Încheierea penală nr. 70/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
INCHEIEREA PENALĂ NR.70/R/2012
Ședința publică din 16 ianuarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : L. M.
V. V. A.
G. : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V.
T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. G. împotriva încheierii penale nr.10 din (...) a tribunalului M., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. G., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Mocan Alexandru din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul T. G. arată că își menține recursul formulat și dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului, depoziția acestuia fiind consemnată în procesul verbal aflat la fila 7 dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului T. G., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
In motivarea recursului arată că în cursul urmăririi penale inculpatului nu i s-a asigurat asistența juridică, acesta dând declarații fără prezența unui apărător deși potrivit Codului de procedură penală, prezența apărătorului era obligatorie. Apoi, conform art.197 C., lipsa asistării de către apărător, duce la anularea tuturor actelor de urmărire penală efectuate.
Conform art.137 C., era obligatoriu inclusiv asigurarea apărătorului la prezentarea procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, însă nici în această fază a urmăririi penale nu s-a asigurat apărătorul. Apoi, în ceea ce privește corectitudinea luării acestei măsuri, apreciază că nu s-ar fi impus luarea acesteia datorită faptului că inclusiv în raportul medico-legal se prevede că s-a produs lovirea dar nu i s-a pus în primejdie viața victimei. Mai mult, procurorul de ședință în încheierea atacată, susține în principal luarea măsurii arestării dar nu se opune luării unei alte măsuri. Așa fiind, această nesiguranță duce la concluzia că măsura arestării este prea dură, motiv pentru care solicită a se ține cont de vârsta inculpatului, de faptul că nu prezintă pericol pentru opinia publică și nici nu creează vreun sentiment de indignare sau insecuritate în rândul cetățenilor.
Reprezentanta M.ui P., solicită respingerea recursului declarat de inculpat, pentru considerentele arătate de prima instanță.
In opinia sa, sunt îndeplinite condițiile referitoare la art.148 lit.f rap.la art.136 C. Consideră că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la asistența juridică a inculpatului și că sub aspectul fondului cauzei indiciile de vinovăție a inculpatului rezultă din ansamblul probatoriului administrat până în prezent, cu aserțiunile făcute de instanță în ce privește aprecierea faptei, ca având în acest moment procesual încadrarea juridică a faptei menționate, raportat la ansamblul probator administrat și nu doar la concluziile medico-legale la care a făcut referire apărarea.
Consideră de asemenea că măsura dispusă de instanță este de natură să răspundă bunei derulări a procesului penal referitor la pericolul social pentru ordinea publică.
Prin urmare, consideră ca legală și temeinică hotărârea atacată motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul T. G., având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 10 din data de 10 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință, în temeiul art. 1491 C. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. G. (fiul lui G. și I. M., născut la data de (...) în Vișeu de Sus, județul M., CNP 1., domiciliat în D., nr. 726, jud.M.), pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata din fondurile M.ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către av. Lupșe M.ela din cadrul
Baroului M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr.
695/P/2011 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului T. G., pentru o perioadă de 29 de zile, fiind acuzat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 alin.1 C., art. 175 alin.1 lit. a C.
În motivarea propunerii de arestare preventivă P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș a învederat următoarele:
Prin ordonanța din (...) s-a pus în mișcare a acțiunea penală față de învinuitul T. G. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 alin.1 C., art. 175 alin.1 lit. a C.
Inculpatul a fost reținut prin ordonanța din data (...), pe o durată de 24 de ore, măsură care expiră la data de (...), orele 09,00.
În sarcina inculpatului se reține că în seara zilei de (...), urmare unei înțelegeri prealabile cu învinuita D. A. M., a hotărât să suprime viața părții vătămate D. G. I. În acest sens, în cursul serii, a comunicat prin sms-uri cu învinuita, cu care s-a înțeles ca aceasta din urmă să-l determine pe partea vătămată să iasă în curte, invocând un motiv oarecare.
În jurul orelor 23,20 - 23,30, învinuita i-a cerut părții vătămate să iasă afară să aducă o găleată cu apă, iar în momentul în care partea vătămată a coborât scările locuinței, inculpatul care a așteptat după casă, având asupra sa un topor, i-a aplicat părții vătămate șase lovituri cu toporul în zona capului. Partea vătămată a reușit să se apere și să scape de agresiune.
În urma examinării medico-legale a părții vătămate s-a concluzionat că aceasta prezintă multiple plăgi la nivelul scalpului care necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.
Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.1491 C. dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din C. și există vreunul din cazurile prev. de art. 148 C., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681 C. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, tribunalul a apreciat că din probele existente la dosar se poate aprecia caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în sensul că, în baza unei înțelegeri anterioare cu învinuita D. A. M., a hotărât să suprime viața părții vătămate D. G. Ion (soțul învinuitei). În acest sens, și-a pregătit un topor și a comunicat cu învinuita prim sms-uri, anunțând-o că a ajuns în curtea locuinței și solicitându-i să-l determine pe partea vătămată să iasă în curte. Când partea vătămată a ieșit în curte, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu toporul asupra capului. Partea vătămată a reușit să se apere și să scape de agresiune.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2/4 ianuarie 2012 al
Cabinetului Medico-Legal Județean Sighetu Marmației, partea vătămată a prezentat un număr de 7 plăgi tăiate în regiunea extremității cefalice, leziuni ce s-au putut produce prin lovituri active repetate cu un corp tăietor (lama unei securi) și au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, fără să pună în primejdie viața.
În acest sens sunt declarațiile martorilor, procesele-verbale de cercetare, concluziile medico-legale, precum și declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei, astfel că în raport de actele dosarului, de circumstanțele săvârșirii faptei, zona în care au fost aplicate loviturile de topor, tribunalul constată că sunt indicii suficiente care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și acesta a avut reprezentarea posibilității suprimării vieții părții vătămate.
T. a reținut că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 C. și este incident temeiul prev. de art. 148 lit. f C., întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar din modalitatea de comitere, rezonanța socială puternic negativă a faptei, violența manifestată de inculpat, rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de indignare și insecuritate în rândul cetățenilor, prin lipsa unei reacții prompte din partea organelor judiciare în ceea ce privește investigarea faptelor de genul celor de care este acuzat inculpatul a le fi săvârșit, fapte îndreptate împotriva vieții, caracterizate ca fiind de o gravitate deosebită și în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
T. a considerat că măsura arestării preventive este justificată la acest moment procesual și prin prisma scopurilor prevăzute de art. 136 C., fiind în interesul urmăririi penale, în vederea unei bune desfășurări a anchetei, luarea acestei măsuri restrictive de libertate și nu în ultimul rând pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor cetățenilor și a valorilor protejate de lege. S-a avut în vedere și natura împrejurărilor ce au determinat comiterea faptei și necesitatea de a împiedica manifestări similare în contextul dat, situație în care o altă măsură neprivativă de libertate se apreciază ca ineficientă la acest moment.
Pentru toate considerentele de mai sus tribunalul a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în temeiul art. 1491 C. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C. a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. G., pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul T. G. a declarat recurs, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 16 ianuarie 2012, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința înlocuirii măsurii arestului cu obligarea de a nu părăsi țara.
S-a arătat că în cursul urmăririi penale inculpatului nu i s-a asigurat asistența juridică, acesta dând declarații fără prezența unui apărător, deși potrivit Codului de procedură penală, prezența apărătorului era obligatorie. Apoi, conform art.197 C., lipsa asistării de către apărător, duce la anularea tuturor actelor de urmărire penală efectuate.
Conform art.137 C., era obligatoriu inclusiv asigurarea apărătorului la prezentarea procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, însă nici în această fază a urmăririi penale nu s-a asigurat apărătorul.
S-a apreciat că nu s-ar fi impus luarea măsurii arestării datorită faptului că inclusiv în raportul medico-legal se prevede că s-a produs lovirea dar nu i s-a pus în primejdie viața victimei. Măsura arestării este prea dură, motiv pentru care solicită a se ține cont de vârsta inculpatului, de faptul că nu prezintă pericol pentru opinia publică și nici nu creează vreun sentiment de indignare sau insecuritate în rândul cetățenilor.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent T. G. este cercetat în dosarul nr.695/P/2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 raportat la art.174, 175 lit.a Cod penal.
Acuzațiile ce se aduc inculpatului constau în aceea că în data de (...), în jurul orelor 23,30, cu premeditare, i-ar fi aplicat părții vătămate D. G. Ion, mai multe lovituri cu un topor, în zona capului, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
Măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpat la data de (...), prin încheierea penală recurată, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din modalitatea de comitere, rezonanța socială puternic negativă a faptei, violența manifestată de inculpat.
Curtea constată că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptei de tentativă la omor calificat pentru care se efectuează cercetări, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului f.12-13; alte procese verbale f.5-6, 35; declarația martorei D. A. M. f.9, 27; a martorului H. G. f.10; planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigației tehnico-științifice a locului faptei f.15-22; proces verbal de examinare f.23-24; dovadă f.26, 28, declarații martori I. V. f.29, S. I. f.58-60,
72-7. G. f.61-62, D. I. f.63-65, I. V. f.66-67, F. V. f.68-69, S. A. V. f.70-71, declarația părții vătămate D. G. Ion f.30-32, declarația inculpatului T. G. f.50-
52,78-79; declarația învinuitei D. A. M. f.42-44, concluziile provizorii ale medicului legist f.33, raport de expertiză medico-legală f.37-38, raport de expertiză medico-legală psihiatrică f.57.
În mod just a reținut instanța de fond că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceste date rezultând din probele și mijloacele de probă enumerate mai sus.
Gravitatea particulară a faptei de comiterea căreia este suspectat inculpatul recurent și reacția publicului la săvârșirea unor astfel de fapte este de natură a provoca o tulburare socială în măsură a justifica, cel puțin pentru un anumit timp, măsura arestării preventive.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive nu a fost atins, cercetările fiind în fază incipientă.
Totodată scopul privării de libertate este acela de a confirma sau infirma bănuiala cu privire la implicarea inculpatului recurent în comiterea faptei de care este acuzat, deoarece motivele plauzibile nu înseamnă stabilirea culpabilității suspectului încă din faza de urmărire penală ( cauza Marturana contra Italiei din martie 2008).
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman,
ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat obiceiul de a consuma alcool, pe fondul căruia se pare că a fost comisă prezenta faptă, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpa tul nu ar îngreuna cercetările ori nu ar comite alte fapte antisociale, modul în care se pare că ar fi acționat permițând să se întrevadă acest risc.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul, constând în comiterea de acte de agresiune extremă față de soțul persoanei cu care avea o relație extraconjugală, relevă o tipologie deosebită, puțin frecventă în realitatea citadină, dar a căror creștere ar putea fi încurajată în lipsa unei reacții ferme a autorităților.
Privarea de libertate a inculpatului reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Nu pot fi primite susținerile inculpatului în sensul că nu i s-a asigurat asistența juridică, dând declarații fără prezența unui apărător, deși potrivit
Codului de procedură penală, prezența apărătorului era obligatorie.
Aceasta deoarece la data de (...) când a dat declarațiile la care a făcut referire apărarea, inculpatul nu era nici reținut, nici arestat în cauză, asistența juridică nefiind obligatorie.
Inculpatul a fost reținut la data de (...) ora 9,00 (f.77), iar declarația dată în calitate de inculpat la data de (...) a fost luată în prezența apărătorului ales, în data de (...), între orele 10-10,15 (f.78-79).
De asemenea nu era obligatorie asistarea inculpatului de către avocat cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, întrucât la data de (...) ora 15,55, când i s-a adus la cunoștință învinuirea, inculpatul nu se afla în niciuna din situațiile prevăzute de art.171 alin.2.
Pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. G., fiul lui G. si I., născ.la (...), aflat în Arestul IPJ M. împotriva încheierii penale nr.
10 din 10 ianuarie 2012 a T.ui M..
În baza art.192 alin.2 va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. G., fiul lui G. si I., născ.la (...), aflat în Arestul IPJ M. împotriva încheierii penale nr. 10 din 10 ianuarie 2012 a T.ui M..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ANA C. L. M. V. V. A.
G., M. B.
Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.S.-F..
| ← Sentința penală nr. 101/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 100/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
