Decizia penală nr. 1/2013. Omor calificat
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1/A/2013
Ședința publică din 09 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTOR: I. A C. M.
G.: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. este reprezentat prin procuror: D. SUCIU
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr.488 din 10 octombrie 2012 a T. ui Maramureș, trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Cioltea Octavian, din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului solicită a se lua un supliment de declarație inculpatului, deoarece acesta dorește să adopte o nouă poziție.
Curtea admite cererea și procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, solicitând să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia. Nu contestă starea de fapt reținută în cauză raportat la probele administrate, însă solicită a se reține că au fost trimiși în judecată doi inculpați pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și respectiv complicitate la această infracțiune, autorul moral fiind inculpata D. A. . Solicită să se aibă în vedere modalitatea în care s-a comis fapta, că inculpatul a dat cu toporul de mai multe ori, chiar și cu tăișul, dar în spatele activității infracționale era instigarea din partea inculpatei D. A., aceasta fiind condamnată doar la 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, iar inculpatul T. la 6 ani închisoare. Raportat la poziția inculpatului, acesta putea să beneficieze de disp.art.320/1 C.pr.pen. Există la dosar două caracterizări din care rezultă că inculpatul este o persoană onestă, cu un comportament corespunzător în familie și societate și este fără antecedente penale. Trebuie să se țină cont și de faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice și că a comis fapta după acest moment. Inculpatul are o mamă bolnavă și este singurul care o întreține. Raportat la sancțiunea primită de
inculpata D. A., care este principala vinovată de săvârșirea faptei, solicită să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Este adevărat că autorul moral al infracțiunii este inculpata D.
A., soția părții vătămate, care l-a îndemnat pe inculpatul T. să comită fapta, dar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei, nu a avut intenția de a-i suprima viața victimei și solicită reducerea pedepsei aplicate.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.488 din 10 octombrie 2012, a respins cererile formulate de inculpați prin avocații aleși, de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin.1 C. pen., art. 175 alin.1 lit. a C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.pen., respectiv din complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 20 C.pen, art. 174 alin.1,C. pen., art. 175 alin.1 lit. a C.pen. în complicitate la infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 26 C.pen. rap art. 181 C.pen.
A condamnat pe inculpatul - T. G. -CNP 1., fiul lui
G. și I., născut la data de_ în V. de S., jud. Maramureș, domiciliat în D., nr.726, jud. Maramureș, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin.1 C. pen., art. 175 lit. a C. pen., art. 74 lit. a C. pen., art. 76 lit. b C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a C.pen, lit. b a aceluiași articol din Codul penal.
În temeiul art. 65 C.pen.s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în temeiul art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de_ la zi.
A condamnat pe inculpata - D. A. M. -CNP 2., fiica lui
și A., născută la_ în D., jud. Maramureș, cetățean român, fără antecedente penale, studii gimnaziale, căsătorită, 2 copii minori, domiciliată în D., str. Al.I., nr. 2, jud. Maramureș, pentru săvârșirea: complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C.pen., art. 175 lit. a C. pen., cu aplicarea art.74 lit. a C.pen, art. 76 lit. b C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 861C.pen., art. 86 2C.pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de mai sus pe un termen de încercare de 7 ani și atrage atenția inculpatei asupra 86 4C.pen.
În temeiul art.86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș
să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În temeiul art. 71 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere executării pedepsei aplicate inculpatei se suspendă și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza I, lit. b C. pen.
În baza art. 76 alin. 3 C.pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi.
În temeiul art. 14 C. pr. pen. au fost obligați inculpații în solidar la plata de despăgubiri civile către partea civilă D. G. I., domiciliat în
D., str. Al. I., nr. 2, jud. Maramureș, după cum urmează: 4200 lei cu titlu de daune materiale; 10.000 de euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
S-a constatat că S. O. V. de S. nu a formulat pretenții
civile.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor
biologice de la ambii inculpați.
În temeiul art. 118 lit.b C.pen. s-a confiscat corpul delict înregistrat la poziția 41/2012 în registrul de corpuri delicte al T. ui Maramureș
În temeiul art. 191 alin. 1, 2 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul T.
G. la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpata D. A. M. la plata a 800 lei, cu același titlu.
În temeiul art. 193 C.pr. pen. au fost obligați fiecare dintre inculpați să plătească părții civile D. G. I. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de_ de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. G. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a Cod penal, precum și a inculpatei D. A. M. pentru săvârșirea complicității la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal, art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
În esență, actul de sesizare a reținut că, în seara zilei de_, inculpatul T. G., cu premeditare și ajutat de către inculpata D. A.
M., a agresat pe partea vătămată D. G. I., soțul inculpatei, aplicându-i un număr de 7 lovituri de topor în zona capului, în scopul suprimării vieții acestuia.
Inculpata D. A. M. este căsătorită cu partea vătămată D. G.
I., din căsătorie rezultând doi copii minori, unul în vârstă de 4 luni la data faptei și altul în vârstă de 2 ani și jumătate. Relațiile conjugale între cei doi erau destul de tensionate, partea vătămată agresând-o de mai multe ori pe inculpată, pe fondul consumului de alcool. De asemenea, partea vătămată îi reproșa inculpatei o relație extraconjugală pe care aceasta ar fi avut-o cu inculpatul T. G., fapt recunoscut de altfel și necontestat de către nici una dintre părți. Inculpatul T. G.
recunoaște că a avut o relație cu inculpata, fapt tolerat oarecum de partea vătămată, cu care inculpatul era prieten. Acest aspect rezultă din faptul că inculpatul T. G. a locuit o anumită perioadă de timp în locuința părții vătămate și a inculpatei D. A. M. și, deși partea vătămată i-a surprins întreținând o relație intimă în vara anului 2010, inculpatul T.
G. a continuat să locuiască împreună cu partea vătămată D. G.
I. și soția acestuia, respectiv inculpata D. A. M. .
Relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat tot mai mult după acest incident, partea vătămată reproșându-i inculpatei, infidelitatea și din această cauză a agresat-o de mai multe ori, chiar în prezența copilului lor minor.
Din cauza neînțelegerilor intervenite între inculpata D. A. M. și partea vătămată D. G. I., dar și a relației extraconjugale pe care aceasta o avea cu inculpatul T. G., între cei doi inculpați au început discuții pentru așa-zisa ,, eliminare a părții vătămate’’. Astfel, între cei doi inculpați au avut loc mai multe discuții în cadrul cărora inculpata D. A.
M. i s-a plâns inculpatului T. de comportamentul violent al soțului său, spunându-i acestuia să facă ceva pentru a o scăpa de el, adică
,,acesta să nu mai existe’’. Așa cum rezultă din declarațiile inculpatului T.
G. date în faza de urmărire penală, discuțiile vizau practic uciderea părții vătămate.
În acest context, în cursul zilei de_, cei doi inculpați au stabilit prin sms-uri cum să procedeze, trimițându-și în aceeași zi un număr de 250 de mesaje.
Astfel, cei doi inculpați s-au înțeles ca după lăsarea serii, inculpata
D. A. M. să-l determine pe soțul său, D. G. I. să iasă din casă sub un anume pretext și să-l înștiințeze despre acest fapt pe inculpatul T.
. În jurul orelor 23:30, inculpata D. A. M. i-a solicitat soțului său să iasă în curte pentru a aduce o găleată cu apă, ceea ce s-a și întâmplat de altfel, iar în momentul când acesta cobora scările a fost atacat de către inculpatul T., care avea asupra sa un topor.
Inculpatul T. i-a aplicat părții vătămate șapte lovituri cu toporul în zona capului, însă partea vătămată a reușit să se apere și să intre în casă, ajutat probabil și de diferența de statură în raport cu inculpatul.
După ce partea vătămată a reușit să intre în casă, inculpatul T. a
încercat să intre după el, însă nu a reușit, iar în momentul în care a auzit- o pe partea vătămată cerându-i soției sale să anunțe poliția, inculpatul T.
G. a fugit de la locul faptei, abandonând toporul pe un câmp din apropiere.
La scurt timp au sosit ambulanța și organele de poliție, acestea din urmă găsindu-l ulterior pe inculpatul T. G. la domiciliul său.
Cu privire la leziunile cauzate de inculpatul T. părții vătămate D.
G. I., prin aplicarea loviturilor cu toporul, raportul de expertiză medico-legală nr. 2/2012, emis de Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmației atestă că partea vătămată a prezentat un număr de ,,7 plăgi tăiate în regiunea extremității cefalice, suturate chirurgical. Leziunile susmenționate s-au produs prin lovituri active repetate cu un corp tăietor (lama unei securi)…, necesită pentru vindecare 12-14 (douăsprezece-paisprezece) zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații…și nu au fost primejdioase pentru viață…’’.
În drept, fapta inculpatului T. G. care, la data de_, cu premeditare a exercitat acte de violență asupra părții vătămate D. G.
I., aplicându-i șapte lovituri în zona capului, urmărind suprimarea vieții
acestuia, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev de art. prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin.1 C. pen., art. 175 lit. a C. pen., art. 74 lit. a C. pen., art. 76 lit. b C. pen. pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, în regim de detenție.
În drept, fapta inculpatei D. A. M., care la data de_ l-a ajutat pe inculpatul T. G. să comită, cu premeditare, o faptă prevăzută de legea penală, în concret determinându-l pe soțul său, respectiv partea vătămată D. G. I. să iasă din casă, pentru ca
inculpatul T. să-i poată aplica lovituri, pentru a-i suprima viața întrunește elementele constitutive ale complicității la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C.pen., art. 175 lit. a, c C. pen., cu aplicarea art.74 lit. a C.pen, art. 76 lit. b C. pen., pentru care instanța a condamnat-o la pedeapsa de 4 ani închisoare, dispunând totodată în temeiul art. 861C.pen., art. 86 2C.pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus pe un termen de încercare de 7 ani și a atras atenția inculpatei asupra 86 4C.pen.
La reținerea vinovăției inculpaților pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, respingând apărările formulate de aceștia și cererile de schimbare a încadrărilor juridice date prin rechizitoriu, instanța a avut în vedere următoarele:
Cu privire la situația juridică a inculpatului T. G., tribunalul a considerat că la stabilirea vinovăției sale pot fi reținute propriile sale declarații, atât cele din cursul urmăririi penale, cât și cele date în fața instanței, când inculpatul deși nuanțează cu privire la recunoașterea propriei vinovății și a celei reținute în sarcina coinculpatei, în ceea ce privește desfășurarea faptelor, inculpatul oferă elemente de natură a stabili adevărul în cauză. Astfel, deosebit de relevantă este declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală( fila 53) în care afirmă explicit cu privire la intențiile sale ,, în cursul zilei de_, am discutat cu inculpata numai prin mesaje și ne-am înțeles să facem ceva în legătură cu ce am discutat, adică să-i omor bărbatul’’.
Declarațiile inculpatului T. se coroborează și cu declarațiile coinculpatei D. A. M., în ceea ce privește condițiile în care a fost comisă fapta, precum și a înțelegerii avute de cei doi inculpați în sensul săvârșirii infracțiunii, acest din urmă aspect fiind însă prezentat de inculpată ca vizând doar aplicarea unei corecții părții vătămate și nu, suprimarea vieții acesteia de către inculpatul T. .
De asemenea, la stabilirea vinovăției inculpatului T. G., instanța a avut în vedere și declarațiile părții vătămate, care descriu detaliat modalitatea comiterii faptei sub aspectul elementului material al infracțiunii, precum și probațiunea testimonială, dar și cea medico-legală întocmită în cauză.
Astfel, tribunalul și-a însușit concluziile raportului medico-legal, care descriu leziunile provocate părții vătămate, însă a respins solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., în raport de precizările cuprinse în acest act medico-legal cu privire la numărul zilelor de îngrijire medicală, necesare vindecării și a faptului că leziunile cauzate părții vătămate nu au pus în primejdie viața acesteia.
Așa cum s-a arătat în jurisprudență noțiunile de ,,punere în primejdie a vieții’’ și ,,tentativă la omor’’ sunt total diferite, prima
depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.
Or, aplicarea a șapte lovituri de topor, toate asupra capului, regiune vitală, cu un obiect apt a produce un rezultat letal, chiar dacă nu au fost de mare intensitate, probabil și datorită capacității fizice a victimei de a se apăra, a staturii sale mai înalte și a conformației mai robuste în raport cu cea a inculpatului, demonstrează că acesta a avut intenția să producă părții vătămate nu numai vătămări corporale, ci a urmărit să-i suprime viața.
Acest aspect a rezultat și din discuțiile anterioare avute de inculpați, care au premeditat comiterea faptei, având o înțelegere cu privire la maniera în care vor acționa, dar și din comportamentul avut de inculpat chiar în momentul săvârșirii infracțiunii, care a încercat s-o urmărească pe partea vătămată în casă după ce el a reușit să se salveze. Astfel, relevantă este declarația inculpatului, (fila 53, dosar urmărire penală) în care arăta că ,, eu am sărit asupra sa cu toporul și i-am aplicat mai multe lovituri în zona capului. L-am lovit de mai multe ori, el a încercat să se apere, ridicând mâinile deasupra capului, a prins coada toporului și ne- am încăierat…Eu am băgat toporul să nu poată închide ușa, întrucât am vrut să intru și eu în casă’’.
Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a respins cererile formulate de inculpat în apărarea sa.
Instanța a apreciat de asemenea reținerea premeditării, prevăzută de art. 175 lit. a C.pen., ambele condiții necesare pentru a fi în prezența acestei agravante a infracțiunii de omor, fiind îndeplinite în cauză. Astfel, pe de-o parte, luarea rezoluției a precedat cu un oarecare timp activitatea materială, iar pe de altă parte, această hotărâre s-a concretizat în anumite activități de pregătire, existența unui complice, obținerea de informații de la acesta, ajutorul efectiv dat de complice prin împingerea părții vătămate într-o cursă, respectiv pândirea victimei de către inculpatul T. .
În ceea ce privește situația juridică a inculpatei D. A. M., tribunalul a respins apărările și cererile formulate de aceasta, pentru următoarele considerente:
Vinovăția sa la săvârșirea complicității la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C.pen., art. 175 lit. a, c C. pen. este dovedită de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, chiar în propriile declarații inculpata a recunoscut înțelegerea avută cu inculpatul T. G., cu care avea o relație extraconjugală, pentru ca acesta să-l ,,bată’’ pe soțul său, mai exact pe partea vătămată. În declarația dată în fața instanței la data de 15 iunie 2012 ( fila 128- verso, dosarul instanței), inculpata arăta ,, ne-am înțeles că după lăsarea serii eu voi găsi un motiv ca să-l scot pe soțul meu din casă, iar atunci T. să-l bată. Am discutat tot timpul la telefon în ziua respectivă cu inculpatul
T. aspecte generale legate de noi, dar și de partea vătămată’’.
Pe de altă parte, instanța a considerat nesincere declarațiile inculpatei D. care neagă înțelegerea avută cu inculpatul T., în sensul suprimării vieții soțului său, aceste declarații fiind infirmate de restul probelor administrate în cauză.
Astfel, pe lângă declarațiile inițiale date de inculpatul T. în care acesta afirmă explicit că înțelegerea între el și coinculpată era pentru a-i ucide soțul (fila 53, dosarul de urmărire penală), instanța a avut în vedere și depoziția inculpatei, care recunoaște că a folosit termenul de
,,eliminare’’ a soțului, dar cu sensul de a divorța de acesta, aspect evident neverosimil ( fila 129, dosarul instanței), în raport de probele administrate.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta
De asemenea, tribunalul a avut în vedere la individualizarea pedepsei și a modului de executare lipsa antecedentelor ceea ce a determinat ca pedepsele aplicate inculpaților să fie situate sub limita minimă prevăzută de lege. În privința individualizării modului de executare a pedepsei aplicate inculpatei D. A. M. tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acestei în regim de detenție, prin stabilirea unor măsuri stricte de supraveghere, de natură a oferi garanții cu privire la atingerea funcțiilor și rolului pedepsei aplicate, iar pe de altă parte, instanța a avut în vedere și faptul că
inculpata are doi copii minori în întreținere.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpatul T., precum și împrejurările cauzei, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, lit. b a aceluiași articol din Codul penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în temeiul art. 88 C.pen. deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de_ la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că partea civilă D. G. I. a formulat pretenții civile împotriva
inculpaților, solicitând obligarea acestora despăgubiri civile în sumă de 4550 lei, reprezentând 4200 lei câștigul nerealizat pe perioada celor 14 zile de îngrijiri medicale, calculând câte 300 lei/zi, 150 lei - contravaloarea examenului tomograf, 200 lei - cheltuieli efectuate cu transportul la unitățile spitalicești și 30000 de euro, cu titlu de daune morale.
T. a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale solidare, pretențiile formulate de partea civilă cu titlu de daune materiale fiind întemeiate și dovedite cu chitanța depusă la dosar în ceea ce privește costul tomografiei și cu martorii audiați în cauză cu privire la celelalte pretenții formulate (martorul A. I. - fila 134, Chindriș G.
- fila 135, dosarul instanței).
Având în vedere însă că părții vătămate i-a fost cauzat, pe lângă prejudiciul fizic, dovedit cu actele medico-legale întocmite și existente la dosar, și un prejudiciu psihic și moral, fiind victima unei infracțiuni săvârșite cu violență și fiind expus umilinței, inclusiv prin mediatizarea faptei, tribunalul i-a obligat pe inculpați și la plata a 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
T. a constatat că S. O. V. de S. nu a formulat pretenții civile.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de la ambii inculpați.
În temeiul art. 118 lit. b C.pen. s-a confiscat corpul delict înregistrat la poziția 41/2012 în registrul de corpuri delicte al T. ui Maramureș.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2 C.pr.pen. a fost obligat pe inculpatul T.
G. la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpata D. A. M. la plata a 800 lei, cu același titlu.
În temeiul art. 193 C.pr. pen. a fost obligat pe fiecare dintre inculpați să plătească părții civile D. G. I. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul T. G.
solcitând admiterea căii de atac promovate, desființarea soluției tribunalului și judecând pe fond cauza, reducerea pedepsei aplicate printr- o mai mare eficiență ce urmează a se acorda circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea sa, ținând cont de modul de derulare a activității infracționale, de circumstanțele personale și de cele reale referitoare la faptele ilicite. Arată că a cooperat cu organele judiciare, a recunoscut și regretat sincer infracțiunea comisă.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire
la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Tribunalul Maramureș a administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii și încadrarea juridică a acesteia.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului
material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a acestui principiu, așa încât respectarea sa este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Încercarea de ucidere a părții vătămate, prin aplicarea unui număr de 7 lovituri cu toporul în zona capului, exercitată de inculpat este un element care nu poate fi omis și care trebuieste bine evaluat de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.
Pe de altă parte, infracțiunea a fost comisă în condițiile agravantei premeditării, ceea ce a presupus o chibzuință asupra aspectului tactic de săvârșire a crimei, demonstrat prin însuși felul în care a fost realizată activitatea infracțională.
Față de modul de derulare al faptei ilicite, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, (premeditare), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la activitatea ilicită.
Față de natura infracțiunii comise, cu un pericol social ridicat, inculpatul a fost supus unei expertizări psihiatrice, din concluziile actului medico-legal depus la fila 66 u.p.rezultând că acesta suferă de "tulburare organică de personalitate disocială pe fond toxietilic";; depedență alcoolică, având însă discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin
mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Individualizarea sancțiunii trebuie efectuată și prin prisma datelor ce țin de sănătatea mentală a celui în cauză.
Fapta unei persoane de a comite infracțiuni împotriva vieții, este neîndoielnic gravă, apreciată ca atare și de legiuitor, care reglementează și sancționează ca o variantă calificată o asemenea activitate.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Suferința organică și psihică, respectiv tulburarea de personalitate de tip disocial și dependența alcoolică, care dă un specific cu totul deosebit circumstanțelor faptelor, unită cu poziția inculpatului în cursul procesului penal, cu vârsta lui de 23 de ani și o instrucție precară impune menținerea pedepsei acordată de prima instanță, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză și față de exigențele prevenției generale.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, pe fondul premeditării, cuantumul pedepsei aplicate de tribunal de 6 ani închisoare, cu reținere de circumstanțe atenuante, asigură realizarea scopurilor sancțiunii, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor infracțiunii, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat solicitarea privind individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului T. G., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, respectiv starea sănătății, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală de 6 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin încercarea de suprimare a vieții victimei prin aplicarea a 7 lovituri de topor în zona capului și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al inculpatului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
Pentru motivele de preced, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat conform art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.
În baza art.350 C.proc.pen.se va menține starea de arest a inculpatului T. G. .
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.
Săvârșirea acestor infracțiuni, precum și modalitatea de realizare denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.
Întrucât infracțiunea săvârșită prezintă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 6 ani de închisoare de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest pe parcursul soluționării apelului, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002și ale art.160brap.la art.350 Cod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Maramureș nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Prin modul de aplicare a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
În baza art.381 C.proc.pen.și art.88 C.pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 10 ianuarie 2012 și până la zi.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. P. I., conform art.189 C.proc.pen.
Va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial, în baza art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. G., detinut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 488 din 10 octombrie 2012 a T. uiMaramureș.
Mentine starea de arest preventiv a inculpatului T. G. .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T. timpul arestului preventiv, începând cu data de 10 ianuarie 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. P. I. .
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 9 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G. | ||
D. P. | I. A C. | M. D. | S. |
red.PD/CA 4 ex. - _
jud.fond.A. C.
| ← Sentința penală nr. 563/2013. Omor | Decizia penală nr. 105/2013. Omor calificat → |
|---|
