Sentința penală nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECEZIA PENALĂ NR. 1339/R/2012
Ședința publică din 03 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : A. D. L.
:V. C.
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. G. Z. împotriva sentinței penale nr. 310/D/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ului C., având ca obiect contestație la executare ( art. 461 Cod penal).
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă M. G. Z., în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat A. C.
V., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar (f. 10).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul M. G. Z. menține recursul declarat împotriva sentinței penale nr.
310/D/2012 a T.ului C. pe considerentul că anterior efectuării contopirii era programat pentru a intra în Comisia de liberări condiționate la data de 27 noiembrie 2013, iar ulterior efectuării contopirii, se va prezenta Comisie în anul
2014, apreciind astfel că i s-a acordat un an de zile în plus, cu mențiunea că nu i s-a dedus pedeapsa din anul 2003, iar Curtea de A. B. i-a dedus pedeapsa de la data de (...), precum și din anul 2006 până la zi.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului depune la dosar înscrisuri, reprezentând note de ședință, dispozitivul sentinței penale nr. 223/2012, copia sentinței penale recurate, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.
241 din (...) și nr. 357/(...), solicitând admiterea recursului și deducerea perioadei cuprinse între (...) - (...).
Reprezentanta M.ui P. solicită, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii sentinței penale nr. 310/2012 a T.ului C. și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Consideră că, în mod corect, Curtea de A. B. a recunoscut sentința pronunțată ce vizează pedeapsa de 15 ani închisoare, a dedus perioada executată, cuprinsă între (...) - (...) și având în vedere că inculpatul a evadat, iar infracțiunea nouă pentru care a primit o pedeapsă de 6 luni închisoare a fost comisă și în stare de recidivă, perioada pe care o solicită să fie dedusă, din nou, după efectuarea operațiunilor de contopire nu se poate deduce așa cum se solicită. În acest sens, apreciază inadmisibil ca perioada executată anterior să se deducă din pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare în stare de recidivă.
Mai arată că operațiunea efectuată de către prima instanță de judecată în prima cerere de contopire a fost corectă, iar noua cerere de contopire formulată este vădit neîntemeiată, apreciind că nu se impune nicidecum deducerea primei perioade indicate întrucât contopirea și cumulul aritmetic pentru infracțiunea de evadare au fost efectuate potrivit legii.
Inculpatul M. G. Z., având ultimul cuvânt, arată că personal a solicitat contopirea pentru cele 6 luni de închisoare, dar s-a efectuat contopire la perioada executată, respectiv din 1999 până în 2003.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 310 din 9 august 2012 pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 461 al. 1 lit. d Cod Procedură Penală, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către condamnatul M. G. Z..
În baza art.189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, care s-a avansat din Fondul
M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, în favoarea Baroului C. - av. Demeter
Ida.
În temeiul art.192 al. 2 Cod Procedură Penală condamnatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei, din care
100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Gherla la data de
(...), sub număr unic de dosar (...), contestatorul M. G. Z. a contestat mandatul de executare a pedepsei închisorii de 15 ani și 6 luni închisoare, arătând că nu este mulțumit de pedeapsa aplicată.
Prin sentința penală nr. 915/(...)a Judecătoriei G. a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea T.ului C., apreciindu-se că este vorba despre o interpretare a sentinței pe care o execută în prezent contestatorul, și anume sentința penală nr. 223/D/(...) a T.ului C., așa încât potrivit art. 460 al.
1 rap. la art. 461 al. 1 lit. c și al 2 Cod Procedură Penală competența de soluționare a unei contestații la executare atunci când se impune lămurirea hotărârii ce se execută revine chiar instanței care a pronunțat acea hotărâre.
La Tribunalul Cluj cauza a fost înregistrată la data de (...), sub același număr unic de dosar.
La termenul de judecată din data de (...), contestatorul M. G. Z., și-a precizat contestația, arătând că este vorba despre o cauză de micșorare a pedepsei, deoarece din pedeapsa rezultată în urma contopirii, instanța investită cu soluționarea cererii de contopire nu a scăzut perioada pe care a executat-o până la evadarea sa, adică de la (...) și până la (...).
Din actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 137/(...) a T.ului Provincial din Rioja - Regatul
Spaniei, definitivă la data de (...), petentului contestator M. G. Z. i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 15 ani și 36 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asasinat și furt de uz de vehicul.
Prin sentința penală nr. 150/(...) a Curții de A. B., definitivă la data de (...), prin nerecurare, a fost recunoscută de către autoritățile judiciare române sentința penală nr. 137/(...) a T.ului Provincial din Rioja - Regatul Spaniei și s-a dispus transferarea condamnatului în România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani și 36 de zile.
Prin sentința penală nr. 139/(...) a Judecătoriei Penale nr. 3 din Granada - Regatul Spaniei, aceluiași contestator i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, deoarece la data de (...) a evadat din executarea pedepsei de 15 ani și 36 zile, în executarea căreia se afla încarcerat din (...).
Prin sentința penală nr. 215/(...) a Curții de A. B. a fost recunoscută sentința penală nr. 139/(...) a Judecătoriei Penale nr. 3 din Granada, Regatul Spaniei și totodată s-a dispus transferarea condamnatului în România în vederea continuării executării pedepsei de 6 luni închisoare.
Prin sentința penală nr. 223/D/(...) a T.ului C. a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de către contestatorul din cauza de față, M. G. Z. și s-a constatat că prin sentința penală nr. 150/(...) a Curții de apel B. definitivă la (...) a fost recunoscută sentința penală nr. 137/(...) a T.ului Provincial din Rioja definitivă la data de (...) prin care condamnatului Muntean G. Z. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani și 36 de zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asasinat și furt de uz de vehicul, prev. de art. 139.1 din Codul penal spaniol și art. 244-1 și 2 din același cod și s-a dispus punerea în executare a acestei pedepse cu transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării acesteia.
Prin această din urmă hotărâre s-a constatat și faptul că prin sentința penală nr. 215/(...) a Curții de A. B. definitivă la data de (...) a fost recunoscută sentința penală nr. 139/(...) a Judecătoriei Penale nr. 3 din Granada, Regatul Spaniei, definitivă la data de (...) prin care contestatorului i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales, pentru săvârșirea infracțiunii de încălcare a condamnării, prev. de art. 468.1 al.1 din Codul penal spaniol și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării acestei pedepse, în felul și durata stabilite de autoritățile judiciare spaniole.
În baza art. 37 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracțiunea care a făcut obiectul sentinței penale nr. 139/(...) a Judecătoriei Penale nr. 3 din Granada, regatul Spaniei, a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 15 ani și 36 de zile de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 137/(...) a T.ului Provincial din Rioja definitivă la data de (...).
În baza art. 269 al. 3 C.pen. s-a dispus executarea pedepsei de 6 luni închisoare, alături de restul de pedeapsă de 3937 de zile rămas de executat din pedeapsa de 15 ani și 36 de zile de închisoare aplicată prin sentința penală nr.
137/(...) a T.ului Provincial din Rioja definitivă la data de (...), condamnatul urmând să execute în final pedeapsa de 4120 de zile de închisoare, cu executare în regim de detenție, cu pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales. Prin aceeași sentință mai sus amintită s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul executat din data de (...) la zi.
În raport de cele invocate de contestator prin contestația la executare ce face obiectul judecății de față, s-a putut constata că temeiurile invocate de acesta nu sunt specifice fazei executării și nu decurg din executarea în sine a pedepsei de 4.120 zile închisoare, atâta timp cât eventuala nescădere a perioade executate în Spania, înainte de evadare, respectiv între (...) și (...), putea fi corectată prin declararea recursului împotriva sentinței penale nr. 223/D/2012 a T.ului C., ceea ce contestatorul nu a făcut.
Chiar dacă s-ar considera că cele invocate de către petent, reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei, ivită pe parcursul executării pedepsei, pentru motivele care au fost expuse mai sus, nu se poate să nu se constate că petentul nu are dreptate nici din această perspectivă. Astfel, pedeapsa de 15 ani și 36 de zile, transformată în zile înseamnă 5514 zile. Din această pedeapsă, contestatorul a executat înainte de evadarea sa, de la (...) și până la (...), adică 4 ani 3 luni și 23 de zile, perioadă care transformată în zile este egală cu 1574 zile. Dacă se scade această perioadă de 1574 zile din pedeapsa de 5514 zile, rezultă că rămâne un rest de executat de 3940 de zile, ori instanța care a pronunțat sentința penală nr.
223/D/(...) a T.ului C. a calculat că petentul are de executat un rest chiar mai mic, și anume de 3937 de zile, în loc de 3940 de zile, aspect ce-i este favorabil contestatorului.
Sintetizând toate cele mai sus reținute, în temeiul art. 461 al. 1 lit. d Cod
Procedură Penală, tribunalul a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către condamnatul M. G. Z., împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 223/D/(...) a T.ului C..
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs contestatorul M. G.
Z..
Recurentul a criticat sentința pe motiv că, în mod greșit nu s-a dedus perioada executată între 22 iulie 1999 și 13 noiembrie 2003, deoarece această perioadă nu i s-a luat în considerare prin contopirea efectuată.
Examinând recursul declarat, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic, prima instanță a reținut că cele invocate pe calea contestației la executare nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei.
Curtea reține că recurentul a solicitat deducerea pedepsei executate în Spania înainte de evadare din această pedeapsă; Curtea de A. B. a recunoscut două sentințe pronunțate în Spania, prin care contestatorului i-a fost aplicată inițial o pedeapsă de 15 ani și 36 zile de închisoare, iar prin cea de-a doua i s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evadare, deoarece în 13 noiembrie 2003 a evadat din executarea primei pedepse.
Astfel cum a reținut prima instanță art. 269 alin.3 Cod penal dispune că, în cazul evadării pedeapsa aplicată se adaogă la pedeapsa ce se execută fără a se depăși maximul general al închisorii.
Rezultă că, de vreme ce contopirea se face prin cumul aritmetic între ce a rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru evadare, nu se deduce perioada executată anterior evadării;dacă s-ar deduce ar însemna să se încalce regimul legal de sancționare al evadării și s-ar putea ajunge la consecința absurdă a liberării condamnatului dacă partea executată este egală sau mai mare decât restul rămas de executat al pedeapsei din care a evadat plus pedeapsa pentru evadare.
Așa fiind, recursul contestatorului este nefondat, în consecință în baza art.
38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M. G. Z., detinut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 310/D din 9 august 2012 a T.ului C.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. A. D. L. V. C.
L. A. S.
GREFIER
Red.C.V./M.N.
2 ex./(...)
Jud. fond: L.A. Cociș
| ← Sentința penală nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1656/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
