Încheierea penală nr. 1562/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 1562/R/2012
Ședința publică din 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. V. A., judecător JUDECĂTORI: L. H.
M. Ș.
GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.
S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOB.N DORU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații V. I. și P. I., împotriva încheierii penale nr.80/CC/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților, cercetați de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 de trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea
678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.penal., cauza având ca obiect propunerea arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.V. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpata P. I., aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av.Andrașoni D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebați fiind de instanță, inculpații arată că își mențin recursurile declarate în cauză și sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorii desemnați din oficiu depun la dosarul cauzei referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului V. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, respingerea propunerii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Din materialul probator existent în cauză există o hotărâre prin care instanța greacă a dispus luarea măsurii interdicției de a nu părăsi G., în cauză nedispunându-se nici o măsură de condamnare a inculpaților pentru aceleași fapte pentru care există această cauză, cu care instanța este investită. Se mai arată că nu se știe dacă este vorba de aceleași fapte și dacă s-ar afla în fața unei hotărâri care are putere de lucru judecat.
În continuare se arată că timp de șase ani inculpații nu au fost citați niciodată la procuror, de când se impută a fi comise faptele, nici telefonic, nici măcar o citare nu s-a făcut pentru a fi aduși pentru lămurirea situației. În ce privește cei doi inculpați consideră că este suficientă luarea unei măsuri de obligare a inculpaților de a nu părăsi țara. În momentul de față consideră că aplicarea dispozițiilor art 1451 Cod procedură penală este nu numai necesară, dar și suficientă raportat și la faptul că inculpații nu sunt recidiviști.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei P. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, respingerea propunerii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpații nu au cum să influențeze urmărirea penală, dacă nu au făcut-o timp de 6 ani, și nu sunt date din care să rezulte că ar încerca să împieteze aflarea adevărului după atâta timp, câtă vreme piesele dosarului sunt clare. Prin referatul întocmit de procuror se solicită a se avea în vedere aspectul că sunt descrise fapte săvârșite de inculpați în anul
2006 în mod general, nefăcându-se o delimitare clară a faptelor săvârșite de inculpați, conform plângerilor declarate de părți.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Inculpații se află în situația prevăzută de art. 148 lit f Cod procedură penală, întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, numărul mare al actelor materiale comise, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, numărul considerabil al părților vătămate afectate, existența riscului real ca, odată aflați în libertate, să se încerce pe lângă părăsirea țării, obstrucționarea cercetărilor penale, prin influențarea martorilor sau chiar a părților vătămate.
Cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar putea crea o stare de tulburare la nivel social, dat fiind faptul că, raportat la numărul mare al victimelor și al actelor materiale comise, prejudiciile însemnate cauzate, pentru care majoritatea victimelor au formulat pretenții civile, precum și ținând cont de implicarea internațională a autorităților judiciare, nu se manifestă fermitate în luarea de măsuri împotriva comiterii unor astfel de fapte ilicite grave.
Arestarea preventivă a inculpaților se impune în interesul urmăririi penale pentru a se evita posibilitatea ca aceștia să intre în contact cu părțile vătămate care au fost exploatate prin obligarea la desfășurarea unor activități neremunerate corespunzător, precum și martorii audiați în cauză.
Inculpatul V. I. având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând cercetarea în stare de libertate. Mai arată că are un credit ipotecar pe care l-a contactat pentru a-și ajuta fratele bolnav de cancer în fază terminală.
Inculpata P. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 80/CC din 24 octombrie 2012 a Tribunalului B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza disp. art. 149/1 Cod procedură penală:
A fost admisă propunerea formulată de D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - B. T. B.-N., și în consecință:
- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților V. I., fiul lui I. și E., născut la data de (...) în municipiul R. V., J. V., domiciliat în municipiul R. V., strada I., nr. 1, bloc C27, scara A, ap.16, județul V., CNP 1. și P. I., fiica lui I. și M.,
născută la data de (...) în comuna M., J. S., domiciliată în comuna C., sat V., nr. 2., județul Sălaj, CNP 2., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de
(...) ș i pâ nă l a da ta de (...).
- s-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată sub nr. (...), D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. a solicitat arestarea preventivă a inculpaților V. I., fiul lui I. și E., născut la data de (...) în municipiul R. V., J. V., domiciliat în municipiul R. V., strada I., nr. 1, bloc C27, scara A, ap.16, județul V., CNP 1. și P. I., fiica lui I. și M., născută la data de (...) în comuna M., J. S., domiciliată în comuna C., sat V., nr. 2., județul Sălaj, CNP 2., ambii cercetați pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 de trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.
În sarcina inculpaților s-a reținut că în vara anului 2006, prin intermediul inculpatului B. I., învinuitul V. I. a contactat mai multe persoane de pe raza județului B. N., respectiv din localitățile B. de Sus, M., C. și P. B., cărora le-a oferit locuri de muncă în G., la cules de struguri, portocale și măsline. Persoanelor în cauză li s-a spus că vor primi câte 20-40 Euro pentru opt ore de muncă pe zi, câte 5 Euro pentru fiecare oră suplimentară, cazare și masă gratuite.
În concret, la solicitarea inculpatului V. I., inculpatul B. I. contacta telefonic persoane din România de pe raza localităților anterior arătate, cărora le spunea că dacă sunt interesate să presteze diferite activități remunerate în agricultură în G. le poate intermedia deplasarea până în această țară, loc în care prin intermediul altor persoane (referindu-se la inculpatul V. I. și concubina lui, inculpata P. I.) le poate asigura un loc de muncă. Inculpatul B. I. le spunea telefonic acelor persoane că dacă sunt de acord cu condițiile expuse vor fi plătite cu sume cuprinse între 20 și 40 euro pe zi, pentru opt ore de muncă și că vor fi plătite cu câte 5 euro pentru fiecare oră lucrată în plus peste cele opt ore. De asemenea acesta le spunea că vor beneficia de cazare și masă gratuite, pentru perioada în care vor lucra în G. Este de menționat și faptul că inculpatul B. I. nu a contactat telefonic, în mod direct toate persoanele care ulterior au ajuns în G., ci au fost și situații când, conform condițiilor de muncă și de plată relatate de către el, tatăl său, ori alte rude de-ale sale au căutat alte persoane interesate să meargă la lucru în G. cărora le-au relatat cele spuse de către inculpat. Sub acest aspect este de menționat și faptul că inculpatul B. I. a garantat faptul că în G. sunt condiții decente de muncă și cazare, afirmând telefonic că condițiile de muncă și cazare prezentate de el sunt reale și că vor câștiga sume semnificative de bani cu care vor putea reveni în România pentru a-și întreține familiile. Aceste afirmații erau făcute de către inculpatul B. I. în urma discuțiilor telefonice purtate cu inculpații V. I. și P. I., discuții care uneori se purtau în mod direct având în vedere că toți trei se aflau în G.
Astfel, la începutul lunii august 2006, în baza indicațiilor telefonice date de către inculpatul B. I., un număr de aproximativ 30 de persoane au plecat spre G., costul transportului fiind suportat de către inculpatul V. I. Î. de la început inculpatul V. I. a stabilit că transportul se va face prin I., sens în care a trimis-o în localitatea A. pe inculpata P. I. poreclită „I.a"; sau „E.";, care urma să se ocupe de transportul acelor persoane până în G.
În A. (I.), persoanele în cauză au fost așteptate de o persoană de sex feminin cu numele sau porecla „I.a", identificată ca fiind P. I., CNP 2., care le- a cumpărat bilete de vapor spre G. D. ce s-au urcat pe vapor și au călătorit
24 de ore, aceste persoane au ajuns în portul Patras din G., unde au fost așteptate de către inculpatul V. I., care le-a urcat în două autocare și le-a transportat în diferite direcții, respectiv un autocar a plecat la C., iar celălalt la
S. (A.).
Imediat ce au ajuns în aceste localități, tuturor persoanelor li s-au cerut pașapoartele de către inculpatul V. I., pe motiv că trebuie să li se întocmească acte de ședere sau să fie înregistrate la autoritățile locale, după care zilnic erau repartizate de către acesta sau de către inculpata P. I. la diferite ferme agricole grecești, unde prestau activități în agricultură, respectiv la cules de portocale sau struguri, câte 10-12 ore pe zi. P. munca prestată, persoanele nu au fost remunerate, întrucât fermierii greci plăteau contravaloarea orelor lucrate direct inculpatului V. I. sau inculpatei P. I., și nu fiecărui lucrător în parte; inculpatul V. I. motiva lucrătorilor români neremunerarea muncii prestate prin faptul că trebuia să-și recupereze cheltuielile de transport în cuantum de 650 E., deși acesta plătise pentru transport aproximativ 150 euro de persoană.
În aceleași condiții în cursul anului 2010 tot prin intermediul inculpatului
B. I. au fost recrutate alte persoane care de asemenea au fost transportate în G. unde au fost preluate de către inculpații V. I. și P. I. În momentul în care au ajuns în G. inculpatul B. I. le-a spus acestor persoane că de fapt cazarea și masa trebuie să și le plătească, respectiv să plătească 50 euro lunar pentru cazare, fiecare și să-și procure din banii câștigați alimentele necesare traiului de zi cu zi.
D. ce au ajuns în G. persoanele în cauză au constatat că li s-au oferit condiții improprii de cazare precum și faptul că nu erau plătite pentru munca prestată conform înțelegerii telefonice avute în mod direct sau indirect cu inculpatul B. I., astfel încât unele dintre acestea nu au acceptat condițiile respective și au încercat să fugă pentru a anunța autoritățile elene, dar au fost prinse de către inculpatul V. I. și de alte persoane din anturajul său, care au exercitat acte de violență asupra lor. Cu privire la acest aspect trebuie
relevat faptul că după ce o parte din persoanele duse la muncă în G. realizau că de fapt vor lucra aproape cu titlu gratuit și-au manifestat indignarea și i-au solicitat inculpatului V. I. să le remită pașapoartele pentru a reveni în țară,
însă acesta a refuzat acest lucru motivând că trebuie să-și recupereze cheltuielile de transport, ceea ce le-a determinat să încerce contactarea autorităților elene.
S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f C.pr.pen., respectiv infracțiunile comise sunt pedepsite cu închisoare mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că oricând ar putea să continue activitatea infracțională prin recrutarea în vederea transportării în G. a altor persoane care să fie exploatate în aceleași condiții improprii de muncă și cazare, s-a solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...).
S-a mai menționat că arestarea preventivă a inculpaților se impune în interesul urmăririi penale, pentru a se evita posibilitatea ca aceștia să intre în contact direct cu părțile vătămate care au fost exploatate prin obligarea la desfășurarea unor activități neremunerate corespunzător, precum și cu martorii audiați în cauză, și că la aprecierea pericolului concret al faptei trebuie să se țină seama și de pedepsele mari prevăzute de lege pentru infracțiunile comise de către inculpați.
De asemenea, s-a precizat că la aprecierea acestui pericol trebuie să se țină seama și de amploarea care a luat-o pe plan mondial traficul de persoane și de lupta care se dă pentru înlăturarea acestui flagel, luptă la care bineînțeles trebuie să participe și autoritățile din România, întrucât fac parte din același mecanism care depune eforturi pentru a diminua cât mai mult posibil traficul de ființe umane.
Totodată, s-a considerat că trebuie ținut cont și de faptul că din probele administrate rezultă cu certitudine ușurința cu care inculpații V. I. și P. I. au comis faptele reținute în sarcina lor împinse până la limita cu infracțiunea „de obicei";, astfel încât nu trebuie căzut în capcana unei diminuări artificiale a gradului de pericol social al faptei în condițiile în care nu există nicio garanție că inculpații se vor reeduca fără a fi luată față de ei măsura arestării preventive.
În același timp, s-a apreciat că la aprecierea pericolului concret al faptei comise trebuie avut în vedere și numărul mare al actelor materiale componente ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.
De asemenea, s-a considerat că se impune arestarea preventivă a inculpaților și pentru a se evita posibilitatea ca aceștia, tot telefonic, să contacteze alte persoane pe care să le convingă să accepte să meargă în G. unde să presteze diferite activități în agricultură în aceleași condiții anterior arătate.
Analizând actele și lucrările dosarului de cercetare penală nr.4D/P/2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., tribunalul, a reținut următoarele:
Prin Rezoluția din data de (...), s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții V. I. și P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
Ulterior, prin O. din data de (...) procurorul a dispus reținerea, pentru 24 de ore, a celor doi învinuiți și apoi, prin O. din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: plângerile numiților G. G. (f.7 vol.I), B. Ana (f.8 vol.I, f.22 vol.II), Brus E. (f.9 vol.I), Sbîrcea Firoana (f.31 vol.I), declarațiile părților vătămate C. I. (f.12 vol.I), Căldărar Florin (f.16 vol.I), Talpă M.el (f.19 vol.I), Calo V. (f.24 vol.I), Lehoczki A. M. (f.27 vol.I), Sbîrcea I. (f.34 vol.I), Urs Petre Laurențiu (f.46,50 vol.I), C. R. (f.62 vol.I), Ivan Costel I. (f.65), Lăcătuș M. (f.70 vol.I), G. I. (f.72 vol.I), Muntean V. G. (f.82 vol.I), Todoran C. (f.84 vol.I), M. A. D. (f.93,96 vol.I), Calo A. (f.98 vol.I), Calo Lucreția (f.101 vol.I), M. D. Romeo (f.112 vol.I), O. E. Cosmina (f.124 vol.I), Suciu M. R. (f.127,130 vol.I), Hurmuz V. (f.136,139 vol.I), Mărcan R. Vlad (f.162 vol.I), Girigan Gavrilă (f.169 vol.I), Ciocan V. (f.173 vol.I), Coța I. (f.177 vol.I), P. Lucreția (f.181 vol.I), Vărărean Emil (f.187 vol.I), A.ca Nuțu (f.80 vol.II), Marec Sabina (f.85 vol.II), Martița Remus (f.107 vol.II), Rohan Attila (f.110 vol.II), Burcutean Emil (f.119 vol.II), Bradea C. Maftei (F.122 vol.II), Nerghiș I. (f.129 vol.II), Balmuș D. (f.137 vol.II), Buzan S. (f.144 vol.II), Dura V. (f.152 vol.II), Suci Constantin I. (f.161 vol.II), Duca Tudor (f.170 vol.II), Flore I. (f.176 vol.II), M. M. (f.183 vol.II), declarațiile martorilor M. I. (f.30, 40 vol.I), Sbîrcea
Firoana (f.32 vol.I), M. D. (54,55 vol.I), Petre Alin Constantin (f.58,59 vol.I), G. G. (f.77 vol.I), Covaci Florin Mihai (f.79 vol.I), B. Ana (f.105 vol.I), O. Nelu M. (f.120 vol.I), Lușcă Robert C. (f.132 vol.I), Lușcă G. C. (f.143,146 vol.I), B. Măriuța (f.149,152 vol.I), B. Grigore (f.155 vol.I), B. C. (f.7 vol.II), Cengher Ștefan (f.98 vol.II), Cengher L. (f.99 vol.II), Iordache T. (f.101 vol.II), Burcutean I., Ivan Mihai G., actele și lucrările vol.III al dosarului, cuprinzând traducerile audierilor victimelor, a procedurilor efectuate de autoritățile judiciare elene, precum și a hotărârilor privind instituirea unor măsuri de către acestea împotriva numiților V. I. și P. I., originalele actelor și lucrărilor efectuate de autoritățile judiciare elene (vol.IV), verificările efectuate de autoritățile judiciare române privind pe numitul V. I. (vol.V), declarațiile inculpaților, declarațiile numiților B. I. (f.107 vol.I), Ivan I. (f.109 vol.I), Covaci Florin A. (f.27 vol.II), Ivan M. N. (f.31 vol.II), Oprea A. (f.35 vol.II), C. Romulus Laurean (f.38 vol.II), Bucșa Costel I. (f.61 vol.II), Dobrin Lămâie (f.102 vol.II), procesul- verbal încheiat la data de (...) privind prezentarea spre recunoaștere a unor fotografii, de către numitul B. C. (f.15 vol.II), listele de pasageri depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală.
S-a apreciat că există probe și indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpatul B. I. a infracțiunilor pentru care este cercetat, acestea relevând faptul că în vara anului 2006 acesta a contactat (pentru inculpatul V. I.), direct sau prin intermediari (tatăl său, unchiul său Ivan I., rude de-ale sale), mai multe persoane de pe raza județului B.-N., respectiv din localitățile B. de Sus, M., C. și P. B., cărora le-au fost oferite locuri de muncă în G., la cules de struguri, portocale și măsline, și spunându-li-se că vor primi câte 20-40 Euro pentru opt ore de muncă pe zi, câte 5 Euro pentru fiecare oră suplimentară, cazare și masă gratuite.
Inculpatul B. I. contacta telefonic persoane din România de pe raza localităților respective, cărora le spunea că dacă sunt interesate să presteze diferite activități în agricultură în G., le poate intermedia deplasarea în această țară, loc în care prin intermediul altor persoane (referindu-se la inculpatul V. I. și concubina lui, inculpata P. I.) le poate asigura un loc de muncă, urmând a fi plătite cu sume cuprinse între 20 și 40 euro pe zi, pentru
opt ore de muncă, cu câte 5 euro pentru fiecare oră lucrată în plus peste cele opt ore, și a beneficia de cazare și masă gratuite.
Este de menționat faptul că cei pe care i-a rugat să contacteze persoane dornice să lucreze în G. au relatat acestora din urmă condițiile
expuse de inculpat, care a garantat faptul că în țara respectivă sunt condiții decente de muncă și cazare, afirmând și personal, telefonic, că condițiile de
muncă și cazare prezentate sunt reale și că vor câștiga sume semnificative
de bani cu care vor putea reveni în România pentru a-și întreține familiile.
Astfel, la începutul lunii august 2006, în baza indicațiilor telefonice date de către inculpatul B. I. (care ținea legătura pe timpul efectuării transportului în principal cu numiții C. R., O. N., cărora le dădea informații despre traseul de urmat), un număr de cca. 30 de persoane (Căldărar Florin, Calo V., Talpă M.el, Lehoczki A., M. I., etc.), au plecat spre G., costul transportului fiind
suportat de către inculpatul V. I. A. a stabilit că transportul se va face prin I., sens în care a trimis-o în localitatea A. pe inculpata P. I., poreclită „I.a"; sau
„E.";,care urma să se ocupe de transportul acelor persoane până în G.
În A. (I.), conform probelor administrate în cauză, persoanele respective
au fost așteptate de o persoană de sex feminin cu numele sau porecla „I.a",
care le-a cumpărat bilete de vapor spre G. Au călătorit cu vaporul 24 de ore, până în portul Patras din G., unde au fost așteptate de V. I., care le-a urcat în două autocare și le-a transportat în diferite direcții, respectiv un autocar a plecat la K., iar celălalt la S. (A.).
În aceleași condiții, în cursul anilor 2009-2010, tot prin intermediul
inculpatului B. I., au fost recrutate alte persoane (A.ca Nuțu, Burcutean I.,
Ivan Mihai G., Martița Remus, etc.), care de asemenea au fost transportate în G., unde au fost preluate de către inculpații V. I. și P. I. În momentul în care au ajuns în G. inculpatul B. I. le-a spus acestor persoane că de fapt cazarea și masa trebuie să și le plătească, respectiv să plătească 50 euro lunar pentru cazare, fiecare, și să-și procure din banii câștigați alimentele necesare traiului de zi cu zi.
Imediat ce au ajuns în localitățile de destinație, tuturor persoanelor li s-a
cerut de către inculpatul V. I., predarea pașapoartelor, pe motiv că trebuie să li se întocmească acte de ședere sau să fie înregistrate la autoritățile locale, motivul real fiind însă acela că erau folosite ca un instrument de constrângere a lucrătorilor în a accepta situația dificilă în care se aflau, respectiv se dorea ca persoanele nemulțumite de condițiile de muncă și ședere oferite să fie împiedicate să plece din locul respectiv, existând riscul pentru acestea ca în cazul în care se întâmpla acest lucru să fie depistate de autoritățile elene, și sancționate.
Persoanele în cauză au constatat că li s-au oferit condiții improprii de cazare, respectiv locuiau în case vechi, dezafectate, fără utilități, chiar într-un
grajd compartimentat, fără geamuri, având pereții construiți din bolțari netencuiți, în care era frig, paturi suprapuse, fără lenjerie sau perne, insuficiente pentru numărul persoanelor cazate, care dormeau și câte două
într-un pat, femei și bărbați, iar uneori dormeau pe jos.
Exista o singură bucătărie, comună pentru 40 de persoane, nedotată cu tacâmuri sau farfurii, un singur grup sanitar, fără uși, cu apă pe jos, condiții caracterizate de persoanele audiate ca fiind insalubre.
Zilnic, lucrătorii erau repartizați de către V. I. sau de către concubina sa,
inculpata P. I., la diferite ferme agricole grecești, unde, păziți fiind de oamenii patronului, prestau activități în agricultură, respectiv la cules de portocale,
ardei sau struguri, câte 10-12 ore pe zi, la ferme situate la distanțe relativ
mari (50-100 km), uneori lucrând și duminica (f.25 vol.I). P. munca prestată, victimele nu au fost remunerate, sau erau remunerate cu sume foarte mici, întrucât fermierii greci plăteau contravaloarea orelor lucrate direct inculpatului V. I. sau inculpatei P. I. (care ținea evidența zilelor lucrate, a chiriei și datoriilor pentru mâncare, butelie, etc.), și nu fiecărui lucrător în parte.
Inculpatul V. I. motiva lucrătorilor români neremunerarea muncii prestate prin faptul că trebuia să-și recupereze cheltuielile de transport în cuantum de 650 euro/persoană, deși acesta plătise pentru transport
aproximativ 150 euro de persoană.
Muncitorii ajunseseră să cumpere alimente pe datorie (alimente care erau cumpărate și de V. I., însă la un preț mai mare), și să acumuleze datorii
crescânde față de patron, neexistând beneficii din munca prestată, nici măcar pentru o eventuală întoarcere în România.
Este de menționat faptul că din sumele obținute astfel de inculpatul V. I. era plătit și inculpatul B. I., care de altfel obținea beneficii și pentru fiecare persoană recrutată și transportată în G. în vederea prestării de astfel de munci.
Unii lucrători nu au acceptat condițiile respective și au solicitat inculpatului V. I. restituirea pașapoartelor pentru a se întoarce în țară, însă au fost refuzați, motivând că trebuie să-și recupereze cheltuielile de transport, ceea ce i-a determinat pe aceștia să contacteze autoritățile elene, precum și Ambasada României în G., și să încerce să fugă, și să muncească pe cont propriu.
Unele persoane (Urs V., Urs P. Laurențiu, B. I.) nu au reușit în acest
demers, fiind prinse de către inculpatul V. I. și de alte persoane din anturajul său (numiții P. I., A. G., și o persoană rămasă neidentificată) care au exercitat acte de violență asupra lor, lovindu-le cu pumnii și picioarele (Urs P. Laurențiu și-a pierdut cunoștința), cauzându-le leziuni corporale ce au determinat imobilizarea la pat cca.3-4 zile, fiind apoi închise în locuința patronului.
P. a atesta caracterul extrem de violent al bodyguarzilor lui V. I., martorul B. C. (f.8 vol.II) declară despre P. I. că acesta, întrucât plecase un muncitor fără a anunța, a dat un telefon, iar pe autostradă, în dreptul localității
L., muncitorul respectiv a fost oprit cu forța, introdus în portbagajul unui autoturism, adus în fața lui P. I. la A., unde în fața celorlalți muncitori a fost bătut cu o rangă de fier și aruncat pe câmp, fiind inconștient, că cei care intenționau să plece erau amenințați că vor fi omorâți de albanezi (pe care
afirma că îi plătește cu 1000 euro), că deținea un pistol pe care îl arăta pentru a-i înfricoșa pe privitori, precum și o uniformă de polițist, iar pe mașina pe care o deținea era inscripționat „Parlamentul României-Camera Deputaților- Trecerea liberă";.
Tot în ceea ce privește regimul violent existent, martorul M. D. (f.55
vol.I), declară că a fost contactat telefonic de fiul său, M. M., care părea speriat, plângea la telefon, susținând că colegii săi de muncă sunt bătuți,
solicitând tatălui său sesizarea organelor de poliție române în acest sens.
De asemenea, Sbîrcea I. declară că, fiind întrebat de plată, inculpatul V. I. l-a amenințat cu o armă de foc, care i-a fost pusă la tâmplă, după care a fost bătut, alături de Urs V., Urs P., B. I., pentru că a încercat să îl înfrunte pe patron.
Lucrătorii erau mereu amenințați cu moartea pentru acest motiv, de
către inculpatul V. I., care le spunea că în cazul în care vor fugi îi va găsi și
„în gaură de șarpe";, și că știe de unde sunt, și să se pregătească cu topoare și furci atunci când ajung acasă, întrucât „vine peste ei și îi omoară"; (declarație C. I.).
Conduita aceasta era menită a fi un exemplu pentru cei care nu respectau condițiile impuse de inculpații V. I. și P. I., sau care încercau să
lucreze și pe cont propriu, astfel că regimul instituit a fost caracterizat de
persoanele audiate ca fiind unul de sclavie, condițiile de muncă și cazare fiind
inumane (f.60 vol.I).
S-a considerat de asemenea că inculpații se află în situația prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, numărul mare al actelor materiale comise, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, numărul considerabil de mare al părților vătămate afectate, existența riscului real ca, odată aflați în libertate, să se încerce pe lângă părăsirea țării, obstrucționarea cercetărilor penale, prin contactarea celorlalte persoane implicate în activitățile ce constituie obiectul cercetărilor, prin influențarea unor martori sau chiar a părților vătămate, instanța apreciind că raportat la toate aceste aspecte instituirea unei măsuri preventive mai puțin restrictive (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea), chiar cu fixarea unor interdicții de a intra în contact cu martorii, părțile vătămate, sau cu persoanele cercetate să nu fie suficientă, iar obligațiile stabilite de instanță să fie încălcate, mai ales că inculpații au fost descriși de către o parte din persoanele audiate ca proferând amenințări la adresa victimelor.
De asemenea, cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar putea crea o stare de tulburare la nivel social, dat fiind faptul că, raportat la numărul mare al victimelor și al actelor materiale comise, prejudiciile însemnate cauzate, pentru care majoritatea victimelor au formulat pretenții civile, precum și ținând cont de implicarea internațională a autorităților judiciare, nu se manifestă fermitate în luarea de măsuri împotriva comiterii unor astfel de fapte ilicite grave.
P. aceste considerente, în baza art.149/1 alin.9 Cod procedură penală a fost admisă propunerea formulată de procurorul din cadrul Direcției de C. O. și T.-B. T. B.-N. și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, cercetați pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea
678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 29 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...), dispunându-se emiterea în mod corespunzător a mandatelor de arestare preventivă. Văzând și disp. art. 192 alin. 3
C.pr.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpații V. I. și P. I., ambii criticând încheierea atacată ca fiind nelegală si netemeinică si au solicitat casarea solutiei atacate si, în principal, pronuntarea unei decizii prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În motivarea recursului inculpatul V. I. a arătat că în G. este judecat pentru fapte similare, dar nu poate confirma dacă este vorba de identitate de fapte si parti si în raport de care instanța greacă a dispus luarea măsurii interdicției de a nu părăsi G., că faptele din cauză s-au petrecut cu peste 6 ani în urmă timp în care nu a fost citat sau audiat pentru a lămuri situatia, că nu este recidivist si că luarea unei măsuri neprivative de libertate este suficientă.
Inculpata P. I. a motivat recursul arătând că nu există date în sensul că ar influența urmărirea penală sau că ar încerca să împiedece aflarea adevărului daca ar fi lăsată în libertate atâta timp cât nu a procedat astfel timp de 6 ani, că nu a comis faptele de care este acuzată si că nu prezintă pericol pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate.
Procedând la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatoarele:
Prin Rezoluția din data de (...), s-a dispus începerea urmăririi penale față de recurentii V. I. și P. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., ambele cu aplic. art.
33 lit. a C.p.
Ulterior, prin O. din data de (...) procurorul a dispus reținerea, pentru 24 de ore, a celor doi învinuiți și apoi, prin O. din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.
În fapt s-a retinut că există indicii temeinice în sensul că în cursul anului 2006 si apoi în perioada (...)-2010, prin intermediul inculpatului B. I., inculpatul V. I. a recrutat mai multe persoane de pe raza localităților B. de Sus, M., C. și P. B., cărora le-au promis locuri de muncă în G., la cules de struguri, portocale și măsline, că acestora li s-a asigurat deplasarea, în G., prin I. unde în localitatea A. erau asteptate de inculpata P. I. de unde au fost transportate de aceasta cu vaporul până în G., că aici au fost preluate de inculpatul V. I. care le-a transportat în C. si S. (A.) si că apoi aceste persoane au fost obligate de către inculpati să muncească fără a li se asigura conditiile de cazare si plată convenite, că au supus victimele la agresiuni fizice si amenintarea cu moartea atunci când au protestat sau au încercat să plece si că sumele primite de la fermierii greci pentru munca victimelor erau retinute de inculpati.
Potrivit dispozitiilor legale luarea măsurii arestului preventiv se poate dispune dacă sunt întrunite cerintele art. 143 C. si există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C., respectiv există probe sau indicii temenicie din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatii ar fi comis faptele pentru care sunt cercetati în acest sens fiind plângerile numiților G. G. (f.7 vol.I), B. Ana (f.8 vol.I, f.22 vol.II), Brus E. (f.9 vol.I), Sbîrcea Firoana (f.31 vol.I), declarațiile părților vătămate C. I. (f.12 vol.I), Căldărar Florin (f.16 vol.I), Talpă M.el (f.19 vol.I), Calo V. (f.24 vol.I), Lehoczki A. M. (f.27 vol.I), Sbîrcea I. (f.34 vol.I), Urs Petre Laurențiu (f.46,50 vol.I), C. R. (f.62 vol.I), Ivan Costel I. (f.65), Lăcătuș M. (f.70 vol.I), G. I. (f.72 vol.I), Muntean V. G. (f.82 vol.I), Todoran C. (f.84 vol.I), M. A. D. (f.93,96 vol.I), Calo A. (f.98 vol.I), Calo Lucreția (f.101 vol.I), M. D. Romeo (f.112 vol.I), O. E. Cosmina (f.124 vol.I), Suciu M. R. (f.127,130 vol.I), Hurmuz V. (f.136,139 vol.I), Mărcan R. Vlad (f.162 vol.I), Girigan Gavrilă (f.169 vol.I), Ciocan V. (f.173 vol.I), Coța I. (f.177 vol.I), P. Lucreția (f.181 vol.I), Vărărean Emil (f.187 vol.I), A.ca Nuțu (f.80 vol.II), Marec Sabina (f.85 vol.II), Martița Remus (f.107 vol.II), Rohan Attila (f.110 vol.II), Burcutean Emil (f.119 vol.II), Bradea C. Maftei (F.122 vol.II), Nerghiș I. (f.129 vol.II), Balmuș D. (f.137 vol.II), Buzan S. (f.144 vol.II), Dura V. (f.152 vol.II), Suci Constantin I. (f.161 vol.II), Duca Tudor (f.170 vol.II), Flore I. (f.176 vol.II), M. M. (f.183 vol.II), declarațiile martorilor M. I. (f.30, 40 vol.I), Sbîrcea Firoana (f.32 vol.I), M. D. (54,55 vol.I), Petre Alin Constantin (f.58,59 vol.I), G. G. (f.77 vol.I), Covaci Florin Mihai (f.79 vol.I), B. Ana (f.105 vol.I), O. Nelu M. (f.120 vol.I), Lușcă Robert C. (f.132 vol.I), Lușcă G. C. (f.143,146 vol.I), B. Măriuța (f.149,152 vol.I), B. Grigore (f.155 vol.I), B. C. (f.7 vol.II), Cengher Ștefan (f.98 vol.II), Cengher L. (f.99 vol.II), Iordache T. (f.101 vol.II), Burcutean I., Ivan Mihai G., actele și lucrările vol.III al dosarului, cuprinzând traducerile audierilor victimelor, a procedurilor efectuate de autoritățile judiciare elene, precum și a hotărârilor privind instituirea unor măsuri de către acestea împotriva numiților V. I. și P. I., originalele actelor și lucrărilor efectuate de autoritățile judiciare elene (vol.IV), verificările efectuate de autoritățile judiciare române privind pe numitul V. I. (vol.V), declarațiile inculpaților, declarațiile numiților B. I. (f.107 vol.I), Ivan I. (f.109 vol.I), Covaci Florin A. (f.27 vol.II), Ivan M. N. (f.31 vol.II), Oprea A. (f.35 vol.II), C. Romulus Laurean (f.38 vol.II), Bucșa Costel I. (f.61 vol.II), Dobrin Lămâie (f.102 vol.II), procesul-verbal încheiat la data de (...) privind prezentarea spre recunoaștere a unor fotografii, de către numitul B. C. (f.15 vol.II), listele de pasageri depuse la dosarul cauzei.
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția E. a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";.
Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică luarea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței- s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
În sensul celor de mai sus, reamintim că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că unele fapte, care prin împrejurările concrete în care au fost comise, prin răsunetul pe care l-au produs, au tulburat profund mediul social ocrotit prin normele presupus încălcate, și aruncă o lumină negativă asupra celui bănuit de comiterea lor, și asupra comportamentului său viitor, pentru ocrotirea siguranței publice, este necesară privarea de libertate a celui cercetat pentru astfel de fapte (a se vedea cauza Rotaru împotriva României).
În cauză inculpatii sunt suspicionati de comiterea unor fapte extrem de grave de pericol si rezultat deoarece traficul de persoane aduce atingere relatiilor sociale vizând libertatea fizică si psihică a altor persoane. De asemenea, activitatea presupus infracțională a inculpatilor a dobândit un caracter transfrontalier, s-a derulat pe o perioada lungă de timp si a implicat un număr ridicat de victime.
Așadar, condiția pericolului public solicitată de lege există si este conturat fără dubiu, iar rezonanța faptelor de genul celei presupus a fi comise de inculpati este actuală, continuând să suscite interes cel putin sub aspectul modului de actiune a organelor statului.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpati, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică măsura arestării preventive.
În speța de față luarea măsurii arestării preventive a inculpatilor este justificată si prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a fiecărui inculpat la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora.
Solicitarea inculpatilor din petitul subsidiar referitoare la luarea unei măsuri neprivative de libertate nu este întemeiată întrucât potrivit disp. art.136 alin.1 și 8 C.p.p. circumstanțele favorabile invocate de fiecare inculpat în favoarea sa nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de a căror comitere sunt acuzati și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
P. toate aceste motive Curtea concluzioneză că în mod temeinic si legal s-a dispus privarea de libertate a inculpatilor astfel că în temeiul 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenti, iar încheierea atacată se va mentine în totalitate.
Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 100 lei onorar pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații V. I., fiul lui I. si E., născut la (...) în R. V. și P. I., fiica lui I. și M., născută la (...) în M., aflați în prezent în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 80/CC din 24 octombrie 2012 a Tribunalului B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 2. lei ce se va avansa din fondul M.ui
Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Andrașoni D. si V. I..
Obligă pe recurenții inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. Ș. M.
GREFIER, M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) J.fond. P. A. D.
| ← Decizia penală nr. 1363/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 449/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
