Camera preliminară. Trafic de droguri. Nepăstrarea unei contraprobe.
| Comentarii |
|
Nepăstrarea unei contraprobe în cazul infracţiunii de trafic de droguri nu conduce la nulitatea urmăririi penale. Consumatori de droguri. Neînceperea urmăririi penală faţă de aceştia. Audiere ca martori. Neîncălcarea dispoziţiilor art. 6 CEDO (CEDO, Hotărârile din Cauzele Vidal împotriva Belgiei şi Luca împotriva Italiei)
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, încheiere din camera preliminară nr. 348 din 18 iunie 2014
Prin încheierea penală din 14 mai 2014, pronunţată în dosarul nr. .../100/2014 al Tribunalului Maramureş, în baza art. 346 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul întocmit la 24 decembrie 2013 de D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Cluj în dosarul nr. 171/D/P/2009, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în dosarul nr. .../100/2014 al Tribunalului Maramureş.
S-a fixat termen de judecată la data de 10 iunie 2014 pentru când s-a citat inculpatul.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la 24 decembrie 2013 în dosarul nr. 171/D/P/2009 al
D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului
D.M.A. pentru două infracţiuni de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi a art. 33 lit. a Cod penal.
La această instanţă s-a format dosarul nr. .../100/2014, cauza aflându-se în prezent în procedura de cameră preliminară.
Examinând dosarul de urmărire penală şi actul de sesizare a instanţei, judecătorul de cameră preliminară s-a reţinut următoarele:
Raportat la infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (trafic de droguri şi deţinere de droguri fără drept), tribunalul este competent să soluţioneze acest dosar.
Rechizitoriul cuprinde elementele menţionate în art. 328 din noul Cod de procedură penală, a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul şef serviciu al aceluiaşi parchet astfel că instanţa a fost în mod legal sesizată.
Inculpatului i s-au comunicat rechizitoriul şi dreptul de a formula cereri, excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin memoriul de la filele 11-15 acesta a invocat nelegalitatea administrării unor probe şi a solicitat a se constata nulitatea unor acte de urmărire penală şi excluderea probelor obţinute în mod nelegal.
1. Astfel inculpatul a arătat că în etapa actelor premergătoare s-au procurat de la inculpat prin intermediul investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor autorizaţi prin ordonanţa procurorului anumite cantităţi de substanţe (0,8 g la 21.10.2009 şi 0,8 grame la 24.02.2010 prin intermediul colaboratorului autorizat „D.P.” şi a investigatorului sub acoperire „V.D.”) care şi-au depăşit atribuţiile întrucât ordonanţa dată de procuror în acest sens a fost valabilă 60 zile de la emiterea ei (ordonanţa s-a dat la data de 23.07.2009 şi a expirat la data de 20.09.2009).
Prin urmare, substanţele cumpărate de la inculpat la datele menţionate mai sus s-au obţinut nelegal astfel că şi procesele-verbale de procurare droguri din 21.10.2009 şi 24.02.2010 sunt nule şi i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. Nulitatea acestor procese-verbale atrage şi nulitatea actelor efectuate ulterior (rezoluţia dată la 22.10.2009 privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, procesul-verbal de predare, primire, cântărire din 29.10.2009 si a raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 863389/29.10.2009, precum şi rezoluţia din 25.02.2010 privind efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, procesul-verbal de predare, primire, cântărire din 1.03.2010 şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 942085/01.03.2010).
Tribunalul a reţinut faptul că prin ordonanţa dată la 23 iulie 2009 s-a autorizat de către procuror folosirea investigatorului sub acoperire sub numele de cod „V.D.” şi a colaboratorului acestuia „D.P.” şi procurarea de către aceştia a unui kilogram de cannabis şi a unui kilogram de rezină de cannabis de la inculpatul D.M.A. -autorizaţia fiind valabilă pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 23 iulie 2009 (f. 283-285 vol. II dosar de urmărire penală). Prin ordonanţa dată la 18 septembrie 2009 s-a prelungit această autorizaţie cu 30 de zile (20.09.2009 - 19.10.2009), iar prin ordonanţa dată la 19 octombrie 2009 s-a mai prelungit autorizaţia cu 30 de zile (20.10.2009-19.11.2009) - dosar tribunal. Prin ordonanţa data la 1 februarie 2010 s-a prelungit această autorizaţie cu 30 de zile (01.02.2010-02.03.2010) - dosar tribunal.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul nu a exclus ca fiind nelegale probele anterior indicate de inculpat.
2. S-a respins şi apărarea potrivit căreia sunt lovite de nulitate anumite rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică (nr. 863038/30.01.2009 - fila 357 vol. II dosar de urmărire penală, nr. 863260/24.07.2009 - fila 296 din acelaşi volum, nr. 863337/16.09.2009 - fila 319 din acelaşi volum, nr. 863389/29.10.2009 - fila 336 din volumul menţionat, nr. 942085/01.03.2010 - fila 348 din volumul indicat) cu motivarea că substanţele analizate s-au consumat în cadrul analizelor de laborator şi nu s-au păstrat contraprobe, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Tribunalul a constatat că într-adevăr în toate aceste rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice întocmite de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul I.G.P.R. -
D.G.C.C.O. - Brigada Cluj Napoca s-a menţionat acest fapt, însă o atare împrejurare nu echivalează cu excluderea „ab initio” a acestor probe (de altfel, în faza de urmărire penală - la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul a arătat că nu are probe de solicitat în apărare).
3. Inculpatul a mai arătat că prin încheierea penală nr. 22/C/P/28.01.2009 a Tribunalului Cluj s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor numitului
D.D. pe o perioadă de 30 de zile, fiind eliberată în acest sens autorizaţia nr. 21/28.01.2009, apoi prin încheierea nr. 65/C/P/25.02.2009 s-a mai autorizat pe 30 de zile, fiind eliberată autorizaţia nr. 91/28.02.2009 şi tot pe 30 de zile prin încheierea penală nr. /C/P din 30.03.2009, fiind eliberată autorizaţia nr. 152/30.03.2009. Deşi autorizaţiile s-au emis pentru numitul D.D., din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate în baza autorizaţilor mai sus menţionate rezultă că persoana ale cărei convorbiri au fost interceptate este inculpatul D.M.A.. Prin urmare, aceste procese-verbale de redare a convorbirilor sunt nule (pentru perioada 28.01.2009-01.04.2009).
Tribunalul a constatat că autorizaţiile s-au emis pe o perioadă de câte 30 de zile începând cu datele de 30.01.2009, 01.03.2009, 31.03.2009 pentru postul telefonic 0743199541 folosit de numitul D.D. (fratele inculpatului D.M.A.), însă în realitate el a fost folosit de inculpatul D.M.A.. Întrucât autorizaţiile s-au emis pentru acest post telefonic, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice nu vor fi înlăturate.
4; 5. Inculpatul a mai invocat faptul că unele autorizaţii de interceptare a unor convorbiri telefonice s-au emis la anumite date, iar rezoluţiile de delegare date pentru întocmirea proceselor-verbale de redare a convorbirilor în baza lor sunt nelegale, fiind întocmite anterior emiterii autorizaţiilor cu indicarea numerelor de autorizaţii (s-a făcut trimitere la autorizaţiile nr. 269/21.07.2009 care îl priveşte pe inculpatul D.M., nr. 306/13.08.2009, nr. 340/15.09.2009 şi nr. 383/14.10.2009 care îl privesc pe învinuitul P.R.C.). Tribunalul constată că susţinerile inculpatului sunt reale, însă parchetul a îndreptat erorile materialestrecurate din acest punct de vedere în respectivele ordonanţe prin procesul-verbal întocmit la 18.04.2014 în dosarul de urmărire penală (aflat în dosarul tribunalului). Prin urmare, instanţa nu a înlăturat nici aceste probe.
6. Susţinerile inculpatului potrivit cărora declaraţiile martorilor B.C., C.N.R.,
C.C.P., G.D.S., H.T.G., N.G.C.M., P.D.R. si Z.C.A. sunt nelegale cu motivarea că faţă de aceştia s-a dat soluţie de neîncepere a urmăririi penale doar pentru a putea fi audiaţi în calitate de martori au fost înlăturate. Într-adevăr prin rechizitoriul întocmit în acest dosar de D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Cluj la data de 24 decembrie 2013 s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de aceştia pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. 1din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiindu-le aplicate fiecăruia sancţiuni cu caracter administrativ în sumă de câte 150 lei, în baza art. 181 Cod penal, şi s-a dispus citarea acestora în calitatea de martori (cu excepţia numiţilor H.T.G. şi Z.C.A.). De altfel, au fost audiaţi în această calitate în faza de urmărire penală. Caracterul nelegal al unei soluţii de netrimitere în judecată poate fi stabilit doar în cadrul unei plângeri formulate împotriva unei asemenea soluţii astfel că apărarea formulată în acest sens de inculpat a fost respinsă.
Pentru toate aceste considerente judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispune începerea judecăţii în acest dosar, fixând termen de judecată pentru data de 10 iunie 2014.
Împotriva soluţiei judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş, a formulat contestaţie inculpatul D.M.A., criticile aduse acesteia, fiind identice cu cele invocate în faţa primei instanţe, astfel că nu vor mai fi reiterate.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară, examinând motivele scrise ataşate dosarului, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Referitor la excepţia vizând lipsa ordonanţelor de autorizare cu ocazia procurărilor de droguri din data de 21 octombrie 2009 şi 24 februarie 2010 de la inculpatul D.M., prin intermediul colaboratorului autorizat „D.P.” şi investigatorul sub acoperire „V.D.”, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară învederează că aceştia au acţionat în limitele actelor de autorizare. Astfel, ordonanţa iniţială din data de 23.07.2009 a fost prelungită cu câte 30 de zile, prin cele din datele de 18.09.2009, 19.10.2009 şi 1.02.2010, însă după prezentarea materialului de urmărire penală, din eroare, ambele exemplare ale ordonanţelor de prelungire au rămas la dosarul de casă al DIICOT cu numărul .../D/P/2009 S.T.Cluj. În acest sens, au fost ataşate de către procurori câte un exemplar al ordonanţelor menţionate.
Aşa fiind, nu se poate invoca nulitatea actelor de procurare a drogurilor i nici a actelor de urmărire penală îndeplinite ulterior, respectiv a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice.
Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară reţine că lipsa ordonanţelor de prelungire, nu a fost invocată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală către inculpat sau apărătorul acestuia.
Raportat la invocarea nerespectării art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, se reţine că probele de droguri procurate în mod autorizat de la inculpatul Drăgan, au fost supuse constatărilor tehnico-ştiinţifice efectuate de Laboratorul de analiză şi profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca în conformitate cu „Normele metodologice privind primirea, analiza în laborator şi restituirea probelor suspecte de a conţine substanţe aflate sub control naţional”nr. 193307 din 8.06.2001 emise de IGPR-Institutul de Criminalistică.
Prin adresa nr. 2538465 din 16.04.2014 BCCO Cluj -Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor a arătat că, pentru punerea în evidenţă a compuşilor din probele provenite din produse vegetale (fragmente vegetale sau rezină), prin metode specifice de analiză în laborator, este necesară, pe lângă prelevarea unei probe medii reprezentative din diferite zone ale plantei, concentrarea şi repetarea acestor analize. Astfel, rămâne la latitudinea specialistului, ce cantitate din probă va fi luată în analiză, pentru a se edifica asupra substanţei, deoarece compuşii psihoactivi sunt în proporţie relativ scăzută, comparativ cu cantitatea de produs vegetal net. (acesta nefiind substanţe sintetizate chimic de puritate mare, ci biosintetizate). Acest fapt, conduce adesea la consumarea în întregime a cantităţii puse la dispoziţie de către organele de urmărire penală, mai ales în cazul în care au fost recoltate mici probe subunitare, fără ca acest lucru, să contravină normelor de derulare a activităţii, în vigoare, în prezent. Acest fapt este justificat de practica obişnuită de derulare a analizelor de laborator, întrucât nu se poate specifica, a se păstra o cantitate obligatorie din fiecare probă, mostrele obţinute fiind „droguri de stradă” al căror conţinut şi concentraţie, sunt întâmplătoare.
Conform art. 12 din Normele metodologice menţionate mai sus „în cazul în care masa probei permite, se prelevează din aceasta, pentru analize ulterioare, o mostră de 5 grame, ea fiind ambalată separat, sigilată şi predată împreună cu proba”.
În speţă, mostrele de droguri procurate în mod autorizat, prin intermediul colaboratorului şi investigatorului sub acoperire, au constat în mici cantităţi de cannabis şi rezină de cannabis. Astfel, inculpatul Dragăn i-a oferit cu titlu gratuit colaboratorului autorizat 0,2 g. rezină de cannabis în data de 29.01.2009 şi a vândut acestuia cantităţile de :0,4 g. cannabis în data de 23.07.2009, cu suma de 50 lei; 0,5 g în data de 18.08.2009 cu suma de 100 lei; 0,5 g în data de 14.09.2009 cu 60 lei; 0,8 g în data de 21.10.2009 cu 60 lei; şi 0,8 g în 24.02.2010 cu 60 lei, fiind vorba de cantităţi mici, subunitare, consumate în totalitate în cursul analizelor de laborator, implicate de constatările tehnico-ştiinţifice nr. 863038 din 30.01.2009; nr. 863261 din 24.07.2009; nr. 863297 din 19.08.2009; nr.863337 din 16.09.2009; 863389 din 29.10.2009; nr. 942085 din 1.03.2010.
Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară, apreciază că probele au fost legal administrate, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică impunându-se în cauză, cu o valoare probatorie maximă, datorită caracterului ştiinţific al probei, iar pe de altă parte, statuările experţilor se coroborează cu celelalte mijloace de probă ataşate cauzei (declaraţiile inculpatului şi ale martorilor provenind dintre consumatorii de droguri, furnizate de către D.M.).
Astfel fiind, motivele contestaţiei nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută vizate de art. 281 NCPP şi nu reprezintă o încălcare a unor dispoziţii legale, care să aducă o vătămare drepturilor inculpatului şi care să impună anularea actelor de urmărire penală.
Mai mult, constatările tehnico-ştiinţifice efectuate de BCCO - Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor au respectat atât cerinţele art. 113 VCPP cât şi pe cele rezultând din Normele metodologice precizate mai sus. Prin urmare, rezultă că nu s-a adus o vătămare drepturilor inculpatului şi nu se impune desfiinţarea actelor de urmărire penală. Pe de altă parte, nulitatea relativă ar fi trebuit invocată la momentul la care inculpatul şi apărătorul său au luat cunoştinţă de piesele dosarului, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În acest dosar, s-a invocat nulitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate conform autorizaţiilor nr. 21 din
28.01.2009, 91 din 28.02.2009 şi 152 din 30.03.2009 învederându-se că persoana vizată a fost numitul D.D., iar nu inculpatul D.M.A.. După cum se observă, din examinarea proceselor-verbale de redare, ele au fost întocmite în perioada 28.08.2009-3.09.2009, respectiv după finalizarea prin rechizitoriu a dosarului nr. 4/DP/2009 aceasta din urmă, fiind o cauză complexă, cu arestaţi minori, necesitând eforturi mari pentru soluţionarea ei cu celeritate. Doar la momentul întocmirii proceselor-verbale de redare şi respectiv, doar după coroborarea tuturor datelor reieşite din investigaţii, s-a constatat faptul că pe numărul de telefon utilizat iniţial de numitul D.D., a purtat convorbiri relevante, fratele acestuia, inculpatul D.M.A..
Pe cale de consecinţă, rezultă că autorizaţiile au fost obţinute în mod legal, iar exploatarea acestora s-a efectuat conform realităţii constatate în urma analizei traficului audio, interceptat şi înregistrat, menţionându-se în mod corect faptul că, cel care a purtat convorbirile a fost inculpatul D.M.A., iar nu o altă persoană.
Mijloacele speciale de investigare, respectiv interceptările de convorbiri şi comunicări telefonice, au ca şi scop stabilirea situaţiei de fapt şi identificarea sau localizarea suspecţilor, în conformitate cu normele procesual penale în vigoare, în perioada când s-au derulat investigaţiile, fiind incidente art. 911 alin.1 teza finală VCPP.
Inculpatul D.M.A. a precizat că unele rezoluţii de delegare cu privire la întocmirea de către lucrătorii de poliţie judiciară a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, au date ale emiterii, anterioare celor la care au fost autorizate interceptările.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară, constată că în speţă, este vorba de simple erori materiale, care au fost îndreptate însă, de către procurorii DIICOT conform procesului-verbal din 18.04.2014 ataşat dosarului instanţei la filele 38-40.
În dovedirea acestor argumente, relevăm că în Vol. I fila 31, se regăseşte rezoluţia de delegare datată 20.07.2009, prin care se dispune delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul SCCO Maramureş cu privire la întocmirea proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate, conform autorizaţiei nr. 269 din 21.07.2009 emisă de Tribunalul Cluj. Prin procesul-verbal din
18.04.2014, s-a procedat la îndreptarea erorii materiale, în sensul reţinerii datei corecte, 21.07.2009 în loc de 20.07.2009, cum eronat s-a reţinut în actul menţionat.
În Vol. I fila 55, se regăseşte rezoluţia de delegare datată 10.08.2009,
prin care se dispune delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul SCCO
Maramureş cu privire la întocmirea proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate, conform autorizaţiei nr. 306 din 13.08.2009 emisă de Tribunalul Cluj. Prin procesul-verbal din 18.04.2014, s-a procedat la îndreptarea erorii materiale, în sensul reţinerii datei corecte, 13.08.2009 în loc de
10.08.2009, cum eronat s-a reţinut în actul menţionat.
În Vol. I filele 82-89, se regăsesc rezoluţiile/ordonanţele de delegare datate 14.09.2009, prin care se dispune delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul SCCO Maramureş cu privire la întocmirea proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate, conform autorizaţiilor nr. 340346 din 15.09.2009 emise de Tribunalul Cluj. Prin procesul-verbal din 18.04.2014, s-a procedat la îndreptarea erorii materiale, în sensul reţinerii datei corecte, 15.09.2009 în loc de 14.09.2009, cum eronat s-a reţinut în actul menţionat.
În Vol. I fila 101, se regăseşte rezoluţia de delegare datată 13.10.2009,
prin care se dispune delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul SCCO
Maramureş cu privire la întocmirea proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate, conform autorizaţiei nr. 383 din 14.10.2009 emisă de Tribunalul Cluj. Prin procesul-verbal din 18.04.2014, s-a procedat la îndreptarea erorii materiale, în sensul reţinerii datei corecte, 14.10.2009 în loc de
13.10.2009, cum eronat s-a reţinut în actul menţionat.
Susţinerile inculpatului potrivit cărora declaraţiile martorilor B.C., C.N.R.,
C.C.P., G.D.S., H.T.G., N.G., C.M., P.D.R. si Z.C.A. sunt nelegale, cu motivarea că, faţă de aceştia s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, doar pentru a putea fi audiaţi în calitate de martori, urmează a fi înlăturate. Se reţine, că prin rechizitoriul întocmit în acest dosar de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj la data de 24 decembrie 2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele mai sus menţionate, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. 2 Cod penal, fiindu-le aplicate sancţiuni cu caracter administrativ, în sumă de câte 150 lei, în baza art. 181 Cod penal, dispunându-se citarea acestora în calitate de martori (cu excepţia numiţilor H.T.G. şi Z.C.A.). De altfel, ei au fost audiaţi în această calitate, în faza de urmărire penală.
Caracterul nelegal al unei soluţii de netrimitere în judecată, poate fi stabilit, doar în cadrul unei plângeri formulate împotriva acesteia, astfel că cele invocate de inculpat în prezenta contestaţie, sunt neavenite şi nu pot fi primite.
Mai mult, problema de drept invocată de inculpatul Drăgan a fost tranşată
deja, atât prin soluţii din practica judiciară naţională (sentinţa penala
nr.1487/24.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cât şi din cea europeană. Astfel, Curtea Europeană subliniază că termenul „martor” are în sistemul Convenţiei, un sens „autonom”.(Hotărârea Vidal împotriva Belgiei din 22.04.1992 şi Luca împotriva Italiei).
Astfel, din moment ce o depoziţie, indiferent că a fost făcută de un martor
stricto sensu, sau de un coinculpat, sau de o parte vătămată, este susceptibilă să
întemeieze, într-un mod substanţial condamnarea inculpatului, ea constituie o mărturie acuzatorie, iar garanţiile prev.de art. 6 par.1 din Convenţie îi sunt aplicabile. (cauza Ferrantelli şi Santangelo contra Italiei din 7.08.1996)
Pentru motivele ce preced, contestaţia se va respinge ca nefondată în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP.
În baza art. 275 pct. 4 alin. 2 NCPP va obliga contestatorul să achite statului 300 lei cheltuieli judiciare. (Judecător Delia Purice)
| ← Arestare preventivă. Retractarea şi nuanţarea declaraţiilor... | Interpretarea probelor. Revenirea inculpatului asupra... → |
|---|
