Încheierea penală nr. 912/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 912/R/2012/R
Ședința publică din 13 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R. , Judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: C. I.
GREFIER : M. V.-G.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii penale nr. 79/F din 7 iunie 2012 a T.ui B. N., prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul C. C. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R. C. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul C. C., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C., av. R. C. solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii penale nr.79/2012 a T.ui B.-N. prin care instanța a apreciat că cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat este netemeinică, întrucât apreciază că cererea formulată de inculpat îndeplinește condițiile prev. de art. 1602 Cod pr.pen.
Inculpatul a arătat că va respecta toate obligațiile care se vor stabili în sarcina sa.
În opinia sa, cererea este justificată prin prisma prevederilor art. 1602 Cod pr.pen., având în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat și arestat preventiv nu sunt infracțiuni de pericol care să ducă la situația în care instanța să nu poată admite o astfel de cerere.
Consideră că pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat nu este ridicat și la dosar nu există indici din care să rezulte că inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate ar comite noi infracțiuni.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza să se admită cererea de liberare a inculpatului sub control judiciar. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că încheierea recurată este legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art. 1602 Cod pr.pen. liberarea provizorie este supusă unor condiții, respectiv ca pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului să nu depășească 18 ani, să nu existe date în dosarul cauzei din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni și nu existe date că inculpatul lăsat în libertate ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Chiar dacă din punct de vedere formal aceste condiții sunt îndeplinite și în prinicpiu cererea este admisibilă, solicită să se aibă în vedere că potrivit dispozițiilor legale liberarea sub contol judiciar poate fi acordată și că nu este un drept absolut al inculpatului, fiind o posibilitatea lăsată la aprecierea instanței de a aprecia asupra oportunității unei astfel de cereri.
Apreciază că nu este oportună admiterea cererii formulate de inculpat în acest moment prin prisma naturii infracțiunilor reținute în sarcina sa, complexității activităților pe care le-a desfășurat împreună cu ceilalți inculpați și a stadiului în care se află cercetările în cauză.
Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii formulate de inculpat.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 8 ani, nu cunoaște nicio parte civilă și niciun martor astfel că nu există posibilitatea influențării acestora. Solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând, reține că,
Prin încheierea penală nr.79/F din 7 iunie 2012, T. B.-N. în temeiul disp. art. 160/8a alin.6 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. C., fiul lui Ion
și M., născut la data de (...) în municipiul I., jud. I., domiciliat în orașul C., str. Avram Iancu nr.6, bl. H1, sc. B, ap. 38, jud. Constanța, CNP -1., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N. și arestat în dosarul nr. 1D/P/2012 al DIICOT - B. T. B.- N..
S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpat, avocat C. T., onorariu în cuantum de 100 lei, ce se va suporta din fondurile M.ui Justiției.
A fost obligat inculpatul C. C., la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în cuantum de 110 lei, cheltuieli ce includ și onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, petentul C. C., fiul lui Ion și M., născut la data de (...) în I., județul I., domiciliat în oraș C., str. Avram Iancu, nr. 6, bloc H(, sc. B, ap. 38, jud. Constanța, CNP-1., posesor al CI seria PC nr. 7., eliberată de S. M. la data de (...), a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
Cererea nu a fost motivată în scris. Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, petentul a motivat necesitatea admiterii cererii sale prin aceea că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, astfel că punerea sa în libertate nu ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Examinând actele și lucrările dosarului nr. 1/D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., instanța a constatat că cererea este neîntemeiată pentru motivele arătate în continuare :
Prin încheierea penală nr. 25/CC/27 martie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de D. - B. T. B.-N. în dosarul nr. 1/D/P/2012 și s-a dispus arestarea inculpatului C. C. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 C., înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 2
C.p, cu aplic art. 41, al. 2 C. și șantaj prev.de art.194 al.1 C., toate cu aplic.art.37 lit.b C.p, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a fost respins ca nefondat prin încheierea penală nr. 538/R/(...) a Curții de A. C.
Ulterior, măsura preventivă privativă de libertate luată față de inculpat a fost prelungită, ultima dată la 21 mai 2012 prin încheierea penală nr.
33/CC/2012 pronunțată în dosarul penal nr. (...) a T. B.-N., menținută, de asemenea, în calea de atac ( încheierea penală nr. 803/R/(...) a Curții de A. C. ).
Examinând cererea petentului inculpat, instanța a constatat că formal sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu. Însă, pentru admiterea pe fond a cererii, pe lângă condițiile prevăzute de lege la care s-a făcut referire mai sus, trebuie analizată și temeinicia ei.
Sub acest aspect, ținând seama de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive( așa cum s-a statuat recent, cu ocazia soluționării ultimei propuneri de prelungire a arestării preventive, prin încheierea penală nr. 803/R/(...) a Curții de A. C.), instanța a apreciat că nu se justifică punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului petent.
Raportat la probele existente la dosar instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În primul rând se reține că infracțiunile de care este acuzat inculpatul, menționate anterior, prin natura lor conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, pe de altă parte, inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății, pe care le recunoaște, în timpul executării unei alte pedepse privative de libertate, activitatea sa, alături de activitatea celorlalți inculpați arestați și a inculpaților aflați în stare de libertate, având un rol hotărâtor, esențial, în producerea rezultatelor cauzatoare de prejudicii față de părțile vătămate.
Aplicarea dispozițiilor legale referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar se justifică în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luând în considerare și încrederea pe care inculpatul o poate oferi că, lăsat în libertate, nu va mai săvârși alte infracțiuni și că își va îndeplini obligațiile care i se impun.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, alături de alți 21 de inculpați, de impactul negativ produs asupra întregii colectivități, de ampla activitate infracțională analizată în dosar, s-a apreciat că în această fază a procesului penal se impune cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatului.
Nu poate fi omis nici faptul că cererea inculpatului a fost formulată la un interval de timp destul de scurt raportat la data când s-a dispus arestarea (27 martie 2012) și s-a soluționat la puțin timp după ce Curtea de A. C. a menținut starea de arest a inculpatului, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva încheierii de prelungire a măsurii preventive (la 23 mai 2012), hotărâre în cuprinsul căreia instanța de recurs a relevat pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate.
Ulterior hotărârii pronunțate de instanța de recurs nu au intervenit elemente noi în baza cărora să se poată aprecia că cercetările în prezenta cauză pot continua în bune condiții, cu inculpatul în stare de libertate
Cum temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat nu s-au modificat, subzistând elementele de periculozitate socială a inculpatului, care rezultă din activitatea infracțională desfășurată, implicarea unui număr mare de persoane în realizarea ei, păgubirea în concret a mai multor persoane și caracterul organizat al întregii activități infracționale, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul disp. art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod procedură penală, respingând-o ca atare.
În temeiul disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, cheltuieli ce includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu, care a fost suportat din fondurile M.ui Justiției, în conformitate cu disp. art. 189 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. C. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune aceasta raportat la persoana inculpatului și fapta pentru care este cercetat, neexistând riscul ca acesta să comită noi infracțiuni.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că deși sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar privindu-l pe inculpatul C. C. arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.8 din Legea 39/2003 rap.la art.23 alin.1 C.pen., înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 2 C.pen.cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.precum și șantaj prev.de art.194 alin.1 C.pen.toate cu aplic.art.37 lit.b C.pen., cererea formulată nu este întemeiată și nu poate fi admisă.
Astfel, deși nu există dovezi că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să comită alte infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor pentru care acesta este cercetat, împrejurarea că inculpatul este recidivist și că la 23 mai 2012 s-a stabilit de către instanțe că arestarea sa preventivă se justifică în continuare, se apreciază că dacă inculpatul ar fi pus în libertate sub control judiciar, scopul măsurii preventive nu ar fi realizat și nu se oferă suficiente garanții pentru buna derulare a procesului penal, cel puțin în acest moment în care urmărirea penală nu este finalizată.
În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen..
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. (fiul lui Ion și M., născut la data de (...)) împotriva încheierii penale nr. 79/F din 7 iunie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
M. R. A. D. L. C. I. M. V. G.
red.C.I./A.C.
3 ex. - (...)
jud.fond.B. D.
| ← Decizia penală nr. 161/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 609/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
