Încheierea penală nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 22/2012

Ședința publică din 13 februarie 2012

Instanța compusă din : PREȘEDINTE : L. M.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N.

A. - S. T. C. - reprezentat prin P. : A. M.

Pe rol fiind soluționarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații A. S. și S. C. M.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. S., în stare de arest, asistat de către apărători aleși av.Gh. Mateuț și Ban T. și inculpatul S. C. M., în stare de arest asistat de către apărător ales av.S. B., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații în dosarul de fond.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații A. S. și S. C. M. arată că își însușesc cererile de liberare provizorie și au cunoștință de conținutul acestora, sens în care aceștia au făcut personal mențiunile corespunzătore pe cererile formulate.

De asemenea, instanța aduce la cunoștință inculpaților prev.art.70 C., potrivit cărora au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

La întrebarea instanței, inculpații A. S. și S. C. M., arată că doresc să dea declarație în fața instanței, motiv pentru care se procedează la audierea inculpaților, depozițiile acestora fiind consemnate în procesele verbale aflate la dosar filele 58-50 și respectiv f.60-61.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cererilor.

Apărătorul ales al inculpatului A. S., av.Mateuț G., arată că deși liberarea provizorie sub control judiciar nu figurează printre măsurile preventive, totuși, conform art.136 al.2 C., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub ambele forme, scopul fiind cel arătat în al.1 al art.136 C., și anume asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la judecată sau de la executarea pedepsei. De aceea, analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, sub aspectul temeiniciei trebuie să se raporteze obligatoriu la scopul măsurilor preventive pentru a vedea dacă în concret această măsură are aptitudinea de a realiza scopurile măsurilor preventive. In acest sens, s-a pronunțat și I., prin decizia în interesul Legii nr.17/(...), care este obligatorie pentru instanță. In acest context, plecând de la aceste prevederi și de la dispoziția de principiu prevăzută la art.160/1 al.1 C., astfel cum a decis și I., există o vocație procedurală a unui inculpat care este arestat preventiv, de a obține în cursul procedurii liberarea provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, ceea ce înseamnă că o asemenea cerere poate fi apreciată de instanță ca fiind netemeinică doar dacă în concret se poate constata că lăsarea în libertate sub control judiciar, ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ori, în acest moment procesual, în condițiile în care urmărirea penală este finalizată, dosarul fiind adus în fața instanței cu rechizitoriu, lipsește cu desăvârșire atât riscul comiterii unei noi infracțiuni cât și riscul împiedicării bunei desfășurări a procesului penal. De asemenea, lipsește cu desăvârșire și riscul ca în situația în care inculpatul este lăsat în libertate provizorie sub control judiciar, să nu se prezinte ulterior la dezbaterile instanței penale, asemenea riscuri nu pot avea la bază doar simpla afirmație în sensul că dacă inculpatul ar fi lăsat liber la acest moment atunci ar exista riscul influențării martorilor pentru simplul considerent că nu au cerut încă cercetarea judecătorească sau dacă inculpatul ar fi lăsat liber, la acest moment, atunci oricând acesta ar putea să nu se prezinte la dezbateri sau că ar exista posibilitatea comiterii unei noi infracțiuni în condițiile în care nu există nici măcar o simplă dată din care să rezulte existența unor asemenea riscuri. Simpla afirmație nu este suficientă. În acest sens, art.160/2 al.2 C., prevede foarte clar că liberarea provizorie nu poate fi acordată atunci când există date din care rezultă că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune precum și date din care rezultă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, date care lipsesc cu desăvârșire. Nici Ministerul

Public nu mai poate susține că ar exista asemenea date, având în vedere mai întâi încheierea definitivă a I., prin care respingându-se recursul inițial declarat împotriva încheierii de luarea măsurii arestării preventive a constatat că temeiurile de arestare prevăzute la lit.b și c ale art.148 C., nu există.

De asemenea, Curtea de A. C., a constatat ulterior că aceste temeiuri nu au existat nici la momentul luării măsurii și nu există nici în prezent.

Analiza condiției prev.în art.160/2 al.2 C., trebuie realizată, astfel cum a decis I., nu cu ocazia examenului de admisibilitate ci cu ocazia examenului de temeinicie. Nu există nici riscul reiterării activității cu caracter infracțional și nici riscul împiedicării bunei desfășurări a procesului penal. De asemenea, nu există nici riscul ca inculpatul dacă este lăsat liber să nu se prezinte ulterior la proces.

In aceste condiții, examinarea sub aspectul temeiniciei, va purta astfel cum a decis și Î.C.C.J., asupra pericolului concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect, o asemenea cerere poate fi respinsă ca netemeinică pe acest criteriu doar atunci când instanța constată cu ocazia analizei cererii sub aspectul temeiniciei că starea de pericol care este creată prin infracțiune, nu poate fi înlăturată decât prin menținerea măsurii arestării preventive, în sensul că se impune ca inculpatul să rămână în stare de arest preventiv pentru ca această stare de pericol să fie înlăturată.

In această privință, nu este suficientă doar invocarea pericolului pentru ordinea publică de o manieră abstractă printr-o simplă afirmație plecând doar de la limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator sau plecând de la calificarea în mod abstract a infracțiunilor de corupție ca fiind infracțiuni grave, astfel încât să se poată considera că ar exista o periclitare a ordinii publice. De asemenea, pericolul pentru ordinea publică nu poate avea la bază doar sentimentul de insecuritate sau de neîncredere în actul de justiție care se invocă în mod frecvent, ci trebuie să aibă la bază fapte materiale concrete, trebuie să existe motive suficiente din care să rezulte că dacă se admite o asemenea cerere și în consecință inculpatul este lăsat în libertate provizorie sub control judiciar, atunci ar exista un pericol real și efectiv pentru ordinea publică. Or, din materialul dosarului nu rezultă asemenea elemente de fapt ci dimpotrivă atât criteriul gravității prin prisma modului de săvârșire a faptelor materiale și prin prisma urmărilor acestora, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, nu confirmă o tulburare a ordinii publice de o asemenea manieră încât să fie respinsă la acest moment procesual cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

De asemenea, sub acest aspect fără a se intra în chestiuni care privesc fondul cauzei, instanța nu poate ignora vulnerabilitatea temeiurilor de fapt care stau la baza măsurii arestării preventive, vulnerabilitate care este subliniată chiar de I., care în considerentele încheierii inițiale prin care a respins recursul contra încheierii de luare a măsurii arestării preventive subliniază că organele de urmărire penală nu au stabilit fapte materiale și legături între fapte și funcția primarului, însă motivează respingerea recursului cu aceea că ancheta este la început și prin aceasta I. optează pentru respingerea recursului contra încheierii de luare a măsurii arestării preventive pentru a da posibilitate organelor de urmărire penală să producă probe, apreciind că la acel moment nu era necesar să existe probe, fiind suficiente simplele indicii. Ori, în privința criteriului gravității nu se poate ignora vulnerabilitatea temeiurilor care stau la baza măsurii arestării preventive, în pofida faptului că I. a decis prin această decizie în interesul legii că măsura liberării provizorii sub control judiciar poate fi dispusă doar dacă arestarea preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și dacă există temeiuri.

Pe de altă parte, în aprecierea, cu privire la existența unei tulburări a ordinii publice de o asemenea forță încât să justifice respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este necesar să se țină seama de persoana inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de criteriile de alegere a măsurilor preventive arătate în art.136 al.1 C. În această privință nu poate fi ignorat comportamentul pe care l-a avut inculpatul anterior și nu poate fi ignorată atitudinea procesuală a inculpatului, pe timpul desfășurării procedurilor, care veghează dimpotrivă la acest moment pentru inexistența unei tulburări a ordinii publice.

Examinarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sub aspectul temeiniciei nu poate avea la bază un simplu arbitrariu al instanțelor. In pofida dispozițiilor de principiu din art.160/1 al.1 C., potrivit cărora liberarea provizorie poate fi acordată, ceea ce înseamnă că acordarea acesteia nu este obligatorie, însă, pentru aceasta este necesar ca instanța să-și exercite dreptul de apreciere cu privire la temeinicia cererii care trebuie să aibă la bază elemente de fapt din care să rezulte in concreto care este motivul pe care această cerere nu ar putea fi admisă. Dimpotrivă, controlul judiciar pe care îl prevede art.160/2 al.3 și

3/1 C., este suficient de riguros, pentru ca această măsură să realizeze scopurile pentru care poate fi luată o măsură preventivă conform art.136 al.1 C.

In această privință, este relevantă natura juridică a liberării provizorii sub control judiciar care fiind condiționată de arestarea preventivă, în realitate nu este altceva decât un mijloc ulterior de individualizare a măsurii arestării preventive, astfel încât o asemenea cerere ar trebui admisă atunci când instanța apreciază că scopurile pentru care inițial a dispus măsura arestării preventive care ulterior a fost prelungită și menținută de către instanță, ar putea fi admisă și prin liberarea provizorie sub control judiciar. C. judiciar permite inclusiv instituirea obligației inculpatului de a nu lua legătura cu martorii. De asemenea, fixarea de către instanță a unei limite teritoriale care nu ar putea fi încălcată de către inculpat, ceea ce este de natură să înlăture riscul influențării martorilor sau riscul sustragerii. Totodată, se poate interzice inculpatului inclusiv exercițiul funcției și care constituie un argument pentru Ministerul Public în ce privește pericolul pentru ordinea publică, susținându-se că ar exista pericol pentru ordinea publică pentru că inculpatul s-ar folosi de funcție. I. exercițiul funcției poate fi interzis cu ocazia controlului judiciar iar în situația în care ulterior s-ar constata încălcarea cu rea credință de către inculpat a obligațiilor care guvernează controlul judiciar, este caz de arestare obligatorie, respectiv emiterea unui nou mandat de arestare este obligatorie, astfel încât nici un risc nu există în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal., proces în care dosarul se află deja în fața instanței, cu termen pentru judecarea cauzei pe fond, în care măsura și-a atins deja scopul, care este suficient.

În concret, raportat chiar la faptele materiale și la persoana inculpatului, o durată de 3 luni de zile este suficientă. La acest moment procesual nu mai există nici un risc pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât, controlul judiciar spre deosebire de cauțiune poate fi acordat și din oficiu, cererea nu reprezintă o condiție de acordare a controlului judiciar. De aceea pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, să se constate că este întemeiată și să se dispună punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar și să se instituie obligațiile care sunt imperative și care sunt prev.în al.3 a art.160/2 C. și dacă instanța consideră că este necesar și o parte din obligațiile facultative prev.în art.160/2 al.3/1 C. printre care obligația inculpatului de a nu lua legătura cu martorii, inclusiv cu cei doi inculpați și de asemenea și interzicerea exercițiului funcției de primar.

Apărătorul ales al inculpatului A. S., av.Ban T., arată că pornind de la prev.art.136 al.2 C., dorește să învedereze practica constantă a C. care a arătat în examinarea temeiniciei unei asemenea cereri de liberare provizorie, că ponderea trebuie să o aibă considerarea tuturor elementelor de fapt referitoare la persoana inculpatului pentru a putea vedea în ce măsură o altă măsură procesuală preventivă dintre cele prev.de art.136 C., nu este suficientă pentru a asigura corecta derulare a procesului penal. Deci, aceste măsuri procesuale preventive raportat la caracterul subsidiar care fundamentează procesul penal, trebuie motivate așa cum s-a arătat în decizia Curții Europene în cazul Jiga contra României, respectiv instanțele naționale trebuie să invoce și să indice în mod clar care sunt elementele de fapt bazate pe probe certe și că punerea în libertate a inculpatului ar fi de natură să prejudicieze derularea procesului penal. Referindu- se la aceste elemente care definesc zona inculpatului A. S., depune în circumstanțiere un număr impresionant de caracterizări și aprecieri care sunt date de persoane cu reputație din mun.C.-N., care se bucură de respectul celorlalți și care confirmă că întreaga comportare anterioară a inculpatului nu pune în evidență acel grad de pericol pentru ordinea publică de așa natură încât pus în libertate ar provoca o stare de puternică tulburare pentru colectivitate.

Susține aceasta întrucât este de notorietate faptul că în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt puse în discuție temeiurile arestării preventive pentru că ele sunt o condiție sine qua non pentru verificarea inclusiv a temeiniciei acestei cereri.

Dorește să învedereze faptul că inculpatul a avut rezultate meritorii, printre scriptele depuse la dosar existând în copie diplomele obținute între 2009 și 2011, în care C.-ului îi este oferită diplomă de cel mai apreciat oraș din Transilvania și printre primele 10 orașe din R. Toate aceste realizări pun în evidență faptul că inculpatul a fost pe deplin dedicat activității și astfel aprecierile care rezultă din rechizitoriu fac lipsită de susținere, în sensul că a urmărit realizarea unui profit personal din funcția pe care a exercitat-o. Inculpatul în primul rând a servit acestei comunități și toate aceste aprecieri care sunt depuse la dosar sunt de natură să sublinieze lipsa oricărei opinii publice contrare.

Toate aceste chestiuni pun în evidență faptul că este posibilă cercetarea judecătorească și derularea procesului penal în primă instanță și în situația în care s-ar da curs favorabil acestei cereri favorabile sub control judiciar, cunoscut fiind faptul că prin autoritatea pe care o deține instanța are posibilitatea să impună acele norme de comportare care să fie în măsură să asigure scopul procesului penal și servirea actului de justiție așa cum impun prev.art.136 C., care justifică aceste măsuri exclusiv doar în vederea asigurării activității procesual penale în fața instanței. Reprezentantul M.ui P., susține că este adevărat că potrivit disp.art.136 al.2 C., scopul măsurilor preventive poate fi asigurat și prin liberarea provizorie, în cazul de speță sub control judiciar a inculpatului, dar nu este mai puțin adevărat că dispozițiile înscrise în art.160/2 al.2 și urm.C., impun o cenzură în ceea ce privește temeinicia unei astfel de cereri din partea instanțelor de judecată investite cu soluționarea ei. În cazul de speță, raportat la momentul procesual în care ne aflăm, când încă cercetarea judecătorească nu a fost declanșată, în raport de împrejurarea că la termenul anterior s-au invocat excepții și s-au formulat cereri de restituire a cauzei la procuror, instanța investită cu soluționarea fondului rămânând în pronunțare pe aceste excepții și respectiv pe această cerere, solicită a se observa că în cauză subzistă necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia atât vreme cât urmărirea penală a fost finalizată și rechizitoriul a fost adus în fața Curții de apel, în cauza avându-l ca inculpat pe A. S., nu mai este necesară privarea de libertate a acestuia.

Solicită a se avea în vedere faptul că măsurile preventive nu se iau fragmentat în funcție de una sau alta din fazele procesului penal și că ele sunt menite să asigure buna desfășurare a întregului proces, implicit în ceea ce privește derularea cercetării judecătorești ca fază a procesului penal și nu în ultimul rând, că analiza temeiniciei cererii trebuie să aibă în vedere o serie de date ce țin de circumstanțierea persoanei inculpatului în acest sens, pronunțându-se și C. prin numeroase decizii de speță. In legătură cu aceste criterii ce țin de circumstanțele persoanei inculpatului solicită a se avea în vedere că lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, respectiv arestării preventive, care demonstrează că a fost o persoană educată și fără antecedente penale, nu l-a împiedicat pe acesta să intre în sfera ilicitului penal și să încalce standardele de conduită care l-au caracterizat până în acel moment. In acest context, nu este suficient să se aprecieze că prin prisma respectului persoanelor care l-au cunoscut înainte de săvârșirea faptelor și înainte de luarea la cunoștință a acestora de către organele de urmărire penală, constituie circumstanțe care îl fac pe inculpat să nu prezinte vreun pericol pentru ordinea publică. Este în mod evident, dacă ținem seama de probele administrate în faza de urmărire penală că există date și nu doar date și indicii concrete, deși legea la acest moment procesual impune o analiza serioasă, ci chiar probe din care rezultă că activitatea penală dedusă judecății există și ea este întemeiată pe probele dosarului, ceea ce conduce la o singură concluzie respectiv că inculpatul a acționat cu intenție în scopul obținerii unor sume impresionante de bani, bunuri ori alte servicii, prevalându-se de funcția pe care a deținut-o la momentul săvârșirii faptelor. Ori, prin prisma acestora, apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată iar riscul de a împiedica buna desfășurare a procesului penal prin împiedicarea acestui inculpat de a influența în vreun fel probele dosarului este totuși prezent, pentru că indiferent de faptul că ulterior pe parcursul derulării procesului au fost înlăturate două din temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în mod inițial și este vorba despre textele înscrise în disp.art.148 lit.b și c C., există fapte care sunt grăitoare și lăsând la o parte faptul că ulterior instanțele de judecată au înlăturat pe considerente obiective aceste temeiuri, nu se poate trece peste împrejurarea că o instanță de judecată le-a reținut și mandatul de arestare a inculpatului a fost emis și pentru aceste temeiuri.

Ori, atâta vreme cât anterior o conduită cum este cea a inculpatului a fost caracterizată de acte care au atras incidența acestor temeiuri nu există nici o garanție că pe viitor, în libertate fiind, nu ar proceda în aceeași modalitate.

Apreciază că nici durata arestării preventive la care s-a făcut referire cifrată la un interval de timp înscris pe perioada a 3 luni de zile nu constituie un temei obligatoriu a fi luat în seamă în soluționarea acestei cereri și de natură să atragă de asemenea cu prisosință și în mod obligatoriu punerea în libertate a inculpatului, pentru că, chiar prin prisma dispozițiilor și a practicii constante C. este în sarcina instanțelor naționale aprecierea în ceea ce privește scurgerea timpului și circumscrierea acestei durate a prevenției în ceea ce privește noțiunea de caracter excesiv.

In cazul de față, raportat de intervalul de timp scurt de la momentul arestării și până în prezent, nu suntem într-o asemenea situație.

Pe cale de consecință, solicitarea este ca în baza art.160/8a al.6 C., să se respingă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul S. A., cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în soluționarea prezentei cereri.

Apărătorul ales al inculpatului A. S., av.Mateuț G., în replică, arată că nu este suficient să se afirme că există necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care nu s-a prezentat nici măcar o faptă materială, o atitudine din partea inculpatului pe care trebuie să se bazeze existența riscului de împiedicare a bunei desfășurări a procesului penal. Riscul de împiedicare trebuie să aibă o bază într-o dată existentă în materialul de la dosar.

De asemenea, se afirmă că există riscul influențării martorilor. Se întreabă, în concret și pe ce se bazează acest risc? Nu este suficient să se afirme cu caracter general că dacă se admite o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, atunci ar exista un asemenea risc.

De asemenea, cu privire la tulburarea ordinii publice, se afirmă constant folosirea funcției. Aceasta nu are nici o legătură cu acest criteriu de detenție ci privește o urmare ulterioară a faptei, respectiv tulburarea ordinii publice, stare de pericol care nu poate fi înlăturată decât dacă se dispune măsura arestării și atunci instanța va trebui să analizeze dacă liberarea sub control judiciar nu are aptitudinea concretă de a se substitui arestării preventive la acest momentul procesual.

De aceea, pentru motivele arătate, nefiind invocate elemente de fapt care să determine netemeinicia măsurii, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Apărătorul ales al inculpatului S. C. M., av.S. B., susține cererea de liberare sub control judiciar, plecând practic de la acest recurs în interesul legii, respectiv decizia nr.17 și argumentele pe care judecătorul fondului le-a folosit ca și temeiuri pentru a susține de ce este netemeinică. I. nu a făcut analiză cu privire la aceste temeiuri deci nu putem știi dacă le-a însușit sau nu. Din acest motiv va face referire la ele.

In ceea ce privește săvârșirea de noi infracțiuni sau influențarea martorului este o afirmație generală.

Elementul esențial este așa cum a spus I. dacă prin admiterea cererii s-ar pune în discuție buna desfășurare a procesului penal.

I. indică situațiile în care cu titlu exemplificativ ar putea fi împiedicată buna desfășurare a procesului dacă o astfel de cerere ar fi admisă. Referitor la primul dintre ele, celeritatea, arată că inculpatul de la primul termen și-a dorit să dea o declarație. F. că la primul termen inculpata D. A. a solicitat termen pentru pregătirea apărării nu este o culpă procesuală a inculpatului S. C. M.

Cu privire la cel de-al doilea termen de judecată la care s-au ridicat excepții, arată că nu s-a ridicat nici o excepție. A dorit să se soluționeze procesul cu celeritate.

A doua chestiune, pentru evitarea amânării, arată că inculpatul nu a formulat nici un motiv de amânare și nu a existat vreun motiv de amânare legat de inculpat.

A treia chestiune, dacă probatoriul ar fi greu de administrat, susține că nu vede în ce fel ar deveni probatoriul greu de administrat dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate. Nu există nici un indiciu. Probele esențiale în acest dosar sunt înscrisuri. Martorii care au fost audiați declară în favoarea inculpatului. Nu vede cum ar putea probatoriul să devină dificil prin faptul că inculpatul este judecat în stare de libertate.

Iată că argumentele cu titlu exemplificativ enunțate de către I., practic nu se aplică speței de față.

Cererea ar trebui să fie temeinică.

Temeiurile de fapt și de drept, la cele de fapt acuzația este una singură respectiv că s-ar fi dat mită, inițial spunându-se că este vorba de câștigarea licitației. D. azi am întreba publicul în favoarea căruia se vorbește de pericolul concret, toată lumea ar ști că inculpatul a dat mită să câștige licitația. In ciuda acestui fapt, parchetul, după 2 luni de investigații a constatat că licitația era anterioară contractului. Deci era imposibil logic. P.ul a rămas cu această percepție dar temeiul acestui fapt s-a schimbat fundamental. Este o altă acuzație.

Această nouă acuzație este la fel de absurdă pentru că și în vechea acuzație

și în noua nu se face referire la nimic esențial. Fapta de dare de mită presupune că a dat ceva în legătură cu atribuțiile de serviciu. I. în recursul în care a fost respins a spus că parchetul va trebui să investigheze niște atribuții de serviciu pentru care s-a predat mita. In ciuda acestui fapt nu s-au găsit acele atribuții pentru că acele atribuții rezultă din lege. In legea respectivă se spune clar cine are acele atribuții. Nu se poate teoretic.

S-a mai făcut o astfel de afirmație, neadevărată, în legătură cu recomandarea. DNA a presupus că recomandarea s-a făcut în data de 16, și după aceea s-ar fi acordat mita. A. factură, ordin de plată cu data de 12 din care rezultă că plata s-a făcut cu filă CEC. Afirmația este neadevărată.

O altă afirmație falsă, este faptul că s-a spus în legătură cu întâlnirea care a avut loc în data de 5 august, că acea întâlnire ar fi avut-o ca urmare a faptului că inculpatul ar fi avut restanțe la acea prestație. Este o interceptare dintre d-na A.

și contabila sa, cu privire la neclarități vis-a-vis de actele contabile. A. act în care plata era completă. DNA spune că este un indiciu că s-ar fi discutat de vreun lucru ilegal.

Toate greșelile de fond, de încadrare, de procedură, de temeiuri de arestare, toate au fost recunoscute de către instanțe din R., chiar de către parchet, în schimb nu au produs nici un efect pentru că în esență inculpatul este în continuare privat de libertate.

Consideră că instanța trebuie să fie justul echilibru dintre acuzare și apărare și nu trebuie să susțină interesele acuzării. Se întreabă de ce trebuie încurajată sau susținută acuzarea cu temeiuri de arestare care de fapt nu există?

Judecătorul fondului spune că nu este oportună pentru că ar putea fi compromisă întrucât nu a fost declanșată cercetarea judecătorească. Nu există nici o regulă în acest sens. Că de fapt este recomandabil, da. Nu se spune în ce fel ar fi prejudiciat. Inculpatul nu și-a schimbat declarațiile, de la momentul reținerii când nu avea cunoștință nici de dosar, de toate acuzațiile și probele. A fost constant în declarații și totuși trebuie să așteptăm cercetarea judecătorească. Crede că în momentul de față, acest argument poate fi folosit.

S-a spus că dacă nu ar fi începută cercetarea judecătorească, s-ar putea influența martorii sau derularea procesului. Tocmai acesta este rostul garanțiilor procesuale pe care instanța le poate impune. Si dacă ar exista vreo bănuială că ar încerca să influențeze pe cineva, se poate asigura acest lucru prin aceste garanții judiciare.

Nu se poate spune că instituția nu este suficient de eficientă pentru a asigura buna derulare.

Se vorbește că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, situație în care inculpatul nu ar putea fi liberat sub control judiciar. A. s-a stabilit clar, nu este incompatibilitate. Suntem într-o situație în care pericolul concret pentru ordinea publică a fost constatat și discutăm dacă pentru buna derulare a procesului penal, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate sub control judiciar.

Dincolo de faptul că acest pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea acuzației și cu privire la această gravitate a acuzației se rețin o multiple fapte concurente, în esență, fapta de dare de mită pretinsă va fi înlăturată, ceea ce este foarte posibil. Susține că spălarea de bani, falsul și plățile succesive deoarece vizează același contract sunt chestiuni subsecvente. Mai mult, inculpatul nu a făcut personal nici o plată. D. spălarea de bani și falsul a fost comis cu participație improprie, este o contradicție logică. Deci gravitatea acuzației pleacă de la o ipoteză pe care parchetul o presupune. Se întreabă prin ce a dovedit-o? Că există un contract, că erau prieteni și se întâlneau?

Un alt element important. Discutăm despre o faptă de dare de mită. Inculpatul este arestat de 3 luni de zile. D. azi ar fi condamnat pentru comiterea acestei fapte, la minimul prevăzut de lege, azi deja pedeapsa ar fi considerată executată. I se pare diferență de abordare. Nu poate spune că la acest moment nu ar putea fi judecat în stare de libertate.

În ce privește garanțiile personale, arată că se spune că cele prevăzute de garanțiile personale și cele prevăzute de lege nu sunt suficiente. I se pare că se invocă o greșeală a legiuitorului. Garanțiile personale nu sunt indicate. Se întreabă ce garanție personală nu ar exista, care ar justifica risc pentru a fi pusă în discuție buna desfășurare a procesului penal. În opinia sa nici una.

Se spune că s-ar periclita înfăptuirea justiției. Se întreabă ce este incorect, să se dea o soluție în favoarea uneia sau alteia dintre părți, sau să dai o soluție corectă. P.ul va percepe așa cum se transmite. Noi nu judecăm pentru public, judecăm cu argumente juridice. Nu este nici una argument juridic pentru care inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate, care este regula. In mod excepțional o persoană poate fi arestată. Ori, periclitarea înfăptuirii justiției nu are nici o legătură nici cu scopul măsurilor procesuale și nici cu finalitatea procesului penal. A. situații de achitare destul de frecvente în legătură cu aceste acuzații.

Referitor la presiunea mass media, arată că mass media relatează. Această informație a plecat din sistemul judiciar și este firesc să se scrie despre aceste lucruri. Dar este nefiresc ca această împrejurare să se transforme în dezavantaj pentru clientul său. Informarea publică este un aspect însă presiunea pe care o creează o astfel de abordare este nejustificată față de judecători.

Se mai spune că nu sunt elemente cu caracter probator care să arate care ar fi măsura adecvată. Se reproșează că apărarea nu a probat faptul că inculpatul se va prezenta la proces. D. parchetul susține că inculpatul nu se va prezenta la proces, trebuie să facă referire la anumite chestiuni și apărarea să le combată. P. acum nu există nici un element în acest sens.

Raportat la circumstanțele personale, arată că așa cum se știe și I., a stabilit clar: un element important în aprecierea temeiniciei sau nu a cererii sunt circumstanțele personale.

În ce privește persoana inculpatului, susține că în tot acest proces inculpatul este în legătură cu acuzațiile de corupție a d-lui primar. Răspunderea este personală, fiecare este acuzat pentru o anumită faptă. Se întreabă de ce există această conexiune indisolubilă între inculpatul S. C. și A. S. Nu înseamnă că pericolul sau imaginea motivează sancționarea celuilalt prin continuarea privării de libertate ?

Referitor la starea de sănătate, arată că depune la dosar și a depus până acum acte medicale. Acest element nu este un element esențial care să oblige instanța să admită această cerere dar este imposibil să fie ignorată, deoarece în esență, deși a fost bolnav de la început, între timp starea de sănătate s-a agravat fără nici un dubiu și a fost agravată tocmai datorită condițiilor de transfer, motiv pentru care inculpatul a solicitat să nu mai fie transferat. Întrebarea este cum pot spune că persoana lui și starea de sănătate nu are nici o importanță în condițiile în care acest lucru a fost generat exact pe acest element. C. a menționat care sunt condițiile din închisorile din R. Raportat la condițiile de detenție, susține că o zi de arest în R. echivalează cu 3 zile de arest în G. T. medical din penitenciar nu este același cu cel din spitalele civile, deși din punct de vedere juridic ar trebui să fie același lucru. Pentru inculpat a fost o mare discuție dacă există un astfel de penitenciar în R.

Referitor la gravitatea acuzației, arată că este clar că dacă persoana este acuzată de omor sau de fapte violente, este mai complicat să se pună în discuție pericolul pentru starea de sănătate. Dar vorbim de o faptă sancționată de la 6 luni la 5 ani raportat la acuzația parchetului. Susține că toate aceste elemente sunt suficiente circumstanțe care să justifice admiterea cererii.

Raportat la egalitatea de tratament, subliniază spețe cu fapte de corupție, respectiv luare de mită de 2 milioane lei, unde inculpatul a fost arestat 2 luni și

20 zile și a fost liberat sub control judiciar. C. din motivarea instanței „nu rezultă în privința inculpatului că ar fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal";. S-a ținut seama de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, chiar dacă a fost acuzat de o faptă de corupție, cu un impact major în opinia publică. Într-o altă speță de dare de mită, inculpatul a fost arestat din data de 11 mai până la 22 mai, deci 11 zile.

O altă speță, S. Terbea, dosar de corupție, dare și luare de mită, unde este vorba de 2 luni de zile, respectiv perioada cuprinsă între 25.09.-21.11.

În toate aceste dosare de corupție și mare corupție, s-a apreciat că inculpații pot fi judecați în stare de libertate acceptându-se solicitarea de a fi eliberați sub control judiciar.

În fine, amintește cazul Modrea, în care la fel inculpatul a fost judecat în stare de libertate.

Crede că pentru egalitate de tratament chiar și în privința opiniei publice, trebuie să avem aceeași situație.

Mai mult, în ce privește inculpata A. D. care în același dosar este acuzată de mai multe fapte. În ciuda acestui fapt, este judecată în stare de libertate. A. din acest dosar complex în care firma R. deși este acuzată că a făcut același lucru, adică ar fi lăsat niște carduri, nu se știe cui, și acele carduri însemnau o dare de foloase necuvenite. Se întreabă de ce contractul de asistență juridică, nu este tot o dare de foloase necuvenite? Este același contract și aceleași părți.

Inculpatul nu solicită să fie condamnați cei de la firma R., ci solicită să fie aplicat același tratament în ceea ce privește privarea de libertate.

Crede că această lipsă de egalitate de tratament față de alte persoane, justifică admiterea cererii ca fiind temeinică.

Încheie cu hotărârile de condamnare de la C. P. și decizia pilot Calmanovici era în legătură tot cu o faptă de corupție. A. vreo trei condamnări de fapte de corupție, respectiv cercetați pentru faptă de corupție și după aceea s-a constatat că este o violare a art.5 paragraf 3. În ce privește situația inculpatului, perioada cât a fost arestat a fost de 2 luni și 15 zile. Deci deja avem o hotărâre pentru fapte de corupție, fapte de luare de mită nu de dare de mită. D. le adunăm pe toate la un loc, apreciază că la acest moment procesual, instanța poate admite și cererea inculpatului S. ca fiind temeinică și legală.

Nu crede că judecarea în stare de arest are vreun beneficiu pentru acest dosar decât se creează o falsă aparență de justiție, ori justiția se bazează pe probe și argumente ori de fapt este apanajul unui stat autoritar. Nu întâmplător pe locul trei la plângeri C. se află R. la nivelul C. E. P. suntem un stat care aplică cu ușurință privarea de libertate a unei persoane.

Acest pericol chiar dacă ar fi existat odată, azi nu mai există și instanța poate admite cererea.

Se întreabă ce beneficii a produs inculpatului admiterea recursului de către

I. In orice țară, atunci când acuzarea pierde un proces pierde în mod semnificativ. În speță, inculpatul a câștigat un recurs dar este în continuare privat de libertate.

Toate greșelile acuzării au fost susținute și acoperite până acum ca inculpatul să nu fie judecat în stare de libertate.

Consideră că imaginea justiției nu este afectată ci dimpotrivă, dacă poți argumenta o soluție care este nepopulară și peste 10 ani înseamnă o soluție corectă.

Reprezentantul M.ui P., referitor la criticile aduse argumentelor pe care judecătorul fondului le-a avut în vedere la soluționarea cererilor inițiale, arată că transferă și deplasează obiectul prezentei cauzei într-o altă sferă ce excede cadrului procesual. Practic se aduc critici acestei hotărâri care a fost casată, care nu mai este în ființă și acesta este și motivul pentru care ne aflăm în prezent aici, fapt care este inadmisibil, pentru că nu ne aflăm într-un recurs la hotărârea care deja a fost casată de către instanță.

Revenind la cererea formulată, s-a susținut că prin admiterea cererii nu ar putea fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal și nici într-un caz împiedicată celeritatea procesului penal, n-ar fi evitată amânarea și probatoriul nu ar fi mai greu de administrat. S-au adus o serie de exemple dar se omite a se face referire că de regulă, practica judiciară a demonstrat cu prisosință și în mod constant, că odată puși în libertate inculpații depun toate eforturile de care sunt capabili să împiedice judecarea cauzei. Fiind în stare de libertate, nu se străduiesc să obțină dezlegarea pricinii. Și în acest sens se cunosc multe spețe, amintind un singur exemplu, cauza Vitan Floricel care după ce s-a văzut pus în libertate împlinește în curând 3 ani de la momentul sesizării instanței. Să lăsăm la o parte faptul că din fericire acum nu se mai pot suspenda cauzele urmare sesizării Curții Constituționale, acea cauză a stat suspendată pe acel considerat și pe urmă au început o serie de cereri în probațiune care au fost mai mult sau mai puțin menite să întârzie obținerea unei hotărâri judecătorești.

Pe de altă parte, se invocă așa zise greșeli de fond, de încadrare juridică, de arestare, de reținere eronată a unei stări de fapt în prezentul dosar. Solicită a se observa în ce procedură se aduc asemenea critici pentru că ne aflăm în dezlegarea unei cereri de liberare provizorie în condițiile în care procesul efectiv după sesizarea instanței nu a apărut. Ori, astfel de argumente pot fi primite și pot fi cenzurate și analizate de către instanța fondului la momentul procesual potrivit.

Oricum nu acceptă câtuși de puțin acreditarea unei astfel de idei, pentru că sunt simple afirmații și nu se aduc argumente concrete care să conducă la concluzia că aceste susțineri sunt fundamentate pe probe.

Nu are nici o relevanță că i se impută inculpatului comiterea unei infracțiuni de corupție și nu a unor infracțiuni de violență, pentru că nu doar acele infracțiuni cu caracter violent sunt supuse unui tratament sancționator în ceea ce privește privarea de libertate în timpul judecății.

De asemenea, s-a mai susținut că dacă inculpatul S. C. M. ar fi acum condamnat ar trebui să se constate că a executat zi la zi pedeapsa. Se omite a se face vorbire despre limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru spălarea de bani și oricum nu avem cum să anticipăm astăzi care ar putea fi o eventuală sancțiune aplicabilă acestuia în cauză pentru că judecătorul cauzei este singurul și are atributul exclusiv în a decela în ceea ce privește existența vinovăției și aplicarea unei eventuale condamnări. Oricum, prin prisma criteriilor de individualizare prev.de art.72 C.pen., nici o astfel de afirmație nu poate fi primită.

Referitor la starea de sănătate a inculpatului, arată că există într-adevăr la dosarul cauzei acte medicale din care rezultă o anumită afecțiune în ceea ce privește pe inculpatul S., dar nu s-a stabilit cu caracter absolut printr-o expertiză medico-legală că inculpatul nu poate să suporte regimul de detenție, care este singura procedură admisă de lege în care se poate cere pentru acest motiv punerea în libertate, iar susținerea potrivit căreia inculpatul este într-un fel discreționar supus unui tratament privativ de libertate, este de asemenea gratuită prin prisma limitelor sesizării.

C. ce se scrie în presă referitor la alte cazuri, din punctul său de vedere, nu este suficient de relevant pentru a-și putea exprima în public o opinie calificată de jurist.

Din aceste considerente, solicită a se avea în vedere că cererea formulată de către inculpatul S. C. M. este neîntemeiată, sens în care prin prisma acelorași dispoziții invocate și anterior, respectiv cele înscrise în disp.art.160/8a al.6 C., solicită a se respinge ca atare, cu consecința obligării la cheltuieli de judecată.

Apărătorul inculpatului S. C. M., av. S. B., în replică, în ceea ce privește starea de sănătate, arată că va mai depune acte la dosar.

Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, susține că nu se pot ignora celelalte dosare și nu a făcut altceva decât să le citeze.

Depune la dosar înscrisurile așa cum a afirmat în legătura cu susținerea sa.

Inculpatul A. S., având ultimul cuvânt, arată că ar dori să menționeze, deși nu a spus la momentul luării declarației, faptul că programul său de muncă era între orele 7,30 până la miezul nopții, să arate că datorită acestei împrejurări, timpul nu i-a permis să afle ce anume și care erau contractele încheiate de soția sa și cu cine. Acest motiv l-a îndepărtat de treburile familiale și casnice și dacă nu este suficient faptul că deja se află de peste trei luni de zile în arest, arată că a ajuns să se bucure că agravarea stării sale de sănătate s-a oprit. Este concluzia medicilor de la S. P. Dej unde este internat. A ajuns să solicite să nu fie prezentat la I. în cazul recursului, datorită transferului inuman pentru care a avut și problema de sănătate.

Mai mult, a solicitat avocaților să nu mai depună nici un fel de cerere, pentru a se putea judeca cauza în fond. În cauză s-au formulat cereri de amânare de către ceilalți inculpați pentru angajare apărători și depunere certificate medicale. Susține că nu are de făcut completări la declarația dată în faza de urmărire penală, întrucât acestea sunt faptele care s-au petrecut și pentru care se consideră nevinovat. Consideră că cele trei luni de arest preventiv au fost suficiente pentru a-și da seama că într-adevăr administrația publică este un capitol încheiat, întrucât nu dorește să revină în funcția de primar. M. și-l va alege pentru a nu influența instanța. Susține că punerea sa în libertate nu ar influența negativ derularea procesului și că va respecta toate obligațiile impuse în sarcina sa.

Inculpatul S. C. M., având ultimul cuvânt, arată că la un moment dat instanța reținea că ar fi obținut foloase materiale în urma acestui contract. A solicitat avocaților săi să depună la dosar bilanțuri pentru a se vedea că dacă până în anul 2009 compania era pe profit, în urma încheierii acestui contract, respectiv 2010 și 2011, compania a intrat pe pierdere. Mai mult, înainte de licitație compania deținea tot orașul iar acum este numai pe jumătate. I se pare un non sens să susții că ar fi dat mită pentru a pierde bani.

Dorește să mai spună că la momentul arestării acuzațiile erau într-adevăr mult mai grave, la menținerea arestării s-au menționat niște proceduri care nu aveau nici o legătură cu persoana sa. Intr-adevăr după aceea s-a solicitat o amânare pentru angajare avocat care nu are nici o legătură cu persoana sa. Cu privire la celeritate este convins că dacă procesul începea la momentul la care trebuia, era deja dată soluția și nu se mai punea problema că ar fi trebuit să se discute starea de libertate.

Face pentru prima dată o referire privitor la dosarul medical. Este medic de meserie și de această dată poate să se considere că este o opinie avizată. Polidiscopatia de care suferă este o boală degenerativă care nu poate fi vindecată. Ea necesită un anumit mod de viață, respectiv niște obiceiuri de viață care dacă nu se întâmplă zi de zi, duc la acutizarea ei. C. ce s-a întâmplat de două ori, respectiv în arest și în penitenciar, ca dovadă că a trebuit să fie internat în spitalul penitenciar. Mai mult decât atât, în dosarul medical se poate observa că s-au recomandat niște proceduri de tratament, nu pilulele respective care i se dau, acestea rezolvând cazul acut. Este vorba de niște procedee care trebuie îndeplinite zilnic în așa fel încât să nu se acutizeze boala, lucru care nu se poate întâmpla în sistemul penitenciar. A verificat chiar și la R., iar procedeele care sunt prescrise nu figurează printre cele pe care Spitalul Penitenciar Rahova le poate acorda. In presă s-a spus că este vorba de SPA, nu este așa, este vorba de niște proceduri recomandate de către profesorul titular al catedrei de balneologie care nu poate fi spus sub nici o formă că trimite oameni la S.

Referitor la disputa dacă este suficient sau nu perioada în care a stat în detenție, apreciază că singurele persoane care pot să spună ce înseamnă libertatea sunt doar cei care nu o au.

C U R T E A :

Prin cererea înregistrată sub dosar nr.(...) al Curții de A. C. inculpatul A. S. a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, cu mențiunea că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.1602 Cod procedură penală.

În susținerea cererii s-a arătat că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească o nouă infracțiune. De asemenea nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martor sau expert sau prin alterarea mijloacelor de probă.

Inculpatul a mai solicitat să se țină seama de vulnerabilitatea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Conform art.136 alin.2 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar. Pe de altă parte, aceasta fiind condiționată de arestarea preventivă, liberarea provizorie sub control judiciar apare ca o măsură de individualizare a arestării preventive.

Prin prisma probelor care se află la dosarul cauzei, pentru a decide dacă modalitățile concrete de săvârșire a faptelor, astfel cum rezultă din materialul probator, precum și din urmările faptelor, justifică presupunerea că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual nu produce în concret o tulburare a ordinii publice.

În conformitate cu decizia în interesul legii, instanța de fond atunci când examinează o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, are obligația de a stabili prin prisma materialului dosarului și a persoanei, dacă în concret lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ar produce un risc de împiedecare a bunei desfășurări a procesului penal. La baza unui asemenea risc, nu poate sta o simplă afirmație cu caracter general și abstract, ci este necesar să existe date concrete din care să rezulte un asemenea risc.

Referitor la această privință este relevant stadiul procesual, în sensul că dosarul se află în acest moment la instanța de fond în etapa de judecată, s-a întocmit rechizitoriul, care are la bază probele obținute și administrate în faza de urmărire penală, s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiați martori, s-au efectuat interceptări și înregistrări de imagini, iar suporții optici au fost atașați la dosar. În aceste condiții inculpatul nu ar mai putea influența martorii audiați sau să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

Pe de altă parte, așa cum instanța de fond a reținut cu ocazia menținerii măsurii arestării preventive în camera de consiliu, două temeiuri care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost înlăturate, fiind menținut doar temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.

De asemenea, este relevantă în cauză lipsa antecedentelor penale, mențiune care figurează în mod explicit printre prevederile arătate în art.136 alin.ultim Cod procedură penală.

Este real că în conformitate cu art.1602 alin.1 C.p.p. acordarea liberării provizoriu sub control judiciar nu este obligatorie, fiind facultativă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege din punct de vedere formal, însă în același timp aceasta nu poate avea la bază o apreciere discreționară a instanței, ci o apreciere cu privire la temeinicia cererii, care trebuie să se bazeze pe fapte materiale și obiective.

În această privință invocarea pericolului pentru ordinea publică de o manieră abstractă doar pentru că inculpatul a avut o funcție și pentru că a existat o temere la nivel abstract, iar dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar exista o temere și o neîncredere în justiție, este inadmisibil.

Analiza pericolului pentru ordinea publică presupune o evaluare riguroasă

și imparțială situată dincolo de impactul mediatic al cauzei, judecătorul trebuind să aprecieze dacă pe viitor lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedeca comiterea de noi fapte penale.

Pentru toate aceste motive inculpatul a solicitat admiterea cererii formulate

și punerea în libertate provizorie sub control judiciar.

Prin cererea formulată de inculpatul S. C. M. înregistrată sub același nr.de dosar s-a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligațiilor pe care inculpatul urmează să le respecte pe perioada liberării provizorie.

În susținerea cererii s-a arătat că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni. Inculpatul nu are antecedente penale, acesta nu a fost implicat în derularea vreunei proceduri judiciare finalizate cu o soluție de netrimitere în judecată. Persoana inculpatului reprezintă criteriul principal ce se impune a fi analizat din perspectiva riscului de a săvârși noi infracțiuni.

Referitor la acest aspect a fost invocată hotărârea C. Velyev contra Rusia.

Zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte nu poate fi luată în considerare ca o piedică reală a acordării beneficiului acestei măsuri.

Inculpatul a mai arătat că nu există nici un impediment care să nu facă posibilă liberarea sub control judiciar. Sub acest aspect apreciază că un rol deosebit îl are critica Înaltei Curți de C. și Justiție referitoare la recursul împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive.

Cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale nu au fost administrate nicio probă care să susțină necesitatea menținerii în stare de arest a inculpatului, ci dimpotrivă cu prilejul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, au fost înlăturate temeiurile reținute inițial prev. de art.148 lit. b și c C.p.p.

Pentru a putea stabili că prin admiterea unei cereri de liberare provizorie s- ar produce o tulburare a ordinii publice, judecătorul este obligat să se raporteze exclusiv la persoana celui care a formulat cererea și să existe probe în susținerea acestui motiv.

În ceea ce privește natura și gravitatea faptelor nu trebuie pierdut din vedere faptul că un element important în aprecierea gravității infracțiunii îl constituie conform jurisprudenței C. caracterul violent sau non violent al faptei imputate. C. cere o mai mare rigurozitate în aprecierea existenței unor temeiuri care să justifice privarea de libertate, atunci când inculpatului i se impută comiterea unui fapte non violente.

De asemenea, gravitatea deosebită a faptelor nu este prin ea însăși suficientă pentru susținerea necesității menținerii acestei măsuri excepționale a arestului preventiv.

Pe de altă parte presiunea mass-media nu este și nu trebuie să reprezinte un criteriu care să influențeze judecata cererii de liberare provizorie. Mai mult interesul mass-media pentru prezenta cauză este generat de calitatea de primar al inculpatului A. S., fără să se aibă în vedere persoana inculpatului S. C.

Cu privire la starea de sănătate a inculpatului s-a arătat că acesta suferă de spondiloză cervico-lombară, aceasta având nevoie de tratament și de o reevaluare lunară neurochirurgicală. Chiar dacă inculpatul beneficiază de tratament , starea de sănătate a acestuia s-a agravat, inclusiv datorită faptului că în numeroase rânduri a fost necesar să fie transportat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea recursurilor declarate în prezenta cauză.

Pentru aceste motive și inculpatul S. C. a solicitat admiterea cererii și punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligațiilor pe care acesta trebuie să le respecte.

Având în vedere că cele două cereri erau întemeiate pe aceleași temeiuri juridice și motivate în general pe aceleași împrejurări, instanța le-a soluționat prin aceeași încheiere, dispunând la data de (...) respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A. S. și S. C. M.

Instanța care a soluționat cererile de liberare provizorie sub control judiciar a reținut în esență că acestea nu sunt întemeiate, în cauză persistând pericolul pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților.

Prin încheierea penală fără număr din data de 19 ianuarie 2012 în temeiul articolului 1608a alin.6 Cod procedura penala s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A. S. și S. C. M.

Prin decizia penală nr.282/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție s-au admis recursurile inculpaților A. S. și S. C. M. împotriva încheierii penale din data de 19 ianuarie 2012 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.

Instanța de control judiciar a constatat că au fost încălcate prevederile art.160/7 alin.2 Cod procedură penală, deoarece cererile de eliberare provizorie sub control judiciar au fost formulate de avocații inculpaților, iar inculpații nu au fost întrebați dacă și le însușesc și nu s-a consemnat acest aspect pe cerere, precum și prevederile art.160/8a alin.1 Cod procedură penală deoarece inculpații nu au fost ascultați și nu li s-a adus la cunoștință dreptul prev.de art.70 alin.2

Cod penal, de a da sau a nu da nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Cu ocazia rejudecării cauzei s-au respectat cele dispuse de instanța de control judiciar, în sensul că inculpații A. S. și S. C. M. au fost întrebați dacă își însușesc cererile de liberare provizorie sub control judiciar, aceștia răspunzând afirmativ, arătând că au cunoștință de conținutul acestor cereri, aspecte care au fost consemnat de fiecare inculpat pe cererea formulată (f.3 inculpatul S. C. M., f.9 inculpatul A. S.)

De asemenea instanța de rejudecare a adus la cunoștința inculpaților conținutul art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se totodată atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Inculpații au fost de acord să dea declarație, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale de la dosar (f.58-59 inculpatul A. S., f.60-61 inculpatul S. C. M.).

Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, curtea reține următoarele:

Inculpații A. S. și S. C. M. au fost trimiși în judecată la data de (...) prin rechizitoriul DNA - S. T. C. din dosar nr.60/P/2011, în stare de arest preventiv.

În sarcina inculpatului A. S. s-a reținut comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 23 alin. 1 lit. b din Legea

656/2002 rap. la art. 17 lit. e din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea

78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e din Legea

78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290

Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

A. aduse inculpatului A. S. constau în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi pretins de la inculpata D. A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă față de aceasta că are influență pe lângă directorul RATUC C. Neag L. și că-l va determina pe acesta să încheie polițe de asigurare pentru parcul auto al regiei cu societatea administrată de inculpată, primind în perioada mai 2009 - septembrie 2011 în 21 de tranșe suma totală de

274.330,54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistență juridică între societatea inculpatei S. G. F. și C. de avocatură al inculpatei A. M. În baza aceleiași rezoluții ar fi instigat pe inculpatele A. M. și D. A. la încheierea a două contracte de asistență juridică și a unui nr.de 21 de facturi fiscale în perioada iulie 2008 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul C. de avocatură al soției suma de 274.330,54 lei.

În baza aceleiași rezoluții ar fi instigat pe inculpatele A. M. și D. A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistență juridică cu nr.101/(...) și nr.6/(...) cât și a 21 de facturi emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență.

De asemenea în calitate de primar al municipiului C.-N. în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anului 2010 până la momentul încheierii contractului de salubrizare al municipiului C.-N., ar fi acceptat primirea de la inculpatul S. C. administrator al S. B. V. a unor foloase necuvenite, disimulate printr-un contract de consultanță încheiat la data de 2 aprilie 2010 între C. de avocatură al inculpatei A. M. și S. T. T., primind în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranșe suma totală de 262.560 lei în scopul ca acesta, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu S. B. V., precum și să asigure derularea ulterioară fără incidente a acestui contract.

În baza aceleiași rezoluții inculpatul A. S. ar fi sprijinit moral pe inculpata

A. M. și pe inculpatul S. C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistență juridică nr.14/(...) și a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul C. de avocatură al soției sale suma de 262.560 lei și totodată pentru ascunderea comiterii infracțiunii de luare de mită de către inculpat.

De asemenea inculpatul A. S. ar fi sprijinit moral pe inculpata A. M. și pe inculpatul S. C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistență juridică nr.14/2 aprilie 2010 cât și a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, iar în calitate de primar al municipiului C.-N. după încheierea la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a municipiului C.-N. cu S. R. SRL B. contract încheiat de acesta în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, ar fi primit de la reprezentanții acestei societăți două carduri de alimentare cu carburanți, din care unul ar fi fost utilizat în perioada noiembrie

2010 - noiembrie 2011 de către inculpata A. M., care a alimentat autovehiculele proprietate personală cu carburanți în valoarea totală de 8.826,93 lei .

Inculpatul S. C. M. este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea

78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. 2 Cod penal (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea

78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. 2 Cod penal (19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut în sarcina acestui inculpat că în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare a municipiului C.-N., ar fi promis inculpatului A. S., primar al municipiului C.-N., remiterea unor foloase necuvenite, ce urmau a fi disimulate printr-un contract de consultanță încheiat la data de 2 aprilie 2010 între C. de avocatură al inculpatei A. M. și S. T. T. SRL administrată de inculpat, virând ulterior în contul cabinetului de avocatură în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranșe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca inculpatul A. S. în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu S. B. V. și să asigure derularea ulterioară a acestuia fără incidente.

De asemenea, în baza unei rezoluții infracționale unice și la înțelegere cu inculpatul A. S. și inculpata A. M. cu intenție, ar fi determinat pe martora I. O. director al S. T. T. SRL să semneze fără vinovăție contractul de asistență juridică nr.17/2 aprilie 2010 și să dispună plata a 18 facturi emise de cabinetul de avocatură al inculpatei A. M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor și totodată pentru ascunderea comiterii infracțiunii de luare de mită de către inculpatul A. S., virându-se prin transfer bancar în contul C. de avocatură al inculpatei A. M. suma de 262.560 lei.

În sarcina inculpatului s-a mai reținut că în baza unei rezoluții infracționale unice și la înțelegere cu inculpatul A. S. și inculpata A. M. cu intenție ar fi determinat pe I. O. director al S. T. T. SRL să semneze fără vinovăție contractul de asistență juridică nr.14/(...) și să dispună plata a 18 facturi emise de C. de avocatură al inculpatei A. M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor și pentru ascunderea comiterii infracțiunii de luare de mită de către inculpatul A. S., virându-se prin transfer bancar în contul C. de avocatură A. M. suma de

262.560 lei.

Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații A. S. și S. C. M. la data de (...), ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor at.148 lit.b, c și f Cod procedură penală, reținându-se că existau date că inculpații încercau zădărnicirea aflării adevărului, că pregăteau săvârșirea unei noi infracțiuni, respectiv în libertate a inculpaților prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Prin încheierea penală fără număr din data de 5 ianuarie 2012 Curtea de A. C. a menținut starea de arest a inculpaților A. S. și S. C. M. în baza art.300/1,

160/b Cod procedură penală, reținând că subzistă doar temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, fiind înlăturate temeiurile prevăzute de art.148 lit.b și c cod procedură penală (f.107-115 dosar fond).

Această încheiere a rămas definitivă prin respingerea recursurilor inculpaților, prin decizia penală nr.35 din data de 13 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție (f.125 dosar fond).

În cauză există în continuare probe și indicii temeinice în sensul art.143

Cod procedură penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpații A. S. și S. C.

M. sunt autori faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, probele fiind enumerate în rechizitoriul care a fost comunicat inculpaților, dintre care enumerăm cu titlu exemplificativ: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de către judecător (f.225-251, f.253-292, f.293-434 dosar urmărire penală vol.III); procese-verbale de supraveghere operativă și planșe fotografice (f.1-8 dosar urmărire penală vol.II); procese-verbale de consemnare a activității inculpatului, precum și a soției sale - inculpata A. M. U. (f.9-25, 32-51, 52-65, 66-75, 88-94, 104-110 vol.II dosar urmărire penală); procese-verbale de supraveghere și planșă fotografică a inculpatei A. D. (f.26-31, 76-87, 111-117, 127-128, 129-131 vol.II dosar urmărire penală); acte contabile, contracte de consultanță, extrase de cont, declarațiile 394, declarația inculpatei A. M. (f.69 dosar urmărire penală) declarația inculpatului A. S. (f. 25-27 dosar nr.(...) privind arestarea inculpatului, f.18-20 vol.I dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului S. C. M. (f.44-52, vol.I dosar urmărire penală, f.28-30 dosar nr.(...) privind arestarea); declarațiile inculpatei A. D. (f.77-

81 vol.I dosar urmărire penală), declarațiile martorei I. O. (f.126-127); procese- verbale de percheziție - percheziții efectuate în baza autorizațiilor emise de către judecător - f.141-145 vol.II dosar urmărire penală , f.165-170 din același volum de urmărire penală, f.185-187, f.200-204, f.221- 230) și planșe fotografice (f.148-

165 vol.II dosar urmărire penală, f.179-183) contractul de prestări de servicii de salubrizare nr.5515A din data de (...) încheiat între C. de S. B.-V. SA și M. C.-N.

(f.281-286, vol.I dosar urmărire penală); autorizație de funcționare emisă de M. C.-N. la data de 8 octombrie 2010 pentru C. de S. B.-V. S. (f.293); hotărârea emisă de C. Local al M. C. la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului C. de către S. R. G. S. pe sectorul 1 și respectiv C. de S. B.-V. S. pe sectorul 2 (f.294 vol.I dosar urmărire penală); acte și caietul de sarcini, ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare pentru M. C.-N. (f.292-417 vol.I dosar urmărire penală); contracte de asistență juridică încheiate între cabinetul de avocatură al inculpatei

A. M. și diferite firme (f.241-251 vol.I dosar urmărire penală).

Potrivit prevederilor art.136 alin.1 și 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.

Aceste dispoziții din legea română sunt în acord cu dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței (art.1602 alin.1 Cod procedură penală) și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază soluționează cererea, după ascultarea inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.

În prezenta cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A. S. și S. C. M., cererile acestora îndeplinind condițiile formale de admisibilitate în principiu referitoare la elementele de conținut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care formulează cererea, mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, cererile formulate de apărătorii alesși ai inculpaților fiind însușite de aceștia în ședința publică din data de (...), când inculpații au scris pe cereri că și le însușesc, le cunosc conținutul și le-au semnat).

Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia.

Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.

Prin decizia nr.17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii s-a arătat că examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie presupune, în primul rând, verificarea prealabilă a subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă.

Procedând în acest mod, curtea constată că subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, care a stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpați.

Astfel, inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de luare de mită, trafic de influență, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, primire de foloase necuvenite, dare de mită, participație improprie la spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte de o gravitate sporită, atât prin prisma relațiilor sociale lezate, a sumelor foarte mari de bani ce se pare că au fost pretinse și primite, cât și prin circumstanțele concrete în care se pare că au fost comise, profitând de poziția lor de primar al municipiului C.-N. (A. S.), respectiv de administrator al unei persoane juridice private (S. C.), urmărind obținerea unor sume însemnate de bani, în detrimentul unei activități corecte și transparente care ar fi trebuit să caracterizeze activitatea lor de management în cadrul unei instituții a administrației publice locale sau a unei firme private.

Curtea are în vedere și pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpați, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, rezultat și din calitatea avută de inculpatul A. S., aceea de primar al municipiului C.-N.

Calitatea inculpatului A. S., aceea de primar al municipiului C.-N., potențează pericolul social al faptelor de comiterea cărora este bănuit, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, rezultată din posibila implicare a aleșilor din cadrul unor instituții importante ale statului în fapte de corupție.

Multiplele caracterizări în favoarea inculpatului A. S. depuse în dosarul de fond și în prezentul dosar nu sunt în măsură a oferi garanții pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, ele provenind de la prieteni și cunoscuți ai inculpatului, neavând astfel caracter obiectiv.

Inculpatul avea posibilitatea încă din cursul urmăririi penale să solicite efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de lângă Tribunalul Cluj, dar nu a apelat la aceasta.

Intervalul scurs de la data arestării - 11 noiembrie 2011 -nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față de acest caz, în care se așteaptă reacții prompte, ferme, din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.

Față de natura și gravitatea presupusei activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la diligența manifestată de către autorități, Curtea observă că ancheta penală a fost de o complexitate considerabilă, având în vedere natura infracțiunilor, numărul persoanelor acuzate, procedura complexă de strângere a probelor și măsurile speciale legate de criminalitatea gulerelor albe (denumire sub care este cunoscut ansamblul de infracțiuni, comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul activității lor profesionale).

Modul în care se pare că a fost adusă la îndeplinirea activitatea infracțională duce la concluzia că există motive suficiente pentru a crede că exista un risc real, ca, dacă vor fi eliberați, inculpații să încerce să compromită probele sau să influențeze martorii.

În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr.33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță.

Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu trei luni de zile.

Din actele dosarului rezultă că inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzați, susținând că în esență că nu se poate stabili o legătură între atribuțiile de serviciu ale primarului și încheierea contractelor de salubritate ori a contractelor de asigurare a parcului auto aparținând regiilor autonome, cu privire la aceste activității având atribuții consiliul local, că sumele de bani date și primite prin intermediul C. de avocatură A. M. au acoperire în contraprestațiile oferite de avocat A. M.

Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpa ți o atitudine de negare a faptelor de care sunt acuzați, coroborate cu presupusa încercare de a ascunde faptele prin întocmirea unor înscrisuri care să ateste nereal proveniența banilor, curtea constată că nu există garanții că lăsa ți în libertate inculpații nu ar încerca să influențeze martorii, modul în care se pare că au fost comise faptele permițând să se întrevadă acest risc.

În cauză nu a fost declanșată încă cercetarea judecătorească, nu au fost deci audiați nici inculpații, nici martorii, iar faptele de comiterea cărora sunt acuzați continuă să prezinte gravitate rezultată în mod special din modalitatea de concepere și realizare a activității infracționale, astfel că există riscul ca odată eliberații inculpații să încerce să influențeze martorii pentru a-și ușura propria situație, astfel cum au încercat anterior prin întocmirea se pare contrar adevărului a unor contracte.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului S. C. M. de a i se aplica un tratament egal cu inculpați din alte dosare penale aflate pe rolul altor instanțe, fiecare cauză având particularitățile sale, și nici comparația, respectiv egalitatea de tratament invocată în raport de administratorul firmei care ar fi dat primarului carduri pentru alimentarea cu combustibil, întrucât în cazul infracțiunii de primire de foloase necuvenite legea sancționează doar pe cel care primește foloase necuvenite, nu și pe cel care dă astfel de foloase, spre deosebire de infracțiunile de dare și luare de mită, în cazul cărora legiuitorul a înțeles să sancționeze atât pe cel care dă mită cât și pe cel care primește.

Nici motivele medicale invocate de ambii inculpați nu sunt în măsură să conducă la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, deoarece pe de o parte, pot beneficia de tratament medical în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a P.elor, iar pe de altă parte dacă acest tratament nu ar fi corespunzător sunt aplicabile prevederile art.139/1 Cod procedură penală care dispune că în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a P.elor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a M.ui Sănătății P.e.

Pentru toate considerentele prezentate, curtea urmează ca în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală să respingă ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A. S., fiul lui G. și

M., născut la data de (...) și S. C. M., fiul lui I. și N. S., născut la data de (...), ambii aflați în Penitenciarul Gherla.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații să plătească suma de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE

În baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A. S., fiul lui G. și M., născut la data de (...) și S. C. M., fiul lui I. și N. S., născut la data de

(...), ambii aflați în Penitenciarul Gherla.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească suma de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare

Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2012.

PREȘEDINTE GREFIER

L. M. M. B.

Proces-verbal

Încheiat în data de (...)

Cu ocazia pronunțării prezentei hotărâri inculpații A. S. și S. C. M. au învederat că înțeleg să declare verbal recurs.

PREȘEDINTE GREFIER

L. M. M. B.

Red.L.M./4 ex./(...)

← Decizia penală nr. 1216/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 386/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 599/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1817/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 224/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1216/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 386/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 113/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 757/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 183/2012, Curtea de Apel Cluj