Încheierea penală nr. 1185/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1185/R/2012
Ședința publică din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din : Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva încheierii penale nr.34 din 31 august 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. D. M., în stare de arest, asistat de către av.L. F. în substituirea apărătorului ales al inculpatului av.R. C., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul M.ui P. arată că retrage recursul formulat de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând a se dispune în consecință.
Față de această împrejurare, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul inculpatului B. D. M., solicită a se lua act de cererea de retragere a recursului, cu consecința menținerii dispoziției încheierii atacate.
Inculpatul B. D. M., solicită a se lua act de retragerea recursului formulat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 34/C din 31 august 2012 a T.ui S., în baza art.1491 Cod procedură penală, s-a respins propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, de arestare preventivă a inculpatului B. D.-M. (fiul lui M. și M.-D., născut la data de (...), în or. Ș.-S., jud. S., domiciliat în or. Ș.- S., str. Aurel V., nr. 14, jud. S., CNP 1.), pe o perioadă de 29 de zile, în temeiul art.148 lit.f Cod pr. pen., și în consecință, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea Ordonanței din data de (...), privind măsura reținerii, pe o durată de 24 de ore.
În conformitate cu prevederile art.146 alin.111 raportat la art.1451 Cod procedură penală, s-a luat față de inculpatul B. D.-M., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a acestei măsuri.
Pe durata măsurii de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte, potrivit legii, următoarele: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție din orașul Ș.- S., jud. S., conform programului de supraveghere, întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a atras atenția inculpatului, asupra prevederilor art.145 alin. ultim,
Cod procedură penală, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de (...), ora 14,00, a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a început urmărirea penală față de inculpatul B. D.- M., în dosar nr.274/P/2012, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.
174 alin. 1 C.p. rap. la art. 176 alin 1 lit. g) C.p. Prin ordonanța din data de
(...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul B. D.- M. a fost reținut pe o durată de 24 de ore începând cu data de (...), ora 17,30, până la data de (...), ora 17,30.
Prin ordonanța din data de (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. D.- M., pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1 C.p. rap. la art. 176 alin 1 lit. g) C.p. și totodată s-a propus instanței luarea măsurii arestarii preventive față de inculpatul B. D.- M., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...), pentru următoarele motive:
În data de (...), în jurul orelor 2020, inculpatul B. D.- M. agent de poliție în cadrul Poliției Or. Ș.-S., l-a împușcat mortal pe partea vătămată
Roz F., în vârstă de 26 ani, domiciliat în or. Ș.- S., loc. P., nr. 340, jud. S.. Inculpatul B. D.- M. a acționat în urma sesizării comiterii unei infracțiuni de furt de fier vechi comise de victima Roz F. Ca urmare a refuzului victimei să se legitimeze și opoziției acestuia de a fi condus la sediul poliției, inculpatul s-a angajat în urmărirea victimei. Pentru a se refugia victima a pătruns în curtea martorului P. V.-D., curte în care a intrat și inculpatul B. D.-M., unde, fără a fi atacat de către victimă și fără a efectua procedurile de avertizare a executat un foc cu pistolul din dotare către victimă, de la o distanță mai mare de 2 metri, proiectilul lovind victima în cavitatea toracică dreapta-spate.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 871/III/159 din (...) al Serviciului Județean de M. L. Z., reiese că moartea victimei Roz F. a fost violentă. Ea se datorează hemoragiei interne consecutive unei plăgi împușcate penetrante în cavitatea toracică dreapta cu dilacerarea lobului pulmonar inferior drept, ruptura hilului pulmonar drept, ruptura traheii în
1/3 inferioară și transfixiantă claviculară dreaptă. L. traumatice tanato- generatoare s-au produs prin împușcare cu glonț, distanța de tragere fiind în afara razei de acțiune a factorilor secundari. Nu există elemente certe științifice medico-legale de a stabili în dinamica agresiunii poziția victimă - agresor, acest lucru putând fi stabilit în cadrul unei expertize traseologice și prin trageri experimentale; pe baza aspectului morfologic al plăgii împușcate situate la baza hemitoracelui drept pe linie axilară posterioară, medicul legist a apreciat că unghiul de impact al glonțului (unghiul sub care proiectilul a luat contact cu victima țintă) a fost ușor oblic de jos în sus și de la stânga la dreapta. L. traumatice descrise la examenul extern, punctele 1,
2, 3, 4, 6, 7, 8 s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, în condiții stabilite de anchetă. Între leziunile traumatice constatate la necropsie și deces există legătură de cauzalitate. M. poate data din (...) (f.
143).
Din Raportul de expertiză criminalistică, nr. 170 din (...) al
Laboratorului Interjudețean de E. C. C., reiese că tragerea s-a efectuat în timp ce victima se afla la mai mult de 2 m de gura țevii. În momentul tragerii victima se afla probabil ușor aplecată în față, direcția de tragere fiind paralelă cu nivelul solului (în rampă), oblic și de la dreapta la stânga. În momentul tragerii, trăgătorul era situat în spatele victimei. Pistolul Carpați, calibrul 7,65 mm, având seria AE 9246, are mecanismele de tragere în stare de funcționare. A. nu se poate declanșa fără acționarea trăgaciului. Nu s-a constatat prezența factorilor secundari ai tragerii pe vesta victimei. Nu se poate stabili vechimea reziduurilor de tragere prezente pe țeava și mecanismele armei în litigiu. Victima a fost atinsă de proiectil în urma unei trageri directe fără ricoșeu. În raport de aceste concluzii și de declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că inculpatul a executat un foc de armă în direcția victimei care a fost împușcată în spate (f.175 - 182).
În opinia parchetului, în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute în art. 136, 143 și 148 lit. f) din Codul de procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul B. D.-M., a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat iar legea prevede pentru fapta reținută în sarcina lui pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 681 C.p.p. sunt indicii temeinice atunci, când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Prin sintagma "suspiciuni rezonabile"; se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. (CEDO, hotărârea din (...) cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată. (CEDO, hotărârea din (...) cauza N.C. contra Italiei). Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legiuitorul a prevăzut pedepse extrem de aspre, împrejurare care demonstrează preocuparea și îngrijorarea societății cu privire la acest fenomen infracțional și la urmările pe care le poate produce.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere că a fost îndreptată împotriva vieții persoanei. Este de menționat că inculpatul a folosit pentru producerea rezultatului, respectiv moartea părții vătămate, un mijloc apt să producă acest rezultat, respectiv un pistol Carpați, calibrul 7, 65 mm.
Deși se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, inculpatul nu a respectat prevederile art. 8 alin. 1 lit. d, d1 - d4 și art. 10 alin. 1 și 2 din Procedura privind folosirea armamentului din dotare ( PRO -PS/P. 13 ). Potrivit acestor prevederi pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârșirea unor infracțiuni , încearcă să fugă se poate face uz de armă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- infractorul a fost surprins în flagrant în timpul săvârșirii unei infracțiuni grave contra libertății persoanei, contra patrimoniului, contra sănătății publice, infracțiuni comise cu violență, deținere ilegală de arme de foc, muniții, explozivi, substanțe toxice, radioactive, droguri, infracțiuni de contrabandă etc.
- după efectuarea somației , acesta încearcă să fugă nesupunându-se cererii polițistului de a rămâne la locul faptei;
- datorită împrejurărilor comiterii faptei, nu poate fi folosit în mod eficient un alt mijloc pentru imobilizarea infractorului;
- să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
În cazul în care sunt îndeplinite cumulativ cele patru condiții, potrivit art. 10 din același regulament, armamentul din dotare se folosește numai după efectuarea somațiilor legale. Somația se face prin cuvintele „., stai!";. În caz de nesupunere, se repetă somația prin cuvintele „. că trag!";. Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, somația se realizează prin tragere unui foc de avertisment în plan vertical. Dacă cel în cauză nu se supune nici acestei somații legale, se face uz de armă, în direcția acestuia, trăgând, pe cât posibil, la picioare, astfel încât să se realizeze imobilizarea și să se evite uciderea persoanelor. În cazul de față, inculpatul nu a îndeplinit condiția unei somații legale, el executând foc de armă în direcția victimei, fără a executa inițial un foc de avertisment în plan vertical. În cazul de față este relevant comportamentul inculpatului, înainte de comiterea faptei, acesta fără a efectua somația legală, în sensul executării inițial al unui foc de armă în aer, a tras direct în partea vătămată care a decedat.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune și rezonanța faptelor comise în rândul colectivității de natură a crea temerea că organele abilitate, nu actionează eficient împotriva unor persoane care au comis fapte grave. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea genera un sentiment de insecuritate în rândul colectivității și ar putea încuraja alte persoane în săvârșirea unor fapte similare (?!) Se concluzionează astfel că lăsarea în libertate a inculpatului B. D.-M., prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în satisfacția persoanelor prezente și a celorlalte persoane care au aflat de comiterea acestor fapte, față de reacția promptă a autorităților împotriva unor persoane extrem de violente, precum și într-un sentiment de insecuritate socială inserat în sânul societății (?!), prin cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Asupra propunerii de față, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1491 Cod procedură penală, judecătorul poate dispune arestarea preventivă a inculpatului dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală și există vreunul dintre cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală. În acest context, trebuie menționat că, potrivit art. 23 din Constituția României, libertatea persoanei reprezintă starea firească în tot timpul procesului penal, iar luarea măsurilor preventive este permisă numai în cazurile și condițiile strict prevăzute de lege. A., art.5 alin.1 și 2 Cod procedură penală, prevede, ca regulă generală, că „în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei"; și că
„nici o persoană nu poate fi reținută sau privată de libertate în alt mod și nici cu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertății decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege";.
A., potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv - ca dealtfel a oricăreia dintre măsurile preventive prev de art. 136 alin.1 lit.a-d) - se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce desigur, nu echivalează cu existența unor dovezi certe care să justifice neapărat trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar putea motiva o condamnare. Cât privește expresia
"indicii temeinice";, din simplul fapt al definirii acesteia, în alin.3 al art. 143
Cod procedură penală, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Cu alte cuvinte, există probe și indicii temeinice atunci când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se poate presupune în mod rezonabil că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat. Din acest punct de vedere, în speță, cauza nu comportă nici un fel de discuții, fapta de împușcare a victimei fiind pe deplin dovedită, recunoscută de inculpat și nu poate fi pusă la îndoială.
Pe de altă parte, articolul 148 lit. f. Cod procedură penală, invocat ca temei al arestării preventive în prezenta cauză, condiționează luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; totodată este necesar să existe probe că lăsarea în libertate a persoanei cercetate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1 C.p. rap. la art. 176 alin 1 lit. g) C.p. respectiv omorul comis de un polițist în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, de care este acuzat inculpatul B. D.-M., este pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel că, raportat la încadrarea juridică stabilită prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, prima cerință vizată de art. 148 lit. f. Cod procedură penală, este îndeplinită cu prisosință.
Într-adevăr, așa cum se arată în actul de sesizare, în acest cadru procesual nu este în căderea instanței să stabilească încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, tocmai acesta fiind scopul urmăririi penale, însă, la aprecierea măsurii preventive propuse, respectiv arestarea pe termen de 29 de zile, nu se poate face abstracție de unele elemente esențiale, de fapt și de drept, ce trebuie avute în vedere de instanță, pentru stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, ca a doua cerință prevăzută de lege, ce trebuie îndeplinită cumulativ cu prima, pentru luarea măsurii arestării preventive, în situația prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală. În acest sens, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că pericol concret pentru ordinea publică poate rezulta și din gradul însuși de pericol social, al unor infracțiuni săvârșite de inculpat, atunci când acestea lezează anumite valori sociale de importanță deosebită, cum este desigur și dreptul la viață al oricărei persoane și rezonanța negativă produsă în comunitate, ca urmare a săvârșirii unor astfel de fapte.
Or, în speță, infracțiunea de care este acuzat inculpatul B. D.-M., este deosebit de gravă și ar constitui prin ea însăși, un temei suficient pentru arestarea sa preventivă, dacă instanța ar avea convingerea fermă că încadrarea juridică dată de parchet faptei de care este acuzat inculpatul, este una corectă. T. are însă serioase rezerve cu privire la această încadrare juridică, raportat la starea de fapt dedusă judecății, probele administrate în cauză până la acest moment și apărările formulate de inculpat, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată.
În opinia instanței de fond, o astfel de infracțiune, cum este cea incriminată de prev. art. 174 alin. 1 C.p. rap. la art. 176 alin 1 lit. g) C.p respeciv omor deosebit de grav, cu subiect activ calificat, presupune utilizarea de către polițist a armei din dotare, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, (inclusiv în situațiile expres prevăzute de lege, în care este obligat să acționeze și care îi dau dreptul la uzul de armă), cu rea-credință sau în mod abuziv, urmărind sau acceptând moartea unei persoane, astfel că, dând dovadă, din punct de vedere volițional, de un comportament criminal, lăsarea sa în libertate ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică. După cum se știe, latura subiectivă a infracțiunii de omor constă în intenția de a ucide un om. Aceasta se manifestă atât sub forma intenției directe cât și a intenției indirecte, după cum infractorul prevede că fapta sa (comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat moartea unei persoane și dorește sau voiește producerea acesteia ori deși nu o dorește, o acceptă în mod conștient.
Atunci însă când polițistul este obligat să acționeze și care îi dau dreptul la uzul de armă, (în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege), o astfel de intenție trebuie să fie lipsită de echivoc, deoarece în urma unei astfel de acțiuni, există și riscul vătămării corporale grave sau uciderii persoanei împotriva căreia se acționează, potrivit legii, după cum există și riscul vătămării corporale grave sau uciderii polițistului. Tocmai de aceea, art. 1 din L. nr. 360 /2002 privind Statutul polițistului prevede că „(1) Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului. (2) Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite. (3) Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri prevăzute în prezentul statut";.
Raportat la acest statut special, același act normativ mai prevede că
";în exercitarea atribuțiilor de serviciu polițistul beneficiază de protecție specială, în condițiile legii"; (art.33) că „. contribuții deosebite la apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și la prevenirea faptelor antisociale, polițistului i se pot conferi decorații, în condițiile legii"; (art.53) pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu polițiștilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, pentru merite excepționale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea poliției, polițistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor (art.54) și că „polițistului care și-a sacrificat viața în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu i se acordă post- mortem gradul de subinspector de poliție, pentru agenții de poliție, și gradul următor, pentru ofițerii de poliție (art.20).
Pe de altă parte ";încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz";(art.55) însă ";este absolvit de orice răspundere polițistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuțiilor de serviciu, a cauzat suferințe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora";(art.56).
În speță, este evident că inculpatul B. D.-M., având statutul de polițist, nu a acționat din proprie inițiativă împotriva infractorului Roz T., cu intenția de a-l ucide, ci a acționat sub imperiul art. 39, din L. nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române , care prevede că
„polițistul este obligat să ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care amenință ordinea publică sau siguranța persoanelor, în toate situațiile în care ia cunoștință direct ori când este sesizat despre acestea";. Această obligație legală de a acționa rezultă din aceea că "; polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice și are - printre altele - următoarele drepturi și obligații principale: a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală; b) să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța; verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă"; ( art. 31 alin. 1 lit.a și b).
În realizarea acestui scop, art. 35 din aceeași lege, prevede următoarele: „(1) În caz de necesitate polițistul poate folosi, în situațiile și în condițiile prevăzute de lege, forța armelor albe sau a armelor de foc. A. de foc se folosesc după somația: S., stai că trag! (2) În cazurile de legitimă apărare polițistul poate folosi armele de foc, fără somație. (3) Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în condițiile și în situațiile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei";.
În ce privește uzul de armă, instanța de fond a apreciat că în speță sunt relevante dispozițiile art. 47 și 49 din L. nr.1. privind regimul armelor
de foc și al mun ițiilor (abrogată prin L. nr.295/2004, cu excepția art. 46-52) conform cărora "persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situații: „. imobilizarea infractorilor care, după săvîrșirea unor infracțiuni, încearcă să fugă"; (art.47 lit.d) respectiv „. imobilizarea sau reținerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice că au săvirșit o infracțiune și care riposteaza ori incearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanei"; (art.47 lit. f). Condițiile de utilizare a armei, sunt reglementate de art. 49 alin 1-3 din aceeași lege, unde se arată că "(1) În cazurile prevăzute la art. 47 lit. c), d), g), h) și i), se va face uz de armă numai după ce s-a făcut somația legală. (2) Somația se face prin cuvântul "S.". În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: "S., că trag!". Dacă cel în cauza nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în plan vertical. (3) În cazul în care, după executarea somației legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă
impotriva acesteia"; în timp ce art. 49 alin.5, din lege, prevede că ";în situațiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f) și j), precum și la art. 48, se poate face uz de armă fără somație, dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta";.
În schimb, modalitatea de tragere, nu este reglementată de L. nr. 1. sau L. nr.295/2004, însă Procedura privind folosirea armamentului din dotare ( PRO -PS/P. 13 ), emisă de M., în aplicarea legii, prevede, în art.10 că dacă cel în cauză nu se supune celor trei somații legale, reluate sub forma: "Poliția, stai!", "S., că trag!" și ";foc de avertisment, în plan vertical" se face uz de armă, în direcția acestuia, trăgând, pe cât posibil, la picioare, astfel încât să se realizeze imobilizarea și să se evite uciderea persoanelor";; nu se face vorbire în această procedură că tragerea trebuie să aibă loc dintr-o anumită poziție față de infractor, adică din față, lateral sau spate și nici la poziția polițistului trăgător în momentul tragerii (în picioare, în genunchi, culcat etc)., aceste poziții neputând fi, în mod evident prestabilite, fiind lăsate deci la aprecierea polițistului, în funcție de circumstanțele și dinamica acțiunii în care este angajat.
În ce privește urmările uzului de armă, desigur rezultatul poate consta în rănire ușoară, gravă sau chiar letală și un asemenea rezultat este în mod implicit asumat de făptuitorul sau infractorul care nu se supune somației, polițistul având doar o obligație de diligență, în sensul de a trage pe cât posibil la picioare, astfel încât să se realizeze imobilizarea și să se evite uciderea persoanelor, așa cum rezultă din Procedura privind folosirea armamentului din dotare. Evident că datorită dinamicii tragerii, de cele mai multe ori atât trăgătorul (polițistul) cât și ținta (infractorul) aflându-se în mișcare, așa cum s-a invocat de inculpat și în cazul de față, niciodată nu se poate prevedea cu certitudine rezultatul tragerii, astfel că, dacă uciderea infractorului ar fi cu desăvârșire exclusă într-o atare procedură, fiind deci imputată polițistului ca infracțiune de omor deosebit de grav, în sensul prev. de art. 174 alin. 1 C.p. rap. la art. 176 alin 1 lit. g) C.p., respectiv omorul comis de un polițist în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, polițistul ar fi, contrar statutului său conferit prin lege, foarte rezervat în a apela la uzul de armă, atunci când trebuie să intervină în forță, în condițiile prevăzute de lege, preferând desigur o sancțiune disciplinară, chiar și destituirea, decât să riște pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii de la 15 la 25 de ani. Prin urmare, în opinia instanței, o atare infracțiune poate fi reținută în sarcina polițistului, numai atunci când face uz de armă în mod abuziv sau, când, acționând în forță, în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege, rezultă cu certitudine că a țintit, cu sau fără somație, în mod direct și voit o zonă vitală a infractorului (cap sau inimă), urmărind sau acceptând decesul acestuia. În caz contrar, instanța consideră că este vorba fie de o situație care înlătură caracterul penal al faptei, prev. de art. 35 alin.3 din L. nr.218/2002, respectiv „. armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în condițiile și în situațiile prevăzute de lege"; fie de infracțiunea prev. de art.178 alin. 2 C.p. adică ucidere din culpă profesională sau specială, ca urmare a nerespectării (prin imprudență sau neglijență) a dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități (desigur în măsura în care poate fi stabilit un raport de cauzalitate, între neîndeplinirea tuturor procedurilor de utilizare a armamentului din dotare, respectiv de avertizare și tragere prevăzute de lege sau regulamente și moartea infractorului, altfel este vorba despre o simplă abatere disciplinară). Această din urmă concluzie rezidă din aceea că atunci când se acționează legal în cadrul unei profesii, cum este și aceea de polițist, există și „riscul activității";, ce poate avea consecințe vătămătoare sau letale, atât asupra propriei persoane cât și asupra terților (vătămare corporală, vătămare corporală gravă sau deces) din cauza nerespectarii unor măsuri de prevedere sau neîndeplinirii unor proceduri legale de acțiune (imprudență sau neglijență), în desfășurarea activității specifice de imobilizare a infractorilor, însă această conduită culpabilă a polițistului nu trebuie confundată, sub aspectul laturii subiective, cu intenția directă sau indirectă, atâta vreme cât s-a acționat exclusiv doar în scopul îndeplinirii atribuțiilor, potrivit legii și nu s-a urmărit sau acceptat rezultatul păgubitor al unor infracțiuni mai grave. Tocmai de aceea, polițistul, fiind învestit cu exercițiul autorității publice se bucură de un statut special, în sensul că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în limitele legii, beneficiază de protecție specială respectiv este absolvit de răspundere, dacă a cauzat suferințe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora, folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în condițiile și în situațiile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al fapte iar încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
Desigur, toate aceste aspecte de ordin legal, care relevă raportul sensibil dintre interesul public de protejare și restabilire a ordinii de drept de către autorități, prin toate mijloacele permise de lege, inclusiv prin forța armelor și respectarea drepturilor fundamentale ale omului, într-un stat democratic, cum este și dreptul la viață, urmează a fi analizate și lămurite pe deplin, de organul de urmărire penală până la finalizarea anchetei și/sau de instanța de judecată, cu ocazia cercetării fondului cauzei, prin administrarea unui probatoriu complet în cauză, ceea ce trebuie remarcat în prezentul cadru procesual, fiind faptul că nu întotdeauna încadrarea juridică a faptei pentru care se face propunerea de arestare preventivă, reflectă și pericolul social concret al acesteia, fiind necesară o examinare chiar și sumară a stării de fapt și de drept dedusă judecății, pentru a se putea justifica o astfel de măsură privativă de libertate, luată împotriva inculpatului.
De asemenea, în ce privește cea de a doua cerință prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală - pericolul concret pentru ordinea publică -și aceasta trebuie motivată în mod special, deoarece, la rândul său, nu rezultă implicit din pericolul social al faptei prevăzută de lege (chiar dacă s-a dat o încadrare juridică corectă) și nici nu se confundă cu acesta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări, privind în principal persoana făptuitorului și apoi circumstanțele săvârșirii faptelor.
A., în speță, cu privire la persoana făptuitorului, din actele și lucrările dosarului rezultă că, inculpatul B. D.-M., este polițist activ, are vârsta de 28 de ani și fiind cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșită în timpul misiunii de patrulare din data de (...), a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, fiind la prima confruntare cu legea penală. În fața instanței a părut foarte marcat de cele întâmplate, cu toate că a trecut o lună de la producerea evenimentului; inculpatul a avut un discurs dezarticulat, greu de urmărit și un comportament agitat, fiind indicată în acest caz o consiliere psihologică.
În ce privește, circumstanțele săvârșirii faptei, instanța de fond a reținut, în baza actelor și lucrărilor aflate la dosar că, în data de (...), în jurul orelor 2020 inculpatul B. D.-M., fiind singurul agent de siguranță publică, care a efectuat serviciul de patrulare și pază, pe raza orașului Ș. S. și satele aparținătoare: Cehei, P. V. și Bic (restul colegilor fiind angrenați în organizarea referendumului din data de (...)) și mai mult decât atât, pe raza localității P. V. nu există nici semnal, pentru a putea cere întăriri prin stație, a acționat în exercitarea atribuțiilor de polițist aflat în misiune (fiind chemat la locul faptei, prin apelul de urgență 112) împotriva făptuitorului Roz F., bănuit de săvârșirea infracțiunii de furt și cunoscut cu numeroase antecedente penale de același fel (furt de fier vechi și cupru în cantități importante, chiar și capace de la canalizare, punând astfel în pericol siguranța cetățenilor), făptuitor care, fiind surprins în timp ce conducea căruța cu fier vechi înspre casă, împreună cu făptuitorul Covaciu C., a refuzat să se conformeze dispoziției date de polițist, pentru a fi condus la sediul de poliție, în vederea legitimării și efectuării de cercetări. Mai mult, victima Roz F. a opus rezistență și l-a agresat pe polițist, atunci când acesta din urmă a uzat de forța fizică pentru a-l urca în mașina poliției, după care a fugit. Fiind urmărită de inculpat, pe o distanță de circa 300 m, victima a proferat amenințări și l-a atacat pe polițist cu pietre, deși a fost somat să se predea, după care a intrat în curte și apoi a incercat să intre în casa unui cetățean, martorul R. D., pentru a se ascunde. Deși a fost ajuns din urmă, în curtea martorului victima a încercat din nou să scape, îmbrâncindu-se cu martorul R. D. și cu inculpatul, după care a luat-o din nou la fugă, înspre grădina martorului, deși a fost somat din nou să se predea, de către polițist, prin formula ". că trag";. În momentul imediat următor, inculpatul a executat un foc de armă în direcția victimei, care a fost surprinsă în poziția aplecat în față, astfel că glonțul a avut o traiectorie atipică față de distanța și poziția de tragere, adică la mai mult de 2 m de gura țevii, paralelă cu nivelul solului (în rampă), oblic și de la dreapta la stânga. Nu s-a stabilit cu exactitate motivul pentru care victima s-a aflat în această poziție (s-a împiedicat într-o stivă de lemne, a încercat să se ferească de glonț sau a încercat să ia o piatră -?) cert este însă că aceasta se afla în mișcare iar după împușcătură, victima s-a ridicat de jos și a continuat să mai alerge înspre cartierul de rromi, unde locuia, circa 200 m, sărind peste un gard, a trecut prin grădina martorului M. M., după care a căzut la pământ, în grădina martorului T. V. De menționat că în timpul tragerii, în raza de acțiune a pistolului utilizat de inculpat, nu s-au aflat și alte persoane, cărora să le fie pusă viața în pericol, martorul prezent R. D. aflându-se în spatele polițistului.
Inculpatul a pornit în urmărirea făptuitorului Roz F., inițial nu l-a găsit, crezând că l-a scăpat fiind doar rănit, s-a întors în curtea martorului R. D., anunțând telefonic despre eveniment după care a plecat din nou în căutarea victimei pe care a găsit-o în locul în care a căzut și a anunțat serviciul de ambulanță, pentru a interveni. După decesul victimei s-au strâns foarte mulți rromi la fața locului care au care au amenințat cu moartea comunitatea de români din localitatea P. V.
Analizând cele două elemente, respectiv persoana inculpatului și circumstanțele săvârșirii faptei de care este acuzat, mai precis împrejurările și modul în care acesta a acționat, tribunalul a apreciat că nici acestea nu relevă existența unui pericol pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Desigur, pericolul pentru ordinea publică poate fi înțeles și ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, insuflând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează ferm și eficient, însă pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, raportat la gravitatea legală a faptei ci el trebuie să fie evident și mai ales nemijlocit dovedit, el neputând fi prezumat. Cu alte cuvinte, pentru a se susține că este vorba de un pericol public care să justifice arestarea, nu este suficient că organele judiciare numai să afirme, ci trebuie să și demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber, altminteri, se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă la luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei. Or, în cauza dedusă judecății, față de toate aspectele de fapt și de drept mai sus inserate, instanța de fond a apreciat că nu poate desluși în ce ar consta reacția negativă a membrilor colectivității (înțelegând prin aceasta cetățenii onești și cinstiți, care se abțin de la a comite fapte penale și se supun autorităților), față de cercetarea în stare de libertate a inculpatului care, în calitate de polițist, a acționat cu multă fermitate și determinare, tocmai pentru restabilirea ordinii de drept. D., comportamentul curajos al inculpatului ar trebui să conducă la creșterea încrederii acestor cetățeni în autoritățile statului iar arestarea sa ar putea avea un efect tocmai contrar, de descurajare, pentru opinia publică, că în viitor se va acționa cu fermitate împotriva infractorilor, când situația o va impune cât și, mai ales, pentru corpul polițiștilor, atunci când vor fi nevoiți să facă uz de armă, în condițiile legii. Dealtfel, raportat la împrejurarea că de la săvârșirea faptei și până în prezent a trecut mai bine de o lună de zile, iar presupusa reacție negativă din partea societății nu s-a manifestat, arestarea preventivă a inculpatului la acest moment, nu ar mai avea nici un efect în această privință.
În concluzie, nefiind îndeplinite în mod cumulativ ambele cerințe prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, tribunalul, în baza art.1491
Cod procedură penală, a respins propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, de arestare preventivă a inculpatului B. D.-M., în temeiul art.148 lit.f Cod pr. pen., pe o perioadă de 29 de zile, și în consecință a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea Ordonanței din data de
(...), privind măsura reținerii, pe o durată de 24 de ore.
În schimb, raportat la gravitatea faptei de care inculpatul este acuzat și având în vedere că nu toate aspectele relevante în cauză, pentru stabilirea unei corecte stări de fapt și de drept, sunt pe deplin lămurite, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, care, potrivit art.136 alin.1 Cod pr. penală, reprezintă unul din scopurile măsurilor preventive, este util ca inculpatul să se afle la dispoziția organelor de anchetă, tribunalul, văzând prevederile art.146 alin.111 raportat la art.1451 Cod procedură penală, a luat față de inculpatul B. D.-M., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a acestei măsuri, perioadă în care a fost obligat să respecte cerințele impuse de art.145 alin.2 Cod pr.penală. De asemenea s-a atras atenția inculpatului, asupra prevederilor art.145 alin. ultim, Cod procedură penală, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu prev. art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL
SĂLAJ a declarat recurs, în termen legal solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului B. D., cu motivarea, în esență că sunt întrunite cerințele legale pentru a se lua măsura arestării preventive față de inculpat.
În ședința publică din data de 12 decembrie 2011 reprezentanta P.ui de pe lângă Curtea de A. C. a învederat că înțelege să retragă recursul formulat.
Raportat la poziția procesuală a recurentului, urmează ca instanța în baza art.3854 rap. la art.369 Cod procedură penală să ia act de retragerea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva încheierii penale nr. 34/C din 31 august 2012 a T.ui S..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea
Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av. B. I..
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Ia act de retragerea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, împotriva încheierii penale nr. 34/C din 31 august
2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av. B. I..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond: M. S..
| ← Decizia penală nr. 1266/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 349/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
