Încheierea penală nr. 503/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 503/R/2012

Ședința publică din 27 martie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M. - judecător JUDECĂTORI : V. V. A.

: L. H. GREFIER : L. C.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva încheierii penale nr. 29/C/2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpații M. I., M. R. M., S. A. V., S. V., A. D. D. și L. C., cercetați pentru comiterea infracțiunii continuate de luare de mită, prev.de art.254 alin.2 C.penal rap.la art.6 și 7 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I. personal asistat de apărători aleși, av.M. M. și Jiman M., ambii cu delegații avocațiale depuse la dosar, inculpatul M. R. M. personal asistat de apărător ales, av.Pocola F., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul S. A. V. personal asistat de apărător ales, av.Anatol Pânzaru, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul S. V. personal asistat de apărător ales, av.Ban Tiberiu, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul A. D. D. personal asistat de apărător ales, av.Steluța Cătăniciu, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul L. C. personal asistat de apărător ales, av.Călin B., cu delegație avocațială depusă la dosar.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul P. arată că a primit în dimineața asta scripte cu alte acte materiale, respectiv pentru inculpatul M. - 2 acte materiale iar în ceea ce privește pe inculpații L., A. și S. - acte cu înregistrări care arată modul în care se proceda la ștergerea înregistrărilor.

Apărătorii inculpaților arată că ar dori să studieze aceste documente pe care parchetul vrea să le depună.

Apărătorul inculpatului S. A. V., arată că azi se judecă un recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțată la Tribunalul Cluj atunci când P. a decis că este necesară luarea măsurii arestului preventiv. Azi, depunându-se noi probe la dosar, apreciază că ar trebui să se pună în discuție trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că altfel nu se poate discuta într-o cale de atac a recursului noi probe care ar viza cauza pe fond. S. că este o încălcare a dreptului la un proces echitabil al inculpatului.

Apărătorul inculpatului S. V., arată că are aceleași concluzii ca și antevorbitorul său, apreciind că depunerea de noi acte la dosar excede obiectului judecății.

Instanța, pune în vedere apărătorilor inculpaților dacă doresc să studieze actele pe care parchetul dorește să le depună.

Apărătorul inculpatului S. A. V., dorește să știe în ce modalitate se încearcă a se depune noi înscrisuri pentru că recursul permite depunerea de noi înscrisuri și nu poate interzice parchetului să depună acte noi. Dacă se depun înscrisuri noi, ar dori să le studieze pentru a avea posibilitatea să le contracareze.

Reprezentantul P. menționează că sunt înscrisuri noi dar ca să nu fie nici o problemă, nu va uza de aceste înscrisuri și nu le va depune la dosar.

Apărătorii inculpaților depun la dosar o serie de înscrisuri care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.

Apărătorul inculpatului M. I., depune la dosar referatele pentru acordarea onorariilor avocațiale din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul P., susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, admiterea propunerii de arestare preventivă. Apreciază că sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C., existând indicii temeinice că persoanele vizate sunt autorii faptelor. În acest sens se poate avea în vedere enunțurile existente la dosar dar și înregistrările audio video autorizate de instanță și care vizează alte fapte decât cele pentru care s-au formulat plângeri. Pe de altă parte, sunt întrunite și condițiile prev.de art.136 C., fiind în interesul soluționării cu celeritate luarea acestei măsuri. Consideră că sunt întrunite și cele două condiții art.148 lit.f C. Inculpații sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni de corupție, aceștia au comis faptele în plină campanie anticorupție intens mediatizată. Nu trebuie omis impactul negativ asupra societății cu atât mai mult cu cât aceste persoane erau chemați să aplice și să respecte legea. Se poate vorbi de posibilitatea ca inculpații, fiind în libertate, să influențeze denunțătorii.

Apărătorul inculpatului M. I., av.Jiman M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a încheierii atacate. Consideră că s-a avut în vedere toate criteriile, respectiv instanța de fond a avut în vedere că nu sunt probe și indicii temeinice pe care să se dispună arestarea inculpatului. În recursul parchetului nu s-a făcut descrierea judicioasă a celor trei acte materiale, cu atât mai mult cu cât denunțurile vizează acte materiale din anul 2011. Consideră că nu sunt probe temeinice iar referitor la lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate reține că ar impieta într-un fel buna desfășurare a procesului penal, nefiind probe de sustragere de la urmărire penală și nu s-ar produce o temere sau insecuritate colectivă. Lipsesc indiciile și temeiurile care ar obliga instanța să dispună o arestare preventivă. Judecătorul fondului a avut în vedere că, chiar dacă există anumite suspiciuni, acestea sunt anterioare învinuirii. S. a se avea în vedere că amploarea activității infracționale este relativ redusă iar inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării este una excepțională care numai în situația comiterii unei infracțiuni de o gravitate deosebită, se poate lua. Cercetarea inculpatului în libertate se impune cu atât mai mult cu cât nu s-a creat o stare de insecuritate socială sau de indignare a opiniei publice. Chiar participanții la traficul rutier au încălcat regulile de circulație, acei participanți sunt cei care au un rol esențial în proliferarea acestui fenomen infracțional. În recursul parchetului nu s-a luat individual probe pentru fiecare inculpat în parte ci s-a făcut un amalgam general. P. inculpat nu există nici o probă concludentă ci doar o singură planșă fotografică care nu este în raport de cauzalitate cu procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii care se referă strict la trei acte materiale din anul 2012. Acel denunț există cu o dată din octombrie 2011 și atunci de ce parchetul nu i-a adus la cunoștință învinuirea începând cu anul 2011 ? Raportat la înregistrările telefonice, arată că nu sunt probe și indicii temeinice atâta timp cât nu se face referire că inculpatul a luat vreo sumă de bani de la anumiți participanți în trafic. R. la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta are o situație dezastruoasă pentru că soția și fiul sunt bolnavi de cancer, el este singurul întreținător al familiei astfel că prezența în sânul familiei este utilă. Acesta are o vechime în muncă de 28 de ani și nu a avut nici o abatere disciplinară. La dosar nu există vreun denunț care să privească pe inculpat. P. toate acestea, solicită respingerea recursului.

Apărătorul inculpatului M. I., av. M. M., achiesează concluziile puse de antevorbitorul său. S. respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a încheierii atacate. Consideră că nu sunt întrunite cumulativ condițiile art.143 și 148 lit.f C. Nu există probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit acele trei acte materiale de care este incriminat și nu există acele indicii care ar putea demonstra că s-ar sustrage urmăririi penale. Există niște denunțuri care sunt datate cu anul

2011, inculpatul fiind incriminat cu trei acte materiale. Aceste denunțuri ca

și mod de sesizare, nu au îndeplinite condițiile de formă și fond pe care C. de P. Penală le impune. Orice denunț pentru a putea fi luat în considerație, trebuie să conțină descrierea concretă a faptelor și indicarea mijloacelor de probă. De asemenea, consideră că trebuie luat în considerare principiul proporționalității fixării unei sancțiuni penale, ori, pentru trei acte materiale care nu sunt probate, de acest principiu trebuie ținut cont imperativ. Măsura arestării preventive nu trebuie privită ca o prevenție. Un proces penal trebuie să se desfășoare în fața instanței de judecată și nu în fața opiniei publice. Părerea unor ziariști nu zugrăvește opinia publică în ansamblul său. Această încercare timidă a parchetului de a aduce în fața instanței de judecată aceeași omniprezentă opinie publică, este o tentativă de manipulare pentru că, opinia publică înseamnă părerea omului de pe stradă. S. a nu se lua în considerarea acele trimiteri la opinia publică. Scopul măsurilor privative de libertate nu este acela de a da un exemplu negativ altor persoane și nici de a aplica o corecție inculpatului. S-ar justifica o asemenea măsură dacă ar exista indicii temeinice că inculpatul s-ar sustrage de la urmărire penală iar faptul că parchetul îl suspectează, nu echivalează cu existența indiciilor că inculpatul s-ar sustrage. A depus o multitudine de acte eliberate de instituții publice care demonstrează că soția și copilul sunt bolnavi de cancer. S. a se avea în vedere că în cei 28 de ani de activitate, inculpatul nu a întreprins nici o faptă antisocială, nu are antecedente penale și chiar mai mult, a fost onorat cu brevete. Având în vedere vechimea inculpatului în muncă, acesta a avut dreptul de a se pensiona. Pericolul social concret nu are cum să subziste. Ținerea acestuia în arest pentru a nu exista o repetare a faptei nu are cum să fie întemeiată. Dacă acei denunțători dacă ar fi vrut să știrbească imaginea corupției în România, ar fi trebuit să rețină numele lucrătorului de poliție căruia îi dă mită. Inculpatul nu se va sustrage urmăririi penale, nu s-a opus măsurii reținerii și a colaborat cu organele de urmărire penală. S. a se ține seama de art.5/2 C., care instituie prezumția de nevinovăție.

Apărătorul inculpatului M. R. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a încheierii atacate. În momentul în care judecătorul fondului a fost chemat să soluționeze propunerea, a trebuit să analizeze dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiilor precise pe care C. de P. Penală le impune, respectiv dacă există probe și indicii că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat și dacă prezintă pericol pentru ordinea publică. Judecătorul de fond a apreciat corect că nu există probe că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală și că procesul penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate. D. sunt acte procedurale cu valoare probatorie întrucât se coroborează și cu alte probe din dosar și nu sunt simple acte care sunt valabile doar în această fază a procesului penal, motiv pentru care, dacă inculpații ar influența acești denunțători, judecătorul fondului analizând întreaga probațiune, va putea înlătura acele declarații care nu se coroborează cu celelalte probe din dosar. În ceea ce privește posibilitatea influențării denunțătorilor arată că în acest dosar un singur denunțător a mers voluntar să dea o declarație în sensul în care a fost subiect activ al infracțiunii de dare de mită. Toate celelalte denunțuri au fost luate de organele de cercetare penale ca urmare a identificării după nr. mașinii a proprietarului autoturismului oprit în trafic. Inculpatul fiind pus la dispoziție, nu va mai avea posibilitatea să își desfășoare activitatea în concret drept pentru care nu va mai exista posibilitatea găsirii altor denunțători. În ceea ce privește probele care stau la baza celor două acte materiale reținute, precizează că în ceea ce privește actul material referitor la acel bax de bere, nu există nici măcar indicii temeinice că acesta ar fi un act material caracteristic infracțiunii de luare de mită. Inculpatul a purtat o discuție cu cineva pe tema primirii unui bax de bere pe care l-a refuzat la momentul oferirii din cauză că se afla în programul de serviciu și care i-a fost remis ulterior. Audiat fiind, acesta a oferit o explicație plauzibilă. Nu există nici o insinuare în acea înregistrare ambientală că acea persoană care i-a oferit baxul de bere a fost oprită de către organele de poliție, i-a fost cerut acest bax pentru a fi iertat pentru o fapta contravențională. R. la cel de-al doilea act material reținut în care acel cetățean italian aruncă în mașina polițistului o bancnotă de 50 de euro, se pune întrebarea dacă acest unic act îndeplinește condițiile cumulative ale art.148 lit.f C. Consideră că ar trebui să se întocmească acte de cercetare penală și împotriva denunțătorilor. Apreciază că în mod just instanța de fond a apreciat că pericolul social nu subzistă iar raportat la modul concret de săvârșire a faptelor nu se impune luarea unei măsuri a arestării preventive. Ca și circumstanțiere arată că inculpatul este cel mai tânăr din echipaj, a intrat în poliție acum cinci ani, face parte dintr-o familie cu cinci copii și a ajuns aici prin forțe proprii, desfășurând activitatea din plăcere și nu pentru a comite infracțiuni. Inculpatul se va prezenta la fiecare chemare a organului de cercetare penală și nu se va sustrage.

Apărătorul inculpatului S. A. V., arată că acest dosar este un mecanism care a fost pornit în octombrie și care urma să se declanșeze într-o anumită perioadă a anului 2012, astfel că efectele s-au produs în data de 14 martie 2012 când s-a luat măsura reținerii față de inculpat. S-a invocat faptul că există probe și indici că s-a comis o faptă gravă de corupție și ca urmare a acestui lucru s-a analizat ulterior că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică datorită calității pe care o are. Dosarul apare ca fiind în lucru din 14 octombrie 2011, dovadă fiind primele acte întocmite de către D. C. este că în cursul acelor zile, aceste structuri sunt în căutare de denunțători care în urma audierii să ateste anumite activități ilegale care ar avea legătură cu angajații de poliție. A identificat că toate denunțurile au legătură cu anul 2011 și a constatat că acestea apar după întocmirea unei adrese de către S. T. DGA făcute în orașele limitrofe județului C. care au un conținut interesant. Răspunsul de la P. N. de la fila

88 din dosarul de urmărire penală arată că S., fiind sesizat, a răspuns că nu au fost identificați denunțători pe raza județului N. în legătură cu actele care interesează. Consideră că este o modalitate abuzivă de a încerca identificarea unor probe pentru a susține că există o faptă penală și a arăta că inculpații sunt infractori. Organele de cercetare penală au profitat de acele modificări ale Legii nr.78/2000 și au fost folosiți ofițeri în calitate de investigatori sub acoperire în condițiile în care au fost determinați să comită infracțiuni de dare de mită. Există acte în dosar din care rezultă cu certitudine că s-a dat ordonanță acestor angajați ca să provoace săvârșirea unei infracțiuni, să treacă peste toate principiile ale dreptului penal și să propună inculpaților să primească o sumă de bani cu titlu de mită. La dosar, aceste abuzuri mai sunt și subliniate cu anumite proceduri pe care organul de cercetare nu a înțeles să le valorifice. Modul în care DGA C. a înțeles să sesizeze P. de pe lângă Tribunalul Cluj este ilegal pentru că nu s- a făcut o declinare de competență. P. nefiind sesizat legal, la solicitarea DGA, a dat posibilitatea acelor ofițeri să efectueze acte premergătoare care se întind pe o perioadă de 6 luni de zile. S-a identificat virtual patru situații în care teoretic, inculpatul ar fi primit bani de la participanții din trafic și sunt identificați cu niște calități deși nu avem un nume și un act care să aibă legătură cu acele persoane. De asemenea, s-a dat o autorizație în

2011 și s-a permis interceptarea ambientală a făptuitorilor dar care a fost interpretată greșit de organele de cercetare penală pentru că nu se spune că se autorizează amplasarea unei camere video într-un autoturism care aparține M.ui de I. pentru a capta imagini video și audio ceea ce duce la concluzia că toate înregistrările sunt făcute cu încălcarea prevederilor legale. Pe de altă parte, a contestat percheziția unui autoturism care nu a aparținut inculpatului dar care a fost percheziționat fără a exista autorizație din partea judecătorului. În dosar s-a lucrat în grabă cu privire la acel timp de 14 ore scurs de la momentul reținerii până la momentul propunerii de arestare. S. a fi înlăturate din dosar actele care nu au puse la dispoziția judecătorului instanței de fond. La data propunerii de arestare, instanța a fost sesizată cu două volume iar în momentul de față există alte acte pe care judecătorul fondului nu a avut posibilitatea să le studieze. Cu privire la problema pericolului pentru ordinea publică, apreciază că Tribunalul Cluj a sesizat foarte bine că dacă ar exista indicii că s-a săvârșit o faptă penală, aceste indicii nu au legătură cu învinuirile aduse inculpaților pentru că au legătură cu o pretinsă faptă comisă în anul 2011 iar învinuirea are legătură cu anul 2012 și în acest context nu se poate justifica incidența art.148 și art.149 C. S. a se lua în considerare probele depuse la dosar și a se dispune respingerea recursului.

Apărătorul inculpatului S. V., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a încheierii atacate. S. a se constata că parchetul nu a indicat și nu a identificat nici o probă concretă de natură a dovedi că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. Pornind de la scopul măsurii arestării preventive se poate constata că în argumentele invocate de parchet nu se face nici o referire la probe concrete de natură să fie în măsură să convingă un observator imparțial că punerea inculpatului în stare de arest este necesară pentru justa soluționare a cauzei și că lăsarea acestuia în libertate ar fi de natură să afecteze grav corecta derulare a procesului penal. Din amploarea relativ redusă a activității infracționale desfășurată de inculpat reies probe că lăsarea în libertate nu poate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Privarea de libertate este legitimă numai dacă există în mod real pericolul că ordinea va fi amenințată prin lăsarea inculpatului în libertate, ori, în speță, nu s-a adus nici un argument și nu se poate face trimitere la nici o probă care să convingă asupra faptului că pe viitor lăsarea în libertate ar afecta buna administrare a actului de justiție. În acest sens s-a pronunțat constant CEDO precizând că simpla invocare a existenței unui pericol pentru ordinea publică nu este suficientă decât dacă s-ar fundamenta pe probe de natură să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura liniștea publică pentru că menținerea în stare de arest preventiv nu poate fi dispusă doar în anticiparea aplicării unei pedepse privative de libertate de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei. Riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract iar parchetul nu trebuie să se limiteze la referiri de ordin general privind natura și pericolul social al infracțiunii reținută în sarcina celui acuzat ci trebuie să aibă în vedere modalitatea și circumstanțele în care s-au comis aceste fapte. În ceea ce privește pericolul de sustragere de la proces, arată că un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei întrucât trebuie avut în vedere și acele aspecte care definesc în concret gradul de pericol social al persoanei inculpatului. R. la pericolul viitor de tulburare a ordinii publice, apreciază că trebuie dovedit cu probe certe și nu pe baza unor simple bănuieli sau supoziții. Mai mult, trebuie menționate expres care sunt probele certe care dovedesc că prin menținerea inculpatului în libertate s-ar bulversa grav climatul de stabilitate și ordine publică. Cu privire la pericolul de influențare a modului de desfășurare a procesului penal, solicită a se avea în vedere că nu există nici cea mai mică probă că ar fi încercat să influențeze martorii și nu se poate susține că subzistă riscul de a fi alterate probele administrate. Totodată, nu există riscul de repetare a faptelor deoarece nici circumstanțele cauzei și nici datele care caracterizează persoana inculpatului nu fac plauzibil un asemenea risc. Arată că începând cu data de (...) inculpatul a fost pus la dispoziție, motiv pentru care nu mai poate îndeplini nici o atribuție specifică agentului de poliție rutieră. Anterior, inculpatul a avut o bună comportare iar din fișele de evaluare profesională rezultă că acesta și-a îndeplinit în mod responsabil atribuțiile de serviciu. S. a se constata că libertatea persoanei reprezintă regula iar privarea de libertate este doar o excepție. Derularea procesului penal nu presupune cu necesitate luarea măsurii arestării preventive cu atât mai mult cu cât acuzarea nu a reușit să dovedească utilitatea și oportunitatea luării unei asemenea măsuri excesiv de severe. P. toate acestea, solicită respingerea recursului.

Apărătorul inculpatului A. D. D., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a încheierii atacate. Tribunalul Cluj a respins propunerea de arestare preventivă și a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara. Achiesează în totalitate la concluziile antevorbitorilor ei. Poate că la o lecturare sumară și fără posibilitatea administrării probelor și a legalității obținerii acestor probe, ar putea exista o suspiciune rezonabilă a comiterii unor fapte de inculpați, însă, până la a propune arestarea preventivă și a se admite o astfel de măsură este o cale lungă iar în primul rând, propunerea trebuie să fie dovedită de cel care o solicită. Crede că trebuie pornit de la două lucruri și anume, dacă această măsură este utilă așa cum arată disp.art.136 C. precum și împrejurarea că instanța trebuie să aibă în vedere dacă temeiul juridic care a stat la baza propunerii de arestare este legal și dovedit. A existat la fond o motivare a pericolului concret pentru ordinea publică de ordin general folosit în exces. În mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat că acest pericol nu poate fi reținut, nu a putut fi motivat într-o asemenea manieră de către parchet iar instanța de fond nu a putut reține acest pericol pentru că acesta trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucru. Se pune întrebarea de ce înaintea persoanelor care sunt chemate să decidă asupra unui dosar, are cunoștință despre anumite acte de urmărire penală, presa. Nu este firesc să se raporteze la impactul care poate fi creat și apoi să se vină cu o propunere de arestare și să se solicite arestare având în vedere că o anumită faptă săvârșită ar crea un astfel de impact. În mod justificat și legal, instanța de fond a motivat lipsa de pericol social și prin aceea că odată cu punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul a fost pus la dispoziție, neexistând nici o posibilitate de a comite alte fapte similare. Se mai reține că arestarea preventivă este una de excepție care trebuie luată în acord cu practica CEDO numai în situația comiterii unor infracțiuni de o gravitate deosebită. Se pune întrebarea, când se discută de o măsură de excepție, dacă cel care face propunerea de arestare preventivă nu ar trebui să vină cu un dosar cu o mai mare greutate în fața magistratului, pentru că a veni să se spună că la o anumită dată inculpatul a pretins și primit suma de 100 lei de la un cetățean italian fără a spune numele acelui cetățean, este inadmisibil. Propunerea de arestare se face strict raportat la actele dosarului și nu pentru a se da un exemplu pentru comunitate. L. motivele de recurs, a observat că se solicită arestarea inculpaților considerând că se justifică arestarea lor și pentru faptul că declarațiile acestora au caracter contradictoriu și de natură a crea confuzie, ori, consideră că s-a creat confuzie prin modul în care dosarul a fost instrumentat. Cu privire la caracterul contradictoriu al declarațiilor, arată că a participat la luarea acestora însă nu a observat să existe caractere contradictorii. S-a încercat să se dea greutate acestui dosar prin aducerea în fața instanței a șase lucrători de poliție. S. a se avea în vedere că s-au efectuat percheziții domiciliară și nu înțelege care a fost motivația efectuării acestora raportat la infracțiunea de care este acuzat și la sumele care sunt reținute în sarcina lui că le-a primit, ori, procesele verbale de percheziție nu s-au regăsit la dosar.

Apărătorul inculpatului L. C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a încheierii atacate. Este de acord cu antevorbitorii săi. Consideră că nu există acea condiție esențială a art.148 lit.f teza II C. În mod voit, inculpații au acceptat să nu declare recurs tocmai pentru a nu se sustrage de la rigorile legii și a accepta situația impusă de instanța de fond. Inculpatul este cercetat pentru două acte materiale săvârșite în acea zi iar suma totală este de 130 euro însă, aceste probe sunt discutabile. S. a se avea în vedere recomandarea Comitetului de M. către statele membre pe care a depus-o la dosar. Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică nu poate fi evaluat global și la nivelul unei comunități. A depus la dosar extrase de pe internet cu privire la faptele inculpaților și există în perioada de două săptămâni de când au început cercetările doar două comentarii. Consideră că instanța de fond a motivat judicios și temeinic încheierea și prin considerarea disp.art.136 alin.1 și 8 C., nu există nici o probă sau indiciu că inculpatul ar avea de gând să se sustragă de la urmărirea penală. Inculpatul este polițist de 6 ani, timp în care nu a avut nici o abatere disciplinară și nici de altă natură. P. toate acestea, solicită respingerea recursului.

Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorii săi solicitând respingerea recursului cu consecința cercetării lui în stare de libertate pentru a putea avea grijă de familia sa.

Inculpatul M. R. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a organului de cercetare penală și va respecta condițiile impuse.

Inculpatul S. A. V., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a organului de cercetare penală.

Inculpatul S. V., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și cercetarea lui în stare de libertate arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a organului de cercetare penală și va respecta condițiile impuse

Inculpatul A. D. D., achiesează concluziilor puse de apărătorul său și solicită cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul L. C., achiesează concluziilor puse de apărătorul său și solicită cercetarea lui în stare de libertate.

În instanță se prezintă av.C. Cuibuș, care depune la dosar referatele de acordarea onorariilor avocațiale pentru toți avocații care au fost desemnați în prezenta cauză.

C U R T E A :

Prin încheierea penală nr. 29 pronunțată la data de 15 martie 2012 de Tribunalul Cluj s-a dispus, în baza art.149/1 alin.9 C., respingerea propunerii formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpații :

- M. I. (fiul lui N. și Ana, născut la data de (...) în Câmpia Turzii, jud. C., domiciliat în C.-N., str. Teleorman nr.55, ap.53, jud. C., CNP.1.);

- M. R.-M. (fiul lui T. și Ana, născut la data de (...) în G., jud. C., domiciliat în G., str. C.ului nr.1, sc.1, ap.23, jud. C., CNP.1.);

- S. A.-V. (fiul lui V.-S. și R.-L., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., Bld. 1 D. 1918 nr.126, ap.5, jud. C., f.f.l. în C.-N., str. Uliului nr.11, jud. C., CNP.1.);

- S. V. (fiul lui V. și R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. Mehedinți nr.43, ap.15, jud. C., CNP.1.);

- A. D.-D. (fiul lui S. și E., născut la data de (...) în Lupșa, jud. A.a, domiciliat în C.-N., str. Lăcrămioarelor nr.4, bl. Corp E, sc.1, ap.16, jud. C., CNP.1.) și

- L. C. (fiul lui I. și V., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în com. G., sat G., str. Grădinii nr. 551, jud. C., CNP.1.).

În temeiul art.149/1 alin.12 C. rap. la art.145/1 C. s-a luat față de inculpații M. I., M. R.-M., S. A.-V., S. V., A. D.-D. și L. C. măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o durată de

30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).

Potrivit art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1 C., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații vor respecta următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați; b) să se prezinte la P. municipiului C.-N., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Conform art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 C. s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 14 martie 2012 inculpații M. I., M. R.-M., S. A.-V., S. V., A. D.-D. și L. C. au fost reținuți pe o durată de 24 ore (până la data de 15 martie 2012, ora 09,40 pentru inculpatul A. D.-D., ora 11,20 pentru inculpatul S. A.-V., ora 12,20 pentru inculpatul M. I., ora 13,00 pentru inculpatul S. V., ora 13,40 pentru inculpatul L. C. și ora 14,20 pentru inculpatul M. R.-M.) prin ordonanțele P. de pe lângă Tribunalul Cluj, emise în dosarul nr.1018/P/2011, la aceeași dată fiind audiați de procuror (în prezența apărătorilor aleși) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lor pentru săvârșirea, de către fiecare dintre ei, a infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.2 C.pen. rap. la art.6 și 7 alin.1 din

Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., constând în aceea că, în calitate de lucrători de poliție la I. C., S. R. - B. R. D. E. și N., toți cei șase inculpați sus-menționați, în perioada ianuarie-februarie 2012, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, au pretins ori acceptat diferite sume de bani, în lei sau euro, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a nu le aplica conducătorilor auto depistați în trafic o sancțiune contravențională pentru încălcări ale conduitei la regimul de trafic rutier, în special depășirea limitei de viteză instituite pe acel sector de drum.

În concret, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. I., s-a reținut că în cursul zilei de 30 ianuarie 2012, în timp ce efectua serviciul împreună cu S.

V., a pretins și a acceptat plata sumelor de 50 lei, 50 lei și 10 euro de la participanți la traficul rutier, fără a întocmi forme de sancționare contravențională; în mod similar, în cursul zilei de 31 ianuarie 2012, a acceptat plata sumelor de 200 și 700 lei, tot de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional; de asemenea, pe fondul exercitării atribuțiilor de serviciu împreună cu S. V. și Todoruț R.-C., în cursul zilei de 9 februarie

2012, a acceptat remiterea sumei de 300 lei.

R. la inculpatul M. R.-M. s-a reținut că, în cursul zilei de 1 februarie

2012, în timp ce efectua serviciul împreună cu Mânzat Tudor-A., a pretins

și acceptat remiterea unui bax cu 24 cutii de bere, iar pe fondul exercitării atribuțiilor de serviciu împreună cu S. V. și Todoruț R.-C., în cursul nopții de 2. ianuarie 2012, a acceptat plata sumelor de 50 euro și 50 lei de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional.

Față de inculpatul S. V. s-a reținut că, în cursul zilei de 30 ianuarie

2012, în timp ce efectua serviciul împreună cu M. I., a pretins și a acceptat plata sumelor de 50 lei, 50 lei și 10 euro de la participanți la traficul rutier, fără a întocmi forme de sancționare contravențională; în mod similar, în cursul zilei de 31 ianuarie 2012, a acceptat plata sumelor de 200 și 700 lei, tot de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional; de asemenea, pe fondul exercitării atribuțiilor de serviciu împreună cu M. R.-M. și Todoruț R.-C., în cursul nopții de 2. ianuarie 2012, a acceptat plata sumelor de 50 euro și 50 lei de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional, iar în cursul zilei de 9 februarie 2012, pe fondul exercitării atribuțiilor de serviciu împreună cu M. I. și Todoruț R.-C., a acceptat remiterea sumei de 300 lei.

Cu privire la inculpatul A. D.-D. s-a reținut că, în cursul zilei de 29 ianuarie 2012, în timp ce efectua serviciul împreună cu S. A.-V., a pretins

și acceptat plata sumei de 100 lei de la un cetățean italian, respectiv de la alți doi participanți la traficul rutier, tot câte 100 lei, fără a le întocmi forme de sancționare contravențională; în mod similar, în cursul zilei de 6 februarie 2012, a acceptat plata sumei de 50 lei, iar în cursul zilei de 10 februarie 2012 a acceptat remiterea sumei de 100 lei, de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional, exercitarea atribuțiilor de serviciu fiind efectuată de asemenea împreună cu S. A.-V..

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. A.-V. s-a reținut că, în cursul zilei de 29 ianuarie 2012, în timp ce efectua serviciul împreună cu A. D.-D., a pretins și acceptat plata sumei de 100 lei de la un cetățean italian, respectiv de la alți doi participanți la traficul rutier, tot câte 100 lei, fără a le întocmi forme de sancționare contravențională; în mod similar, în cursul zilei de 6 februarie 2012, a acceptat plata sumei de 50 lei, iar în cursul zilei de 10 februarie 2012 a acceptat remiterea sumei de 100 lei, de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional, exercitarea atribuțiilor de serviciu fiind efectuată împreună cu A. D.-D.; de asemenea, pe fondul exercitării atribuțiilor de serviciu împreună cu L. C., în cursul zilei de 1 martie 2012, a acceptat plata sumelor de 50 lei și 20 euro de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional.

În sfârșit, față de inculpatul L. C. s-a reținut că, pe fondul exercitării atribuțiilor de serviciu împreună cu S. A.-V., în cursul zilei de 1 martie

2012, a acceptat plata sumelor de 50 lei și 20 euro de la persoane pe care nu le-a sancționat contravențional.

Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ în cauză condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f

C., respectiv acelea că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, pentru acestea legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (împrejurare care ar reieși din gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaților și din faptul că lăsarea în libertate a acestora ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către inculpați, cât și de către alte persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte).

Judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă constată că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile legale pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive împotriva inculpaților M. I., M. R.-M., S. A.-V., S. V., A. D.-D. și L. C., având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.

Astfel, referitor la condițiile prev. de art.143 C., în cauză există indicii temeinice ce atrag suspiciunea rezonabilă că inculpații M. I., M. R.-M., S. A.-V., S. V., A. D.-D. și L. C. au săvârșit infracțiunile de luare de mită pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, aceste indicii fiind relevate, în principal, de procesele-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental de către inculpați, între ei, dar și cu alte persoane, în interiorul autospecialei de poliție cu nr. de înmatriculare (...), la datele săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților (f.349-520 d.u.p.), înregistrări efectuate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj (f.279-280 și 295-296 d.u.p.), iar în secundar de denunțurile formulate de numiții L. C., B. Ana, M. G., D. A.-V., B. C.-O., M. P. și M. N.-D. (f.2, 4-5, 14-17, 23-29, 96-100, 105 și 108-109 d.u.p.), de procesele-verbale încheiate de lucrători de poliție ai S. J. A. C. din cadrul Direcției Generale A. (în baza ordonanțelor de delegare date de procuror, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, pentru efectuarea de acte premergătoare începerii urmăririi penale - f.9, 103, 123-124, 289-290 și 307-308 d.u.p.), în urma corelării datelor furnizate de denunțători cu datele obținute ca urmare a măsurilor de verificare și a activităților investigative întreprinse (f.10-12, 20-21, 112-114 și 115-116 d.u.p.), de procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșa foto, efectuată de numitul B. C.-O. (f.329-338 d.u.p.) și de procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpați sau între aceștia și terțe persoane (f.141-259 d.u.p.), înregistrări efectuate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj (f.128-131 d.u.p.), aceste din urmă acte premergătoare începerii urmăririi penale, deși nu au o legătură directă cu infracțiunile de luare de mită pentru care s-a solicitat arestarea inculpaților, ridicând anumite suspiciuni cu privire la un comportament similar avut de inculpați în cursul anului 2011.

De asemenea, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C., inculpații sunt acuzați că au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus- menționat este îndeplinită.

În ceea ce privește, însă, probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, tribunalul apreciază că această cerință esențială pentru luarea măsurii arestării preventive, cuprinsă în teza a II-a a articolului 148 C., nu este îndeplinită în speță.

Astfel cum s-a statuat în practica judiciară, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

Este interpretarea care trebuie dată tocmai pentru a înlătura confuziile frecvente între conceptul de pericol social al faptei (care ține în principal de instituția individualizării tratamentului penal) și conceptele de ordine publică și pericol pentru aceasta, care ține de cu totul alte instituții, printre care și arestarea preventivă.

Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.

Așa fiind, în condițiile stabilirii unor date certe cu privire la starea de insecuritate generată în rândul opiniei publice, cu tot ce presupune aceasta, la pericolul social al infracțiunii și la persoana infractorului, judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă poate stabili dacă este sau nu necesară privarea de libertate a inculpatului și este chemat să aprecieze asupra existenței acestei stări de pericol.

În cauza de față, din amploarea relativ redusă a activității infracționale desfășurate de inculpați, relevată de perioada scurtă de timp pe care s-a derulat această activitate (aproximativ 2 luni), de numărul redus de acte de luare de mită comise de aceștia (între 2 și 7 astfel de acte de luare de mită), de sumele de bani relativ mici (de ordinul zecilor sau sutelor de lei) pretinse ori acceptate de inculpați pentru a nu proceda la sancționarea contravențională a unor contravenienți (persoane care, de cele mai multe ori, provoacă acest comportament infracțional, prin inițiativa de a se „. cu polițiștii pentru a nu fi sancționați contravențional), din împrejurarea că odată cu punerea în mișcare a acțiunii penale inculpații au fost puși la dispoziție, în conformitate cu prevederile art.65 alin.2 și 4 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (neexistând astfel în mod obiectiv posibilitatea comiterii unor fapte similare de către inculpați, în situația în care ar fi cercetați în stare de libertate), din circumstanțele personale și familiale ale inculpaților (situația lor trebuind privită și din această perspectivă, potrivit dispozițiilor art.136 alin.8 C., nu doar din perspectiva funcției deținute), reies probe că lăsarea lor în libertate nu poate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, după cum nu poate reprezenta nici o încurajare pentru alți polițiști de a săvârși fapte similare, câtă vreme față de inculpați se vor lua măsuri procesuale preventive neprivative de libertate, iar aceștia au fost puși la dispoziție și vor suporta, în cazul în care vor fi găsiți vinovați, consecințelor faptelor săvârșite atât sub aspect penal, cât și din perspectiva funcției deținute

(aceasta fiind de altfel, în general, și practica judiciară în materie, respectiv cercetarea în stare de libertate a persoanelor bănuite a fi comis fapte de corupție similare cu cele care fac obiectul prezentului dosar).

Este important de precizat faptul că măsura arestării preventive este totuși una excepțională care trebuie luată, în acord cu jurisprudența CEDO în materie, numai în situația comiterii unor infracțiuni de o gravitate deosebită, situație care nu este prezentă în speță, neimpunându-se arestarea preventivă a celor șase inculpați sus-menționați, acuzați de săvârșirea unor fapte de corupție de o gravitate nu foarte ridicată, chiar medie am putea spune, în raport cu împrejurările menționate mai sus (ceea ce nu înseamnă însă că un astfel de fenomen infracțional trebuie tratat cu îngăduință și superficialitate). Așadar, măsura preventivă ce urmează a fi luată împotriva inculpaților trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației penale aduse acestora, or din acest punct de vedere apreciem că cercetarea în stare de libertate a inculpaților nu ar fi în măsură să genereze o stare de insecuritate socială, de afectare a echilibrului social firesc sau de indignare profundă a opiniei publice, cu atât mai mult cu cât, așa acum am arătat deja, de cele mai multe ori participanții la traficul rutier, care încalcă regulile de circulație, sunt cei care au un rol esențial în proliferarea acestui fenomen infracțional, oferind agenților de poliție sume de bani sau alte bunuri (cum este în speță baxul de bere) pentru a nu fi sancționați contravențional.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și scopul măsurilor preventive, acesta nefiind nicidecum acela de a da un exemplu negativ altor persoane care ar fi tentate să adopte un astfel de comportament antisocial sau de a aplica o corecție inculpaților bănuiți de comiterea unor astfel de fapte (acestea fiind specifice pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art.52

C.pen.), ci buna desfășurare a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpaților de la urmărire penală, judecată sau executare pedepsei, conform dispozițiilor art.136 alin.1 C., în cauza de față, pe de o parte, neexistând vreun indiciu în sensul că inculpații ar fi în măsură sau ar intenționa să obstrucționeze buna desfășurare a procesului penal ori să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, iar pe de altă parte, acest scop poate fi atins și prin luarea unei măsuri procesuale preventive neprivative de libertate, după cum în mod constant s-a statuat și în jurisprudența CEDO, potrivit căreia instanțele naționale trebuie să analizeze și posibilitatea de adopta una din măsurile preventive alternative prevăzute de dreptul intern, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, și dacă acuzatul prezintă garanții suficiente referitoare la prezentarea sa la proces (aceste garanții fiind evident prezente în speță, în raport cu fiecare dintre inculpați).

În consecință, concluzionând că nu sunt întrunite cumulativ în cauză condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C., tribunalul, în baza art.149/1 alin.9 C., a respise propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpații M. I., M. R.-M., S. A.-V., S. V., A. D.-D. și L. C.

Totodată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.145/1 C. și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în temeiul art. 149/1 alin.12 C. tribunalul a luat față de inculpații M. I., M. R.-M., S. A.-V., S. V., A. D.-D. și L. C. măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).

Potrivit art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1 C., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații vor respecta următoarele obligații : a) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați; b) să se prezinte la P. municipiului C.-N., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Conform art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 C. tribunalul a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE L. TRIBUNALUL

CLUJ solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se admită propunerea parchetului în sensul luării măsurii arestării preventive a inculpaților pe o durată de 28 de zile.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpaților, situație în care nu există garanții suficiente că cercetarea acestora în libertate nu ar influența negativ desfășurarea anchetei penale; posibilitatea influențării sau exercitării de presiuni asupra denunțătorilor, a numărului

și calității inculpaților, lucrători de poliție în cadrul serviciului rutier.

P. a mai arătat că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta a încuraja săvârșirea unor fapte similare de către aceștia sau alte persoane care au această tendință având în vedere lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.

Recursul declarat în cauză este nefondat.

Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune, când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Așa cum a reținut și instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de luare de mită pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.

Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.

Pericolul pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe probe certe, de natură să convingă și un observator imparțial asupra existenței unei stări reale, existente și persistente pe viitor că odată lăsați în libertate, inculpații ar reprezenta efectiv un pericol, astfel că simpla invocare a acestuia în propunerea de arestare preventivă și în recursul parchetului, nu este suficientă, măsura arestării preventive neputând fi dispusă doar în anticiparea aplicării unei pedepse privative de libertate de către instanța investită cu judecarea fondului.

Or, așa cum s-a reținut în hotărârea atacată, activitatea infracțională a inculpaților a avut amploare redusă, aspect ce rezultă din sumele reduse care au fost pretinse sau acceptate, perioada scurtă a activității infracționale și numărul relativ redus al actelor de corupție.

Mai mult, în raport de actele depuse la dosar care definesc în concret gradul de pericol social al persoanei inculpaților, prezentarea inculpaților personal în fața instanței de recurs, Curtea apreciază că nu există probe din care să rezulte pericolul de sustragere a inculpaților de la urmărirea penală și nici că menținerea lor în libertate ar bulversa grav climatul de stabilitate și ordine publică prin crearea unui sentiment de insecuritate pentru cetățeni.

În ce privește existența unui pericol de influențare a modului de desfășurare a procesului penal, Curtea reține că acuzarea nu a putut invoca nicio probă sau indiciu din care să rezulte că inculpații ar încerca să influențeze denunțătorii din cauză ori riscul de alterare a probelor administrate, a corectei desfășurări a urmăririi penale, nu poate fi prezumată din simpla atitudine de nerecunoaștere a inculpaților.

Apoi, nu există riscul comiterii de noi infracțiuni prin repetarea faptelor întrucât inculpații nu mai pot îndeplini atribuții specifice agentului de poliție rutieră începând cu data de (...), așa cum rezultă din adresa I. C. nr. 31.123/(...) aflată la dosar.

În fine, este de reținut că în luarea măsurii preventive, instanța trebuie să țină cont de natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise, importanța indiciilor și probelor, situația personală a inculpaților și legăturile lor cu comunitatea, în raport de care, în mod legal și temeinic, instanța de fond a concluzionat că arestarea preventivă a inculpaților ar fi disproporționată.

În condițiile în care nu există nici un indiciu că inculpații ar încerca să obstrucționeze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, nu există nici un pericol viitor de tulburare a ordinii publice sau de repetare a faptelor, de comitere a unor noi infracțiuni, este evident că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin măsura obligării de a nu părăsi țara, stabilită de instanța de fond, cu obligațiile impuse conform art. 145/1 alin.

1 și 2 C.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul parchetului ca nefondat, cheltuielile judiciare în recurs rămânând în sarcina statului conform art. 192 pct. 2 C..

P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul

Cluj împotriva încheierii penale nr. 29 din 15 martie 2012 a T.ui C..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER, L. C.

Red.V.V.A./(...) Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: M. L..

← Decizia penală nr. 1529/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 447/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 503/2012, Curtea de Apel Cluj