Încheierea penală nr. 1836/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1836/R/2012
Ședința publică din 19 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. C. M., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: A. D. L. G. : L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -. N.
A. - S. T. C. reprezentant prin A. M. - procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. D. împotriva încheierii penale nr. 629 din 12 decembrie 2012 a T.ui M. privind soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului ( art. 1491 Cod procedură penală ).
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul H. D., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat I. B., din cadrul Baroului M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un înscris intitulat
„memoriu";, reprezentând motivele de recurs.
Inculpatul H. D. arată că își menține recursul declarat, precum și declarația dată anterior în fața instanța de fond.
Se procedează la luarea unei declarații suplimentare inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și, în subsidiar, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Astfel, arată că în data de 13 decembrie 2012 s-a efectuat prezentarea materialului de urmărire penală la sediul B. T. B. M., fiind finalizată urmărirea penală, inculpatul urmând să fie trimis în judecată numai pentru infracțiunea de trafic reținută în sarcina acestuia, constând în aceea că în data de 10 a pretins și în data de 11 ad probationem a fost prins în fragrant în timp ce primea sumele pentru a face sau a nu face, pentru sine sau pentru altul.
Mai arată că instanța a reținut prin încheierea pronunțată că în motivarea cererii de arestare preventivă a inculpatului s-a reținut, în fapt și în drept, prevederile art. 1491 Cod procedură penală, invocând faptul, dincolo de „. rezonabilă";, „caracterul plauzibil al acuzației"; și „indicii temeinice"; că a luat sau va lua măsura arestării preventive „în interesul urmăririi penale";. Astfel, raportat la faptul că urmărirea penală este finalizată, lasă la aprecierea instanței analizarea aspectelor anterior evidențiate.
De asemenea, susține că printre alte argumente redate la fila nr. 5 din încheierea pronunțată, instanța de fond a mai reținut următoarele: „calitatea de ofițer de poliție, șef birou ș.a.m.d. (…) aducere atingere ș.a.m.d.";, sens în care precizează că infracțiunea nu este una în legătură cu serviciul. Totodată, apreciază că prevenția poate fi realizată și printr-o măsură subsidiară.
Totodată precizează că pentru respingerea cererii subsidiare formulată în memoriu aflat la dosarul cauzei instanța de fond a mai reținut că privarea de libertate este necesară în scopul asigurării „. urmăririi penale ( f. 6 )"; și că
„circumstanțele favorabile"; trebuie evaluate în contextul „gravității sporite a faptei de care este acuzat";.
În plus față de motivele expuse în memoriu, apreciază că se confundă gravitatea faptei și, în consecință solicită admiterea petitului subsidiar formulat.
Reprezentanta M.ui P. solicită, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpatul H. D. împotriva încheierii T.ui M., care a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de acesta pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257
Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținând, în mod temeinic, incidența disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, față de cele susținute în criticile formulate de către inculpat împotriva încheierii atacate prin apărătorul ales, solicită a se avea în vedere că susținerea ce vizează finalizarea urmăririi penale corespunde realității și arată că rechizitoriul a fost întocmit și confirmat de către procurorul ierarhic superior, urmând a fi sesizată instanța cu judecarea cauzei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare. S. că acest aspect nu este hotărâtor și nu are relevanța care i se acordă prin criticile inculpatului cu privire la incidența dispozițiilor care au determinat arestarea preventivă și solicită a se avea în vedere că măsurile preventive nu se iau fragmentat pentru una sau alta dintre fazele procesului penal și că împrejurarea că urmărirea penală s-a finalizat nu atrage în mod automat punerea în libertate a inculpatului câtă vreme dispozițiile care au determinat arestarea preventivă nu au dispărut la acest moment. Astfel, susține că pedeapsa prevăzută de lege, fiind mai mare de 4 ani închisoare atrage una din exigențele textului de lege la care a făcut referire, iar pericolul pentru ordinea publică este prezent în cauză în raport de modul în care inculpatul a acționat, de calitatea de ofițer de poliție avută de către acesta și de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii, precum și de faptul că, raportat la lipsa vreun legături cu atribuțiile de serviciu a infracțiunii invocată în fața instanței de către apărare, traficul de influență poate fi săvârșit de către orice persoană, nefiind necesar ca această infracțiune să fie legată de atribuțiile de serviciu. C. pe care inculpatul a avut-o la momentul săvârșirii infracțiunii, respectiv aceea de comisar-șef al S. de I. al J. M. a atras, în virtutea disp. art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 competența Direcției Naționale A. și, în consecință, că nu există discuții suplimentare care s- ar putea impune raportat la această chestiune.
Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul este într- adevăr fără antecedente penale, recunoscând chiar și în fața instanței de recurs săvârșirea faptei, dar apreciază că nici acest aspect nu poate atrage lăsarea în libertate a acestuia.
În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, apreciind că
Tribunalul Maramureș a statuat corect în ceea ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului, solicită respingerea recursului.
Inculpatul H. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate și se declară de acord cu concluziile expuse de către apărătorul său. De asemenea, mai arată că părinții săi au o stare a sănătății precară.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 629 din 12 decembrie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. N. A. - B. T. B. M. și, în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. D. (fiul lui M. și E., născut la data de (...) în Ciumulești, județul Suceava, CNP 1., domiciliat în B. M., str.Petru R., nr.3/1 jud.M.) pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la 12 decembrie 2012 până la
9 ianuarie 2013 inclusiv.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de P. de pe lângă I. - D. N. A. - B. T. B. M. sub nr.
112/P/2012 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului H. D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.și ped.de art. 257 alin.1
C.penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată și completată.
În motivarea propunerii de arestare preventivă s-au învederat următoarele:
În sarcina inculpatului H. D. s-a reținut că în data de (...) i-a pretins denunțătoarei O. M., rezident în România, suma de 300 euro și două sticle de cognac de proveniență ucraineană pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora se bucură de influență, în vederea obținerii de către aceasta a cetățeniei române, iar în ziua următoare a primit de la denunțătoare suma de bani și bunurile arătate pentru intervenția ce urma să o facă.
Inculpatul este ofițer de poliție - șeful B. pentru I. M., cu gradul de comisar șef și în această calitate a cunoscut-o pe denunțătoare căreia i-a întocmit dosarul în vederea obținerii rezidenței în România și prelungirii acesteia.
Deoarece, în mod repetat inculpatul H. D. i-a solicitat diverse sume de bani și bunuri pentru faptul că a „ajutat-o"; în vederea obținerii rezidenței și prelungirii acesteia, denunțătoarea a formulat două denunțuri pentru infracțiunea de luare de mită și un denunț pentru infracțiunea de trafic de influență arătând că inculpatul i-a solicitat diverse sume de bani pentru cunoștințe de-ale ei de cetățenie ucraineană în vederea obținerii rezidenței în România și pentru a o ajuta să obțină cetățenia română, având în vedere că denunțătoarea se află de mai mult de cinci ani pe teritoriul statului român și îndeplinește condițiile necesare pentru obținerea cetățeniei române.
Inculpatul s-a întâlnit de mai multe ori cu denunțătoare, întâlnirile acestora fiind înregistrate potrivit autorizațiilor de înregistrare în mediu ambiental emise de Tribunalul Maramureș
Cu ocazia întâlnirii din data de (...) inculpatul H. D. i-a promis denunțătoarei că o ajută în vederea obținerii cetățeniei române după ce aceasta își va depune dosarul intervenind pe alte căi la funcționarii publici care au atribuțiuni în acest sens.
La întâlnirea avută cu denunțătoarea în data de (...), în timp ce se afla în incinta localului „Maroni"; din B. M. inculpatul i-a pretins denunțătoarei suma de
300 de euro (respectiv două plicuri cu suma de câte 150 euro) și două sticle de cognac de proveniență ucraineană pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora se bucură de influență, în vederea obținerii de către aceasta a cetățeniei române.
In ziua următoare, 11 decembrie 2012, H. D. s-a întâlnit în același local cu denunțătoarea O. M. și aceasta din urmă i-a predat cele două plicuri conținând fiecare suma de câte 150 euro pe care acesta le-a introdus în buzunarul hainei cu care era îmbrăcat, precum și două plase cu cele două sticle de cognac în valoare de aproximativ 3.000 lei pe care inculpatul H. D. le-a depozitat după barul localului, loc de unde au fost ridicate de inculpat și predate ofițerilor de poliție judiciare din cadrul D.N.A.- S. T. C..
Față de inculpat, prin ordonanța din (...) a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore începând cu data de (...) ora 17 până în data de (...) ora 17.
Prin ordonanța din (...) față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență faptă prev.și ped.de art. 257 alin.1 C.penal rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000 completată și modificată.
S-a considerat ca fiind întemeiată reținerea disp.art. 148 lit.f C.pr.pen. față de inculpat deoarece acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.1491 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681 Cod procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
T. a apreciat că din probele existente la dosar se poate aprecia caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în ceea ce privește infracțiunea trafic de influență, respectiv că acesta, după mai multe discuții avute cu denunțătoarea O. M., în data de 10 decembrie 2012 i-a pretins suma de 300 euro și două sticle de cognac de proveniență ucraineană (în valoare de 3.000 lei) pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora se bucură de influență, în vederea obținerii de către denunțătoare a cetățeniei române, funcționari cu atribuții în acest sens, iar în data de 11 decembrie 2012 a primit de la denunțătoare suma de bani și bunurile pretinse.
Sunt indicii temeinice în acest sens procesele-verbale de consemnare a denunțurilor făcute de numita O. M. și declarația acesteia, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșele foto, declarațiile martorilor M. V. și G. F., procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental și declarația inculpatului dată în fața instanței.
T. a reținut că, pe lângă întrunirea cerințelor art.143 C.pr.pen. în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv infracțiunea pe care se presupune că a comis-o inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la pericolul pentru ordinea publică, a stabilit în jurisprudența ei constantă că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune, așadar, o rezonanță socială a unei fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pe care se prezumă că inculpatul a comis-o, cât
și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a reținut că, inculpatul, prin modul și mijloacele prin care se presupune că a săvârșit fapta, respectiv afirmarea unei influențe asupra unor funcționari publici din cadrul instituțiilor statului, solicitarea de sume de bani și bunuri ce ar fi urmat să fie înmânate acestora în vederea rezolvării, altfel decât în cadru legal, a diverselor probleme, a creat aparența posibilității de corupere a unor funcționari și o îndoială cu privire la buna credință și corectitudinea acestora în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin fapta pe care se presupune că inculpatul a săvârșit-o și nu în ultimul rând, calitatea pe care o deține - ofițer de poliție, șeful B. pentru I. M., acesta a adus atingere în mod direct credibilității și autorității de care ar trebui să se bucure instituțiile statului, aspecte de natură să producă o rezonanță negativă și să genereze neîncredere în rândul opiniei publice și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva faptelor ce lezează valori sociale esențiale pentru funcționarea statului de drept.
Inculpatul a susținut că în cauză nu au fost administrate toate probele, însă instanța a constatat că acesta este tocmai rolul urmăririi penale, inculpatul putând să propună probe în apărare, iar luarea măsurii arestării nu afectează dreptul acestuia la un proces echitabil.
De asemenea, inculpatul a solicitat luarea unei măsuri neprivative de libertate, măsură pe care instanța a apreciat-o insuficientă la acest moment, întrucât circumstanțele favorabile inculpatului, lipsa antecedentelor penale, trebuie evaluate în contextul gravității sporite a faptei de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
S-a mai reținut că luarea unei măsuri preventive se realizează în principal pentru a se preveni comiterea de astfel de noi fapte și pentru a se asigura aflarea adevărului printr-o bună desfășurare a procesului penal. Instanța a apreciat că la acest moment procesual interesul general al societății primează, iar măsura arestării preventive este justificată.
Pentru toate considerentele de mai sus tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. N. A. -
B. T. B. M. și în temeiul art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin.
1 lit. f Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. D. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 12 decembrie 2012 și până la data de 9 ianuarie 2013 inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H. D. solicitând casarea încheierii atacate cu motivația că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică astfel că poate fi cercetat și în stare de libertate, că a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, de altfel finalizată, urmând să solicite aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 C.p.p. Inculpatul a arătat, prin apărător, că simplul fapt că acesta deținea calitatea de ofițer de poliție și de șef B. pentru I. M. nu justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv a acestuia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe ce stau deja la baza întocmirii rechizitoriului a rezultat existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat.
Raportat la natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului descrise în actul de sesizare al instanței ( inculpatul este bănuit că în data de 10 decembrie 2012 a pretins denunțătoarei O. M., cetățean ucrainean cu rezidență în România, suma de 300 euro și băuturi alcoolice de proveniență ucraineană, iar la data de 11 decembrie 2012 a primit de la aceasta suma de bani arătată mai sus, în două plicuri conținând fiecare câte 150 euro, precum și două sticle de cognac ucrainean în valoare de 3.170,88 lei, pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora are influență sau lasă să se creadă că are influență, pentru a-i determina să facă un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu în vederea acordării cetățeniei române denunțătoarei) precum și la persoana inculpatului, care se bănuiește că a comis faptele profitând tocmai de calitatea de ofițer de poliție pe care o deținea, apreciem că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere atât jurisprudența națională cât și hotărârile CEDO în materie, potrivit căreia menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Or, în contextul prezentat mai sus, văzând natura și gravitatea faptei presupuse a fi comise, perioada scurtă de timp de când inculpatul se află în arest preventiv, faptul că deși s-a finalizat urmărirea penală, urmează a fi demarată cercetarea judecătorească, apreciem că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Față de cele de mai sus, constatând realitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge ca nefondat recursul declarat.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei (2x50 lei) ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Luca M..
Va obliga pe recurentul H. D. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. D. (fiul lui M. și E., născut la data de (...) în Ciumulești, județul Suceava, CNP 1., domiciliat în B. M., str.Petru R., nr.3/1 jud.M.), detinut in Arestul IPJ M. împotriva încheierii penale nr. 629 din 12 decembrie 2012 a T.ui M..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. M. M. R. A. D. L.
G.,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: S.-F. A.
| ← Încheierea penală nr. 366/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
