Încheierea penală nr. 1231/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1231/R/2012
Ședința publică din 17 septembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
G. : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata S. ANA împotriva încheierii penale nr.433 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.
(...), având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata S. Ana, în stare de arest, asistată de către apărător desemnat din oficiu av.C. A. M. și apărător ales av.Giurgea M., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ale al inculpatei și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebată fiind de către instanță, inculpata S. Ana arată că își menține recursul formulat.
De asemenea, la întrebarea instanței, inculpata S. Ana arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei S. Ana, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în consecință, punerea în libertate a inculpatei.
In ceea ce privește persoana inculpatei și pericolul social afirmat doar de către parchet atunci când a sesizat instanța, solicită a se avea în vedere faptul că nu s-au identificat nici un fel de dovezi care să arate că persoana sa prezintă pericol la acest moment. Dimpotrivă, inculpata are doi copii în întreținere, un soț bolnav și își asigură existența prin mijloace oneste. Nu există nici un fel de dovadă pe care parchetul să o aducă la cunoștința instanței, care să demonstreze pericolul social al persoanei și nu al faptei pentru care este cercetată inculpata.
Se referă pe scurt la fapta pentru care inculpata a ajuns în stare de arest preventiv, respectiv o presupusă faptă de dare de mită unui organ de poliție. Sub aspectul stării de fapt, această promisiune de dare de bani unui organ de poliție este cel puțin indubitabilă. Trebuie să se deceleze dacă darea de bani, promisiunea se circumscrie primului aliniat din art.255 sau celui de al doilea, în sensul că ar exista o forțare, o intimidare, o solicitare din partea agentului de poliție de a i se remite această sumă de bani.
Dispozițiile acestui articol arată că este vorba despre o lipsă a sancțiunii penale în condițiile în care persoana către care s-a oferit sau s-a dat suma de bani a constrâns persoana spre a-i da această sumă de bani.
Susține că inculpata nu a negat faptul că a oferit această sumă de bani. I. care se ridică este de ce s-a făcut acest lucru. S-a făcut la presiunea organului de urmărire penală sau nu? Sub aspectul existenței sau nu a indiciilor temeinice, din cuprinsul dosarului, dovezile sunt cel puțin contradictorii în sensul că există un denunț al organului de poliție că urmează să primească o sumă iar, pe de altă parte, declarațiile martorilor care arată că această sumă a fost mai mult sau mai puțin o forțare a inculpatei de a da această sumă în scopul schimbării declarațiilor care oricum au fost dictate de organele de urmărire penală la momentul când s-au luat aceste declarații. Nu este o cauză solitară în care agentul procedează. Este o practică care a devenit comună, dar din fericire există și o practică comună la C. prin care aceste tactici polițienești sunt sancționate.
Solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatei, având în vedere că nu se poate proba pericolul social.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind soluția primei instanțe legală și temeinică. De asemenea, apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale atât sub aspectul premiselor cât și a temeiurilor de arestare privitoare la luarea acestei măsuri care de asemenea a fost reținută corect ca fiind necesară în prezenta cauză cel puțin în actuala fază de derulare a procesului penal, datorită împrejurărilor avute în vedere de către instanță, cuprinse în motivarea hotărârii și care justifică existența acestui pericol pentru ordinea publică ca urmare a indiciilor activității infracționale derulate de aceasta.
In primul rând, consideră că din materialul probator depus la dosar nu există elementele la care face referire apărarea prin prisma unor indicii că inculpata a fost determinată să comită o infracțiune de dare de mită în oricare dintre modalitățile acesteia. Dimpotrivă, se reține că indiciile din dosarul cauzei sunt în sensul că inițiativa acțiunilor ilicite au aparținut inculpatei.
Precizează față de argumentația instanței, că în această cauză acest pericol pentru ordinea publică, rezultă dintr-o serie de premise care sunt mai complexe cauzelor similare în care se pune problema acestui pericol. Este adevărat că pericolul este privit de instanță pe baza definiției și a elementelor intriseci rezultând într-o referire la pericolul faptei, elementele generice ale acesteia și intrarea inculpatei în câmpul infracțional, cu atingerea prezumtivă adusă normelor importante apărate de textul de lege menționat.
Apreciază că există suficiente elemente pentru a considera că această idee de pericol este guvernată de premise complexe, întrucât se poate constata că este una din puținele cauze în care erau întemeiate pe lângă disp.art.148 lit.f și art.148 lit.b și d C.pr.pen. Solicită a se privi circumstanțele care constituie indicii ce stau la baza măsurii preventive în cauză, din perspectiva tuturor probelor administrate până în prezent. Apreciază că este vădit că indiciile de comitere a acestei fapte au avut la bază încercările inculpatei de a-și asigura înlăturarea răspunderii penale în dosarul de contrabandă, prin alterarea mijloacelor de probă, constând într-o acțiune de înlocuire a depozițiilor date inițial, cu altele pe care urma cu ajutorul mitei oferite și date ulterior organului de cercetare care exercita actele specifice procedurale penale, să-și asigure ulterior modificarea poziției procesuale și schimbările în acest dosar de natură a-i înlătura răspunderea penală. De asemenea, este evident că inculpata la momentul la care se presupune că a comis fapta de dare de mită, era deja cercetată penal pentru alte fapte. Prin urmare, se poate deduce că aceasta a mai comis o infracțiune la scurt timp după comiterea primei infracțiuni.
A considera că o persoană care în cursul unor proceduri penale, înțelege să comită noi acte de natură penală prin care subminează autoritatea organelor statului care exercită acest fapt prin intermediul cercetărilor penale, cu scopul de a-și asigura înlăturarea răspunderii penale și prin darea, respectiv promisiunea, unor sume care are caracterul mitei, justifică aceste circumstanțe și elementul de pericol pentru ordinea publică pe care instanța l-a arătat.
Pe de altă parte, comparând aceste premise cu elementele de natură personală, nu consideră că există vreun element care să conducă la concluzia că soluția primei instanțe este netemeinică și că prin dispunerea respingerii propunerii parchetului sau luarea unei alte măsuri neprivative de libertate s-ar ajunge să fie respectate principiile legale ce guvernează buna desfășurare a procesului penal și premisele de la care s-a pornit ar duce la o satisfacere a principiilor legate de instituția care face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, consideră că propunerea a fost corect admisă și că instanța, în limitele în care a fost sesizată, a dispus corect cu privire la această măsură care este necesară pentru derularea procesului penal raportat la toate aceste elemente care rezultă din dosarul cauzei.
Inculpata S. Ana, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.433 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatei S. ANA (fiica lui P. și I., născută la data de (...) în Ocna Șugatag, județul M., CNP 2., domiciliată în Ocna
Șugatag, sat B. nr. 2., jud. M., aflată în Arestul I.P.J. M.) pe timp de 29 de zile, împotriva căreia se va emite mandatul de arestare preventivă cu începere de la 11 septembrie 2012 până la 9 octombrie 2012.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că prin rezoluția din (...) a
P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata S. Ana pentru infracțiunea de dare de mită, reținându-se în sarcina acesteia că, în perioada (...)-(...), a oferit și remis efectiv agentului de poliție Rad V. F. - lucrător de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de F. S. M. suma de 4.720 lei și 60 de euro, pentru a face acte contrare îndatoririlor sale de serviciu în dosarul penal nr. 1862/P/2012 al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
Inculpata a recunoscut remiterea sumelor arătate, precum și remiterea celor patru declarații olografe, cu scopul de a fi depuse la dosarul de contrabandă, însă a încercat să sugereze că a fost provocată de agentul de poliție, ceea ce echivalează cu o negare a învinuirii.
Ulterior, prin ordonanțele din (...) s-a dispus reținerea inculpatei pe o durată de 24 de ore și punerea în mișcare a acțiunii penale în cauză.
În referatul de propunere de arestare preventivă se mai menționează că inculpata, împreună cu fiul său S. I., a mai fost cercetată în dosarul penal nr.
2399/P/2010 al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006
(contrabandă cu țigări), prin ordonanța din (...) fiind sancționată administrativ cu amendă în cuantum de 250 lei.
În cursul urmăririi penale s-a dispus expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatei, raportul de expertiză nr. 230/(...) al Serviciului de M. L. M. concluzionând că inculpata prezintă diagnosticul „Episod depresiv major reactiv.
Tulburare de personalitate histrionică";, afecțiune care nu îi influențează discernământul faptelor la momentul comiterii și în prezent.
P.ul a indicat ca temei al arestării preventive a inculpatei dispozițiile art.
148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, instanța a reținut că potrivit art. 1491 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Instanța a apreciat că în cauză există probe suficiente din care să rezulte presupunerea că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ar fi săvârșit fapta menționată, putându-se aprecia și caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatei în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită, și anume că, în perioada (...)-(...), a oferit și remis efectiv agentului de poliție Rad V. F. - lucrător de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de F. S. M. suma de 4.720 lei și 60 de euro, pentru a face acte contrare îndatoririlor sale de serviciu în dosarul penal nr. 1862/P/2012 al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
Mai precis, inculpata S. Ana, împreună cu numiții S. V., S. I., A. M. și M. I. sunt cercetați în dosarul penal nr. 1862/P/2012 al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, sub aspectul infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art.
270 alin. 3 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.
Faptele au fost constatate în seara de vineri, (...), de un echipaj de poliție al
I. S. M., din care făcea parte și agentul de poliție Rad V. F., când pe DJ 185, între localitățile C. - V., susnumiții au fost depistați în trei autoturisme, în două dintre acestea fiind identificată cantitatea totală de 100 cartușe țigări marca „Viceroy";, de proveniență ucraineană.
În aceeași seară, toate persoanele susmenționate au fost conduse la sediul
I. S. M., pentru investigații, procedându-se la audierea lor, context în care fiecare a scris personal câte o declarație în care fiecare a recunoscut participația la infracțiunea pentru care s-au demarat cercetările, ocazie cu care s-a dispus indisponibilizarea celor două autovehicule implicate în actele de contrabandă, dar și a cantității de țigări identificate, în vederea confiscării.
După audiere, inculpata i-a solicitat agentului de poliție Rad V. F., cel în fața căruia au fost date toate declarațiile participanților la infracțiunea de contrabandă, un număr de telefon, pentru a se putea informa despre evoluția cercetărilor în cauză.
În zilele următoare, inculpata l-a contactat în mod repetat pe agentul de poliție susmenționat, solicitându-i să se întâlnească, inițial fără a-i preciza motivul, iar apoi motivând că are să-i comunice lucruri importante.
La data de (...), lucrătorul de poliție a acceptat să se întâlnească cu inculpata, în municipiul S. M., ocazie cu care aceasta i-a cerut să o ajute în soluționarea favorabilă a dosarului, în sensul de a accepta înlocuirea declarațiilor date inițial în cauză cu altele, finalitatea fiind aceea ca ea și membrii săi de familie să beneficieze de o soluție de netrimitere în judecată, respectiv făptuitorului M. I. să-i fie restituit autoturismul indisponibilizat. Textual, inculpata a afirmat că „dă oricât numai să scape de dosar";, precizând că, dacă nu va avea bani suficienți, „va scoate din bancă";. Concomitent, inculpata a scos o sumă de 500 de lei, oferindu-i-o agentului de poliție, „. deranj";. Oferta a fost respinsă de agentul de poliție, care i-a explicat inculpatei că se expune la sancțiuni penale pentru aceste activități.
În dimineața zilei următoare, respectiv (...), față de încercările de corupere desfășurate de inculpată, agentul de poliție Rad V. F. și-a informat superiorii, întocmind un raport și un denunț către Direcția Generală Anticorupție.
În aceeași dimineață, inculpata l-a contactat din nou telefonic pe agentul de poliție, solicitându-i să se întâlnească într-un loc mai retras pentru a discuta
„despre ceea ce s-ar putea face în dosar";. În condițiile autodenunțului formulat, agentul de poliție a acceptat întâlnirea, urmând ca aceasta să aibă loc în cursul după-amiezii.
În aceeași zi, în jurul orelor 15:00, inculpata s-a întâlnit cu agentul de poliție denunțător la localul „. din S. M., unde aceasta a reiterat aceleași solicitări, oferindu-i denunțătorului suma de 500 lei. Agentul de poliție a refuzat suma oferită, inculpata afirmând că îl va contacta în aceeași seară pentru a-i remite noile declarații olografe ale persoanelor cercetate în dosarul privind infracțiunea de contrabandă.
Conform înțelegerii, în jurul orelor 20:30, cei doi s-au reîntâlnit pe str. D.
V. din S. M., context în care i-a remis patru declarații olografe aparținând susnumitei, soțului și fiului său, precum și lui M. I., toate datate „(...)";, precum și suma de 4.720 lei și 60 de euro, activitate surprinsă în flagrant de organele de urmărire penală.
T. a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, condițiile acestui text trebuind analizate în primul rând din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică. T. a reținut că noțiunea de pericol pentru ordinea publică cerut de lege pentru dispunerea măsurii arestării preventive se regăsește în prezenta cauză și acesta decurge atât din modalitatea de comitere a infracțiunii și rezonanța socială puternic negativă a faptei.
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunea presupus a fi comisă legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social deosebit de grav al faptei reținute în sarcina sa, de modalitatea de comitere a acesteia, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei S. Ana ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatei se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 148, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de „. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpatei este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală care permite luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul apreciază că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatei este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, respectiv modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 1491 din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpata se află în situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția măsurii arestării preventive fiind aplicabilă în cauză.
O altă măsură preventivă neprivativă de libertate cum este și măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitată de inculpat prin apărător, nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura aflarea adevărului, cel puțin în acest moment procesual.
Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în temeiul art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatei S. Ana pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), inclusiv.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în termenul legal inculpata S. ANA solicitând prin apărătorul ales casarea în întregime a acesteia, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de către parchet și punerea de îndată în libertate.
Apărătorul inculpatei a susținut că fapta pentru care inculpata este cercetată în prezentul dosar a fost comisă de către inculpată la presiunea organului de urmărire penală care s-a comportat precum un agent provocator și ca atare lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prezenta nici un pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate a probatoriului administrat până la acest moment și a disp.art.385/6 alin.3 C., Curtea constată că acesta este nefundat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului fiind sesizată de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu propunerea de arestare preventivă a inculpatei S. Ana cercetată în dosarul nr.426/P/2012 sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită prev. de art.,255 alin.1 C.p. rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv a verificat dacă sunt întrunite condițiile art.143 C. și este incident vreunul din motivele de arestare prev. de art. 148 C.
A., instanța fondului în mod legal și temeinic a constatat după ascultarea inculpatei în prezența apărătorului că sunt probe și indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpata ar putea fi autoarea faptei pentru care este cercetată în dosarul P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Starea de fapt reținută în sarcina inculpatei constă în aceea că a oferit și a remis efectiv suma de 4720 lei și 60 euro agentului de poliție Rad V. F. lucrător în Poliția judiciară cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor și urmărire a infracțiunilor în scopul de a face acte contrare îndatoririlor de serviciu în dosarul 1862/P/2012 al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în care inculpata împreună cu soțul ei S. V., fiul acesteia S. I., sora A. M. și numitul M. I. sunt cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de contrabandă prev. de art.170 alin.3 coroborat cu art.274 din Legea 86/2006 privind Codul vamal.
Aceste probe sunt raportul și denunțul agentului de poliție Rad V. F. existent la f.5-7, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 3 sept.2012, planșele foto și suportul optic atașat, procesele verbale de redare a înregistrărilor audio video ambientale efectuate la acea dată, declarația denunțătorului, declarațiile inculpatei și ale martorului asistent Hotea M.escu Silviu prezent la constatarea flagrantă, procesul verbal de constatate întocmit la data de 31 aug.2012, procesul verbal de indisponibilizare din aceea dată, declarațiile olografe ale inculpatei S. Ana, ale lui S. I., A. M. și S. V. date în data de 31 aug.2012.
Aceste probe îndreptățesc un observator obiectiv să aprecieze că inculpata ar putea fi autoarea faptei pentru care este cercetată în dosarul 426/P/2012 al
P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, fiind îndeplinită cerința art.143 C.
În speța dedusă judecății este incident așa cum a reținut în mod corect instanța fondului motivul de arestare prev. de art. 148 lit.f C. constând în aceea că inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea de dare d emită este sancționată de legiuitor cu închisoare de la 6 luni la 5 ani) și există probe că lăsarea sa în libertate la acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol concret pentru ordinea publică rezidă din gravitatea acuzațiilor formulate față de inculpată, de modalitatea în care se susține că a fost comisă fapta - inculpata l-a contactat telefonic în mod repetat pe denunțătorul Rad V. nerenunțând la acțiunile sale presupus ilicite nici după ce a fost refuzată oferta de a-i remite acestuia suma de 50 euro, propunându-i înlocuirea declarațiilor date în data de 31 aug.2012 cu alte declarații care să prezinte o stare de fapt diferită de cea reală -, de faptul că inculpata este cercetată într-un alt dosar al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației sub aspectul comiterii unei infracțiuni grave de contrabandă, de suma mare de bani oferită denunțătorului în condițiile în care, așa cum a susținut și inculpata, are venituri modeste.
Toate aceste aspecte îndreptățesc instanța de control judiciar să aprecieze asemenea instanței fondului că doar măsura arestului preventiv este aptă la acest moment să asigure buna desfășurare a procesului penal și să împiedice sustragerea inculpatei de la urmărirea penală. În condițiile în care inculpata a putut concepe un plan prin care să înlocuiască declarațiile date anterior de ea și de către persoanele cu care este cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de contrabandă, apreciem că aceasta nu se va da înlături de la alte acțiuni prin care să încerce prin orice manieră să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că nu există temeiuri de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, Curtea în baza disp.art.38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul declarat de către inculpată conform dispozitivului cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpata S. ANA, fiica lui P. și I., născut la (...) în Ocna Șugatag, aflată în prezent în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 433 din 11 septembrie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat C. A.
Obligă pe recurenta S. Ana să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond. G. O. M.
| ← Decizia penală nr. 1776/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
