Decizia penală nr. 96/2013. Abandon de familie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 96/R/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE L. -A. C.
Judecător A. -L. I. Judecător I. -M. L. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată O. A.
P. prin reprezentantul legal B. G. S. împotriva sentinței penale nr.1246 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, privind pe inculpatul O. F.
P., având ca obiect abandonul de familie (art. 305 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 1246/_ a Judecătoriei C. -N. în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul O. F.
, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 305 lit. C C.p.;
în baza art. 14, 346 C.pr.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă respectiv ca nefondata acțiunea civilă exercitată de partea civila O. A. P. prin reprezentant legal B. G. S., având ca obiect obligarea inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune materiale respectiv la plata de despăgubiri pentru daune morale:
în baza art. 192 al 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului;
a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rezoluția din data de_ emisa în dosarul nr. 12454/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus, în temeiul art. 262 pct.2 lit.";a"; Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 1 lit. "b"; Cod procedură penală și art. 10 alin. 1 lit.
"d"; Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului O. F.
P. sub aspectul comiterii infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. "c"; Cod penal.
Pentru a dispune aceasta soluție Ministerul Public a reținut că prin rezoluția din data de_, confirmată de procuror la data de_, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul O. F. P., pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. "c"; Cod penal, constând în aceea că, începând cu data de_ și până în prezent, acesta nu și-a îndeplinit, cu rea- credință, obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea fiicei sale minore O.
A. P., deși prin sentința civilă nr. 11188/_ a Judecătoriei C. -N., învinuitul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile realizate.
Din probele administrate în cauză, a rezultat următoarea stare de fapt:
În perioada anilor 1995 - 2005, între învinuitul O. F. P. și numita B.
G. S. a existat o relație de concubinaj, în urma căreia a rezultat minora O.
A. P., născută la data de_ .
Prin sentința civilă nr.11188/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 13806/2005, definitivă prin neapelare, instanța a dispus încredințarea minorei O. A. P., pentru creștere și educare mamei sale, B. G. S. și obligarea învinuitului O. F. P. la plata, în favoarea fiicei sale minore, a unei pensii lunare de întreținere în cotă de 25% din veniturile nete lunare realizate, începând cu data de_ și până la majoratul minorei.
Așa cum rezultă din declarațiile minorei O. A. P., a mamei sale B.
G. S. și a învinuitului, acesta din urmă nu a achitat, din decembrie 2005 și până în prezent, sume de bani cu titlul de pensie de întreținere în favoarea fiicei sale, deși învinuitul a realizat lunar venituri din activitățile societăților S.C. TASICRIS SRL C. -N. și S.C. TARTAX S.R.L. C. -N., pe care le administrează din anul 2004, respectiv 2007 și până în prezent. Ambele societăți au ca obiect principal de activitate ";Transporturi cu taxiuri";- cod CAEN 6022, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, iar din adresa nr. 9/_, emisă de S.C. TASICRIS S.R.L. rezultă că învinuitul O. F. P. a fost încadrat în această societate, în funcția de taximetrist, cu contractul individual de muncă nr. 101033/_, obținând venituri nete între 257 lei și 646 lei lunar, aspect confirmat și prin adresa nr. 31774/_ a I.T.M. C. -N. .
De asemenea, din adresa nr. 13534/_, emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. C. -N., reiese că învinuitul O. F. P. a realizat, în anul 2007, venituri nete din cedarea folosinței bunurilor, în sumă de 829 lei și salarii din funcția de bază, în sumă de 2.535 lei, iar în anul 2008, a obținut venituri nete din cedarea folosinței bunurilor, în sumă de 829 lei, iar din salarii din funcția de bază, 4.401 lei.
Cu toate acestea, învinuitul nu a achitat lunar sume de bani în favoarea fiicei sale minore, cu titlul de pensie de întreținere așa cum a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, întrucât a înțeles să-și îndeplinească în alt mod obligația de întreținere față de fiica sa O. A. P., care este singurul său copil și față de care, în perioada anilor 2005 - 2010, a manifestat în permanență interes pentru creșterea, educarea și nevoile materiale ale acesteia.
Astfel, învinuitul O. F. P. a avut permanent legături personale cu fiica sa O. A. P., întâlnindu-se în mod regulat cu aceasta, în medie de două
ori pe lună, ocazii cu care obișnuiau să meargă la cumpărături, să servească masa în oraș, iar învinuitul îi oferea fiicei sale diverse sume de bani, îi cumpăra lucrurile de care avea nevoie, obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de uz școlar, electronice, de asemenea învinuitul îi oferea fiicei sale cadouri, respectiv laptop, bijuterii, îi dădea bani cu prilejul turneelor la care fiica sa participa în străinătate, cu ocazia festivalurilor de dans, aspecte relatate de învinuit și confirmate de martorii Halasi Horea Iosif, O. M. I., O. D. a M. și chiar de însăși partea vătămată O. A. P., care mai declară că nu i-a cerut niciodată tatălui său bani cu titlul de pensie de întreținere astfel cum aceasta a fost stabilită prin hotărâre judecătorească. De altfel, nici reprezentanta legală a minorei, B. G. S., nu susține că i-ar fi solicitat, din decembrie 2005 și până la momentul depunerii plângerii, fostului concubin, plata pensiei de întreținere în favoarea fiicei sale, aspect ce se coroborează cu declarația învinuitului, prin care acesta susține că nici minora, nici mama ei, nu i-au solicitat niciodată să achite bani cu titlul de pensie de întreținere în baza hotărârii judecătorești, ceea ce i-a întărit învinuitului convingerea că modul în care se ocupă de creșterea și întreținerea fiicei sale, raportat la situația în care se află minora, este corespunzător nevoilor acesteia. De menționat că și martorii Halasi Horea Iosif, O. M. I. și O. D. a M. confirmă faptul că nu au auzit și nu cunosc să fi existat discuții între învinuit și fiica acestuia, sau între învinuit și mama minorei, B. G. S., cu privire la plata pensiei de întreținere și la modul în care învinuitul a înțeles să-și îndeplinească obligațiile față de fiica sa.
Mai mult, actuala soție a învinuitului, martora O. D. a M. susține că relația dintre învinuit și fiica sa este o relație "normală, ca de la tată la copil, în măsura în care îi permite mama fetiței";, definind-o ca fiind o relație "caldă, ei fiind prieteni foarte buni";. Aceeași martoră mai precizează că până în primăvara anului 2010, O. A. P. venea foarte des în vizita la locuința comună a acesteia și a învinuitului, unde minora se simțea foarte bine, iar fratele învinuitului, O. M.
I. declară că învinuitul a susținut-o financiar și moral pe fiica sa, chiar dacă nu a plătit sume de bani cu titlul de pensie de întreținere, arătând că învinuitul este dispus să aibă "relații mai strânse cu fiica sa, dar există impedimente impuse de mama acesteia"; și chiar când învinuitul a întâmpinat greutăți financiare, "a onorat cererile fiicei sale";, aspecte confirmate și de martorul Halasi Horea Iosif, care afirmă că învinuitul "contribuia și din punct de vedere material la întreținerea fiicei sale";, în modul arătat mai sus.
Mai mult, preocuparea învinuitului pentru fiica sa, s-a manifestat și imediat după ce aceasta a fost încredințată spre creștere și educare mamei sale, prin aceea că, învinuitul a încheiat cu S.C. INTERAMERICAN România un contract de asigurare de viață nr. 85530/_ (valabil până în anul 2021), în care fiica sa O.
A. P. are calitatea de asigurat, contract ale cărui prime trimestriale, cu valori cuprinse între 249,84 lei și 314,43 lei fiecare, le achită învinuitul, așa cum rezultă din contractul și chitanțele care atestă plata primelor de asigurare.
Pe parcursul cercetărilor penale, pentru a-și dovedi buna-credință în îndeplinirea obligației de întreținere față de fiica sa, învinuitul a achitat, prin factura fiscală nr. MAN00009693/_, suma de 800 lei, pentru O. A. P.
, iar față de pretențiile materiale ale reprezentantei legale a minorei, care solicită
suma de 122.771,5 lei și 7.500 euro, învinuitul și-a manifestat disponibilitatea de a o achita în mai multe tranșe, raportat la valoarea mare și la posibilitățile sale materiale, ceea ce denotă încă o dată lipsa relei-credințe a învinuitului, căruia din anul 2005 și până în anul 2009, când a formulat plângere penală, reprezentanta minorei, B. G. S., nu i-a solicitat niciodată bani cu titlul de pensie de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, aceasta preferând să stea în pasivitate, și pe bună dreptate, având în vedere modalitatea în care învinuitul s-a preocupat și a contribuit la întreținerea minorei O. A. P. .
Față de această stare de fapt, nu poate fi reținută în sarcina învinuitului O.
F. P. comiterea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit.
"c"; Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, deoarece neplata pensiei de întreținere nu s-a comis cu rea-credință, învinuitul având convingerea justificată, că modul în care contribuie la creșterea și educarea copilului sunt mulțumitoare atât pentru minoră, cât și pentru mama acesteia.
Prin ordonanța nr. 539/II/_ a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă plângerea împotriva soluției formulată de petenta O. A. P. și a fost menținută soluția procurorului de caz.
Soluțiile parchetului au nemulțumit reprezentanta minorei motiv pentru care aceasta, în temeiul art. 278 ind. 1 C.p.p., le-a atacat la Judecătoria Cluj-Napoca
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din_ Judecătoria Cluj- Napoca, în baza art. 2781 pct.8 lit. c C.pr.penală, a admis plângerea formulata de petenta O. A. P., a desființat rezoluția adoptată în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 12454/P/2009 și a reținut cauza spre judecare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Petenta O. A. P., prin reprezentant legal a formulat plângere împotriva rezoluțiilor adoptate în dosarul nr. 12454/P/2009 al Parchetului de pe Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să desființeze ordonanța procurorului și să rețină cauza spre judecare față de numitul
F. P. cercetat pentru infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 305 lit. b și c C.pen., în temeiul art. 278 ind. 1al. 8 lit. c C.pr.pen.
În esență petenta arată că soluția procurorului nu este susținută de probele din dosarul cauzei întrucât făptuitorul realizează venituri iar cadourile pe care le dădea copilului său sunt sporadice și nu au legătură cu plata pensiei de întreținere care este obligație legală, cu caracter continuu, ce presupune o plată lunară.
Instanța care a admis plângerea a reținut că prin sentința civilă nr. 11188/2005 a Judecătoriei C. -N. făptuitorul O. F. P. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete realizate.
Probele dosarului arată că făptuitorul realizează venituri fiind deținător a unor părți din companiile de taximetrie ce își desfășoară activitatea în mun. C. -N.
. În cursul soluționării prezentei cauze făptuitorul nu a manifestat interes pentru plata pensiei de întreținere și stingerea în felul acesta a litigiului. Art. 305 C.pen. care reglementează infracțiunea de abandon de familie prevede două cerințe esențiale și anume: să fie vorba de o pensie de întreținere stabilită pe cale judecătorească și să nu se fi făcut plata timp de două luni, în privința laturii
obiective. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu cerințele laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 305 C.pen. instanța de fond a constatat că acestea sunt îndeplinite prin existența obligației de plată conform sentinței civile nr. 11188/2005 a Judecătoriei C. -N. și prin aceea că făptuitorul realizează venituri. Soluția procurorului a avut în vedere însă lipsa laturii subiective a infracțiunii, soluție pe care instanța nu o poate accepta deoarece plata parțială echivalează cu o neplată, același tratament fiind aplicabil și în situația plății unor sume de bani cu o altă destinație sau a unor cadouri, acestea nediminuând cuantumul obligației de plată lunare.
După admiterea declarației de abținere a judecătorului care a admis plângerea, cauza a fost repartizată unui alt complet care a procedat la audierea inculpatului O. F. P. și a primit la dosar înscrisurile depuse de către acesta precum și concluziile scrise depuse de reprezentanta legală a minorei O. A.
prin apărătorul ales.
Analizând probatoriul instanța de fond a constatat că în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev de art 305 lit c C.pen., sub aspectul laturii subiective, pentru motivele arătate de procuror în considerentele rezoluției din data de_ emisa în dosarul nr. 12454/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca- redate în precedent.
În plus instanța de fond a reținut că:
Lipsa relei credințe a inculpatului este evidentă câtă vreme, până la formularea plângerii în speță - la data de_, nici fiica petentei și nici reprezentanta legală a minorei nu și-au exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care inculpatul a înțeles să-și îndeplinească obligația de plata a pensiei. De altfel nici ulterior înregistrării sesizării niciuna dintre acestea nu au comunicat inculpatului eventuale nemulțumiri, însă existenta acestora a rezultat din faptul formulării plângerii. În aceste condiții conduita inculpatului, care a ținut în mod regulat legătura cu fiica sa și i-a cumpărat bunuri de folosință îndelungată ( laptop, plasma), a plătit acesteia cursuri de dansuri populare, deplasări în străinătate, meditații la limba română și engleză și i-a furnizat bani de buzunar, nu a putut fi apreciată de către însuși inculpatul ca nesatisfăcătoare, iar în atare împrejurări reaua credință este exclusă. După înregistrarea sesizării inculpatul a încercat- astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosar care atesta plata sumei totale de 2.455 Ron, să recupereze restantele la plata efectivă a sumelor datorate cu titlul de pensie de întreținere, iar în prezent își îndeplinește această obligație.
instanța de fond a mai reținut că nu poate fi de acord cu aprecierea instanței care a admis plângerea, potrivit căreia "plata parțială echivalează cu o neplată";. O astfel de afirmație este lipsită de suport legal având mai mult aspectul unei maxime pe care instanța nu a împărtășit-o. Este adevărat că plata de către inculpat către fiica sa minora a unor sume de bani cu o altă destinație sau oferirea unor cadouri nu conduc, din punct de vedere legal, la o compensare, însă o atare conduită trebuie avută în vedere la aprecierea asupra laturii subiective a infr. prev. de art. 305 lit. c C.p., context în care - în nici un caz - nu se poate trage concluzia existentei relei credințe.
S-a apreciat că existența relei credințe trebuie analizată și prin prisma titlului marginal al infracțiunii în speță și anume acela de "abandon de familie"; or,
conduita inculpatului care a contribuit la întreținerea fiicei sale minore prin prestații și cadouri care au o valoare materială mai mare decât pensia de întreținere la care a fost obligat de instanță (susținere necontestata de către reprezentanta părții vătămate) nu poate fi calificată ca abandon de familie.
Sub aspectul laturii civile în baza art. 14, 346 C.pr.pen. instanța de fond a respins ca inadmisibila acțiunea civilă exercitată de partea civilă O. A. P. prin reprezentant legal B. G. S. având ca obiect obligarea inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune materiale - întrucât pentru plata pensiei restante a existat dintru început și exista și în prezent posibilitatea legala a punerii în executare a sentinței civile nr.11188/_ a Jud. C. -N., care a rămas nefolosită, respectiv ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect obligarea inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale - având în vedere, pe de o parte, lipsa relei credințe a inculpatului și pe de altă parte, inexistenta unui prejudiciu moral cauzat părții vătămate.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către partea vătămată.
În baza art. 192 al 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs partea vătămată O. A.
P. , declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ .
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, deoarece se bazează pe interpretarea greșită a probelor și a tuturor datelor din dosar.
T. ul constată că recursul a fost promovat în termenul de 10 zile prev. de art. 3853al. 1 Cod Procedură P. ă, termen ce a curs pentru partea vătămată recurentă, și care nu a fost prezentă la dezbaterea judiciară a fondului cauzei și nici la pronunțarea soluției, de la data comunicării copiei de pe minuta sentinței penale atacate, comunicare ce s-a realizat la data de_ .
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, a probelor noi administrate în recurs și prin prisma temeiurilor de recurs invocate de către partea vătămată, se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție eronată. Astfel, din chiar declarația inculpatului dată în fața instanței de recurs reiese că acesta nu a achitat niciodată, în intervalul considerat ca fiind perioada infracțională, pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească. Mai mult, inculpatul a socotit, într-un mod favorabil exclusiv lui, că pensia de întreținere ce s-ar cuveni fiicei sale trebuie raportată la salariul minim pe economie pe care inculpatul îl realizează, deși acesta este asociat la două firme ce efectuează servicii de taximetrie, și realizează și alte venituri din cedarea folosinței unor bunuri, așa cum reiese din probele aflate în dosarul de urmărire penală ( f. 23-26). Prin urmare inculpatul a ignorat cu desăvârșire obligația stabilită în sarcina sa pe cale judecătorească și a stabilit, personal, desigur, că în favoarea sa, întinderea obligației cuvenită părții vătămate.
Apreciem, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond că nu are relevanță în cază faptul că partea vătămată sau reprezentanta sa legală nu s-au plâns în legătură cu modul în care inculpatul și-a îndeplinit obligațiile față de fiica sa, în perioada 2005-2009, câtă vreme plata pensiei de întreținere este o obligație
legală, iar fiica sa era un minor lipsit de capacitate de exercițiu, și nici nu avea discernământul necesar de a se ocupa de administrarea drepturilor sale, în condițiile în care obligația de întreținere este, pentru partea vătămată, un drept cu conținut patrimonial acordat de lege. Neexercitarea acestui drept nu echivalează cu pierderea sa.
Pensia de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete realizate de inculpat este o obligație cu executare lunară, sub forma unei sume de bani, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 11188/_ a Judecătoriei C. N. .
Nu are relevanță sub aspectul bunei credințe nici faptul că inculpatul se întâlnea cu partea vătămată în oraș, cu o frecvență de o dată la două luni, așa cum reiese din declarația părții vătămate, câtă vreme aceste aspecte țin de relația normală dintre un părinte și copilul său, în condițiile în care părintele respectiv nu locuiește efectiv cu copilul.
De asemenea este în lăudabil pentru inculpat că i-a cumpărat fiice sale bunuri de folosință îndelungată, însă aceste aspecte nu pot echivala cu plata lunară a pensiei de întreținere, și mai mult, au reprezentat bunuri solicitate de fiica sa, fără ca inculpatul să se asigure, printr-o discuție cu mama fiice, despre utilitatea și necesitatea cumpărării acestor bunuri. Prin urmare, așa cum am arătat .și mai sus inculpatul și-a ales singur, și în afara dispozițiilor hotărârii judecătorești, modul de îndeplinire a obligațiilor legale, cuantumul și momentul achitării acestora, ceea ce sete în totală contradicție cu sentința civilă prin care s-au stabilit aceste obligații.
Latura obiectivă a infracțiunii de abandon de familie este prezentă în speța de față, câtă vreme inculpatul nu a achitat cu frecvență lunară sumele stabilite prin hotărâre judecătorească, iar latura subiectivă este prezentă și ea câtă vreme inculpatul nu este lipsit de venituri, ba dimpotrivă realizează venituri destul de importante, însă a achitat fiicei sale, diferite sume de bani, cu titlu de bani de buzunar pentru partea vătămată s-au i-a achiziționat bunuri materiale, la o valoarea raportată la aprecierea sa subiectivă, și cu o frecvență pe care o stabilește singur.
Suntem de părere că reaua credință a inculpatului este evidențiată și de faptul că chiar și după pronunțarea hotărârii judecătorești, acesta nu achită regulat pensia de întreținere, ci de asemenea, la intervale de timp pe care le stabilește potrivit propriei sale voințe.
Mai subliniem că întreaga practică judiciară a statuat că plata parțială echivalează cu neplata pensiei, iar această sintagmă nu este creația judecătorului acre a admis plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, ci, așa cum ama mai spus, este exprimată de toată jurisprudența din materie. De altfel această opinie este exprimată și în literatura de specialitate (a se vedea în acest sens și V. Dongoroz, S. Kahane, Explicații teoretice la Codul P., ediția a III-a, Editura Academiei, vol. IV, pagina 571).
Sintetizând toate argumentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură P. ă va admite recursul declarat de partea vătămată O.
A. P., asistată de reprezentantul său legal, B. G. S., împotriva sentinței penale nr. 1246/_ a Judecătoriei C. -N., pe care ova casa cu privire la soluția dată laturii penale a cauzei și la modalitatea de suportare a cheltuielilor judiciare avansate de stat și rejudecând în aceste limite, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuniid e abandon de familie va
dispune condamnarea inculpatului O. F. P., în temeiul art. 305 al. 1 lit. c Cod P., la pedeapsa de 2.000 (două mii) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
La stabilirea acestui cuantum de pedeapsă, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului P. pentru infracțiunea dedusă judecății, cu referire și la limitele prevăzute de art. 63 din partea generală a acestuia, și anume amendă de la 500 lei la 30.000 lei, gradul de pericol social al faptei, concretizat în perioada de timp pe parcursul căreia inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere, în modul în care acesta a înțeles să cuantifice subiectiv necesitățile fiicei sale minore, precum și termenele la care să plătească obligațiile stabilite de el personal, și nu cele prevăzute prin sentința civilă mai sus amintită. De asemenea instanța va lua în considerare și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, și se află la vârsta maturității depline, este o persoană perfect integrată în societate, care are o familie legal constituită și un loc de muncă permanent, însă nu a recunoscut comiterea faptei.
Se vor menține dispozițiile din sentința penală recurată referitoare la soluția dată laturii civile, întrucât pentru plata pensiei restante există posibilitatea legala a punerii în executare a sentinței civile nr. 11188/_ a Judecătoriei C. -N., care a rămas nefolosită, astfel încât pretențiile reprezentând daune materiale sunt inadmisibile, iar în privința daunelor morale, infracțiunea de abandon de familie fiind una de pericol nu este de natură a genera un prejudiciu patrimonial sau moral. Faptul că partea vătămată a fost lipsită de cuantumul pensiei de întreținere, se poate remedia prin punerea în executare a sentinței civile, însă această stare de fapt nu este generatoare de suferință morală, susceptibilă de reparare prin echivalent bănesc.
În baza art. 191 al. 1 Cod Procedură P. ă va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură P. ă cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 193 al. 6 Cod Procedură P. ă va obliga inculpatul să plătească în favoarea părții vătămate cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, la fond și recurs în sumă de 3.952 lei (fila 14 din dosarul de urmărire penală, filele 8, 9 și 56 din dosarul Judecătoriei C. N. ).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură P. ă admite recursul declarat de partea vătămată O. A. P., asistată de reprezentantul său legal, B. G. S., ambele cu domiciliul în C. -N., str. N. T. nr. 32, ap. 35, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 1246/_ a Judecătoriei
C. -N., pe care o casează cu privire la soluția dată laturii penale a cauzei și la modalitatea de suportare a cheltuielilor judiciare avansate de stat și rejudecând în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul O. F. P., fiul lui I. și F., născut la data de_ în Gherla, jud. C., cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, taximetrist în cadrul S.C. "Tasicris"; S.R.L. C. -N., stagiul militar satisfăcut, dom. în mun. C. -N., str. B. nr. 4, ap. 100, jud. C., CNP 1., fără antecedente penale,
În temeiul art. 305 al. 1 lit. c Cod P., la pedeapsa de:
- 2.00 0 (două mii) lei amendă p enală pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
Menține dispozițiile din sentința penală recurată referitoare la soluția dată laturii civile.
În baza art. 191 al. 1 Cod Procedură P. ă obligă inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură P. ă cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
În baza art. 193 al. 6 Cod Procedură P. ă obligă inculpatul să plătească în favoarea părții vătămate cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, la fond și recurs în sumă de 3.952 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
L. -A. C. | A. | -L. | I. | I. -M. L. |
GREFIER
L. B.
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
_
Jud.fond: L. B.
| ← Decizia penală nr. 31/2013. Abandon de familie | Decizia penală nr. 8/2013. Abandon de familie → |
|---|
