Încheierea penală nr. 1311/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1311/R/2012
Ședința publică din data de 28 septembrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R. JUDECĂTORI : M. Ș.
V. V. A. GREFIER : T. G.
Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. -
S. T. C. reprezentat prin P. :
A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata D. C. împotriva încheierii penale nr. 115/C din 26 septembrie 2012 a T.ui C., cauza având ca obiect propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata D. C., flată în stare de arest preventiv, asistată de apărători aleși, av. I. A. și C. I., din Baroul Cluj, cu delegații avocațiale la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebată fiind de către instanță, inculpata D. C. arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei D. C., av. I. A., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă.
Constată că în încheierea atacată sunt menționate aspectele invocate în apărare, însă acestea sunt prezentate în favoarea prelungirii stării de arest, motiv pentru care solicită a se reține că pericolul pentru ordinea publică trebuie avut în vedere și din prisma faptei pentru care este acuzată inculpata, respectiv trebuie avută în vedere persoana inculpatei și perioada petrecută de aceasta în stare de arest preventiv. Astfel, arată că, cu trecerea timpului petrecut în arest preventiv pericolul pentru ordinea publică se diminuează, iar instanța poate lua o altă măsură neprivativă de libertate, precum și că la acest moment s-au administrat toate probele, cu excepția unor expertize al căror rezultat inculpata nu-l poate influența, fiind vorba despre expertize grafologice cu privire la anumite semnături, referitor la care inculpata a declarat încă de la începutul cercetărilor că aparțin parțial directorului general, iar restul sunt falsificate.
Mai solicită a se reține că atitudinea inculpatei a fost sinceră, încă de la momentul reținerii aceasta recunoscând comiterea infracțiunii, predând toate documentele false ADR-ului și precizând modul de săvârșire și că datorită modului în care procurorul a înțeles să instrumenteze dosarul s-a ajuns la formularea cererii de prelungire a stării de arest. De asemenea, învederează că în baza documentelor predate de inculpată s-a ajuns la demararea anchetei și la arestarea acesteia.
Totodată, arată și că inculpata dorește recuperarea prejudiciului, cu precizarea că dacă ar fi cercetată în stare de libertate ar putea realiza mai ușor acest aspect, pentru că este vorba despre bunuri ce aparțin societății la care era asociat și soțul său, dar care însă nu s-a ocupat de conducerea firmei. C. că și pentru societatea păgubită ar fi mai bine dacă și-ar recupera prejudiciului, pentru că și-ar putea continua activitatea. În acest sens solicită a se reține că este vorba despre circa 37 - 38 de imobile ce trebuie restituite și transferate și care împreună cu conturile personale sunt sechestrate, inculpata neavând astfel posibilitatea de a se sustrage sau de a prejudicia ADR-ul.
Referitor la restituirea prejudiciului mai precizează că după ce s-a descoperit comiterea infracțiunii, inculpata a restituit suma de 130.000 lei, deși s-a reținut în mod greșit că a sustras această sumă.
Având în vedere cele 2 luni de arest preventiv, că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, nu mai este angajată, dorește recuperarea prejudiciului, sens în care a făcut demersuri clare și are în întreținere un copil de 1 an și 9 luni consideră că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate. A. și că durata rezonabilă a măsurii preventive luată în cauză este depășită, iar probele ce se mai impun a fi administrate, respectiv audierea unor persoane care nu au fost indicate și întocmirea expertizelor, pot fi efectuate fără ca inculpata să fie cercetată în stare de arest preventiv.
Totodată solicită a se reține că inculpata nu are antecedente penale și că deși a desfășurat activitatea infracțională pe parcursul a trei ani, nu este vorba despre o infracțiune de pericol. De asemenea, aceasta recunoscut comiterea infracțiunii, pe care și-a asumat-o, nu va impieta derularea cercetărilor și va suporta rigorile legii.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatei D. C., av. C. I., solicită a se constata că nu sunt dovedite susținerile conform cărora a pus în pericol existența agenției, chiar directorul ADR-ului declarând că activitatea agenției nu a fost prejudiciată prin atitudinea inculpatei și nici nu s-a pus problema desființării acesteia.
De asemenea, consideră că motivele pentru care se solicită prelungirea măsurii arestului preventiv nu impun cercetarea inculpatei în stare de arest preventiv, efectul expertizei grafologice neputând fi influențat de aceasta, iar verificarea actelor contabile nu ține de starea sa de libertate, întrucât au fost predate de bună voie după descoperirea activității infracționale.
Raportat și la aceste considerente apreciază că în acest moment nu este utilă prelungirea măsurii arestului preventiv și nu există date sau probe că în stare de libertate inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că s-ar sustrage. În acest sens precizează că inculpata a dat declarații, a recunoscut și descris comiterea infracțiunilor, iar faptul că ancheta s-a complicat nu i se poate imputa clientei sale.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatei în stare de libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, conform art. 145 C.pr.pen.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpată, apreciind că Tribunalul Cluj a făcut o analiză completă a elementelor de fapt ce se desprind pe baza mijloacelor de probe administrate până la acest moment, existând suficiente indicii din care rezultă bănuiala rezonabilă că a comis infracțiunea pentru care este cercetată.
A. că reținerea dispozițiilor art. 148 lit. f C.pr.pen. este justificată de modul de săvârșire a infracțiunii, de valoarea prejudiciului cauzat, care în opinia sa este mai mult decât semnificativ, inculpata prin activitatea infracțională desfășurată obținând foloase materiale importante, din care a achiziționat 38 de imobile. Mai mult, arată că, cu ocazia percheziției domiciliare la domiciliul inculpatei s-a găsit o cantitate foarte mare de aur - 2 kg, precum și că infracțiunea a fost comisă prin desfășurarea a 155 de operațiuni bancare de transfer și falsificare ordine de plată, fiind semnificativ din punct de vedere al consecințelor și prejudiciului suferit de către unitatea unde a fost angajată.
În aceste condiții apreciază că nu poate fi primit ca argument dorința de recuperare a prejudiciului, mai ales că inculpata și-a manifestat în repetate rânduri dorința de a opera o tranzacție între ea și ADR, fără însă a se materializa.
Față de toate elementele ce caracterizează activitatea infracțională solicită a se constata că lăsarea inculpatei în stare de libertate prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind necesară privarea acesteia de libertate și pe viitor. Mai mult, deși materialul probator administrat în cauză este foarte semnificativ, urmărirea penală nu este completă, impunându-se administrarea unor probe conform referatului depus la dosar și de care instanța de fond a considerat că depinde justa lămurire a cauzei.
Raportat la toate aceste elemente apreciază că nu se justifică nici solicitarea inculpatei de înlocuire a măsurii arestului preventiv. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Inculpata D. C., având ultimul cuvânt, învederează instanței că în stare de libertate ar încerca să transfere proprietățile de pe numele său, al soțului și al societății pe numele ADR-ului și I.-ului, existând deja discuții în acest sens, însă trebuie să fie cercetată în stare de libertate a se putea realiza tranzacțiile. Arată și că a recurs când a fost chemată la ADR comiterea infracțiunii și nu a încercat să se sustragă.
Întrebată fiind de către instanță cu privire la anumite persoane ce au executat anumite semnături, inculpata arată că este vorba despre două angajate ale societății SC V. SRL, dintre care una este fina sa de cununie și pe care nu a dorit să le implice.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 115 pronunțată la data de 26 septembrie 2012 de Tribunalul Cluj, s-a dispus prelungirea arestării preventive luată față de inculpata D. C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 1 octombrie
2012 și până la data de 30 octombrie 2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Rezoluția cu numărul 1., din data de (...) a M.ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DNA- S. T. C., s-a început urmărirea penală față de numita D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2
Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal rap. la art. 41 alin. 2 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.
Prin Încheierea nr.94/C/2012 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. C. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 3 august 2012 și până la 31 august 2012.
Prin Încheierea nr. 104/(...) pronunțată de către Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr. (...), s-a dispus prelungirea măsurii de arest preventiv luată față de inculpata D. C. prin încheierea penală sus indicată, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.
Potrivit art. 149 C., durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile afară de cazul când aceasta este prelungită în condițiile legii. Potrivit art. 155 C.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Or, în cauza de față, în raport de dispozițiile art. 143 al. 1 C.pr.pen., art.
148 lit. f C.pr.pen. s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și că acestea impun privarea de libertate în continuare a inculpatei.
Astfel, în ceea ce privește incidența art. 143 C.pr.pen. instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat până în prezent rezultă cu prisosință indicii și probe, în sensul art. 68 ind.1 C.pr.pen. respectiv în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea, cel puțin până în acest moment procesual, că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată și că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Astfel, față de actele de urmărire penală efectuate până la această data, respectiv proces-verbal de consemnare acte premergătoare; declarația inculpatei D. C., declarația învinuitului N. V., declarația lui M. E., reprezentantul ADR N.- V., procesul verbal de percheziție la sediul S. V. S., extrasele de cont pe perioada ianuarie 2011- iulie 2012, al S. V. S. de la B. T., S. C.-N. extrasele de cont al ADR N. V., de la B. T. S. C. extrasele de cont al S. I. S. de la B. T., S. C.-N., extrasele de cont ale ADR N.-V. de la T. mun. C.-N., extrasele de cont ale Băncii T. și ale T. mun. C.-N. și ordine de plată falsificate care au fost depuse în contabilitatea ADR N. V., extrasele de cont ale Băncii T. și ordinele de plată falsificate care au fost depuse în contabilitatea S. I. S., procesul-verbal întocmit de ofițerii de poliție referitor la cuantumul sumelor de bani evidențiate în extrasele de cont, instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată constând în aceea că în perioada ianuarie 2011
- iulie 2012, inculpata D. C. a îndeplinit în cadrul Agenției de D. R. N. E. funcția de contabil. La data de (...), inculpata D. C. a fost angajată cu contract de muncă
și la S. I. R. pentru Cercetare, Educație și Transfer Tehnologic S. C. ,îndeplinind funcția de „. economist în gestiune economică"; (contabil). La S. I. S. susnumita a îndeplinit și funcția de „. financiar „Reform T."; - proiect finanțat din POSDRU.
Din probele administrate în cauză s-a stabilit că La S. I. S. inculpata a îndeplinit și funcția de „. financiar „ReFORM T.";- proiect finanțat din POSDRU.
In cauză s-a stabilit că inculpata nu avea drept de dispoziție și/sau administrare asupra fondurilor financiare aparținând ADR N.-V. sau S. I. S.
De asemenea, s-a stabilit că inculpata D. C. și soțul acesteia N. V. sunt asociați și administratori la S. V. S., având ca principal obiect de activitate „. și alte activități de servire a băuturilor";.
Profitând de faptul că, în calitate de angajată a ADR N. -V. și S. I. S., avea dreptul de a depune instrumente de plată la B. T. și la T. și de a ridica extrase de cont, precum și faptul că în funcțiile pe care le îndeplinea la unitățile mai susmenționate completa ordinele de plată, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada septembrie 2009 - iulie 2012, cu complicitatea soțului său, învinuitul N. V., a falsificat ordinele de plată, atât prin inserarea de mențiuni care nu aveau la bază existența unor raporturi de natură contractuală, cât și prin falsificarea semnăturii directorului general și directorului economic din cadrul
ADR N. V. sau a directorului general în cazul S. I. S., instrumente de plată pe care le-a prezentat la B. T. - S. C.-N. și T. mun. C.-N., inducând în eroare reprezentanții celor două instituții, determinându-i să procedeze la transferul unor sume de bani în contul S. V. S.
De asemenea, tot prin aceleași mijloace frauduloase, i-a determinat pe reprezentanții T. mun. C.-N. să dispună transferul din contul ADR N. V. în contul S. I. S. a unor sume de bani, deși nu exista o obligație contractuală sau de altă natură între cele două unități. Suma astfel transferată în contul S. I. S. a fost utilizată de inculpata D. C. pentru a fi transferată în mod ilegal în contul S. V. S..
Totodată, inculpata D. C. a falsificat în perioada în cauză toate extrasele de cont, atât cele de la B. T. cât și de la T. mun. C.-N., pe care le-a depus în contabilitatea ADR N. - V. și S. I. S. pentru a nu se putea observa transferul banilor de la ADR N.-V. către S. V. S. și către S. I. S. respectiv de la S. I. S. către S. V. S.
De asemenea s-a stabilit, pe baza documentelor aflate la dosar, că în perioada septembrie 2009 - iulie 2012, suma virată de către inculpată în mod nelegal din conturile ADR N. - V. suma de 9.873.181,73 lei din care suma de
7.247.797,37 lei către S. V. S. iar suma de 2.625.384,36 către S. I. S.. Din contul
S. I. S. inculpata a virat în baza unor documente false, în contul SC Vengher SRL, suma de 4.289.406,94 lei. Astfel, în total, s-a stabilit că inculpata D. C. a transferat, utilizând mijloace frauduloase, conturile ADR N. - V. și S. I. S. suma de 11.527.204,31 lei, în contul S. V. S. Transferul acestei sume s-a realizat, potrivit organelor de urmărire penală , prin falsificarea unui număr de 155 ordine de plată.
Pentru a ascunde originea ilicită a transferurilor de bani în contul S. V. S., a rezultat că inculpata D. C., în calitate de administrator al S. V. S. a emis facturi care reflectau operațiuni comerciale fictive pentru fiecare transfer în contul S. V. S., operațiuni pe care le-au înregistrat în contabilitatea acestei societăți comerciale.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen.
(„inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică";), instanța de fond a constatat că acesta se menține în continuare, având în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpata sunt mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică .
Cu privire la existența pericolului concret pe care îl prezintă inculpata prin lăsarea acestei în stare de libertate, instanța de fond a reținut că acesta rezultă atât din aspecte legate de faptele presupus a fi comise de inculpată - prin referire la gradul ridicat de pericol social al acestora reflectate în limitele legale de pedeapsă, din modalitatea concretă de comitere, pe o lungă perioadă de timp și în mod continuat, prin efectuarea a nu mai puțin de 155 de operațiuni bancare de transfer și falsificarea a tot atâtea ordine de plată, din prejudiciul cauzat, estimat la circa 11.000.000 lei, consecințele faptei asupra instituției în cadrul căreia a font angajată aceasta, în măsură să conducă la o serioasă destabilizare economică, cât și asupra celorlalți angajați, parte din sumele virate în mod fraudulos din conturile ADR N.-V. trebuind să fie destinate plății contribuției la CAS pentru aceștia. De asemenea, la aprecierea aceluiași aspect, instanța a reținut că se impune a fi avută în vedere și persoana inculpatei care, deși fără antecedente penale, a dat dovadă de o perseverență infracțională deosebită, față de intervalul de timp pe care a desfășurat activitatea infracțională, numărul înscrisurilor falsificate pentru atingerea scopului infracțional precum și față de amploarea acestei activități pe care inculpata nu a înțeles să o întrerupă nici la momentul când a aflat că la nivelul conducerii ADR N. V. s-au sesizat nereguli la compartimentul contabilitate, în iulie 2012, ulterior acestui moment mai efectuând un virament fraudulos în contul firmei sale respectiv al soțului, de circa 150.000 lei, aspect relevant de altfel și prin prisma art. 136 al.1 C.pr.pen.
Intenția clamată de către inculpată de a recupera prejudiciul se înscrie până la urmă într-o stare de normalitate, mai ales în contextul recunoașterii în mare parte a învinuirii aduse, iar aceasta se poate materializa atât prin intermediul soțului, de asemenea cercetat în cauză și aflat în stare de libertate, cât și din starea de detenție în care se află inculpata, fără ca această stare să constituie o piedică de neînlăturat în demersul respectiv. În plus, recuperarea prejudiciului este o chestiune ce ține de fondul cauzei și care, dacă se va produce îi va profita finalmente inculpatei, însă acest aspect nu este în măsură nici să estompeze gravitatea faptei ori periculozitatea inculpatei, reliefată de faptele efectiv comise, prin raportare la aspectele sus analizate.
De asemenea nu a putut fi reținută apărarea inculpatei, expusă prin apărătorii aleși, în sensul că, față de mijloacele de probă ce urmează a fi administrate de către organele ce urmărire, astfel cum acestea au fost expuse în prezenta propunere de prelungire a stării de arest preventiv, inculpata nu ar avea cum să influențeze buna administrare a acestora, nu poate fi reținută. Astfel, este de remarcat că organele de urmărire penală au indicat, pe lângă rapoartele de constatare tehnică invocate de apărare, și alte mijloace de probă ce urmează a fi administrate inclusiv extinderea de urmărire penală față de inculpată și efectuarea de verificări în raport de alte persoane. Or, coroborând aceste aspecte și cu atitudinea inculpatei pe parcursul anchetei - nu neapărat de sinceră colaborare cu organele de anchetă, cel puțin pe aspectele învederate instanței de judecată de către reprezentanta M.ui P. cu ocazia dezbaterii prezentei propuneri - omisiunea indicării persoanei care a executate anumite semnături, când era în mod evident cunoscută, și limitarea la a susține că nu îi aparțin respectivele semnături, implică o astfel de necolaborare - instanța de fond a apreciat că nu există suficiente garanții că bunul mers al procesului nu va fi afectat de cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Împrejurarea invocată în apărarea sa de către inculpată, respectiv existența unui copil minor, de doar 1 an și jumătate ce necesită grija deosebită a mamei, instanța a apreciat că nu ar putea-o aprecia ca un motiv temeinic de punere în libertate atâta vreme cât chiar inculpata, aflată în stare de libertate anterior prezentelor cercetări nu a apreciat ca atare, preferând să se întoarcă la serviciu după trei săptămâni de la naștere și să își reia activitățile reținute în cauză.
Nu a putut fi reținută la acel moment procesual nici teza potrivit căreia termenul rezonabil al arestării preventive în prezenta cauză a fost atins, în condițiile în care inculpata se află în stare de arest preventiv de circa două luni. Potrivit jurisprudenței CEDO, durata rezonabilă a arestării preventive din perspectiva art.5 parag.3 se apreciază în concret, de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Or, în prezenta cauză, față de amploarea activității infracționale desfășurate, apreciată prin durata de timp în care s-a desfășurat ori numărul actelor materiale reținute în cuprinsul infracțiunii de înșelăciune în formă calificată, numărul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei sau prejudiciul efectiv cauzat, conferă cauzei un grad ridicat de complexitate, astfel că menținerea inculpatei în stare de arest preventiv și în prezent nu este în măsură să conducă la ideea depășirii termenul rezonabil al arestării preventive .
Totodată, instanța de fond a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei trebuie avut în vedere și rezonanța socială a faptelor comise în rândul comunității în care aceasta locuiește, sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave, organele statului nu acționează eficient. Nu au putut fi reținute apărările inculpaților, în sensul că la aprecierea pericolului social concret pe care l-ar prezenta inculpata lăsată în stare de libertate, nu au putut fi avute în vedere aspectele de mai sus, câtă vreme pasivitatea organelor de urmărire penală ar putea constitui o încurajare la comiterea de fapte antisociale, cu consecința escaladării fenomenului infracțional.
De asemenea, în cauză s-a impus finalizarea unei expertize tehnico- științifice grafoscopice și tehnice referitoare la falsificarea ordinelor de plată în ceea ce privește semnăturile și impresiunile de ștampilă aplicate pe aceste documente; efectuarea unei percheziții informatice asupra mijloacelor tehnice ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare și la sediul S. V. S. întocmirea unei completări la raportul de constatare tehnico-științifică contabilă; verificarea contabilității SC I. SA; verificarea extraselor de cont ale numitelor Curt M. și D. R. A. extinderea urmăririi penale cu privire la alte acte materiale; verificarea declarațiilor de impunere ale ADNR N. V. și SC I.T SA; alte activități ce se vor impune în cauză precum și prezentarea materialului de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata D. C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă, că pericolul pentru ordinea publică trebuie avut în vedere și din perspectiva faptei, a persoanei inculpatei și perioadei petrecute în arest preventiv.
S-a mai arătat că odată cu trecerea timpului, pericolul pentru ordinea publică se diminuează, putându-se lua o altă măsură preventivă, că probele au fost administrate în cauză cu excepția unor expertize și că inculpata a avut o atitudine sinceră, dorește recuperarea prejudiciului, iar acest lucru nu se poate realiza în lipsa acesteia.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. .
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpata a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatei de la procedurile judiciare.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe probe certe de natură să convingă și un observator imparțial asupra existenței unei stări reale, existente și persistente pe viitor, că odată lăsată în libertate, inculpata ar reprezenta efectiv un pericol.
Mai mult, în cauză temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia subzistă, inculpata fiind arestată de scurt timp, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 C. în sensul existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpatei în libertate și a limitei de pedeapsă prevăzută de lege.
Pericolul concret pentru ordinea publică, care rezultă din gradul ridicat al faptelor antisociale reținute în sarcina inculpatei, modalitatea de comitere, perioada de timp, prejudiciul extrem de ridicat, urmările faptelor inculpatei, perseverența infracțională a acesteia și amploarea activității antisociale a acesteia, persistă în continuare, impunându-se privarea de libertate a inculpatei.
Curtea nu poate reține nici susținerea inculpatei privind încălcarea termenului rezonabil al măsurii preventive având în vedere, pe de o parte, că aceasta se află în arest preventiv de aproximativ 2 luni, iar pe de altă parte, complexitatea și amploarea activității infracționale care necesită o perioadă de investigație mai îndelungată pentru administrarea tuturor probelor, inclusiv efectuarea unei expertize grafoscopice, informatice și completarea raportului de constatare tehnico-științifică contabilă.
În baza acelorași considerente, cererea inculpatei de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, apare ca nefondată.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatei D. C. ca nefondat, obligând-o, conform art. 192 alin. 2 C., la
200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. C., fiica lui I. și A., născ.la 4 februarie 1983, aflată în prezent în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 115 din 26 septembrie 2012 a T.ui C..
Obligă pe recurenta D. C. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. R. M. Ș. V. V. A.
T. G.
GREFIER,
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: R. Mornăilă
| ← Sentința penală nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1133/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
