Încheierea penală nr. 573/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 573/R/2012
Ședința publică din 10 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
G. : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. G., împotriva încheierii penale nr.183/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a respins cererea formulată de inculpat de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localiatatea sau țara și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.și ped.de art.174 alin.1 rap.la art.175 alin.1 lit.c C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. G. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Milchiș Ovidiu Stelian, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Consideră că la dosar nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat. Arată că la dosar există raportul de expertiză medico legală privind cauza morții victimei însă apreciază că era necesar să se efectueze și o expertiză psihiatrică a inculpatului. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. În mod corect prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării întrucât urmărirea penală nu a putut fi finalizată. Mai mult, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. În cauză sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.143 C., impunându-se astfel respingerea recursului.
Inculpatul B. G., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 183 din 6 aprilie 2012 a T.ui M., a fost respinsă cererea inculpatului B. G. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În temeiul art. 159 Cod procedură penală s-a admis sesizarea P.ui de pe lângă
Tribunalul Maramureș și în consecință:
A fost prelungită cu 30 de zile în ce p â nd cu d a ta d e 11 ap rilie 2 01 2 pâ n ă la data de 10 mai 2012 inclusiv arestarea preventivă a inculpatului B. G., fiul lui T. și M., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, județul M., arestat preventiv, aflat în prezent la A. I. M., cercetat pentru infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art.
174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c din C.pen.
Conform art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu Ghiran C. în sumă de 100 lei s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea formulată în prezenta cauză P. de pe lângă T. a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului B. G. pe o perioadă de 30 de zile (11 aprilie 2012 - 10 mai 2012).
În motivarea propunerii sale parchetul a arătat că nu a fost avizat de către IML C. N. raportul de expertiză medico-legală nr. 53/29/(...) a SML M. - C. medico-legal Sighetu Marmației.
Din indicii existente până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. G. a comis infracțiunea de omor calificat de care este acuzat, respectiv că în data de 9 februarie 2012 i-a suprimat viața mamei sale B. M. împreună cu care locuia și căreia, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 53/29/(...) întocmit de C. medico-legal Sighetu Marmației, moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții și ale bulbului, post-traumatism cranio-cerebral acut cu fracturi ale bazei craniului, masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile s-au putut produse prin lovire cu corp dur (posibil pumn) cu proiectare ulterioară la sol și loviri de planuri dure. Poziția agresorului față de victimă la producerea acestor leziuni a fost de față în față, victima și agresorul fiind în ortostatism. Leziunile nu puteau fi produse prin simpla cădere de la același nivel. Moartea datează din 9 februarie 2012.
În urma efectuării necropsiei cadavrului s-a stabilit că pe lângă leziunile tanatogeneratoare, există multiple leziuni la nivel toracic, abdominal și al membrelor inferioare și superioare care s-au putut produce prin loviri și compresiuni cu corpuri dure (posibil picior încălțat, genunchi și pardoseală). Cadavrul a prezentat semne de putrefacție.
În cauză s-a solicitat Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale avizarea raportului de expertiză medico-legală nr. (...) a SML M. - C. medico-legal Sighetu Marmației privind cauzele morții victimei, conform art. 19 alin. 1 din HG nr.
774/2000, a art. 25 al. 1 din OG nr. 1/2000 și a art. 4 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. (...).
Dosarul s-a înaintat la IML C. N. doar la data de 28 martie 2012 pentru că în perioada (...) - (...) acesta s-a aflat la Curtea de A. C. (unde s-a soluționat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii T.ui M. prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă).
Examinând propunerea parchetului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 123 din 13 martie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. G. pe o perioadă de 29 de zile (13 martie 2012 -
10 aprilie 2012), în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f din C., acesta fiind cercetat pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. rap. la art. 175 alin. 1 lit. c C.pen.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că există probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul în cursul zilei de 9 februarie 2012 i-a suprimat viața mamei sale B. M. împreună cu care locuia și căreia, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 469/R/2012 a
Curții de A. C.
T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menține și se impune a i se prelungi starea de arest preventiv.
Raportat la probele administrate până în prezent în cauză instanța a apreciat că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost arestat preventiv, respectiv că în data de 9 februarie 2012 i-a aplicat mamei sale - victima B. M. (împreună cu care locuia) multiple lovituri cu pumnii, picioarele la nivelul capului, a toracelui, a abdomenului, a membrelor superioare și inferioare. Victima a decedat din cauza leziunilor existente la nivelul capului (multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții, ale bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut cu fracturi ale bazei craniului, masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă).
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea presupusei fapte, probele administrate până în prezent permit a se presupune că acesta a comis fapta mai sus descrisă. În acest sens sunt declarațiile părții vătămate B. I. - fratele inculpatului (care confirmă faptul că inculpatul și victima locuiau împreună, că cel dintâi se purta urât cu aceasta, că în toamna anului trecut inculpatul a internat-o pe victimă la spital, afirmând că mama sa a căzut pe scări, deși în realitate aceasta și-a rupt piciorul din cauza inculpatului care a bătut-o), declarațiile martorilor P. G. (care a arătat că în data de 13 februarie 2012 inculpatul s-a deplasat la cabinetul său medical, solicitându-i eliberarea certificatului de deces pentru victimă, fiind foarte agresiv; acesta a afirmat că dacă nu îi eliberează certificatul de deces, o va înmormânta; inculpatul era foarte agitat), B. V. (acestuia victima i s-a plâns anterior de faptul că inculpatul o lovea, afirmând că îi este frică să mai meargă la domiciliul său, a găzduit-o în luna ianuarie
2012 3 zile, iar când a dus-o la locuința sa inculpatul a afirmat „. n-ai perit";), D.ci M. (care a confirmat faptul că, potrivit susținerilor unor vecini, inculpatul este un om violent), C. I. (în data de 9 februarie 2012 s-a deplasat la locuința victimei care gemea și avea echimoze pe față, iar a doua zi inculpatul a afirmat că victima doarme, victima era cu fața înspre perete și nu și-a putut da seama dacă doarme, dar nu s-a mișcat și nu a auzit ca aceasta să răsufle sau să doarmă, iar după ce a tăiat lemnele timp de o oră, a intrat în casă și victima se afla în aceeași poziție).
Aceste probe se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico- legală nr. (...) întocmit de C. medico-legal Sighetu Marmației potrivit cărora moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții și ale bulbului post traumatism cranio-cerebral acut cu fracturi ale bazei craniului, masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile de la nivelul feței și a extremității cefalice s-au produs prin lovire cu corp dur (posibil pumn) cu proiectare ulterioară la sol și loviri de planuri dure, iar cele de la nivelul toracic, abdominal, al membrelor superioare și inferioare prin loviri și compresiuni cu corpuri dure (posibil picior încălțat, genunchi și pardoseală).
Configurarea compresiunii o constituie multiplele fracturi costale pe liniile axilară, anterioară, posterioară și paravertebral și care nu puteau fi produse prin simplă cădere de la același nivel. Leziunile pot data din 9 februarie 2012 având în vedere exteriorizarea putrefacției și dispariția rigidității cadaverice.
În raport de aceste elemente, tribunalul a apreciat că, în speță, există indicii în sensul celor prev. de art. 143 C. chiar dacă inculpatul a încercat să acrediteze ideea că victima a decedat la data de 13 februarie 2012, în prezența mai multor martori afirmând ulterior datei de 9 februarie 2012 că aceasta va deceda, fiind în stare gravă.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea presupusei fapte (dată de modalitatea în care se presupune a fi fost comisă - aplicarea de multiple lovituri mamei sale, de urmarea produsă - decesul acesteia). În raport de acest grad ridicat de pericol social al inculpatului, luarea unei alte măsuri preventive (cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara) nu este suficientă, cererea formulată în acest sens de inculpat a fost respinsă.
Pentru toate aceste considerente, văzând și faptul că urmărirea penală nu este finalizată (nu s-a întocmit avizul solicitat Comisiei de control și avizare a actelor medico-legale din cadrul IML C. N.), tribunalul a prelungit arestarea preventivă a inculpatului cu 30 de zile (11 aprilie 2012 - 10 mai 2012 inclusiv).
În temeiul art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina sa, iar onorariul avocatului numit din oficiu în sumă de 100 lei s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. G., solicitând casarea încheierii atacate si pronuntarea unei solutii prin care să se dispuna, în principal, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut.
S-a mai arătat că la dosar nu s-au administrat probe din care să rezulte că se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat si că era necesar să se efectueze și o expertiză psihiatrică a sa.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.123/(...) a T.ui M., definitivă prin încheierea penală nr.
469/R/(...) a Curtii de A. C. s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv fată de inculpatul B. G. sub aspectul comiterii infractiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. rap. la art. 175 alin. 1 lit. c C.pen.
În fapt, s-a reținut că în cursul zilei de (...) a suprimat viața mamei sale B. M., cu care locuia și căreia, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia.
Ca temei al arestării s-a retinut cazul prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Potrivit art.155 C.proc.pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din analiza și coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabila că inculpatul recurent a comis infractiunea pentru care este cercetat.
Aceste împrejurări sunt relevate concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. (...) întocmit de C. medico-legal Sighetu Marmației potrivit cărora moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții și ale bulbului post traumatism cranio-cerebral acut cu fracturi ale bazei craniului, masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile de la nivelul feței și a extremității cefalice s-au produs prin lovire cu corp dur (posibil pumn) cu proiectare ulterioară la sol și loviri de planuri dure, iar cele de la nivelul toracic, abdominal, al membrelor superioare și inferioare prin loviri și compresiuni cu corpuri dure (posibil picior încălțat, genunchi și pardoseală). Configurarea compresiunii o constituie multiplele fracturi costale pe liniile axilară, anterioară, posterioară și paravertebral și care nu puteau fi produse prin simplă cădere de la același nivel. Leziunile pot data din 9 februarie 2012 având în vedere exteriorizarea putrefacției și dispariția rigidității cadaverice, dar si declaratiile martorilor audiati în cauză din care rezultă că inculpatul a avut constant un comportament violent fata de victimă, că a încercat să ascundă cauzele decesului acesteia prin solicitarea tardivă si violentă a certificatului de deces. S. este declaratia martorului C. I. care în data de 9 februarie
2012 s-a deplasat la locuința victimei si a observat că gemea și avea echimoze pe față, iar a doua zi inculpatul a afirmat că victima doarme, dar fiind cu fața înspre perete nu și-a putut da seama dacă doarme, obsevând că nu s-a mișcat și nu a auzit ca aceasta să răsufle sau să doarmă, iar după ce a tăiat lemnele timp de o oră, a intrat în casă și victima se afla în aceeași poziție.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
La acest moment procesual, chiar daca urmarirea penala nu este finalizată, nu se poate susține că indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptelor deduse judecății ar fi fost înlăturate. Sub acest aspect, instanța reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare (cauza O";Hara contra Regatului Unitdin (...)).
În ceea ce privește temeiul de arestare instanța a reținut că potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestuia, dar si al urmarilor in planul afectarii valorii supreme apărate de lege, respectiv viata unei persoane.
Trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în contextul în care la cunoștința opiniei publice ajung cu regularitate știri privind săvârșirea unor fapte similare, săvârșite printr-un mod de operare similar, lipsa de fermitate a organelor chemate a înfăptui justiția în fața unor asemenea fapte, ar fi de natură a încuraja fenomenul infracțional.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că fapta pentru care este cercetat inculpatul, constituia infracțiune la momentul în care s-au produs (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării inculpatului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării (cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Așadar, condiția pericolului public, solicitată de lege există, acest pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptei de care inculpatul este învinuiți cât și din modalitatea în care aceasta a fost concepută și realizată.
În cauza, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată si prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptei presupus a fi comisă.
Cu privire la aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau tara, conform prevederilor art.145 C.proc.pen., Curtea urmează să rețină că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului), iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară.
Ori, în ceea ce privește situația acestor inculpat, gravitatea si amploarea activitatii infractionale, faptul ca cercetarea penala se afla la inceput si fata de volumul ridicat al actelor procesuale care urmeaza a fi efectuate, fac ca măsurile neprivative de libertate, cel putin in acest moment procesual, sa fie lipsite de eficiență .
Așa fiind, Curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
Văzând și faptul că în cauză urmărirea penală nu a fost încă finalizată, impunându-se administrarea altor probe și efectuarea de acte de procedură, Curtea constată că instanța de fond temeinic si fondat a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a recurentului, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar incheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili suma 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. G., împotriva încheierii penale nr. 183 din 6 aprilie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
G., L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. C. B.
| ← Decizia penală nr. 356/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 269/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
