Sentința penală nr. 51/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

SENTINȚA PENALĂ NR. 51/2012

Ședința publică din 26 aprilie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - plângerea formulată de petenta C. V. împotriva rezoluției procurorului din 27 decembrie 2011 dată în dosar nr.371/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. A., T. V. și N. T. M., soluție menținută prin rezoluția procurorului general din 19 ianuarie

2012 dată în dosar nr.41/II/2/2012 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

C U R T E A

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, Curtea constată că petiționara C. V. a solicitat P.ui de pe lângă Curtea de A. C. trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a notarului P. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C., rap.la art.2481 C., înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5

C., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C. și uz de fals, prev.de art.291

C., cu aplicarea art.33 lit.a C.;

T. V., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C., raportat la art.246 C., rap.la art.2481 C., înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5

C., instigare la fals intelectual prev.de art.25 C. rap.la art.289 alin.1 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C., uz de fals prev.de art.291 C. și abuz de încredere prev.de art.213 alin.1 C., cu aplicarea art.33 lit.a C. și

N. T. M., pentru săvârșirea complicității la înșelăciune prev.de art.26 C., rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 C., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C. și complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art.26 C., raportat la art.291 C. aplicarea art.33 lit.a C.

În esență, infracțiunile ar consta în aceea că, în vara anului 2009, când l-a abordat pe făptuitorul T. V. în B. "S. la F." de pe str. E. din C. N., fiind trimisă la acesta de către episcopul C. D. din B., petenta susține că i-a arătat și i-a dat să citească toate actele medicale pe care le avea asupra sa, inclusiv cele psihiatrice, printre care se regăsesc completarea la raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.

A6/13778/2006/(...), întocmit de I. B., avizul nr. E2/13778/2006 din (...), dresat de I. B., raportul de nouă expertiză medico- legală psihiatrică, formulat de aceeași instituție sub nr. A6/13778/2006 din (...), raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/18036/1995 din (...), elaborat tot de I. B., precum și alte acte și adeverințe medicale, astfel că preotul a luat hotărârea de a profita material de pe urma suferințelor medicale ale părții vătămate.

Din actele prezentate rezultă că numita C. V. are discernământul abolit, fiind lipsită de capacitatea de exercițiu, astfel că T. V. M. ar fi cunoscut din prima zi această împrejurare. Este de precizat însă că făptuitorul T. V. M. neagă categoric că persoana vătămată i-ar fi dat să citească actele medicale menționate mai sus.

C. V. a precizat că a locuit până în vara anului 2009 în B., având în proprietate un apartament. La un moment dat, partea vătămată s-a decis să vândă acel apartament și să se mute în C. N., urmând a-și achiziționa o nouă locuință în acest oraș.

În acest sens, petenta arată că în luna iulie 2009 s-a deplasat în C. N., pe str. E., la B. menționată anterior, pentru a lua legătura cu un preot și a-I ruga să o ajute în privința demersurilor concrete, de mutare din B. în C. N. și de achiziționare a unui nou apartament. În acest context, persoana vătămată fiind recomandată de către episcopul C. D. din B., l-a abordat pe făptuitorul T. V. M. și l-a rugat să o ajute, fapt cu care acesta s-a declarat de acord.

La data de (...), C. V. și-a vândut apartamentul din B., fiind însoțită la notarul public din B. de către T. V. M. și un coleg de-al acestuia, martorul N. C. E., petenta primind suma de 62.000 de euro ca preț al locuinței înstrăinate.

La data de (...), C. V. a semnat, în fața notarului public P. A. G. din

C. N., un antecontract vizând apartamentul din C. N., str. P. nr. 5, ap. 5, județul C., intitulat "Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare". Antecontractul a fost redactat la biroul notarului public, iar semnăturile părților au fost legalizate prin încheierea nr. 4999/(...) (xerocopia la voI.

1, f. 46, 47). Petenta declară că acest act l-a semnat de bună voie, după ce conținutul promisiunii bilaterale i-ar fi fost citit de către T. V. M., în prezența notarului public P. A. G. și a numitei J. V., mandatara promitenților vânzători.

În acest antecontract, persoana vătămată avea calitatea de promitentă cumpărătoare a dreptului de uzufruct viager, iar T. V. M. avea calitatea de promitent cumpărător al nudei proprietăți. Prin acest act T. V. M. s-a obligat să cumpere nuda proprietate a apartamentului, pe numele și în favoarea sa, corelativ cu asumarea obligației de a asigura persoanei vătămate C. V. o întreținere completă, pe tot timpul vieții, constând în toate cele necesare traiului, precum și înmormântarea la data decesului. Petenta s-a obligat să cumpere dreptul de uzufruct viager și să primească întreținerea completă de la T. V. M. A fost achitat un avans de 500 de euro din banii persoanei vătămate, iar restul prețului de

50.000 euro urma a fi plătit prin virament bancar, în contul mandatarei vânzătorilor de la B.

Partea vătămată susține că, anterior semnării acestui antecontract, a discutat de mai multe ori cu T. V. M. și s-a înteles cu acesta ca el să o ajute în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui apartament din C. N.. Petenta arată că înțelegerea încheiată cu făptuitorul consta în împrejurarea că dreptul de proprietate al noului apartament să fie trecut exclusiv pe numele acesteia, deoarece locuința urma a fi achiziționată din banii ei, urmând ca doar după întăbularea în cartea funciară, să fie încheiat un alt act juridic cu T. V. M., prin care petenta să consimtă ca apartamentul să intre în proprietatea acestuia, numai la data decesului părții vătămate, iar în schimb, preotul să-i asigure o întreținere completă pe timpul vieții.

Așadar, persoana vătămată sustine că antecontractul nr. 4999/(...) nu reflectă vointa sa reală și nici continutul întelegerilor avute anterior cu T. V. M. Petenta arată că este adevărat că acest act i-a fost citit înainte de a-l semna, însă pretinde că nu a cunoscut la acea dată semnificația juridică a termenilor "nudă proprietate" și uzufruct viager", mai mult, precizează că înainte de a semna antecontractul, atât notarul public P. A. G., cât și T. V. M. ar fi indus-o în eroare și ar fi păcălit-o, asigurându-o în mod repetat că ea devine proprietarul apartamentului.

Mai mult, persoana vătămată susține că i-ar fi spus și notarului public P. A. G., de mai multe ori, înainte de a semna, că este bolnavă, că are probleme cardiace și psihiatrice (fără a-i arăta însă actele medicale pe care le deținea) și că insistă ca dreptul de proprietate să fie trecut pe numele său. La data de (...), părțile s-au prezentat din nou la notarul public P. A. G. și au semnat contractul de vânzare-cumpărare nr.

1045/(...) (f. 53,54- voI. 1).

În fața notarului public a fost prezentată adeverința medicală nr.

2659/(...), eliberată de medicul N. T. M. (xerocopia la f. 52, voI. 1), din conținutul căreia rezulta că persoana vătămată nu prezintă tulburări psihotice la data examinării, este conștientă și aptă de a încheia acte notariale. C. V. arată că această adeverință ar fi complet falsă, susținând că ea nu a fost deloc prezentă în cabinetul medicului psihiatru la data presupusei examinări - (...) - totodată arătând că nici nu îl cunoștea la acea dată pe medicul N. T. M. T., C. V. a declarat că notarul public a întrebat-o dacă dorește ca la documentație să rămână originalul sau copia adeverinței medicale, iar petenta a fost de părere ca originalul să rămână la T. V. M., iar copia la dosarul notarial. C. V. arată că actul de vânzare-cumpărare nr. 1045/(...) nu reflectă voința sa, deoarece ea ar fi dorit să devină proprietar integral al apartamentului, nu doar cumpărătoare a dreptului de uzufruct viager. Practic, petenta pretinde că T. V. M. ar fi dobândit fraudulos, pe banii săi, dar fără acordul și știința sa, nuda proprietate asupra locuinței, deși partea vătămată a achitat integral prețul de 51.000 euro, ea dobândind doar dreptul de a locui în apartament, pe durata vieții. Totodată, la pct. III din contract, se arată că T. V. M. se obligă să-i acorde întreținerea completă, doar în caz de nevoie, nu constant, aceasta fiind o altă diferență față de înțelegerile dintre părți, conform precizărilor persoanei vătămate. S. de 50.000 euro a fost depusă în cont la B., la (...), iar T. V. M. a completat în nume personal formularul de depunere, deși banii îi primise de la persoana vătămată, care l-a și însoțit la bancă. C. V. arată că în ziua de (...), după redactarea contractului nr. 1045, T. V. M. i l-ar fi citit cu voce tare, fără a lectura însă integral actul, fără precizarea clauzei care viza acordarea întreținerii doar în caz de nevoie. În final, petenta a cerut tragerea la răspundere a numitului T. V. M. și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal, constând în aceea că, după începerea lucrărilor de renovare la apartamentul din C. N., str. P. nr. 5, ap. 5, fără să mai rețină exact luna și data, T. V. M. i-ar fi luat mai multe bunuri, inițial cu acordul său, transportându-le în mai multe ocazii la casa acestuia din V., afirmând că le va păstra până la finalizarea renovărilor.

Din aceste bunuri, o bibliotecă și o mașină de spălat vase ar fi fost date de T. V. M. unui alt preot, fără acordul petentei, în schimbul unor lemne de foc. A. obiecte îi fuseseră lăsate cadou petentei, de către martora J. V., fiind incluse în prețul locuinței, dar făptuitorul ar fi dispus de ele, pe nedrept.

Petenta susține că alte bunuri care-i aparțineau ar fi fost duse de T. V. M. la V. și acesta ar fi refuzat să i le restituie, în pofida solicitărilor repetate ale ei, respectiv: un pat, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. Valoarea acestor bunuri a fost apreciată de persoana vătămată la 5.000 de euro, cu care s-a constituit parte civilă față T. V. M. Prin rezoluția din 27 decembrie 2011 dată în dosar nr. 371/P/2011 procurorul din cadrul P.ui de pe lângă Curtea de A. C. a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C., rap.la art.2481 C., înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5

C., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C. și uz de fals, prev.de art.291

C., cu aplicarea art.33 lit.a C.; T. V., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C., raportat la art.246 C., rap.la art.2481 C., înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C., instigare la fals intelectual prev.de art.25 C. rap.la art.289 alin.1 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C., uz de fals prev.de art.291 C. și abuz de încredere prev.de art.213 alin.1 C., cu aplicarea art.33 lit.a C. și N. T. M., pentru săvârșirea complicității la înșelăciune prev.de art.26 C., rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 C., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C. și complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art.26 C., raportat la art.291 C. aplicarea art.33 lit.a C., apreciind că lipsa discernământului petentei C. V. la data semnării actelor din luna august 2009 nu poate fi rezolvată decât pe calea unei acțiuni civile, neexistând dovezi care să ateste că s-ar fi produs înșelarea acesteia, de către făptuitori.

Astfel, s-a recomandat ca partea vătămată să formuleze o acțiune civilă prin care să solicite anularea actelor juridice viciate, activitatea făptuitorilor neavând relevanță penală.

Împotriva rezoluției procurorului din 27 decembrie 2011, petenta a formulat plângere la procurorul general al P.ui de pe lângă Curtea de A.

C., iar prin rezoluția din 19 ianuarie 2012 dată în dosar nr.

41/II/2/2012 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu reiese că notarul Pop A. G. ar fi comis infracțiunile de care este acuzată, întrucât așa cum rezultă din depozițiile martorei J. V., aceasta a explicat părții vătămate condițiile contractuale. Mai mult, prin declarația sa făptuitorul T. V. I. învederează că notarul public a explicat petentei condițiile contractuale. Prin declarația de la f.33, 112 și 116 u.p.notarul public P. A. G. afirmă că și-a îndeplinit în mod judicios și corect atribuțiile de serviciu, neprejudiciind- o cu nimic pe partea vătămată.

Procurorul general afirmă că rezoluția procurorului de caz este legală și temeinică și în ceea ce-l privește pe medicul psihiatru T. N., deoarece acesta a examinat-o efectiv pe pacienta C. V. la (...), eliberând în acest sens adeverința medicală ce atesta abilitatea petentei de a încheia acte notariale atașată dosarului la f.52. Referitor la preotul T. V.

M., procurorul general constată că acesta nu a efectuat niciun fel de manoperă frauduloasă pentru inducerea în eroare a părții vătămate, între el și petenta C. V. fiind întocmit un contract de întreținere. O. de urmărire penală, apreciază în final, că dacă partea vătămată consideră că a fost în eroare cu privire la obiectul contractului încheiat cu preotul T. V. M., poate formula o acțiune civilă pentru rezoluțiunea contractului de întreținere.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe 2.

C., petenta C. V. a formulat plângere.

Aceasta a solicitat admiterea căii de atac promovate, în baza art.2. alin.8 lit.b C., desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la P. C. de A. C. în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului P. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C., rap.la art.2481 C., înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C. și uz de fals, prev.de art.291 C., cu aplicarea art.33 lit.a C.; a numitului T. V., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C., raportat la art.246 C., rap.la art.2481 C., înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C., instigare la fals intelectual prev.de art.25 C. rap.la art.289 alin.1 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C., uz de fals prev.de art.291

C. și abuz de încredere prev.de art.213 alin.1 C., cu aplicarea art.33 lit.a

C. și a medicului N. T. M., pentru săvârșirea complicității la înșelăciune prev.de art.26 C., rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 C., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C. și complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art.26 C., raportat la art.291 C. aplicarea art.33 lit.a C.

În susținerea trimiterii dosarului aceluiași parchet, pentru continuarea cercetărilor și a începerii urmăririi penale față de făptuitori, petenta învederează că procurorul de caz, în faza actelor premergătoare, nu s-a preocupat suficient de toate aspectele care puteau concura la stabilirea unei corecte situații de fapt, neefectuând toate actele de investigație prealabile și care servesc la verificarea existenței sau inexistenței vreunuia din cazurile prevăzute de art.10 C., care ar împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale.

Astfel, petenta prin mandatarul său a învederat că deși a solicitat procurorului de caz audierea mai multor martori care puteau dovedi existența relațiilor apropiate dintre aceasta și preotul T. V. M. și care să pună în evidență împrejurarea că acesta ar fi avut cunoștință de afecțiunile părții vătămate și care ar fi pus-o în imposibilitate de a încheia acte notariale, a refuzat constant ascultarea nemijlocită a acestora, fără nicio justificare. Mai mult, deși petenta a susținut că nu a fost prezentă în cabinetul doctorului N. T. pentru consult medical, iar pe de altă parte, la acea dată având domiciliul în B., nici nu putea fi consultată de către acesta, fără a se lua legătura cu medicul ei de familie din localitatea indicată în buletin, nu s-a efectuat nicio verificare în acest sens de către procuror.

Pe de altă parte, notarul P. A. G. a propus în apărarea sa audierea martorei R. L., secretar în cadrul cabinetului notarial, care ar fi fost prezentă la data întocmirii contractului, a cărui ascultare a fost omisă.

La dosar a fost depus de către petentă un CD care atestă în cursul anului 2011, înregistrarea unei discuții între aceasta și doctorul N. T., transcrierea conversației nefiind însă atașată dosarului cauzei, pentru a vedea legătura de cauzalitate cu obiectul prezentului proces.

De asemenea, procurorul de caz a omis audierea ca martor a numitului L. V., în prezent mandatar al părții vătămate, care a însoțit-o în permanență, în toate deplasările petentei, legate de întocmirea contractului de întreținere.

Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul M.ui P. plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul de procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781 din Codul de procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală.

Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul de procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781 din Codul de procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C., preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.

Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din (...) dată în dosar nr. 371/P/2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., confirmată de procurorul general prin rezoluția din (...) a aceluiași Parchet, cu nr.

41/II/2/2012 este netemeinică.

Așa cum în executarea supravegherii activității de cercetare penală, procurorul constată că nu sunt întrunite condițiile din alin.4 al art.228 C. și restituie actele organului de cercetare penală pentru a fi completate (art.228 alin.5 C.), tot astfel va proceda și curtea, constatând că rezoluția procurorului confirmată prin rezoluția procurorului general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., nu permit luarea unei hotărâri judecătorești, care trebuie să fie motivată în fapt și în drept cu descrierea fiecărei fapte, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, precum și încadrarea juridică corespunzătoare.

Atâta vreme cât procurorul are în mod expres recunoscut, în textul art.228 alin.5 C., dreptul de a cere completarea actelor de cercetare penală organului abilitat prin lege să le efectueze, cu atât mai mult și fără a fi nevoie de un text special, instanța de judecată poate cenzura în același mod actele de urmărire penală sau actele premergătoare efectuate de procuror, care în speța de față nu sunt complete.

A aprecia altfel, ar însemna golirea de conținut a dispozițiilor art.2781 C. și a limita cenzura instanței doar asupra unor anumite soluții adoptate de procuror, evitându-se controlul judiciar asupra celor date în baza unor incomplete sau inexistente acte de cercetare și urmărire penală, ceea ce în mod vădit nu putea fi în intenția legiuitorului, plângerea adresată instanței, în temeiul art. 2781 C., având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale în integralitatea ei.

Curtea apreciază că rezoluția procurorului din (...) este netemeinică, având la bază cercetări incomplete și fiind dată cu încălcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevărului

și la rolul activ al organelor de urmărire penală, prevăzute de art.3 și 4

C. L. de la dosar a tuturor actelor de investigație solicitate de partea vătămată este de natură a o prejudicia atât pe petentă, cât și justa soluționare a cauzei.

În spiritul principiului constituțional al liberului acces la justiție

(art.21 din Constituția României) și al dreptului la un proces echitabil, (art.6 din C.A.D.O.L.F.) se apreciază că, la sesizarea persoanei nemulțumite de o soluție de netrimitere în judecată, instanța are dreptul și chiar obligația de a cenzura efectuarea de către parchet a unei cercetări penale formale și deficitare, dispunând completarea corespunzătoare a acesteia, pentru a se putea aprecia, în mod temeinic, asupra necesității începerii urmăririi penale.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerea petentei C. V. este întemeiată, întrucât procurorul care a dispus măsura de neîncepere a urmăririi penale, și-a întemeiat soluția pe o cercetare penală incompletă, insuficientă pentru a o argumenta, lipsind acte de investigație esențiale care să contureze caracterul civil sau penal al activității derulate de făptuitorii acuzați în speță, de către partea vătămată.

Este de reținut că se impunea cu prioritate audierea în calitate de martor a numitului D. C., din B., la recomandarea căruia partea vătămată a intrat în contact cu făptuitorul T. V. M., pentru a se dovedi adevăratele raporturi dintre petentă și acesta din urmă și dacă avea cunoștință sau nu de afecțiunile medicale ale numitei C. V.

De asemenea, era oportună audierea numitei T. M. propusă de către partea vătămată - cumpărătoarea apartamentului petentei din B.,- care a fost citată de către procuror de la o altă adresă decât cea reală, iar când s-a indicat domiciliul exact, s-a refuzat de către organul de urmărire penală, recitarea acesteia, fără nicio justificare. Ascultarea acestei martore era necesară, tot pentru stabilirea adevăratelor raporturi dintre petentă și preotul T. V. M., care a însoțit-o la B. pe partea vătămată, în vederea înstrăinării locuinței acesteia.

Era justificată și se impunea ascultarea martorului L. V., redactor la R. R. C., mandatarul prezent al părții vătămate, care a însoțit-o pe aceasta în C.-N. în toate deplasările efectuate, atât la cabinetul medicului N. T., cât și al notarului P. A. G..

Este surprinzătoare susținerea procurorului, care afirmă că nu se impune audierea numitului L. V., întrucât acesta nu cunoaște aspecte relevante în cauză, câtă vreme o asemenea apreciere se poate realiza, doar după ascultarea nemijlocită a respectivei persoane.

Nu în ultimul rând, câtă vreme partea vătămată afirmă că nu a fost consultată nemijlocit de către medicul psihiatru N. T., care i-a eliberat în fals adeverința medicală ce atestă că este aptă să încheie acte notariale, deși în realitate ea are discernământul abolit, fiind lipsită de capacitate de exercițiu, conform probelor depuse la dosar, încă din anul

1997, (f.107 u.p.vol.III), se impunea obligatoriu întocmirea unei adrese către Centrul de S. M. cu sediul în C.-N., str.Eremia Grigorescu nr.60 care să comunice o copie de pe toate actele care se găsesc în arhiva acestuia, corespunzător numărului de înregistrare 2659 din (...) precizat pe adeverința medicală eliberată de făptuitorul N. T., respectiv din registrul de consultații aferent acelei perioade din anul 2009.

De dovedirea caracterului real sau fals al adeverinței medicale, depinde și stabilirea legăturii psihice și a coeziunii, respectiv a intenției frauduloase a făptuitorilor din prezenta cauză, față de petenta C. V.

Ceea ce surprinde în speță, este împrejurarea că adeverința medicală i-a fost eliberată petentei la 26 august 2009, câtă vreme aceasta avea domiciliul în B., iar doctorul N. T. care își desfășura activitatea în C. în cadrul Centrului de S. M., avea obligația legală ca înainte de semnarea actului, să verifice la medicul de familie al părții vătămate, bolile cu care figurează în fișa medicală, ocazie cu care s-ar fi observat că încă din anul 1997 suferă de tulburări psihice grave, care o împiedicau să încheie acte de dispoziție.

În cursul anului 2011, după ce s-a mutat în C.-N., petenta C. V. s- a prezentat din nou pentru consult la medicul N. T. care la data de (...) i- a eliberat o adeverință medicală din care rezultă că prezintă „tulburare depresivă";. Cu această ocazie, susține petenta, că între ea și medicul psihiatru s-au purtat o serie de discuții, vizând circumstanțele eliberării adeverinței medicale din (...), înregistrate clandestin de aceasta, pe un CD, predat procurorului de caz.

Pentru a se putea aprecia asupra relevanței conținutului înregistrării, asupra caracterului legal sau ilegal al acesteia, era obligatoriu ca procurorul să transcrie conținutul CD-ului.

Nu în ultimul rând, notarul P. A. G. pentru a dovedi că a citit și a explicat petentei conținutul contractului încheiat între aceasta și T. V., a solicitat ascultarea martorei R. L., secretara biroului notarial, probă de asemenea, respinsă de către procuror.

În opinia C., față de acuzele de încălcare a atribuțiilor de serviciu ale notarei, aduse de partea vătămată, ascultarea acestei martore, persoană neutră speței, era indispensabilă soluționării cauzei, întrucât așa cum rezultă din adresa depusă la f.81 vol.III u.p., petenta suferă de surditate bilaterală, recomandându-se protezare auditivă, fiind util de demonstrat modul în care i-au fost aduse la cunoștință clauzele contractuale, numitei C. V.

Cu ocazia întocmirii rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din

(...), procurorul de caz nu a observat că abuzul in serviciu potrivit art.

246 și 248/1 C.p. are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau de un alt funcționar se incadrează în dispozițiile art. 246 sau 248/1 C.p., numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă in Codul penal.

Intr-o decizie de speță incă din anul 1996 instanța supremă a decis in sensul că „reținându-se săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, caracterizat, potrivit art. 289 Cp., prin calitatea de funcționar a subiectului activ și prin comiterea faptei in exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se poate reține și infracțiunea de abuz in serviciu prevăzută in art. 248 din același cod"; .

Corespunde realității că în prezenta cauză, procurorul de caz a efectuat acte premergătoare constând în audierea petentei și a celor trei făptuitori precum și a martorilor N. C. E., K. P., J. V. a atașat dosarului mai multe scripte care atestă starea sanitară a părții vătămate, însă în opinia instanței acestea sunt insuficiente pentru a se putea decide dacă este sau nu cazul începerii urmăririi penale.

Pentru că la dosar nu există suficiente probe pentru lămurirea cauzei, Curtea apreciază că pentru demonstrarea existenței sau absenței laturii subiective a activității infracționale a celor trei făptuitori, care trebuie să fie anterioară încheierii contractului dintre petentă și T. V. M., este necesar ca procurorul de caz să efectueze în continuare cercetări, plângerea petentei aparând ca fondată în baza art.2781 alin.8 lit.b C., sens în care va fi admisă, va desființa rezoluția procurorului din 27 decembrie 2011 dată în dosar nr.371/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., în întregime, și va trimite cauza procurorului competent de la același parchet în vederea continuării cercetărilor și a eventualei începeri a urmăririi penale față de cei investigați.

Se vor efectua acte premergătoare constând în: audierea martorului D. C. din B. pentru dovedirea naturii juridice a raporturilor dintre petentă și făptuitorul T. V. M. și dacă acesta cunoștea sau nu afecțiunile medicale ale părții vătămate; ascultarea martorei T. M. cu domiciliul în B., Str.Baba Novac, nr.16, bl.23, sc.4, et.II, ap.142, sector 3 pentru demonstrarea raporturilor dintre petentă și făptuitorul T. V. M.; ascultarea martorului L. V., ziarist la R. R. C., (în prezent mandatarul părții vătămate), care a însoțit-o în permanență pe partea vătămată în deplasările la medicul psihiatru N. T., atât în anul 2009, cât și 2011, precum și la cabinetul notarial cu ocazia întocmirii contractului dintre aceasta și T. V. M.; ascultarea martorei R. L. - secretară la B. notarial al notarului P. A. G. pentru demonstrarea încunoștiințării petentei asupra conținutului contractului încheiat cu T. V. M.; întocmirea unei corespondențe cu Centrul de S. M. cu sediul în C.-N., str.Eremia Grigorescu nr.60 care să comunice o copie de pe toate actele care se găsesc în arhiva acestuia, corespunzător numărului de înregistrare 2659 din (...) precizat pe adeverința medicală eliberată de făptuitorul N. T., respectiv copii din registrul de consultații aferent acelei perioade din anul

2009 care să ateste că numita C. V. la data de (...) a fost supusă unui consult nemijlocit psihiatric; întocmirea unui proces verbal de transcriere a conținutului CD-ului depus la dosar f.107 u.p.în vol.I, de către petenta C. V. la data de (...) pentru a se dovedi legătura de cauzalitate dintre discuțiile purtate de partea vătămată cu doctorul N. T. raportat la obiectul prezentei cauze.

Abia după efectuarea acestor acte premergătoare se va putea trage o concluzie justă asupra caracterului civil sau penal al activității derulate de făptuitorii P. A. G., N. T. și T. V. M. raportat la petenta C. V.

În baza art.192 alin.3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII H O T A R A S T E

În baza art.2781 alin.8 lit.b C.admite plângerea formulată de petenta C. V. domiciliată în C.-N., str.P. nr.5, sc.1, ap.5 jud.C., împotriva rezoluției procurorului din 27 decembrie 2011 dată în dosar nr.371/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., pe care o desființează în întregime și trimite cauza procurorului competent de la același parchet în vederea continuării cercetărilor și a eventualei începeri a urmăririi penale față de făptuitorii:

P. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C., rap.la art.2481 C., înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C. și uz de fals, prev.de art.291 C., cu aplicarea art.33 lit.a

C.;

În baza art.192 alin.3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2012.

PREȘEDINTE GREFIER

D. P. D. S. red.PD/CA

3 ex. - (...)

← Decizia penală nr. 1120/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1720/2012, Curtea de Apel Cluj →

Sentința penală nr. 51/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Sentința penală nr. 51/2012, Curtea de Apel Cluj