Încheierea penală nr. 716/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.716/R/2012
Ședința publică din 8 mai 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M.
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. V. G., împotriva încheierii penale nr.18/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.penal, art.321 alin.1 C.penal cu aplic.art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. V. G. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Balog Robert, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului arată că a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj să depună copii de pe declarațiile care au fost luate vineri după trimiterea dosarului la instanța de fond. A. că au fost audiați patru martori și un făptuitor din care rezultă o stare de fapt cu totul alta decât cea descrisă de procuror în referatul de arestare preventivă și însușită de instanță.
Reprezentantul Parchetului depune la dosar declarațiile despre care s-a făcut vorbire de către apărătorul inculpatului.
Apărătorul inculpatului, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea fi studiate declarațiile depuse.
La a doua strigare, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. A. că încheierea prin care s-a admis propunerea de arestare s-a bazat în exclusivitate, pe lângă concluziile preliminare medicale și pe declarația unei persoane audiate de poliție din care rezultă că acesta ar fi fost prezent în discotecă în momentul consumării agresiunii și că l-ar fi văzut pe inculpat aplicând o lovitură părții vătămate. C. declarații luate în cauză arată că nu s-ar fi întâmplat așa. Mai mult, rezultă că M. A. nici nu ar fi fost prezent în discotecă. Pe de altă parte, toate declarațiile arată că inculpatul a intrat în discotecă ca om de ordine fără a avea vreun conflict cu partea vătămată. Din concluziile preliminare ale medicului legist rezultă clar că moartea s-a datorat unei lovituri active astfel că este exclus ca această leziune să fi fost cauzată ca urmare a căderii ci este evident că a fost o lovitură cu un corp contondent. A. că nu se poate face dovada că inculpatul ar fi aplicat această lovitură cu sticla de șampanie. Din declarația martorei C. R. și a martorului T. B. rezultă că în acea noapte nu s-a vândut și nu a dispărut nici o sticlă de șampanie. Mai mult, nici un martor nu a declarat că l-ar fi văzut pe inculpat lovind cu sticla. Este evident că leziunile nu se puteau produce prin lovire cu niște chei sau pumn ci cu un corp dur. La fața locului nu s-au găsit cioburi de sticlă sau urme digitale pe acestea care să aparțină inculpatului. S. declarație avută în vedere la arestarea preventivă a fost cea a lui N. care nici măcar nu a fost în discotecă, aspect confirmat de către ceilalți martori. A. că prima condiție a art.148 lit.f lipsește și nu există indicii că s-a săvârșit vreo infracțiune de către inculpat. Din nici o probă nu rezultă că inculpatul în urma loviturii primite ar fi căzut. Inculpatul era om de ordine în acea discotecă în care a avut loc un conflict spontan. Inculpatul nu avea nici un motiv să-i aplice victimei vreo lovitură violentă. Consideră că instanța trebuie să evoce fondul cauzei pentru a se stabili existența sau inexistența primei condiții a art.148 lit.f C.pr.pen. Nu există nici o urmă de certitudine că inculpatul este cel care a aplicat vreo lovitură victimei. Pentru toate acestea, solicită respingerea recursului respectiv respingerea propunerii de arestare cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea încheierii instanței de fond. A. că indiciile temeinice nu trebuie să aibă valoarea unor probe care să conducă la condamnarea inculpatului. E. declarațiile persoanelor audiate cu identitate protejată tocmai pentru că ele și- au manifestat dorința de a fi audiate în aceast mod din frica manifestată de inculpat și familia acestuia iar aceste persoane îl indică activ pe inculpat ca lovind victima. A. că sunt indicii în sensul art.143 C.pr.pen. și art.148 lit.f C.pr.pen. având în vedere faptele săvârșite. Cu oblilgarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că la fila 31 din dosarul de urmărire penală există declarația martorului B. A. D. care spune că a văzut că victima se afla lângă tejghea cu fața îndreptată spre ieșire iar înfața lui se aflau Vicoci D., Olăruț C. și T. V. și toți aceștia loveau victima cu pumnii și picioarele, astfel că se pune întrebarea de ce ceilalți doi nu se află în boxă alături de inculpat. Mai mutl, martorul P. D. A. spune că a fost sunat de N. care i-a spus că acesta a lovit victimă nefăcând referire la nici o sticlă.
Inculpatul T. V. G., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și că nu a lovit victima ci doar a intrat în discotecă să o apere.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 18 pronunțată la data de (...) de Tribunalul Sălaj s-a admis propunerea parchetului, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului T. V. G. pe o durată de 29 de zile începând cu data de 02 mai
2012 până la data de 30 mai 2012 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probatoriul administrat și de limitele învestirii, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491 Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Astfel, potrivit art.1491 Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Potrivit art. 681 C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit faptele.
În declarația olograf, T. V. G. nu a confirmat faptul că l-ar fi lovit pe B.
M. G., ci doar că, în parcarea din fața discotecii a intervenit pentru a despărți cele două grupuri de tineri din Chieșd și din Derșida, care se agresau. Apoi,după ce B. M. G. a intrat în discotecă, inculpatul, ceilalți oameni de ordine și T. B. au încercat să îl scoată din local. În declarația dată, inculpatul a precizat următoarele: „însă acesta s-a opus, fiind necesară intervenția în forță (…) însă ajuns pe scări, acesta s-a lăsat pe jos și l-am ridicat ducându-l pe scările care duc spre intrarea în cămin, unde l-am așezat jos, acesta fiind în stare de inconștiență. T. B. a sunat la salvare, care a sosit după 30-40 de minute, timp în care acesta(n.n. B. M. G.) era într-o stare de parcă dormea și sforăia, iar din zona capului îi curgea sânge. "; (f.17-18).
În declarația dată în calitate de învinuit, T. V. G. a mai precizat că , după ce persoana din Derșida (n.n. B. M. G.) a intrat în discotecă, deplasându-se lângă pupitrul muzical, inculpatul s-a apropiat de aceasta și i-a cerut să iasă din local, moment în care această persoană l-a prins de giacă și atunci, inculpatul a împins-o înspre ușa de la ieșirea din discotecă. T. V. G. a mai arătat următoarele : „ La un moment dat, persoana din Derșida m-a lăsat de haine și eu m-am așezat lângă măsuța de la taxare aflată chiar lângă ușa de la intrare și am încercat să îi opresc să intre în discotecă pe M. D. și pe alții care vroiau să continue bătaia.(…)Menționez faptul că eu nu l-am lovit pe acel băiat cu pumnul în zona feței, nici cu vreo sticlă în cap, ci doar l-am lovit cu pumnul în zona abdomenului atunci când m-a prins de haină. Precizez faptul că nu a căzut în urma acelei lovituri și că atunci când l-am lovit avea sânge pe față";. ( f. 9).
După ce i-a fost adusă la cunoștință punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul a mai arătat că, în timp ce se afla în discotecă intenționând să-l scoată din local pe B. M. G., acesta l-a prins de haine, T. V. G., ținând în mâna dreaptă o cheie de la autoturism, a ridicat mâinile și a dat peste mâinile lui, ca să îl lase în pace. Inculpatul a mai precizat că nu a lăsat cheile din mână decât după ce a fost lăsat de gulerul de la giacă, ținut de B. M. G. (f.15).
În fața judecătorului, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarații, menținându-și toate declarațiile date anterior (f.13).
Susținerile inculpatului sunt însă contrazise de declarațiile unora dintre persoanele audiate în cauză. Astfel, M. D. C., care a recunoscut că l-a lovit pe B. M. G. cu pumnul în față, atât în zona din afara discotecii, cât și în timp ce se aflau în discotecă, a mai menționat următoarele : „În tot acest timp,lângă B. M. a venit T. V. din partea dreaptă a acestuia având în mâna stângă o sticlă de șampanie goală pe care a luat-o de pe boxa unde stătea inițial. Sticla era de culoare verde posibil Angeli. Rețin că în mâna dreaptă avea cheile de la mașină. I-a dat și el un pumn cu mâna dreaptă lui M. având cheile strânse în pumn. Văzând că nici în urma acelei lovituri B. M. nu a căzut,T. V. a apucat sticla de șampanie cu mâna dreaptă și a dat o lovitură lui B. M. din partea lateral dreaptă a acestuia lovindu-l în cap în zona frontoparietală dreaptă. În urma acestei lovituri, B. M. a căzut pe spate, cu picioarele îndreptate spre ușă iar capul în direcție opusă. După ce B. a căzut, niciunul dintre noi și nici alte persoane nu l- au mai lovit pe acesta";.(f.24-25).
B. A. D., persoană ce nu a fost implicată în altercațiile din noaptea de
28/(...), a arătat că, după ce a fost agresat în zona din fața discotecii, B. M. s-a îndreptat către local. Martorul a mai precizat următoarele : „ (n.n. pe B. M. G.) a trecut practic în fugă pe lângă V. care apucase să iasă , fiind în capul scărilor.
L-am v ăzu t pe V. c ă se dezbr ac ă de ge ac ă pe c are o arunc ă l âng ă maș in ă ș i
cobo ar ă gr ăb it dup ă B. M. iar în urma sa coboară la fel de repede M. D. și O. C.
Am coborât și eu după aceștia să văd ce se întâmplă.(…) am observat că B. M. se afla la bar lângă tejghea cu fața îndreptată spre ieșire. În fața lui, dar cu spatele la mine erau M. D. și O. C. iar în lateral dreapta față de M. se găsea T. V.. Toți aceștia trei îl loveau pe B. M. cu pumnii și picioarele care pe unde apuca dându-i lovituri repetate până când acesta a căzut pe pardosea.(…) T. B. s-a dus la M. , i- a ridicat ușor capul moment în care am văzut că acestuia îi curge sânge din cap , pe frunte (…) Acesta era căzut pe spate cu picioarele îndreptate spre ușa discotecii iar capul în direcția opusă. B. l-a ajutat pe M. să se ridice de jos și l-a întrebat de mai multe ori ce s-a întâmplat dar M. nu răspundea fiind într-o stare ca de leșin (…) Cert este faptul că în acel moment nu mai comunica și putea sta în picioare doar susținut. (…) la momentul agresiunii din discotecă eram la distanță de aproximativ 5 m față de locul agresiunii."; (f.30-31).
Martorul G. R. B. a relatat următoarele :"; În jurul orei 03,00 , în timp ce eram la pupitrul de muzică, F. M. s-a apropiat de pupitru iar eu am plecat, moment în care am văzut în apropierea tejghelei pe prietenul meu B. M. cum era împins de 3-4 persoane printre care un om de ordine pe care nu știu cum îl cheamă, M. D. și Olar toți din Chieșd, m-am apropiat și l-am văzut pe B. M. plin de sânge pe față care îi curgea deasupra frunții .În acel moment l-am văzut pe omul de ordine că intenționează să îl lovească cu pumnul pe B. M. și am intrat repede în fața lui oprindu-l, ia-m spus să îl lase în pace pentru că este plin de sânge.(..) Menționez că omul de ordine în fața căruia am intrat ca să nu îl lovească pe B. M. îl cheamă T. V., dar nu mi-am adus aminte în prima fază";(f.33-
34).
Martorul F. F. D. a relatat următoarele: „ cred că era în jurul orei 3 dimineața în timp ce eram la pupitru în discotecă pentru a face o dedicație , am văzut că se adună mai multă lume în apropierea tejghelei fiind agitație și mi-am dat seama că se întâmplă ceva. La scurt timp l-am văzut pe B. M. care era în apropierea tejghelei în picioare care avea sânge pe față respectiv îi curgea de deasupra frunții, peste față. Menționez că nu am văzut cine l-a lovit sau cu ce l-a lovit pentru că era multă lume în discotecă.(…) Menționez că persoanele pe care le-am văzut în zona lui B. M. , după ce s-a întâmplat cele descrise și pe care le cunosc sunt : B. patronul discotecii și 3 oameni de ordine pe care nu știu cum îi cheamă.(…) Am stat lângă B. M. împreună cu G. A., B. M. , l-am spălat pe față, ținându-l pe acesta în șezut menționez că nu era conștient și nu reacționa, parcă dormea."; (f.35-36).
Martorul B. M. C., care nu a participat și nu a asistat la agresiunile din noaptea de 28/(...), a relatat următoarele : „Am surprins incidentul doar din momentul când B. M. era căzut deja pe primele trepte de la ieșire. Din acel moment nu am observat nici o persoană care să-l agreseze pe cei doi.(…) Precizez că atât timp cât am stat lângă M. împreună cu F. F. lângă noi au venit de mai multe ori cei doi frați A. , precum și T. B.. Mai mult A. S., în timp ce B. M. era urcat în Ambulanță și poliția se interesa de cei implicați în eveniment, îmi sugera să spun polițiștilor că un băiat din Chieșd pe nume M. D. l-ar fi lovit cu sticla în cap pe B. M.(…) Tot la momentul urcării lui B. M. în ambulanță am auzit niște discuții între băieți , cum că l-ar fi lovit T. V. cu o sticlă în cap pe M. fără să pot preciza cine sunt aceste persoane întrucât eram îngrijorat de starea lui M. și era și întuneric."; (f.37-39).
G. V. D. a declarat că a fost implicat în incidentul din fața discotecii, O.
C. prinzându-l de haină și lovindu-l cu pumnul în piept, martorul s-a retras câțiva pași înapoi, moment în care s-a lovit de autoturismul lui T. V., care, la rândul său , l-a prins de haine și a vrut să îl lovească. G. V. D. a reușit să se smucească și să fugă de la locul faptei. Ulterior , de la numiții C. A. și P. a aflat că vărul său B. M. a fost bătut, atât pe terasă, cât și în discotecă. G. V. D. a mai relatat următoarele :"; cert este faptul că la momentul când eu am fugit , lângă vărul meu se aflau trei persoane , și anume O. C., M. D. și acel băiat mai mic de înălțime";.(f.41).
A. S. Ovidiu și A. C. V. , oameni de ordine în discotecă, au declarat că nu au văzut cel întâmplate după ce B. M. G. a intrat în discotecă, deoarece ei , în acele momente , încercau să îl împiedice pe M. D. să intre, fiind posibil ca tot atunci să fi intrat și T. V. cu O. C. La scurt timp, cei doi au intrat și ei în discotecă, văzându-l pe B. M. căruia îi curgea sânge din zona frunții peste față (f.42- 45).
T. Bogdean L., administratorul SC T. Party SRL, a declarat că nu a observat de cine și când a fost agresat B. M. G. (f.46-48).
Martorul P. D. A. a arătat că a asistat doar la momentul în care B. M., care avea sânge pe față, era scos din discotecă , fiind ținut de un braț de A. S., moment în care Olar C. l-a lovit cu pumnul în spate pe B. M. A. martor a relatat și următoarele : „ în data de (...) respectiv duminică, am fost sunat de către M. D. care mi-a spus că el l-a lovit pe S. (n.n. B. M. G.) cu pumnul iar acesta a căzut spunând că S. a fost lovit și de către O. C. și crede că T. V. l-a lovit."; (f.50-51).
Potrivit concluziilor preliminare rezultate în urma efectuării necropsiei numitului B. M. G., moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio - cerebral cu hemoragie, contuzie și dilacerare cerebrală, operat . Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur contondent și pot data din 28/(...). Moartea reală datează din (...),iar moartea cerebrală - din data de (...) (f.67).
Date fiind cele mai sus expuse, se reține că din probatoriul administrat până în prezent rezultă suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Prezumția rezonabilă de comitere a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului conform art. 68 indice 1 Cod procedură penală se desprinde din probele dosarului, iar stabilirea certă a situației de fapt, încadrării juridice a faptelor și vinovăției inculpatului sunt aspecte ce țin de etapa cercetării penale și apoi a celei judecătorești.
Împrejurarea că inculpatul nu-și asumă recunoașterea infracțiunilor pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin admiterea propunerii parchetului vizând luarea măsurii arestării preventive, nu s-ar înlătura această prezumție, ci doar s-ar verifica condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale. Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului. Prin luarea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpatului T. V. G. i se impută săvârșirea unor infracțiuni, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal.
În legislația română, motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, se observă că măsura restrictivă de libertate poate fi luată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se constată că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat este închisoare de la 10 ani la 25 de ani și interzicerea unor drepturi,iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice este de la 1 an la 5 ani, ambele fiind deci mai mari de 4 ani. Totodată, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,din atingerea adusă dreptului la viață al unei persoane, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor.
De asemeni, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, dar și cele prevăzute de art. 5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune, care în jurisprudența CEDO (cazul Fox, Campbell și Hartley versus U.K.) au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea, iar această analiză trebuie făcută în raport cu toate circumstanțele cauzei. În cauza Mckay contra Regatului Unit din 3 octombrie
2006, CEDO a arătat că, în prima fază a detenției provizorii, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul este autorul faptelor reprezintă un motiv suficient pentru o plasare în detenție.
Probele care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, a învederat
Curtea Europeană în cauza O";Hara contra Regatului Unit din 16 noiembrie
2001.
În cauză, probele care susțin suspiciunea rezonabilă a faptului că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa sunt : declarațiile numiților M. D. C., B. A. D., G. R. B., F. F. D., B. M. C., G. V. D., P. D.
A.,precum și concluziile preliminare rezultate în urma efectuării necropsiei numitului B. M. G.
Pentru toate considerentele legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, de circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere împrejurarea că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt caracterizate de un grad deosebit de ridicat de pericol social,precum și recrudescența faptelor de acest gen, instanța reține că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol.
Instanța apreciază, nu în ultimul rând, că, în baza art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, este oportună la acest moment procesual măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute ca atare de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. V. G. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă.
În motivarea recursului s-a arătat că nu există probe sau indicii din care să rezulte că inculpatul a aplicat lovitura cu corpul contondent, ca că acesta era om de ordine în local și nu avea nici un motiv să o lovească pe victimă.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatulu ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la
250 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. G. împotriva încheierii penale nr. 18/C din 2 mai 2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER, L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./3 x./(...). Jud.fond: Ț. D.B..
| ← Decizia penală nr. 1684/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
