Încheierea penală nr. 1415/2012, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1415/R/2012

Ședința publică din 15 octombrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M.,judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

: M. Ș.

G. : M. B.

V. T.

Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. -

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul O. G. împotriva încheierii penale nr.476 din (...) a T.ui Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunere arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. G., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.R. C. Olivia, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și av.Almaș S. în substituirea apărătorului ales al inculpatului O. G., av.Almaș Ana V., ambii avocați din cadrul Baroului M., cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul O. G., arată că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu are de făcut completări sau precizări la acestea.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului O. G., în temeiul art.149/1 al.13

C.pr.pen., coroborat cu art.140/3 C.pr.pen., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, și, în consecință, a se dispune casarea încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.

În subsidiar, solicită admiterea recursului și în consecință, a se dispune luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate în temeiul disp.art.139 al.3/5 C.pr.pen.

În susținerea recursului arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.143 C.pr.pen., privind existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a tentativei la infracțiunea de omor.

În acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că în încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, îndeplinirea acestei condiții se raportează exclusiv la raportul de expertiză medico-legală aflat la dosar și la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.

Solicită a se avea în vedere că raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală, nu rezultă cu certitudine că în cauză am fi în prezența unei infracțiuni de tentativă de omor, în condițiile în care conform concluziilor acestui raport de expertiză medico legală s-a provocat părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale și nu a fost pusă în primejdie viața acestuia.

In ceea ce privesc celelalte probe aflate la dosarul cauzei și la care evident instanța nu a făcut referire, acestea sunt probe testimoniale care venind pe de o pare de la partea vătămată iar pe de altă parte de la membrii familiei lor, trebuie să fie privite cu o oarecare detașare, fiind realizate în marea lor măsură pro cauza. In aceste condiții, din punctul său de vedere proba principală în acest dosar și care are un caracter obiectiv, acest raport de expertiză medico-legală nu poate conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor calificat pentru care se solicită arestarea preventivă.

In aceste condiții, apreciază că atât timp cât starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor nu a fost pe deplin clarificată până la acest moment, dispunerea unei măsuri preventive neprivative de libertate față de inculpat apare cel puțin ca prematură.

Din punctul său de vedere, la dosarul cauzei există probe în sensul unei schimbări a încadrării juridice în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului. Ca atare, luarea unei asemenea măsuri raportat la motivarea parchetului și a instanței de fond, poate genera o lipsire de libertate vădit nelegală contrară dispozițiilor C.pr.pen. și art.5 din CEDO.

Este adevărat faptul că în prezenta cauză s-au efectuat cercetări față de o infracțiune gravă, însă acesta nu poate constitui singur un argument pentru a se dispune privarea de libertate a unei persoane. Din punctul său de vedere, starea de fapt la acest moment nu este clară, inculpatul prezent în fața instanței a relatat faptul că există serioase șanse ca între cele două părți să intervină o împăcare deși la acest moment față de încadrarea juridică aceasta nu ar avea efecte procesuale, însă raportat la toate aceste circumstanțe ale cauzei și la probatoriul administrat până în prezent, consideră că dimpotrivă condițiile art.143 C.pr.pen., nu sunt îndeplinite în cauză.

În ceea ce privește condiția impusă de art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, solicită a se constata faptul că în încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, nu au fost indicată nici măcar o probă care să denote pericolul social pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul, iar în ceea ce privește propunerea de arestare preventivă procurorul se raportează doar la faptul că partea vătămată și inculpatul sunt rude și locuiesc în vecinătate.

Consideră că aceasta nu reprezintă probe în susținerea faptului că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar pe de altă parte, referirea de către instanța fondului la rațiuni ce țin de rezonanța socială negativă a faptelor și la reacția opiniei publice, solicită a se constata că acestea sunt elemente de ordin subiectiv care nu pot să motiveze arestarea preventivă a unei persoane .

De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, nu sunt suficiente pentru a motiva privarea acestuia de libertate. Mai mult, astfel cum s-a pronunțat și CEDO în jurisprudența sa, cu referire la cauza J. contra României, instanța fondului trebuie să motiveze în mod detaliat în ce ar consta acest pericol pentru ordinea publică, iar referirea generică la gradul de pericol social al faptei nu poate fi reținută ca un motiv de arestare preventivă decât în situații speciale.

Ori, în opinia sa, nu suntem într-o situație specială întrucât așa cum a argumentat anterior, încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului se poate modifica.

De asemenea, aceeași Curte Europeană a Drepturilor Omului instituie în sarcina instanțelor obligativitatea motivării luării unei asemenea măsuri cu caracter excepțional, în condițiile în care potrivit art.136 al.8 C.pr.pen., instanța trebuie să aibă în vedere toate elementele care caracterizează atât fapta cât și persoana inculpatului, la alegerea măsurii și ținând cont în primul rând de caracterul excepțional al privării de libertate a unei persoane.

Din această perspectivă, solicită a se avea în vedere faptul că nu există nici o motivare în încheierea de dispunere a măsurii arestării preventive cu privire la necesitatea luării acestei măsuri excepționale, a se reține faptul că nu au fost avute în vedere elemente care țin de persoana inculpatului și anume împrejurarea că acesta are o vârstă destul de înaintată și este grav bolnav. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că până la urmă discutăm despre un conflict familial care într-adevăr nu trebuia să ajungă la acest nivel, însă toate aceste elemente conduc la concluzia că luarea unei alte măsuri preventive era suficientă pentru a asigura buna desfășurarea procesului penal.

Pentru toate argumentele prezentate anterior, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în principal, a se revoca măsura arestării preventive luată prin încheierea recurată și a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în măsura în care se apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită a se dispune luarea unei măsuri neprivative de libertate.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală chiar dacă într- adevăr motivarea instanței se referă la aspecte de natură generică deduse din cuprinsul materialului probator.

Apreciază că elementele și circumstanțele de facto care se constituie în indiciu cu privire la comiterea unei fapte grave, precum și celelalte elemente care generează starea de pericol pentru ordinea publică, sunt pe deplin dovedite și justifică măsura luată de instanță, sens în care solicită a se dispune și în continuare.

Susține că raportat la elementele probate și în principiu necontestate de majoritatea persoanelor audiate, legate de pretinsele acțiuni de lovire a victimei, cu un corp act care să producă moartea, în regiunea capului, ceea ce a și generat leziunile descrise în certificatul medico - legal, pun problema existenței indiciilor de vinovăție sub aspectul infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală, neexistând vreun dubiu în acest sens,

Pe de altă parte, sub aspectul pericolului pentru ordinea publică, apreciază că raportat la modul de comitere concretă a acestei activități infracționale generate de altfel de o stare de dușmănie veche, constantă și care are la bază elemente nerezolvate nici până în prezent, ținând de aspecte patrimoniale contestate de familiile celor două părți, la care se adaugă faptul că inculpatul și victima locuiesc în continuare în același perimetru al curții în care se află imobilelor acestora, bazate și pe poziția procesuală a inculpatului care în faza de urmărire penală nu a recunoscut fapta, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului, generează o stare potențială de pericol pe care instanța nu și-o poate asuma.

Raportat la toate condițiile expuse de instanță și probațiunea efectuată până în acest moment, apreciază că duc la concluzia că soluția este legală și temeinică.

In consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul O. G., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr.476 din (...) a T.ui Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr.(...) s-a respins cererea formulată de inculpat prin apărătorul ales, de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

- s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință:

- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. G. (CNP 1., fiul lui

G. și M., născut la data de (...) în Giulești, jud.M., domiciliat în Giulești, nr.

410, jud.M., aflat în Arestul I.P.J. M.) pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la 5 octombrie

2012 până la 2 noiembrie 2012 inclusiv.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în fapt următoarele :

Prin propunerea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus P. de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 5. a solicitat arestarea preventivă a inculpatului O. G. pentru o perioadă de 30 de zile, fiind acuzat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. Cod penal.

În motivarea propunerii de arestare preventivă P. de pe lângă Tribunalul

Maramureș a învederat următoarele:

Prin rezoluția din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul O. G. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal; prin ordonanța din 0(...) s-a dispus reținerea acestuia pe o durată de 24 de ore, iar la aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală în cauză.

În sarcina inculpatului s-a reținut că în seara de (...) a exercitat acte de violență asupra părții vătămate O. S. (frate), constând în lovituri cu o bâtă în cap, care i-au cauzat leziuni traumatice - fractura stâncii temporale stângi - vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale, fapta având loc la locuința comună din Giulești nr. 410-410 A județul M..

Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art.1491 Cod procedură penală dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prev. de art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.

Conform art. 681 Cod procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

S-a apreciat că în cauză există probe suficiente din care să rezulte presupunerea că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ar fi săvârșit faptele menționate.

T. a apreciat că din probele existente la dosar se poate observa caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor calificat, rezultând că în seara de (...) a exercitat acte de violență asupra părții vătămate O. S. (frate), constând în lovituri cu o bâtă în cap, care i-au cauzat leziuni traumatice - fractura stâncii temporale stângi - vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 887/0(...) al Serviciului Medico-Legal Județean B. M., reiese că numitul O. S. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur

(posibil șipca de lemn prezentată de organele judiciare, respectiv ". stâncă temporală stîngă, otoragie stîngă. Tasare coloană cervicală C7";, aceste leziuni necesitând 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au pus în primejdie viața. Leziunile pot data din (...).

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului întocmit de S. B. M. reiese că inculpatul suferă de ". organică a personalității, fond tixic somatic și pragmatic. Dependență alcoolică"; și s-a concluzionat că "Numitul O. G. are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale. A avut discernământ la momentul comiterii faptelor și îl are și în prezent";.

În raport de aspectele expuse mai sus, tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că, din datele existente, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Sub aspectul celei de-a doua cerințe a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală,prima instanță a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care se presupune că fapta a fost săvârșită, dar și urmarea produsă, aspecte care sunt de natură să producă o puternică rezonanță negativă în cadrul unei comunități restrânse cum este cea din care face parte și inculpatul, iar lăsarea acestuia în libertate ar fi susceptibilă să provoace un sentiment de insecuritate, dublat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de prompt și de ferm împotriva faptelor de acest gen.

Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. G.

Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs, în termenul legal , inculpatul O. G. solicitând admiterea căii de atac, casarea în întregime a acesteia cu consecința respingerii propunerii M.ui P. de arestare preventivă deoarece, în opinia sa, nu există probe sau indicii din care să rezulte că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat în prezentul dosar , că lăsarea sa în libertate nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică neexistând temeiul de arestare prev. de art.148 lit. f C.pr.pen.

În subsidiar, inculpatul, prin apărătorul ales a solicitat a fi înlocuită măsura arestului preventiv cu o lată măsură preventivă neprivativă de libertate, măsură ce ar corespunde scopului prev. de art.136 Cop și ar ține cont de situația personală a inculpatului și de starea precară a sănătății sale.

Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, al probatoriului administrat până în acest moment al procesului și raportat și la prevederile art.3856 alin.3 Cpp, Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța fondului, investită în mod legal cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului O. G. formulată de către P. de pe lângă tribunalul M. , a procedat în conformitate cu prevederile art.148 C.pr.pen. și a analizat dacă în cauza dedusă judecății sunt întrunite condițiile art.143 C.pr.pen. și este incident temeiul de arestare reglementat de art.148 lit. f Cop.

Art.143 C.pr.pen. stipulează că poate fi dispusă față de inculpat măsura arestului preventiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Vom reține că inculpatul O. G. este cercetat în dos.5. al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 raportat la art.174, art.175 alin.1 lit.c Cod penal constând în aceea că în data de (...) a exercitat acte de violență asupra părții vătămate O. Ș., fratele său, aplicându-i mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului, cauzându-i vătămări ce au necesitat în vederea vindecării un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

Probele administrate de organele de urmărire penală până la acest moment respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto aferentă, raportul de expertiză medico legală din care rezultă că partea vătămată O. Ș. a suferit o contuzie cerebrală și fractură stângă temporal stângă , otoragie stângă, tasare coloană cervicală C7 și hipoacuzie cauzate prin lovire cu corp dur -posibil șipca de lemn prezentată de organele judiciare-, declarația părții vătămate care a afirmat că a fost lovită de către inculpat ,declarația soției inculpatului O. I., a fiului acestuia O. G., a soției

și fiicei părții vătămate O. I. și respectiv O. I. și declarați inculpatului care a arăta că a bruscat partea vătămată conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii pentru care este cercetat în prezentul dosar.

Reamintim că CEDO , în numeroase decizii, a afirmat în mod constat că faptele ce au dat naștere la bănuielile concrete ce au justificat arestarea persoanei în cauză nu trebuie să fie la același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o acuzație , acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reținute.- CEDO Murray c/ Royaume -Uni

Aserțiunile apărătorului inculpatului cu privire la o altă încadrare juridică ce ar putea fi dată faptei reținute în sarcina inculpatului sunt lipsite de relevanță în această fază a procesului penal, ele putând fi susținute cu prilejul analizării fondului cauzei.

În opinia Curții de A. în speța dedusă judecății este incident temeiul de arestare prev. de art.148 lit. F C.pr.pen. deoarece pe de o parte pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat este închisoarea mai mare de 4 ani , iar pe de altă parte , lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment , prezintă pericol pentru ordinea publică.

Deși pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea public cauzat de lăsarea în libertate a unei persoane bănuite de comiterea unei infracțiunii, cele 2 noțiuni nu pot fi separate în mod absolut.

Este evident că infracțiunile grave, precum cele îndreptate împotriva vieții, valoare fundamentală ocrotită de legea penală, sunt apte să stârnească în sânul opiniei publice și a colectivității în care s-au produs o stare de tulburare și de neliniște accentuată și reclamă din partea autorităților luarea unor măsuri ferme și imediate de stopare a acestora. Or , în prezenta cauză inculpatul O. G. este acuzat că ar fi aplicat numeroase lovituri cu un corp contondent în zona capului fratelui să , cu intenția de a-i suprima viața. Raportat la împrejurare că inculpatul și partea vătămată locuiesc în aceeași curte, că altercația dintre cei 2 a intervenit urmare a unor discuții banale legate de persoana care a dus mâncare mamei părților și pe fondul consumului de alcool, din actele de la dosar reieșind că inculpatul O. suferă de tulburare organică a personalității, fond toxic somatic și pragmatic și de dependență alcoolică, putem aprecia că astfel de incidente ar putea oricând reizbucni. Vom mai avea în vedere și faptul că raportat la relațiile de rudenie dintre părți și martori, dacă inculpatul ar fi lăsat în acest moment în stare de libertate ar putea încerca să influențeze părțile și ar îngreuna aflarea adevărului în cauză.

Apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, Curtea de A., în baza art.35815pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul O. G., conform dispozitivului.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la pata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul O. G., fiul lui G. și M., născut la 10 ianuarie 1954, aflat în prezent în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 476 din 5 octombrie 2012 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat R. C.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de

200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. M. ANA C. M. Ș.

M. B.

G., red.MS/VR

2 ex./(...) jud.fond S. L. Ramona M.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1415/2012, Curtea de Apel Cluj