Încheierea penală nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 20/R/2012
Ședința publică din 1 august 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI: C. I.
: M. B.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de condamnatul POP I., împotriva deciziei penale nr. 231 din 23 martie 2010 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea, în baza disp. art 399 alin 2 Cod procedură penală, odată cu discutarea admisibilității în principiu, pune în discuție și termenul de introducere a contestației în anulare, având în vedere că inculpatul și-a început executarea pedepsei, la data de 23 aprilie 2010.
Reprezentantul Parchetului asupra admisibilității în principiu, apreciază că această contestație în anulare formulată de condamnat, nu este admisibilă în principiu, aceasta nu se încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute de art.
386 Cod procedură penală. De asemenea, aceasta este formulată cu mult peste termenul prevăzut de lege, ca atare aceasta este tardiv formulată. Pentru ambele motive, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 577 din (...) pronunțată de Judecătoria Gherla, a fost condamnat inculpatul POP I., fiul lui A. și E. , născut la data de 1 februarie 1968 în loc. N., jud.C., cetățean român, studii 10 clase-scoală profesională, electronist la SC S. SA G., căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în com. Mintiu Gherlii, sat N. nr. 68, jud.C.; CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunilor:
- nerespectarea hotărârii judecătorești prev. și ped. de art. 271 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal , la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- ultraj în dauna părții vătămate B. D. prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal , cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- ultraj în dauna părții vătămate P. V., prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal , cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- ultraj în dauna părții vătămate B. C. I., prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal , cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare;
În temeiul art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului și menționate mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care a sporit cu încă 2 ani închisoare, astfel că inculpatul Pop I. execută pedeapsa de 6 ani închisoare.
In baza art. 83 Cod penala fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului Pop I. prin sentința penală nr. 693/2005 a J. Dej și dispune executarea în întregime a acestei pedepse de 8 luni închisoare alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul Pop I. execută pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
In temeiul art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 04 iulie
2007 și până la data de 18 iulie 2007.
In baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe toată durata executării pedepsei închisorii.
In temeiul art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a securii, toporului, bâtei și cuțitului, bunuri care aparțin inculpatului și au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor.
În temeiul art. 14, art.346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 76 lei, cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului în favoarea părții civile S. M. G. de asemenea a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 51,06 lei, cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului în favoarea părții civile S. M. DE U. „. C. P.
„. N.
S-a constatat că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
In temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Pop I.
Prin decizia penală nr. 273/A din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul Pop I.
S-a respins excepția nelegalei sesizări a instanței.
În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. s-a admis apelul declarat de către inculpatul Pop I., sentința a fost desființată parțial, numai cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate acestuia, pedeapsa accesorie și greșita reținere a calității de parte vătămată a numiților C. I. și M. R.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, a fost condamnat inculpatul Pop I. la pedepsele de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. 1 C. cu art. 37 lit. a C.;
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 al. 1 și 2 C. cu art. 37 lit. a C. (parte vătămată B. D.);
- 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 al. 1 și 2 C. cu art. 37 lit. a C. (parte vătămată P. V.);
- 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 al. 1 și 2 C. cu art. 37 lit. a C. (parte vătămată B. C. I.) și
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 și 2 C. cu art. 37 lit. a C.
În baza art. 33 lit. a C. s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente și în baza art. 34 lit. b C. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 693/2005 a J. Dej și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în total inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 C. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II C.pen, începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că numiții C. I. și M. R. nu au calitatea de părți vătămate în prezenta cauză.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr.231 din 23 martie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul POP I. împotriva deciziei penale nr. 273 din (...) a T.ui C.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Curtea de A. C., analizând recursul formulat, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că acesta este nefondat.
În ceea ce privește excepția nelegalei sesizări a instanței invocată în motivarea recursului pornind de la nulitatea absolută a urmăririi penale, pe considerentul că, la dosar nu există nici un act de sesizare cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului , considerând că nici procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc M. Ion Florin și nici procesul verbal întocmit de organele de poliție nu pot constitui act de sesizare din oficiu, Curtea a respins ca neîntemeiată.
Astfel, în sensul dispozițiilor art. 221 al. 1 C.p.pen., organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.
În acest caz concret însă, față de dispozițiile legale citate și față de conținutul său, în mod corect instanța de apel a considerat că procesul verbal depus la filele 14-16 d.u.p. constituie un proces verbal de sesizare din oficiu, care cuprinde descrierea faptelor despre care s-a luat la cunoștință și despre care, conform art. 218 al. 2 C.p.pen., organele de poliție l-au încunoștințat pe procuror care a și dispus începerea urmăririi penale față de numitul Pop I. Pe de altă parte, o astfel de situație nu este prevăzută în cazurile de nulitate absolută prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen.,și nici în art.333 alin.2 Cpr.pen., aceste texte de lege se referă exclusiv la sesizarea instanței de judecată, adică la nerespectarea disp.263, 264 C.pr.pen. În speță, instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu întocmit de procuror cu respectarea dispozițiilor legale,iar organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu,și astfel s-a întocmit un proces verbal de către organele de poliție care au participat la punerea în executare a hotărârii judecătorești civile executorii. Acest proces verbal îndeplinește o triplă funcțiune
și anume este act de constatare, act de sesizare și mijloc de probă. Prin urmare, nu se impune restituirea cauzei la procuror.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, aceasta a fost reținută în mod corect, rezultând din ansamblul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești rezultând astfel că, la data de 4 iulie 2007, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 1. a J. G., inculpatul Pop I. s-a împotrivit la executare, prin amenințarea cu acte de violență față de executorul judecătoresc M. Ion Florin și de asemenea, a amenințat cu violențe, prin cuvinte și gesturi explicite și totodată, a lovit pe părțile vătămate B. D., P. V. și B. I., polițiști care îl însoțeau pe executorul judecătoresc, prin întreg comportamentul său, constând în proferarea de amenințări și electrificarea unui gard împrejmuitor, inculpatul tulburând grav liniștea și ordinea publică, determinând intervenția masivă a organelor de poliție, a salvării și a reprezentanților Electrica.
În ceea ce privește trimiterea cauzei spre rejudecare pentru audierea martorului care a efectuat înregistrarea video nu se impune și aceasta întrucât acesta nu este unicul mijloc de probă ci dimpotrivă, față de declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză și față de concluziile medico-legale, s-a apreciat în mod corect de către instanțe că lovirea agentului B. cu bota în zona capului nu poate fi pusă la îndoială, câtă vreme anterior inculpatul avea o botă în mână, botă care s-a și rupt, acesta înarmându-se cu o secure cu care de asemenea, a încercat să îl lovească pe agent, fără însă a reuși iar urmare a loviturii primite, agentul B. a fost filmat plin de sânge în zona capului.
De asemenea, în mod corect tribunalul a stabilit că nu a existat o depășire ori o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către organele de poliție, care au acționat conform legii, astfel că nu se impune achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii a trei infracțiuni de ultraj, pentru lipsa laturii obiective a acestei infracțiuni, deoarece probele de la dosar dovedesc faptul că acesta i-a amenințat pe polițiști cu acte de violență, prin cuvinte și gesturi și chiar i-a lovit pe aceștia. Nu este justificată pentru considerentele expuse nici cererea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice cu privire la toate cele 3 fapte de ultraj reținute în sarcina inculpatului, din art. 239 alin. 1 și 2 în art.239 alin.1
C. pen., prima instanță reținând în mod corect în sarcina inculpatului comiterea a trei infracțiuni de ultraj, prev. de art. 239 al. 1 și 2 C.
Nu se impune nici achitarea sa pentru aceste trei fapte de ultraj, deoarece ar exista o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume legitima apărare, deoarece nu se poate însă vorbi în speță despre un atac injust, câtă vreme polițiștii au acționat în conformitate cu legea, au fost desemnați în mod legal, în baza unei solicitări exprese și în condițiile în care dețineau date că inculpatul pregătește împotrivirea la executarea sentinței civile amintite, deplasarea lor într-un număr mai mare fiind oportună, cu atât mai mult cu cât la postul de poliție arondat, la acel moment funcționa un singur polițist, în speță agentul B. D.
S-a reținut de asemenea în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, deoarece inculpatul s-a împotrivit la executarea sentinței civile nr.1356/2005 a J. G., prin amenințare cu acte de violență și la adresa executorului judecătoresc M. Ion
Florin, acesta amenințând că va lovi pe oricine va încerca să intre în imobil, amenințarea vizându-l astfel și pe executor, sau pe executor, în primul rând. În plus, simplul fapt că inculpatul a racordat gardul și portița de intrare la rețeaua electrică constituie o formă explicită de amenințare la adresa executorului judecătoresc, dincolo de amenințările verbale pe care le-a adresat. Î. că executorul judecătoresc M. Ion Florin ar fi fost la momentul comiterii faptelor suspendat din funcție nu a fost confirmată, câtă vreme din adresa de la fila nr.
99 a C. E. J., rezultă că suspendarea din funcție a acestuia a încetat la data de
29 mai 2007, deci anterior datei de 4 iulie 2007.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al 2 C., s-a solicitat să se constate că în realitate, comportamentul inculpatului nu a cauzat o tulburare gravă a liniștii și ordinii publice în sensul aliniatului 2 al textului de lege menționat, însă în mod corect tribunalul a constatat că sunt îndeplinite elementele formei agravate a infracțiunii în discuție, în condițiile în care inculpatul înarmat cu topoare, securi și bâte a amenințat preț de mai multe ore cu acte de violență organele de poliție, executorul judecătoresc, și-a exprimat dezacordul față de justiție și față de hotărârea judecătorească în discuție, a racordat la rețeaua electrică gardul și portița de la curte, determinând deplasarea la fața locului a salvării și a angajaților SC Electrica SA, precum și întreruperea furnizării energiei electrice, totul petrecându-se în prezența a cel puțin 20-30 persoane, conform procesului verbal întocmit de organele de poliție.
Raportat la pedepsele aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că tribunalul a individualizat judicios aceste pedepse, astfel că nu se impune reducerea și mai mult a acestor pedepse.
Prin urmare, considerând ca fiind temeinică și legală decizia atacată,Curtea a respins ca nefondat recursul inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr.231 din (...) a Curții de A. C. a formulat contestație în anulare condamnatul POP I., înregistrată la data de 26 aprilie
2012, solicitând anularea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond, pe motiv că instanțele nu s-au pronunțat asupra unui caz ce făcea imposibilă punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv asupra unei cauze de încetare a procesului penal, în conformitate cu art.10 alin.1 lit.f C.pr.pen. Pe de altă parte s- a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Verificând condițiile de admisibilitate în principiu în conformitate cu art.391 rap.la art.386 C.pr.pen., se constată că aceasta a fost formulată peste termenul prev.de art.388 C.pr.pen., respectiv la mai mult de 10 zile de la începerea executării pedepsei de către condamnat, executare care a început la data de 23 aprilie 2010.
În consecință, introducerea contestației în anulare în termenul prevăzut de lege fiind o condiție de admisibilitate, iar aceasta nu este întrunită și în plus, cazurile invocate de condamnat nu se încadrează în cele prev.de art.386 lit.a-e C.pr.pen., se impune respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE :
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulata de condamnatul POP I., deținut în Penitenciarul Gherla, impotriva deciziei penale nr. 221 din 23 martie 2010 a Curții de A. C.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 august 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. C. I. M. B.
GREFIER M. N.
C.I./D.S. (...) - 2 ex.
| ← Sentința penală nr. 115/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 109/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
