul nr. 20 D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., prin care s-a dispus în privința sa prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara începând cu data de (...) și până în data de (...).
În motivarea cererii inculpatul a arătat că este cercetat în dosarul menționat anterior cu privire la săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, proxenetism, trafic de persoane și trafic de minori.
Prin Î. penală nr. 90/CC/2011 din data de (...) a Tribunalului B.-N. a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de procuror, instanța luând în privința sa măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile. Inculpatul a mai arătat că împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs de către D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. care însă a fost respins prin Î. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. și că ulterior măsura a fost prelungită de către procurorul care instrumentează dosarul, aceasta urmând să expire la (...).
Prin O. din (...) dată în dosarul nr. 20 D/P/2007 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara începând cu data de (...) și până la data de (...), menționându-se că este necesară „în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală, ținând seama de faptul că nu s-au schimbat motivele care au dus la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara";. R. la această motivare inculpatul a invocat că soluția procurorului este netemeinică și nelegală, relevând că, potrivit art.
145 alin. (2) din Codul de procedură penală „măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate
și numai motivat";.
În contextul celor de mai sus inculpatul a susținut că nu este îndeplinită niciuna din condițiile legale. În primul rând s-a invocat că măsurile preventive se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori în cuprinsul ordonanței procurorul nu a arătat în ce fel ar putea fi influențată urmărirea penală în cazul în care în privința sa nu s-ar lua nicio măsură preventivă. Sub acest aspect s-a relevat că pretinsa activitate infracțională care i se impută ar fi început în anul 2002 iar organele judiciare dețineau date și informații privind activitatea pe care a desfășurat-o în toată această perioadă, fără a se lua în acest interval vreo măsură preventivă.
R. la împrejurarea că este acuzat de fapte petrecute în urmă cu 6 sau 7 ani, inculpatul a susținut că există o îndoială serioasă în ce privește necesitatea prelungirii măsurii preventive în condițiile în care cercetările penale sunt aproape finalizate iar presupusele părți vătămate au dat mai multe declarații în prezentul dosar.
Inculpatul a solicitat totodată să se aibă în vedere și termenul rezonabil impus de C. în privința măsurilor preventive, care nu pot fi prelungite la nesfârșit. Sub acest aspect a relevat că de la luarea măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara au trecut mai bine de 6 luni, iar singurele acte de urmărire penală au constat în câteva audieri.
În final, inculpatul a invocat că ordonanța atacată nu a fost motivată și că s-a împlinit termenul rezonabil legat de măsura contestată, astfel că a solicitat să se constate că aceasta este netemeinică și nelegală și se impune desființarea ei.
Prin „memoriul"; depus cu ocazia dezbaterilor, care a fost susținut și oral ( f. 13-18 ) au fost dezvoltate argumentele din cuprinsul plângerii, cu referire la o speță recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Lyubimenko contra R.ia din (...), în care instanța europeană a statuat că o referire scurtă și neelaborată nu poate fi considerată suficientă pentru a stabili riscul de comitere a unor noi infracțiuni mai ales în absența oricărei aprecieri a personalității reclamantului. R. la această speță, s-a invocat că riscul comiterii unor noi infracțiuni trebuie examinat ținând seama de antecedentele și personalitatea celui în cauză. Sub acest aspect inculpatul a invocat că nu există niciun risc de a săvârși noi infracțiuni, că nu a comis niciun fel de abatere de la normele legale, este o persoană apreciată în comunitatea din care provine și că activitatea sa, în calitate de instructor de judo, este recunoscută pe plan național și internațional prin sportivii pe care îi pregătește.
Analizând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că aceasta a fost neîntemeiată pentru motivele arătate în continuare:
Prin O. din 14 septembrie 2011 dată de procuror în dosarul nr. 20
D/P/2007 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. V. pentru comiterea infracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din L. nr. 39/2003, proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) Cod penal, art. 41 alin. (2) Cod penal, trafic de minori, prev. de art.
13 alin. (1) din L. nr. 6. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din L. nr. 6. ( victima fiind M. A. ), trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din L. nr.
6. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din L. nr. 6. ( victima fiind M. Ana M. ), trafic de minori și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din L. nr. 6. ( victima fiind G. I. A. ) și respectiv prev. de art. 13 alin.
(1), (2) și (3) din L. nr. 6. ( victima fiind R. A. R. ) ( f. 237 - 238, vol. I ).
Ulterior, prin O. din 25 mai 2012 (f. 228 - 229, vol. III ) cercetările penale au fost extinse față de inculpatul B. V. ( dar și față de ceilalți inculpați cercetați în dosarul nr. 20 D/P/2007 ), referitor la alte acte materiale ale infracțiunii continuate de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) Cod penal, art. 41 alin. (2) Cod penal, precum și pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, respectiv prev. de art. 13 alin. (1) din L. nr. 6. (partea vătămată fiind B. C. D.).
Este de precizat că în dosarul nr. 20 D/P/2007 al Direcției de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. B.-N. sunt cercetați și inculpații B. V., B. A. C., P. M. M., M.
C., S. O., P. S. C. și I. F. A., toți acuzați de comiterea unor fapte similare de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din L. nr.
39/2003, proxenetism, prev. de art. 329 cod penal, trafic de persoane și trafic de minori prevăzute de L. nr. 6..
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală prezentat de procuror instanța a apreciat că există probe și indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul B. V. a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în modalitatea descrisă în cuprinsul O. de punere în mișcare a acțiunii penale precum și cea de extindere a cercetărilor în privința acestuia. De altfel, sub acest aspect s-a statuat definitiv prin Î. penală nr. 1784/R/07 noiembrie
2011 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. împotriva Încheierii penale nr. 90/CC/(...) a Tribunalului B.-N., prin care a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului B. V. și a altor inculpați cercetați în dosar și prin care s-a luat, conform art. 1491 raportat la art. 146 alin. (111) și art. 1451 Cod procedură penală măsura obligării de a nu părăsi țara.
Ulterior, măsura preventivă luată față de inculpat a fost prelungită succesiv de către procuror și nu a fost contestată de inculpat.
În ce privește ultima prelungire a măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul B. V. prin O. din 25 mai 2012, care urmează să expire la (...) (f. 169 - 172, vol. IV) instanța apreciază că a fost adoptată legal și servește bunului mers al procesului penal, având în vedere că la data de (...) a fost întocmit rechizitoriul, iar ulterior a fost sesizată instanța ( vol. II - partea finală).
Măsura prelungită de procuror este în mod vădit necesară având în vedere că inculpatul B. V. nu recunoaște săvârșirea faptelor ( la fel ca și inculpata B. V. - soția și B. A. C. - fiu ), aceiași poziție procesuală având-o și ceilalți inculpați, situație în care există riscul să influențeze administrarea probelor în această cauză, îndeosebi prin influențarea părților vătămate, martorilor și inculpaților.
Interdicția inculpatului de a lua legătura cu inculpații, victimele infracțiunilor de trafic de persoane și minori, cu părțile vătămate și martorii enumerați detaliat în cuprinsul O. atacate nu poate fi luată în cadrul alte măsuri preventive mai puțin restrictive decât cea dispusă de procuror.
O eventuală solicitare a inculpatului de a părăsi țara temporar, pentru a participa la concursuri sportive alături de elevii pe care îi pregătește, în măsura în care va fi dovedită, nu va fi refuzată. Însă, în momentul de față, așa cum s-a arătat, are prioritate respectarea de către inculpat a obligațiilor instituite conform art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) și art. 145 alin. (12) Cod procedură penală, enumerate în cuprinsul O..
Așadar, în acest stadiu al dosarului, are prioritate interesul general de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, față de interesul particular al inculpatului expus în cuprinsul plângerii.
Susținerea inculpatului în sensul că O. atacată nu este motivată nu corespunde realității, în cuprinsul ei procurorul făcând referire atât la probele din care rezultă săvârșirea faptelor care fac obiectul dosarului de cercetare penală cât și la necesitatea prelungirii măsurii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. De asemenea, nu va fi primită nici apărarea inculpatului referitoare la emiterea O. după prezentarea materialului de urmărire penală, având în vedere că aceasta a fost emisă la un moment la care rechizitoriul nu era întocmit, iar faza de urmărire penală nu era încheiată.
Pentru considerentele de mai sus instanța a respins conform art. 1402
Cod procedură penală, plângerea formulată de inculpatul B. V. împotriva O. din (...) dată de procuror în dosarul nr. 20 D/P/2007 al Direcției de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. B.-N.
Conform art. 192 alin. (2) Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Având în vedere decizia nr. XVIII (18)/2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii promovat cu privire la admisibilitatea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 1403 din Codul de procedură penală, îndreptat împotriva unei încheieri pronunțată în temeiul art. 1402 și, în special, art. 1402 alin. (7) din același cod, prezenta încheiere este definitivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. V., solicitând casarea acestei încheieri și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii.
Analizând recursul formulat, Curtea va constata că acesta este inadmisibil,raportat la împrejurarea că încheierea atacată nu este prevăzută cu nici o cale de atac,fiind definitivă la prima instanță, potrivit art.140/3
C.pr.pen.
Prin umare,va respinge recursul ca inadmisibil și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul B. V. împotriva încheierii penale nr.82 din 13 iunie 2012 a Tribunalului B. N.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. L. M. V.
| ← Decizia penală nr. 438/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1715/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
