Încheierea penală nr. 1357/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1357/R/2012
Ședința publică din 04 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul I. P. Ș. împotriva încheierii penale nr. 117/C din 30 septembrie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ C., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.I. A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în prezent și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. A. nu contestă starea de fapt, că avea un cuțit în mână, iar când s-a apropiat victima amenințător, l-a înțepat în abdomen, însă solicită a se avea în vedere că inculpatul are vârsta de 61 ani, iar victima
42 ani și ambii au consumat băuturi alcoolice. La individualizarea pedepsei, se va reține în mod cert starea de provocare. P. la vârsta de 61 ani, inculpatul nu a avut nicio abatere de la lege și nu a fost o persoană violentă. A. are un băiat bolnav de cancer în ultimă fază, care în prezent este în spital și s-ar putea să nu-și mai vadă copilul în viață dacă va fi condamnat. De asemenea, inculpatul este pensionat de boală și are o rană la picior, probabil de la diabet, pentru care trebuie să-și facă zilnic tratament. Având în vedere situația disperată în care se află inculpatul, solicită să fie cercetat în libertate, eventual cu luarea unei măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel că în mod corect prima instanță a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. A. că nu are nicio abatere de la lege, nici măcar o amendă, a fost operat de 17 ori, are numai un rinichi, iar băiatul său care are doi copii mici este bolnav de cancer în ultimă fază.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr.117/C din (...), a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. 148 lit. f, art. 149 ind. 1, art. 151 C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I.-P. Ș. P., fiul lui Ș. și E., născut la (...) în com. Aghireșu, jud.C., domiciliat în com. Aghireșu, sat. D. nr.35, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.5. eliberat de S. H., CNP 1., pe o durată de 29 zile, începând cu data de 01 octombrie 2012 și până la data de 29 octombrie 2012.
Conform art. 189 C.pr.pen.s-a stabilit onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, care se avansează din fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C., în favoarea d-nei av. L. M. S..
Potrivit art.192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu), au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, P. de pe lângă
Tribunalul Cluj a propus instanței, în conformitate cu prev. art.149¹ și urm. C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I.- P. Ș. P., fiul lui Ș. și E., născut la (...) în com. Aghireșu, jud.C., domiciliat în com. Aghireșu, sat. D. nr.35, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.5. eliberat de S. H., CNP 1., pe o durată de 29 zile, începând cu data de 01 octombrie 2012 și până la data de 29 octombrie 2012, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. rap.la art.174, art. 175 al.1 lit. i C., arătând în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, conform art. 143 C.p.pen. și art.
148 lit. f C.p.pen., respectiv există indicii temeinice în sensul că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar arestarea sa este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
La data de (...) ora 6,00 inculpatul I.-P. Ș. P. a fost reținut pe o durată de 24 de ore prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr.13, emisă în dosarul nr.1310/P/2012, la aceeași dată fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. rap. la art.
174, 175 al. 1. i C.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, aceea că în cursul serii de (...), în timp ce se afla în fața magazinului ENY din satul D. nr.34 jud. C., pe fondul unor discuții aprinse a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona abdominală părții vătămate L. F., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziuni care au pus în primejdie viața acestuia.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui, pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsurii împotriva inculpatului, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în primul rând, în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, aceste indicii și probe fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile preliminarii ale I.M.L. C.-N., din care rezultă că victima prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui corp înțepător tăietor și care necesită 45-50 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața numitului L. F., declarațiile martorilor audiați în cauză J. P. A., U. Ș., Jalab P. J., care au descris modul de derulare a agresiunii sau momentul imediat următor acestuia și nu în ultimul rând, declarațiile inculpatului care, a recunoscut că a lovit partea vătămată cu briceagul în abdomen, susținând însă că a recurs la acest gest, fiind provocat de acesta.
În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul a fost acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 și 6 luni și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.
Cea de a doua cerință a acestui text de lege se referă la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu mențiunea că acest pericol pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost cel mai adesea definit ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, generând temerea colectivă că organele de stat nu acționează suficient, în cazul comiterii unor fapte de o anumită gravitate.
Fără îndoială pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f C.p.pen., dar nici nu este posibil ca acesta să nu fie avut în vedere de către judecătorul sesizat cu o asemenea propunere.
Dimpotrivă, acesta este chemat să facă o evaluare a faptei comise și a circumstanțelor comiterii ei, pentru ca apoi și prin raportare și la circumstanțele personale ale inculpatului să decidă dacă este sau nu, necesară privarea de libertate a inculpatului.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care s-a considerat că în acest caz este evidentă dacă avem în vedere comunitatea restrânsă din care fac parte inculpatul și victima.
În plus, în cauza de față, din modul de derulare al evenimentelor
(gravitatea deosebită a faptei imputate, din perspectiva consecințelor produse asupra victimei, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, împrejurările în care a fost comisă, pe fondul consumului de alcool și atitudinea inculpatului evidențiată de declarația martorului J. P. J. prezent la incident, și care a relatat că anterior, inculpatul l-a amenințat cu moartea pe L. F.,), reies probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului poate prezenta un real pericol pentru colectivitatea din care face parte.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că o regretă, această împrejurare nu poate constitui prin ea însăși un motiv suficient de puternic care să justifice cercetarea sa în stare de libertate, această atitudine sinceră a inculpatului, ca de altfel și împrejurările referitoare la vârsta și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, urmând a fi avute în vedere de judecător la individualizarea judiciară a pedepsei, în măsura în care acesta va fi trimis în judecată și se va pronunța o soluție de condamnare.
În aceste condiții, apreciind că arestarea inculpatului este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 149/1 C.pr.pen. propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 01 octombrie 2012 și până la data de
29 octombrie 2012.
Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. L. M. S. , care va fi avansată din F.M.J.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I. P. Ș. P. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate.
Inculpatul arată că față de el se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20, 174, 175 alin.1 lit.i C., de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, constând în aceea că la 29 septembrie 2012, i-a aplicat cu cuțitul, victimei L. F. din D. nr. 34, o lovitură cu cuțitul, în urma căreia aceasta a suferit leziuni vindecabile în 50 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
La data de 30 septembrie 2012 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.56 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 1 octombrie - 29 octombrie
2012.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143
și 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestuia reținându-se o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit. f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Ținând cont de modul de săvârșire a faptei ce aduce atingere relațiilor sociale referitoare la viața și integritatea persoanelor, având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al infracțiunii presupus a fi comise de către acesta, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este omorul calificat, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a D. O.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive.
Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea recurentului în comiterea acestora.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de recurs reține că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, aceasta având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile martorilor
J. P. A., U. Ș., J. P. J., declarația părții vătămate, declarațiile inculpatului cât și concluziile provizorii exprimate în cadrul constatării medico-legale a victimei întocmite de I.
Față de cele ce preced, nu se impune luarea față de inculpat a unei alte măsuri restrictive de libertate prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., condiții în care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189 C.proc.pen.avocat I. A. I.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va plăti statului
300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. S. P., detinut in Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 117/C din 30 septembrie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie
2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
M. B. V. G. | D. P. D. S. |
5 ex. - (...) jud.fond.Ț. A.
| ← Sentința penală nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1254/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
