Încheierea penală nr. 1356/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1356/R/2012
Ședința publică din 04 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații D. C. și B. A. împotriva încheierii penale nr.66 din 26 septembrie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă, aceștia fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri, prev. de art. 2 alin.1 și art. 5 alin.1 din L. nr. 1., ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. „a"; Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. C., aflat în Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.J. M. și inculpatul B. A., aflat în Arestul IPJ B.-Năăsud, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. O., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpații arată că-și mențin recursurile promovate împotriva încheierii T.ui B.-N. și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului D. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare formulată de DIICOT B. T. B.-N., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că nu există la dosar probe și indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor care i se rețin în sarcină, astfel că nu sunt incidente disp.art.143 C.pr.pen. De altfel, la perchezițiile domiciliare nu s-au găsit sume de bani, iar inculpatul a declarat că a cultivat cannabis doar pentru consumul proporiu. Inculpatul este la prima abatere, nu are antecedente penale, a absolvit Facultatea de G. și este angajat în muncă, aspecte care demonstrează că este integrat în societate. Solicită să se dea eficiență disp.art.136 C.pr.pen., constatând că nu există la dosar indicii că în libertate, inculpatul s-ar sustrage cercetării.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului B. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare formulată de DIICOT B. T. B.-N., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că nu există la dosar probe și indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor care i se rețin în sarcină, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Unii martori audiați în cauză au declarat că au consumat droguri împreună cu inculpatul, iar alții că au achiziționat droguri de la inculpat, însă este vorba de cantitatea de 3 g de canabis pentru suma de
200 lei. Nu se poate susține că în acest mod inculpatul își asigura cele necesare traiului. Nu există la dosar indicii că inculpatul s-ar sustrage judecății, sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și să influențeze martorii.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b
Cod pr.pen. respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați
și menținerea încheierii penale nr.66 din data de 26 septembrie 2012 a T.ui B.-N. prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, ca legală și temeinică. Apreciază că în mod temeinic instanța de fond a constatat că se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiind incidente temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art. 148 lit.f Cod pr. Pen.
În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că există la dosar indicii și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, apreciază că
și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă în care s-a comis fapta - în speță este vorba și de cultivare, nu doar de oferire și vânzare de droguri. E. temerea că în libertate inculpații vor săvârși alte infracțiuni pentru a-și asigura mijloacele de subzistență. Nu în ultimul rând, solicită a se reține că inculpatul B. are antecedente penale în materia drogurilor.
Inculpatul D. C., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. A. că nu au avut bani să cumpere droguri și de aceea au cultivat cannabisul, dar numai pentru consumul propriu.
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, arată că a cultivat acele plante, dar nu pentru a le vinde, ci pentru consumul propriu și solicită judecarea în stare de libertate.
C U R T E A, Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că T. B.-N. prin încheierea penală nr.66 din 26 septembrie 2012, în baza disp. art. 149/1 Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de D. DE I. A I. DE C. O.
ȘI T. - B. T. B.-N., și în consecință:
-a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. C. R., zis „Chefter"; fiul lui natural și V.-M. , născut în anul 1980, luna octombrie, ziua 29, în
B., domiciliat în B., str. Dogarilor nr. 6, jud. B. N., CNP - 1. și B. A. V., zis „Bilă"; fiul lui I. și A. , născut în anul 1982, luna noiembrie, ziua
21, în B., domiciliat în B., str. G. P. de B. nr. 1, sc. E, ap., 56, jud. B.
N., CNP - 1., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 și art. 5 alin.1 din L. nr. 1., ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.
„a"; Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și
până la data de (...).
- a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă.
S-a acordat av. M. Ștefan suma de 200 lei cu titlu de onorariu, sumă ce se va suporta din fondurile M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: qPrin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună arestarea preventivă a inculpaților D. C. R. și B. A. V., pentru o perioadă de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri, prev. de art. 2 alin.1 și art. 5 alin.1 din L. nr. 1., ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.
„a"; Cod penal.
În motivarea propunerii s-a relevat că, începând cu toamna anului
2011 și până în prezent, cei doi inculpați au cultivat la adresele de domiciliu plante din genul cannabis, pe care ulterior le recoltau iar o parte din substanța vegetală rezultată era oferită sau vândută unor consumatori, iar o altă parte din cannabis era consumată de inculpați împreună cu consumatorii de cannabis din anturajul lor, la locuințele celor doi inculpați, locuințe la care, cu ocazia perchezițiilor efectuate s-au descoperit un număr de 15 plante din genul cannabis, substanța vegetală rezultantă în urma recoltării fiind de aproximativ 600 gr ( la inculpatul D. C. R.) respectiv mai multe fragmente de substanță vegetală din genul cannabis și mai multe ramuri din planta de genul cannabis pe care se aflau mai multe frunze și mugurași precum și mai multe țiple din material plastic cu închidere tip zip-lock și 2 cântare electronice de mare precizie ( la inculpatul B. A. V.).
Pe de altă parte s-a relevat că în cauză sunt întrunite cerințele disp. art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală în sensul că infracțiunile comise sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică constând în aceea că oricând ar avea posibilitatea să continue activitatea infracțională.
De asemenea, prin propunerea de arestare preventivă s-a arătat că, la aprecierea pericolului concret al faptelor trebuie să se țină seama de gravitatea faptelor comise, de ușurința cu care inculpații au săvârșit infracțiunile și de faptul că cei în cauză nu desfășoară activități remunerate ceea ce duce la concluzia că aceștia își asigură o parte din veniturile necesare traiului din vânzarea cannabisului.
Totodată, s-a evidențiat faptul că arestarea preventivă a inculpaților este în interesul urmării penale, pentru evitarea sustragerii acestora de la urmărirea penală și de la judecată și pentru a se evita posibilitatea ca inculpații să ia legătura cu alte persoane cărora le-au oferit sau vândut diferite cantități din drogul de risc cannabis, persoane care până în prezent nu au putut fi identificate și audiate.
În fine, s-a apreciat că arestarea preventivă a inculpaților se impune și datorită faptului că, pe plan european se dă o luptă asiduă pentru eliminarea acestui flagel, iar România, ca stat membru al Uniunii E. are datoria de a participa, prin organele sale instituționale la combaterea acestui fenomen.
Prin rezoluțiile din 24 și respectiv (...) s-a început urmărirea penală față de învinuiții D. C. R. și B. A. V. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului.
Ulterior, prin ordonanțele din (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați pentru săvârșirea faptelor menționate anterior, iar în final, prin ordonanțele din aceeași dată s-a dispus reținerea acestora pentru 24 de ore.
În cauză sunt întrunite cerințele disp. art. 143 în sensul că există probe și indicii temeinice că cei doi inculpați au comis faptele imputate.
Sub acest aspect relevante sunt procesele-verbale de percheziție domiciliară, în cuprinsul cărora s-a menționat identificarea unor plante de cannabis (la inculpatul D. C. R.) sau ale unor părți componente ale plantei cannabis (mugurași, frunze), țiple din plastic, ( 86 buc.) unele dintre acestea cu sistem de închidere tip zip-lock și 2 cântare electronice de preciziei (la inculpatul B. A. V.); declarațiile numiților I. S., I. V. G., M. C. E. și B. A. E., care au achiziționat droguri de la inculpați sau cărora li s-au oferit droguri și care au consumat droguri alături de inculpați în locuințele acestora, dar și depozițiile inculpaților, de recunoaștere parțială a faptelor.
Pe de altă parte, au fost îndeplinite și condițiile cuprinse în art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, atât sub aspectul întinderii pedepselor aplicabile, care sunt mai mari de 4 ani, cât și sub cel al existenței pericolului concret pentru ordinea publică în condițiile lăsării în libertate a inculpaților.
Sub acest aspect este de relevat că, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptelor imputate, acesta din urmă se reflectă în cel dintâi, neputând fi deci, ignorat.
În aceeași măsură trebuie avut în vedere că inculpații nu s-au limitat la a intermedia vânzarea de cannabis ci au procedat la cultivarea plantei de cannabis, ceea ce denotă o preocupare suplimentară pentru traficul de droguri dar și pentru obținerea unor profituri mai consistente, care să le asigure traiul în condițiile în care niciunul dintre aceștia nu avea surse licite de venituri.
În fine, nu este lipsit de interes, sub aspectul evidențierii pericolului concret pentru ordinea publică, numărul mare de infracțiuni comise dar și antecedentele penale ale inculpatului B. A. V. care a fost condamnat anterior, în două rânduri pentru infracțiuni încriminate de L. nr. 1..
Este, de asemenea, în interesul urmării penale ca față de inculpați să se ia măsura privativă de libertate în raport de poziția procesuală adoptată de aceștia (inițial au recunoscut doar deținerea drogurilor în scopul consumului propriu, după care s-au prelevat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarații), existând riscul major ca aceștia să ia legătura cu persoanele care i-au încriminat prin depozițiile lor pentru a le determina să își modifice declarațiile.
Ca urmare, pentru a evita orice încercare de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea celorlalte persoane audiate dar și orice tentativă de sustragere a celor în cauză de la urmărirea penală, s-a impus a se lua față de inculpați măsura preventivă cea mai drastică.
În contextul celor mai sus relevate s-a apreciat că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, nu este justificată, singura care corespunde cerințelor disp. art. 136 Cod procedură penală fiind cea a arestării.
Așa fiind, apreciind ca întemeiată propunerea procurorului, instanța a admis-o potrivit disp. art. 149/1 Cod procedură penală, dispunând arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 29 de zile , începând cu data de (...) și până la data de (...).
În mod corelativ, s-a dispus și emiterea mandatelor de arestare preventivă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații D. C. R. și
B. A. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea lor în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele imputate.
Inculpații arată că față de ei se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpaților impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpații sunt cercetați pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri, prev. de art. 2 alin.1 și art. 5 alin.1 din L. nr. 1., ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. „a"; Cod penal, constând în aceea că începând cu toamna anului 2011 și până în prezent, cei doi inculpați au cultivat la adresele de domiciliu plante din genul cannabis, pe care ulterior le recoltau iar o parte din substanța vegetală rezultată era oferită sau vândută unor consumatori, iar o altă parte din cannabis era folosită de inculpați împreună cu consumatorii de asemenea substanțe din anturajul lor, la locuințele acestora, la care, cu ocazia perchezițiilor efectuate s-au descoperit un număr de 15 plante din genul cannabis, substanța vegetală rezultantă în urma recoltării fiind de aproximativ 600 gr ( la inculpatul D. C. R.) respectiv mai multe fragmente de substanță vegetală din genul cannabis și mai multe ramuri din planta de genul cannabis pe care se aflau mai multe frunze și mugurași precum și mai multe țiple din material plastic cu închidere tip zip-lock și 2 cântare electronice de mare precizie ( la inculpatul B. A. V.).
La data de 26 septembrie 2012 s-au emis împotriva inculpaților mandatele de arestare preventivă nr.52 (D.) și nr.53/2012 (B.) de către T. B.-N. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 26 septembrie - 24 octombrie 2012.
Măsura arestării inculpaților s-a luat cu respectarea disp.art.143 și
148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestora reținându-se infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit. f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpații susțin | că sunt | nevinovați de |
comiterea infracțiunilor pentru care sunt | cercetați | reprezintă o |
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpaților.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpații recurenți au fost inițial arestați în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Ținând cont de modul de săvârșire a faptelor ce aduc atingere relațiilor sociale referitoare la viața și sănătatea persoanelor, având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al infracțiunilor presupus a fi comise de către aceștia, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, lăsarea inculpaților în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpaților, antecedentele penale ale lor. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpați nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este traficul de droguri, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și
Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a D. O.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive.
Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea recurenților în comiterea acestora.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpații să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de recurs reține că infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați prezintă o gravitate sporită, acestea având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile martorilor I.
S., I. V. G., M. C. E., B. A. E., coroborate cu declarațiile inculpaților.
Față de cele ce preced, nu se impune luarea față de inculpați a unei alte măsuri restrictive de libertate prev.de art.145 sau 1451
C.proc.pen., condiții în care recursul inculpaților se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189 C.proc.pen.avocați J. M. și M. S.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurenții vor plăti statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare din care câte 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii D. C. R. si B. A. V., deținuți în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 66 din 26 septembrie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de cââte 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.J. si M..
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte
400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER M. B. V. G. D. P. D. S. red.PD/CA
5 ex. - (...) jud.fond.P. D.
| ← Decizia penală nr. 804/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1200/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
