Sentința penală nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.27/2012
Ședința publică din 20 februarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător
GREFIER: M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul M. A. împotriva rezoluției procurorului din (...), emisă în dosar nr.458/P/2011 al
P. de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al intimaților Ș. R., B. I. - av. C. F. din cadrul B. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind petentul M. A. și intimații Ș. R., B. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul intimaților Ș. R., B. I. - av. C. F. solicită în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr.pen. respingerea plângerii formulate de petent ca inadmisibilă, întrucât plângerea a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală.
În subsidiar, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Petentul M. A. dincolo de abilitatea sa de a formula denunțul penal și de a sesiza organul de urmărire penală, nu are calitatea de parte vătămată în prezenta cauză.
În art. 275 Cod pr.pen. se arată clar situația în care o persoană poate formula plângere împotriva actelor și măsurilor dispuse de către procuror respectiv, persoana ale cărei interese legitime au fost lezate.
Articolul 278 alin. 31 Cod pr.pen. prevede expres ca persoanelor interesate să li se comunice soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, însă această comunicare nu echivalează cu un drept lezat care să circumstanțieze anumite persoane, care să aibă posibilitatea de a formula plângere împotriva soluției adoptate de procuror.
Aspectul sesizat de petent vizează condițiile de nelegalitate a primirii calității de avocat a unei terțe persoane, respectiv a numitului I. I., iar faptele sunt reclamate în sarcina decanului Ș. R. și a prodecanului B. I., la acel moment.
Vis a vis de calitatea procesuală a petentului, solicită a fi apreciată ca fiind prioritară și să se dispună respingerea plângerii ca inadmisibilă.
În subsidiar, solicită respingerea plângerii ca nefondată, întrucât elementele de nelegalitate la care petentul M. face trimitere nu sunt probate, neexistând elementele constitutive ale nici unei infracțiuni reclamate în sarcina intimaților.
Petentul a pornit de la o premisă greșită, în contextul în care a apreciat că decanul sau prodecanul aveau abilitatea de a dispune primirea în profesia de avocat a unei persoane, cu scutirea de examen.
Legea nr.51/1995 republicată, privind exercitarea profesiei de avocat, garanta și garantează și în prezent abilitatea Consiliului B. ca și instituție formată din multipli membrii de a viza intrarea în profesie cu scutirea de examen. În acest moment, unica posibilitate de admitere în profesie este printr-un examen la nivel național, iar condițiile de admitere prin interviu sunt prevăzute în mod expres de lege.
Cert este că nici decanul și nici prodecanul la momentul în care numitul I. I. a fost admis în profesia de avocat, nu aveau abilitatea prevăzută de lege să dispună admiterea în profesie fără examen.
Petentul s-a adresat B. M. solicitând admiterea în profesia de avocat cu scutirea de examen, solicitare care i-a fost respinsă și ca urmare, petentul din acel moment, a început diferite demersuri împotriva persoanelor din conducerea B., care au fost înaintate Președintelui Comisiei Europene, Consiliul Discriminării, Consiliul Superior al Magistraturii, ș.a., s-au derulat procese civile, în contencios administrativ care au avut ca finalitate, toate, respingerea solicitărilor formulate de petent.
Solicită să se aibă în vedere toate actele dosarului, inclusiv înscrisurile depuse de intimați și să se dispună în principal, respingerea plângerii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea plângerii ca nefondată.
Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocațial în cuantum de câte 1.500 lei pentru fiecare intimat și la plata cheltuielilor de transport în cuantum de 149,95 lei conform chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentantul P. solicită respingerea plângerii formulate de petentul
M. A. ca inadmisibilă și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la persoana îndreptățită de a formula plângere în cauză.
De altfel, așa cum rezultă din conținutul rezoluției de neurmărire penală s-a explicat pe larg, odată cu analiza prezumtivelor fapte reclamate de către petent, și elementul legat de interesul personal al acestuia și poziția sa subiectivă.
În cauză, urmărirea penală a fost efectuată în final, ca urmare a plângerii petentului în condițiile procedurii penale, deși inițial au existat elemente legate de neîndeplinirea condițiilor de bază ale unei plângeri penale, s-a considerat în final că aceasta este situația unui denunț și doar din perspectiva faptului că infracțiunile pretins reclamate puteau fi urmărite și din oficiu, însă consideră că în acest moment interesul procesual penal despre care vorbește legiuitorul la art. 278 și urm. C. încetează pentru că, în final, problema sub acest aspect se referă la beneficiul procesual de fond al unei persoane, care acționează în aceste limite, din perspectiva soluției potențiale de infirmare a soluției de neurmărire penală.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, toate demersurile petentului nu se referă la situația sa personală, ci la un interes general, interes care a fost verificat, rezoluția a fost verificată de P. G. A. persoană nu poate susține condiția instituită de legiuitor pentru exercițiul mai departe a unei plângeri împotriva rezoluției conform art. 2781 alin. 1 Cod pr.pen.
Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Prin rezoluția din 29 noiembrie 2011 dată în dosar nr. 458/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S. R. - avocat, B. I. - avocat, U. N. A B. DIN R. și B. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. și fals intelectual, prev. de art. 289 C., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, respectiv a infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 C., întrucât fapta nu există.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a constatat următoarele:
La data de (...), numitul M. A. a înaintat parchetului o sesizare prin care acesta solicita organelor de urmărire penală tragerea la răspundere penală a numiților R. Ș., fost decan al B. M. (actualmente avocat) și B. I., fost prodecan, (actualmente decan și consilier avocat raportor), precum și a persoanelor juridice U. N. a B. din R. și Baroul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248
C., fals intelectual, prev. de art. 289 C. și uz de fals, prev. de art.291 C.
Sesizarea a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de A. C. sub nr.
463/VIII/1/2011 în vederea efectuării verificării întrunirii cerințelor legale prevăzute de art. 221 alin. 1 C., prin coroborare cu dispozițiile art. 222 C. și ale art.223 C. pentru investirea legală a organelor judiciare.
Prin referatul procurorului P. de pe lângă Curtea de A. C. în data de 30 iunie 2011, s-a propus clasarea și arhivarea lucrării, precum și comunicarea modului de soluționare petentului, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale (de formă și de fond) pentru investirea organelor judiciare în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal și, totodată, în concret, nerezultând indicii cu privire la comiterea unor fapte încadrabile în conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni.
Ca urmare a sesizărilor formulate de petent ulterior clasării sesizării, prin referatul din data de (...), procurorul general al P. de pe lângă Curtea de A. C. a dispus înregistrarea sesizării în registrul penal, sub nr.458/P/20 II (f.
45).
În fapt, persoana vătămată sesizează neregularitățile comise, în opinia sa, în legătură cu modalitatea de desfășurare de către Baroul Maramureș, în cursul lunii noiembrie 2010, a procedurii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a numitului I. I., apreciind că neîndeplinirea condițiilor de fond prevăzute de art. 16 alin. 2 din Legea nr.195/2002 rezultă din coroborarea conținutului adreselor nr. 20129/(...) a Direcției C. I. din cadrul I.G.P.R. și nr. 2187176/(...) a Direcției Generale Juridice din cadrul M.A.I., care se contrazic între ele, persoana vătămată considerând că, în mod abuziv, în exercitarea atribuțiilor de conducere și administrare a asociației profesionale - Baroul Maramureș, prin consemnarea unor date necorespunzătoare adevărului în actele întocmite în cursul procedurii
(printre care și raportul prevăzut de art. 18 din Statutul profesiei de avocat) și aprobarea dosarului, avocatul B. I., prodecan, consilier și avocat raportor în cadrul procedurii, precum și avocatul Ș. R., la vremea respectivă decan, au permis numitului I. I. să fie fără drept admis în profesie prin hotărârea nr. 434 din data de (...) (f. 1-2,11-12).
De asemenea, se susține că pentru a da o tentă de legalitate admiterii în profesia de avocat a numitului I. I., s-a publicat un articol de presă favorabil acestuia în ziarul „Gazeta de M." nr. 4. 14-15 ianuarie 2011 (f. 14).
Persoana vătămată M. A. a depus la data de (...) o cerere de admitere în profesia de avocat, cu scutire de examen, în conformitate cu art. 16 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1995, iar față de această solicitare, la data de (...) i s-a comunicat hotărârea B. M. nr. 49/(...) de respingere a cererii, soluție menținută prin decizia U. N. a B. din R. nr. 210/2007 (f. 4-5, 6-9).
Nemulțumit de decizia de respingere a propriei cereri de admitere, persoana vătămată a înțeles să acționeze prin atacarea în fața instanței de judecată a actului administrativ apreciat de acesta ca fiind abuziv, instanțele de judecată analizând situația personală a acestuia raportat la motivele de nelegalitate invocate, fără a-i da câștig de cauză (sentința civilă nr. 640/(...), pronunțată de Curtea de A. C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. (...) și decizia nr. 165/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. (...) - f. 4-5, 6-9).
Persoana vătămată M. A. solicită verificarea legalității desfășurării unei proceduri care privește o altă persoană, iar nu situația sa personală în raport cu care nu a înțeles să formuleze plângere penală, invocând în fapt nu încălcarea drepturilor sale ca o consecință a pretinselor fapte abuzive comise de făptuitori, chiar în raport cu o altă persoană, ci încălcarea interesului general.
Față de conținutul sesizării, persoana vătămată M. A. nu poate fi subiect pasiv al infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și uz de fals reclamate, sesizarea acestuia putând avea valoarea unui denunț penal.
În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate și nu au rezultat indicii temeinice ori probe care să ateste săvârșirea vreunei alte infracțiuni.
Astfel, în privința infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice pretins comise de avocații Ș. R. și B. I., în exercitarea atribuțiilor conferite acestora în cadrul B. M. în legătură cu cererile de primire în profesie, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 2 lit. e din Legea nr. 51/1995, modificată și republicată, competența de verificare și constatare a îndeplinirii condițiilor legale și de aprobare a cererilor de primire în profesie cu examen sau cu scutire de examen, aparțin Consiliului B., în calitate de organ de conducere al B. potrivit art. 49 din aceeași lege, decizia fiind astfel una colectivă potrivit art. 54, iar nu una personală a făptuitorilor reclamați, al căror punct de vedere exprimat în cursul procedurii putea sau nu fi însușit de către organul colegial.
Mai mult, semnarea deciziei finale de către decan era impusă de calitatea sa de reprezentant al B. M., iar nu de for unic decizional.
La solicitarea persoanei vătămate, procedura a fost verificată și de U.
N. a B. din R., care a apreciat că au fost respectate dispozițiile legale decurgând din Hotărârea U. nr. 902/(...) privind adoptarea „Ghidului de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen", precum și ale Legii nr.
51/1995 (f. 3,49-54).
Totodată, nu a rezultat în concret producerea urmărilor expres prevăzute la art. 248 C., respectiv o tulburare însemnată bunului mers [ ... ] unei unități din cele la care se referă art. 145 C., ori o pagubă patrimoniului acesteia. Împrejurarea că persoana vătămată dă o altă interpretare situației juridice particulare în care se afla candidatul I. I., nu face ca decizia adoptată în privința acestuia să fie una nelegală, cu atât mai mult, cu cât aceasta s-a bazat pe documente oficiale care nu au emanat de la făptuitori
(neputându-se astfel imputa acestora falsificarea lor), preluarea datelor și interpretarea acestora din perspectiva întrunirii condițiilor legale de către candidatul I. I., chiar greșită să fi fost, neputând fi circumscrisă conținutului constitutiv al infracțiunii de fals intelectual.
De asemenea, raportat la data desfășurării procedurii apreciate ca fiind nelegală, noiembrie 2010, referirea la conținutul contradictoriu al adreselor comunicate extraprocedural și la date ulterioare persoanei vătămate M. A. de către D. C. I. din cadrul I.G.P.R. nr. 20129/(...), respectiv de către D. G. J. din cadrul M.A.I nr. 2187176/(...) nu are relevanță penală, neputând constitui indiciu temeinic nici în privința infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, nici în privința infracțiunii de fals intelectual sesizate.
Cât privește infracțiunea de uz de fals reclamată, persoana vătămată apreciază în mod greșit că aceasta s-a comis de către făptuitorii persoane fizice și făptuitorii persoane juridice.
Pe de o parte, persoana vătămată M. A. nu a indicat în concret în ce împrejurări aceștia ar fi folosit înscrisurile falsificate, respectiv la care dintre înscrisul/înscrisurile pretins falsificate se referă sesizarea.
Aprecierea generică că prin datele pretins nereale trecute în raport, respectiv prin conținutul nelegal al deciziei de admitere a cererii numitului I.
I., făptuitorii au comis implicit infracțiunea de uz de fals, nu poate fi primită, nerezultând nici un indiciu care să ateste că făptuitorii ar fi folosit în alte împrejurări înscrisurile cunoscând că sunt false, în vederea producerii unor consecințe juridice.
Raportat la dispozițiile art. 191 C., în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii penale a persoanelor juridice U. N. a B. din R. și a B. M..
Pe de o parte, persoana vătămată M. A. nu indică în concret care este conduita pretins infracțională a celor două persoane juridice potrivit cerințelor art. 221 - art. 223 din C., indicând doar în parte faptele pe care le consideră infracțiuni și doar în ceea ce privește persoanele fizice Ș. R. și B. I.
Pe de altă parte, cele două persoane juridice nu pot din punct de vedere juridic, să apară în cadrul procesual penal în dublă calitate, de autor al infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, respectiv de persoane vătămate prin aceleași infracțiuni.
Împotriva soluției pronunțate de procuror la 29 noiembrie 2011, petentul
M. A. a formulat plângere - ce a fost respinsă, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală - prin rezoluția procurorului general al P. de pe lângă Curtea de A. C., înregistrată sub nr.1141/II/2/2011.
În continuare, considerând că se află în ipoteza prev. de art.278/1 C., petentul M. A. a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 29 noiembrie 2011 la instanța căreia, i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, înregistrată la Curtea de A. C. sub nr. de mai sus și, prin care a solicitat desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii R. Ș. și B. I., sub aspectul infracțiunilor reclamate în plângerea penală inițială, nemulțumit fiind de soluția adoptată de procuror față de aceștia.
În motivarea plângerii, petentul a reiterat motivele din plângerea inițială adresată procurorului, arătând că numitul I. I. nu a îndeplinit condițiile legale pentru admiterea în profesia de avocat cu scutire de examen, iar de aceste neregularități se fac vinovați făptuitorii R. Ș. și B. I., care la data respectivă făceau parte din conducerea B. M., în calitate de decan și, respectiv, prodecan.
În cauză a fost încălcat principiul legalității și aflării adevărului, iar modul de întocmire al actelor premergătoare generează suspiciuni cu privire la imparțialitatea organului de urmărire penală, întreaga cercetare axându- se pe demontarea elementelor care stau la baza plângerii.
Analizând plângerea formulată de petentul M. A., în baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, dar și a reglementărilor în materie, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.278/1 alin.1 C., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art.
278 C., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă așadar din conținutul textului legal, care reglementează această cale de atac împotriva soluțiilor date de procuror, că persoana îndreptățită să se adreseze instanței competente să verifice rezoluția procurorului, este fie persoana vătămată, fie orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiție.
Pentru ca o astfel de plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. să fie admisibilă, trebuie deci ca persoana care face plângerea să dovedească calitatea sa de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual emis de procuror.
În prezenta cauză, petentul M. A. nu are calitatea de persoană vătămată, deoarece nu este subiect pasiv al faptelor pretins săvârșite de intimații R. Ș. și B. I., iar pe de altă parte, soluția procurorului nu produce niciun efect asupra sa.
A. deoarece, propriile interese legitime, derivând din respingerea cererii sale de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, au fost invocate și valorificate pe calea acțiunilor în justiție, în final, respingerea cererii sale, rămânând definitivă.
De asemenea, faptul că acesta a denunțat autorităților anumite fapte pe care le-a apreciat ca fiind circumscrise conținutului unor infracțiuni, nu îi conferă automat și calitatea de „. în interesele sale legitime";, de natură a-i deschide calea plângerii, conform art. 2781 C. proc. pen.
În jurisprudență ( a se vedea în acest sens decizia nr.721/(...) a ICCJ - completul de 9 judecători), dar și în doctrină s-a arătat că „o persoană justifică un interes legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu sau când legea îi recunoaște în mod expres, îndreptățirea de a îndeplini o anume prerogativă pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia"; însă, în prezenta cauză, petentul nu se află în niciuna din cele două situații.
Pentru toate aceste considerente, plângerea petentului M. A. se privește ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art.278/1 alin.8 lit. a C.
În baza art.193 alin.6 C. va fi obligat petentul să plătească intimaților
Ș. R. și B. I. câte 1575 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv, câte
1500 lei - onorariu avocat ( chitanțe achitare onorariu - filele 34-35) și câte
75 lei - contravaloare transport avocat la instanță (bon fiscal benzină - fila
33).
În baza art. 192 alin.2 C. va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit. a C. respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul M. A., domiciliat în B. M., str. V. A. nr.91 C/2, jud.
M., împotriva rezoluției procurorului din (...), emisă în dosar nr.
458/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C.
În baza art.193 alin.6 C. obligă petentul să plătească intimaților Ș. R.
și B. I., câte 1575 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin.2 C. obligă petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
ANA C. M. V.-G.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1458/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1357/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
