Încheierea penală nr. 600/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 600/R/2012
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : A. D. L.
I.A C. M. GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G. A. împotriva încheierii penale nr. 17/C din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Leahu
M., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul G. A. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și că își menține recursul declarat în cauză. De asemenea, arată că își menține declarațiile date anterior în dosar, în sensul că recunoaște și își asumă fapta, pe care o regretă și solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a se ocupa de gospodărie.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului G. A. solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale pronunțate de către Tribunalul Sălaj și rejudecând, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, cu consecința luării față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate. C. dacă prima instanță a avut în vedere la luarea măsurii preventive că inculpatul prezintă un pericol și un impact deosebit, apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu va crea o stare de neliniște în comunitatea din care provine. Mai solicită a se reține că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, o regretă și dorește să-și rânduiască gospodăria. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta P. solicită respingerea ca nefondat a recursului conform art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. Apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului este de o gravitate extrem de ridicată, având în vedere că este vorba despre o victimă minoră de 10 ani, precum și caracterul repetat al infracțiunii de viol, iar inculpatul a recunoscut în final comiterea faptei, astfel că toate aceste aspecte nu determină concluzia necesității cercetării acestuia în stare de libertate. Mai mult, consideră că prin lăsarea în libertate a inculpatul s-ar aduce atingere ordinii publice întrucât o astfel de faptă reclamă cu necesitate imediată luarea măsurii arestului preventiv. C. dacă măsura privativă de libertate aduce atingere persoanei față de care se dispune, apreciază că interesul general al societății este privarea de libertate a unui inculpat care sete bănuit de comiterea unei infracțiuni atât de grave. P. toate aceste motive solicită a se constata că dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. sunt incidente în cauză și impun cu necesitate menținerea stării de arest preventiv pe parcursul urmării penale, pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
Totodată, consideră că în cauză sunt întrunite și art. 5 C., gravitatea faptei fiind suficientă dacă există probe de vinovăție pentru a se putea proceda la privarea de libertate a unui inculpat.
Raportat la toate aceste considerente solicită a se constata că recursul declarat de inculpat este total nefondat, cu consecința respingerii acestuia, menținerii măsurii preventive dispuse în cauză și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Inculpatul G. A., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că este bolnav, este bătrân și de fiecare dată când a comis fapta era zăpăcit de cap.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.17/C din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în consecință:
În baza art.1491 raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. A., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de (...), și până la data de (...) inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă conform art.151 Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 al.3 C.,cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S.
P. a pronunța această soluție instanța a reținut că G. A. este bunicul vitreg al părții vătămate G. N. V., în vârstă de 10 ani, aceasta fiind fiica vitregă a fiului inculpatului, G. N.
În cursul anului 2008, G. N., împreună cu familia acestuia, inclusiv partea vătămată, s-au stabilit la locuința inculpatului, situată in loc. Subcetate nr. 9 jud. S. G. N. si familia acestuia ocupau casa de locuit, iar inculpatul locuia în aceeași curte, într-o bucătărie de vară.
La sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 2011, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a-și exprima voința și promițându-i că-i va cumpăra diverse bunuri, cum ar fi un telefon mobil, inculpatul a întreținut un raport sexual complet cu partea vătămată în bucătăria de vară, pentru partea vătămată acesta fiind primul raport sexual pe care-l întreținea.
Actul sexual a avut loc în timpul zilei, în condițiile în care părinții părții vătămate nu se aflau prin preajmă. De asemenea, inculpatul i-a cerut părții vătămate să nu spună nimănui despre cele întâmplate între ei.
Ulterior, in cursul anului 2011, între învinuit și partea vătămată au mai avut loc 2 sau 3 raporturi sexuale, în aceleași împrejurări, inculpatul promițându-i părții vătămate cumpărarea de diverse bunuri și solicitându-i, ulterior, să nu relateze nimănui despre raporturile sexuale.
În data de 8 sau 9 februarie 2012, între învinuit și partea vătămată a avut loc ultima oară un raport sexual care s-a consumat în locuința părții vătămate, în condițiile în care părinții acesteia erau plecați din localitate, iar fratele părții vătămate - G. V. P., în vârstî de 4 ani - dormea intr-un pat separat, în aceeași încăpere.
Părții vătămate i-a venit ciclul menstrual pentru prima dată în cursul lunii ianuarie 2012, iar în cursul lunii februarie 2012 nu i-a mai venit ciclul menstrual, motiv pentru care a fost dusă de către mama sa la un medic pentru efectuarea unei ecografii. Apoi, la data de 28 martie 2012, partea vătămată a fost din nou dusă de către mama sa de data asta la un medic ginecolog, ocazie cu care s-a constatat faptul ca partea vătămată nu este virgină din punct de vedere anatomic.
Partea vătămată i-a relatat mamei sale faptul că a întreținut în mai multe rânduri raporturi sexuale cu inculpatul, iar aceasta a început să-i reproșeze inculpatului faptul că a violat-o pe fiica sa. În acest context, inculpatul s-a deplasat benevol la P. de P. V. de Jos, unde a relatat ca este acuzat pe nedrept de săvârșirea infracțiunii de viol, solicitând poliției efectuarea de cercetări cu privire la persoana care a întreținut raporturi sexuale cu nepoata sa vitregă.
Conform raportului de constatare medico-legală, la examenul genital din data de (...) victima G. N. V. prezenta himen inelar roz-roșiatic, cu lățimea membranei himeneale cuprinsă între 0,2-0,3 cm, prezintă la ora 5 de pe cadranul convențional o ruptură veche cu margini drepte până la baza de implementare, iar la orele 3. inciziuni fiziologice cu margini rotunjite: orificiul hymeneal dilatabil 0,8-1,2 cm la o tracțiune moderată. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală, numita G. N. V. nu prezintă urme de violență pe cap, trunchi si membre. Susnumita prezintă urmele unei deflorări vechi a cărei dată de producere nu se poate preciza. Examenul citovaginal nu evidențiază prezența spermatozoizilor.
Faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. 1 si 3
Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 10 ani la 25 de ani .
Săvârșirea infracțiunii de către inculpat rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile numitei G. N. V., G. F. P., proces verbal de cercetare la fata locului și raport de constatare medico-legală.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a făcut referire la dispozițiile art.148 lit. f) și art.1491 Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia, întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani si lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică .
Astfel, s-au reținut următoarele : pentru a se putea dispune măsura arestării preventive față de un inculpat în temeiul dispozițiilor art. 148 lit f din Codul de procedura penală, este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții . În primul rând, este necesar ca la dosarul cauzei să existe indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea sau infracțiunile pentru care se cere luarea față de el a măsurii preventive . S-a considerat ca în această cauză nu poate fi pusa în discuție existența acestor indicii care rezidă din declarațiile inculpatului, declarațiile numitei G. N. V., G. F. P., proces verbal de cercetare la fața locului si raport de constatare medico- legala.
În al doilea rând, este necesar ca, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legea să prevadă o pedeapsă cu închisoarea mai mare de patru ani . Si aceasta condiție este îndeplinită în prezenta cauză , pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol fiind închisoarea de la 10 ani la 25 ani . În cele din urmă, este necesar ca la dosarul cauzei să existe probe din care să rezulte că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publica . Se consideră în unele opinii exprimate în practica judiciară că pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 148 lit f Cod. pr. pen. , constă în aceea că, odată pus în libertate, inculpatul ar săvârși noi fapte prevăzute de legea penală . Însă , în această situație , dispozițiile legale mai sus arătate , instituie practic în sarcina organelor de urmărire penală care propun luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 148 lit. f și a instanțelor de judecată care dispun luarea măsurii arestării preventive în temeiul aceluiași text de lege administrarea unei adevărate „ probatio diabolica „ , fiind practic imposibil să administrezi probe cu privire la un comportament eventual și viitor al unei persoane . În această situație, se constată faptul că, practic, dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr. pen. nu sunt niciodată aplicabile, indiferent de persoana inculpatului și de gravitatea faptei săvârșite de acesta
.
Ori, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj consideră că nu aceasta a fost intenția legiuitorului atunci când a prevăzut cazul de arestare preventivă de la art. 148 lit. f Cod pr. pen . De aceea, în opinia P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pericolul concret pentru ordinea publică nu reprezintă altceva decât temerea că inculpatul, odată pus in libertate, ar putea săvârși din nou fapte prevăzute de legea penală și temerea că punerea în libertate a inculpatului ar declanșa puternice reacții și sentimente de insecuritate în rândul opiniei publice , față de gravitatea faptei săvârșite și de starea de libertate a autorului acestei fapte. În această situație, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat la două elemente și anume gravitatea faptei comise
, care nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii , și persoana autorului infracțiunii .
De altfel, aceasta interpretare a textului dispozițiilor art. 148 lit. f Cod pr. pen. este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c din textul Convenției Europene a Drepturilor Omului care prevăd faptul că o persoana poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente , atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia . La o simplă analiză a acestui text se constată faptul că cele două situații în care se poate dispune arestarea preventivă a unei persoane nu trebuie îndeplinite cumulativ , fiind suficientă din punct de vedere al C. , existența unor motive verosimile de a bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune pentru a se dispune arestarea .
Raportând cele arătate mai sus la situația din prezenta cauza, se constată aplicabilitatea dispozițiilor art. 148 lit. f Cod pr. pen . Astfel , în ceea ce privește gravitatea faptei , la dosarul cauzei există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune contra vieții sexuale în formă continuată, victima fiind o persoană în vârstă de 10 ani, aflată și în relații de afinitate cu inculpatul (bunicul vitreg al acesteia), fapta constituind una dintre cele mai grave infracțiuni incriminate în legislația penală română, fapt reflectat și în pedeapsa foarte mare prevăzută de legiuitor pentru această faptă.
În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a constatat faptul că acesta a dat dovadă de persistență în săvârșirea faptelor, săvârșind mai multe acte materiale și a încercat - prin diverse mijloace - inducerea în eroare a organelor judiciare.
Inculpatul a fost reținut la data de (...), ora 17,45, de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj , pentru 24 de ore, iar prin O. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de (...), din dosar nr.135/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 al. 1 și 3 C. cu aplic. art. 41 al.2
C.
Având în vedere că măsura arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale, în temeiul art.1491 raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. A. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de (...).
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491 Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Astfel, potrivit art.1491 Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Potrivit art. 681 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. În acest sens, sunt relevante declarațiile inculpatului,în care sunt recunoscute cele reținute în sarcina sa, declarații care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu raportul de constatare medico-legală nr. 377/II/c/5/(...) emis de S. J. de M. L. S.,cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile numitei G. F. P.
De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 10 ani la
25 ani și interzicerea unor drepturi, fiind deci mai mare de 4 ani. Totodată, judecătorul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,din atingerea adusă integrității fizice și psihice a victimei, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei: în mod repetat, având cunoștință și profitând de faptul că victima avea vârsta de 10 ani, , inculpatul a întreținut cu aceasta mai multe acte sexuale consumate. Mai mult, inculpatul a încercat, prin diverse mijloace,inducerea în eroare a organelor judiciare, negând,inițial, comiterea faptei.
Potrivit jurisprudenței naționale și celei a C., măsura arestării preventive este una de excepție, mai ales în cazul minorilor, dar, în prezenta cauză , prin raportare la cele mai sus expuse, instanța reține gravitatea faptei comise, existența pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii de care este acuzat inculpatul.
Gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării preventive adecvată ( cauza Dumont-Maliverg c. Franței ).
P. considerentele legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, de circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere împrejurarea că fapta reținută în sarcina lui G. A. este caracterizată de un grad deosebit de ridicat de pericol social,precum și recrudescența faptelor de acest gen, judecătorul a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, vârsta și faptul că inculpatul a recunoscut cele comise constituind împrejurări ce pot fi analizate, eventual, cu ocazia judecării fondului cauzei.
Totodată, buna desfășurare a procesului penal impune luarea unei măsuri preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Față de aceste motive, văzând dispozițiile art.1491, art.148 lit. f) și art.151 Cod procedură penală, a admis propunerea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. A. pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...), și până la data de (...) inclusiv, și s-a emis mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că recunoaște li regretă faptele comise, că are o vârstă înaintată, este bolnav și nu are antecedente penale, toate aceste argumente fiind în favoarea cercetării sale în stare de libertate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, faza de urmărire penală fiind abia începută ( prin rezoluția din (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj), rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate și anume că în perioada septembrie 2011-februarie 2012, profitând de imposibilitatea părți vătămate în vârstă de 10 ani de a-și exprima voința, a întreținut patru raporturi sexuale normale cu aceasta.
Astfel, probațiunea administrată până în prezent, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
În ceea ce privește temeiul arestării prev. de art.148 lit.f C. apreciem, în consens cu instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
P. a conchide astfel, curtea a avut în vedere că fapta prezumată a fi comisă de inculpat lezează una dintre cele mai importante valori apărate de lege, este îndreptată împotriva vieții sexuale a unei minore de 10 ani, care se afla în imposibilitatea evidentă de a-și exprima voința, cu atât mai mult cu cât inculpatul locuia în aceeași curte cu partea vătămată, care este fiica vitregă a fiului inculpatului.
Apoi, starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupunând o rezonanță a acelei fapte, afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială, condiții existente în prezenta speță.
Față de cele de mai sus, constatând temeinici și legalitatea hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. A. ( fiul lui I. și Ana, născut la data de (...), în Subcetate, județul S., domiciliat în Subcetate nr.9) ) împotriva încheierii penale nr. 17/C din (...) a T.ui S.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. I.A C. M.
T. G.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
4 ex./1(...)
Jud.fond. Ț. D. B.
| ← Decizia penală nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1223/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
