Decizia penală nr. 100/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ NR.100/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTORI: S. T.
A. Ț. GREFIER: D. C.
S-au luat spre examinare recursurile formulate în cauză de inculpatul P.
G. și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA împotriva sentinței penale nr.30 din_ a Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art.180 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. G. și reprezentantul părții civile S. C. G., av.Linca A. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: G. PRUNEAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, inculpatul P.
G. arată că își menține declarațiile date anterior și că nu dorește să facă declarații suplimentare, însă insistă în reaudierea martorilor Cuc Dragoș A. și Adorjan Andor Gyozo.
Reprezentanta Parchetului se opune reaudierii acestor martori, apreciind că nu se impune acest lucru, deoarece martorii au fost audiați în mod legal și temeinic.
Reprezentanta părții civile solicită respingerea cererii formulată de către inculpat în sensul reaudierii martorilor Cuc Dragoș A. și Adorjan Andor Gyozo, învederând instanței că ar fi de acord cu acordarea unui termen de judecată în vederea realizării unei împăcări.
Inculpatul P. G. arată că este de acord să se împace cu partea vătămată, însă pretențiile acesteia sunt foarte mari, cu atât mai mult cu cât nu se consideră vinovat.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de inculpatul P. G. în sensul reaudierii martorilor Cuc Dragoș A. și Adorjan Andor Gyozo, aceștia fiind audiați de către instanța de fond în condiții procedurale.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat cereri de amânare și nu s-au ridicat excepții, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, casarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la pedeapsa amenzii penale. Chiar dacă starea de fapt
reținută de către instanța de fond este cea corectă, apreciază că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, apreciind că simpla sancțiune administrativă nu îndeplinește funcțiile pedepsei.
Inculpatul P. G. solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și admiterea recursului său și pronunțarea unei hotărâri de achitare având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Reprezentanta părții vătămate S. C. G. solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul P. G., având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 30 din_ a Judecătoriei T., în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 C.pr.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen., s-a dispus achitarea inculpatului P. G. - fiul lui P. și E., născut la data de_ în Lupșa, jud. Alba cetățean român, studii - 7 clase, pensionar, stagiul militar - satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în mun. T., str.
V., nr. 7, jud. Cluj, C.N.P. 1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 C. penal împotriva părții vătămate S. C. G., dom. în T., str. C. nr.5, jud. Cluj.
În baza art. 91 lit. c C.pen. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 400 lei.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., art. 1349 și urm. C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile
S. C. G. a sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.6 C. pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda nr. 314/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. G. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C. penal.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul și partea vătămată, precum și martorii Hideg M., B. Victoria, Cuc Dragoș, Adorjan Andor.
Asupra cauzei de față, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, în jurul orelor 17,15 partea vătămată S. C. G. s-a deplasat la volanul autoturismului spre domiciliul situat pe str. C., nr. 5, mun. T. însă în momentul în care a intenționat să-și parcheze autoturismul într- unul din locurile destinate nu a fost în măsură să execute această manevră întrucât inculpatul P. G. bloca accesul la locul de parcare respectiv, conducând un cărucior și purtând o discuție cu o persoană.
Partea vătămată a staționat așteptând ca inculpatul să elibereze accesul pentru a putea parca, însă acesta nu a eliberat locul respectiv, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să claxoneze și să-i solicite inculpatului să elibereze accesul.
Inculpatul a refuzat să se deplaseze, motiv pentru care partea vătămată a coborât din autoturism și i-a solicitat inculpatului să-și deplaseze căruciorul pentru a putea parca.
Observând refuzul constant al acestuia, partea vătămată a intenționat să se deplaseze spre cărucior pentru a-și elibera accesul, moment în care inculpatul P.
G. a agresat-o pe partea vătămată cu piciorul în zona coapsei, prinzând-o și de mână,
Martor ocular a fost Cuc Dragoș A. care observând agresiunea exercitată de către inculpat a intervenit și astfel a evitat continuarea acesteia.
Martorul Adorjan Andor Gyozo confirmă situația de fapt și agresiunea exercitată de către inculpat asupra părții vătămate.
Din declarațiile acelorași martori rezultă că inculpatul P. G. a folosit pe parcursul întregului eveniment cuvinte și expresii jignitoare la adresa părții vătămate.
Depoziția martorului Hideg nu prezintă relevanță probatorie întrucât nu a observat întregul incident, din acest motiv nefăcând referire la agresarea părții vătămate de către inculpat.
Nici declarația martorei B. Victoria nu poate fi luată în considerare întrucât martora a intrat la un moment dat în magazin, iar la ieșire nu mai era nici inculpatul acolo, rezultând deci că a lipsit exact la momentul care prezintă importanță pentru dosarul cauzei. Referirile martorei la atitudinea părții vătămate care a apărut "cu un aer de divă";, precum și referirea la inculpatul care venise să ureze "";La mulți ani"; martorei conduc și la concluzia că depoziția acestei martore e subiectivă.
Cu privire la vătămările suferite părții vătămate i s-a eliberat certificat medico - legal care concluzionează faptul că acesta prezintă o leziune traumatică la nivelul coapsei drepte, leziune ce necesită 4 - 5 zile îngrijiri medicale (f.4 dosar u.p.).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro.
În drept, fapta inculpatului P. G. care în data de_, în jurul orelor 17,15 a agresat-o fizic pe partea vătămată S. C. G. provocându-i vătămări care au necesitat pentru vindecare 4 - 5 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constituite ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. de art. 180 al.2 C.penal.
Nu există dubii cu privire la starea de fapt expusă anterior și încadrarea juridică amintită, însă analiza, raportat la speța de față, a criteriilor în raport de
care se poate stabili dacă fapta descrisă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni a determinat instanța să concluzioneze că sunt incidente prevederile art. 18 ind. 1 C. penal, așa cum se va dezvolta în continuare.
Potrivit art. 18 ind. 1 alin.2 C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Astfel, instanța de fond a reținut că incidentul a fost declanșat în mod spontan, fără a fi premeditat, din cauza unor neînțelegeri legate de amplasarea căruciorului inculpatului în locul unde partea vătămată intenționa să parcheze autoturismul și de refuzul inculpatului de a da curs solicitării părții vătămate de a elibera respectivul loc.
În acest context, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul încerca o stare de nervozitate pe fondul afecțiunilor preexistente la vârsta înaintată constând în intoxicație alcoolică acută cu agitație psihomotorie dependență cronică alcoolică, tulburare de personalitate instabil emoțional, tip impulsiv, conform raportului de la filele 31-32 dosar u.p. în care sunt preluate date din biletul de ieșire de la f. 71 dosar u.p. emis de Spitalul Clinic Județean de urgență Cluj-Clinicia Psihiatrie.
S-a ținut cont și de tipul și întinderea leziunilor cauzate de inculpat părții vătămate (o echimoză de 6/4 cm), precum și numărul de 4-5 zile de îngrijiri medicale necesare refacerii părții vătămate.
Inculpatul nu figurează cu antecedente penale, fiind pentru prima dată când se confruntă cu legea penală.
În raport de cele expuse anterior, instanța de fond a reținut că fapta săvârșita de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni potrivit criteriilor impuse de art. 18 ind. 1 alin. 2 C.pen.
Prin urmare, în baza art. 11 pct 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 C.pr.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen., instanța de fond a dispus achitarea inculpatului P. G. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 C. penal împotriva părții vătămate S. C. G. .
În baza art. 91 lit. c C.pen. a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 400 lei.
În ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată a formulat pretenții în cuantum de 5000 euro pentru prejudiciul moral cauzat
S-a reținut că în persoana inculpatului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, cauzând părții vătămate un prejudiciu care se impune a fi reparat.
Raportat la prejudiciul moral, instanța a apreciat că deși prejudiciul suferit de partea vătămată nu poate fi evaluat în bani, suma de 1000 lei constituie o compensare echitabilă a acestuia, evitându-se în același timp o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate.
Prin urmare, în baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., art. 1349 și urm. C.civ., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile S. C. G. a sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Întrucât inculpatului îi aparține culpa procesuală, în baza art. 193 alin.6 C. pr. penală, a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței atașate dosarului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și inculpatul P. G. .
Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda critică hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică, aprecierea că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, pe cale de consecință, soluția de achitare a inculpatului potrivit art. 18 ind. 1 C pr pen consecutiv cu aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 400 lei, fiind eronată.
Se solicită condamnarea inculpatului, raportat la urmările certe ale faptei antisociale săvârșite de către inculpat (4-5 zile de îngrijiri medicale), față de o femeie, în condițiile în care inculpatul, în ciuda vârstei înaintate, are o statură impozantă, modalitatea efectivă de săvârșire a faptei respectiv, în public - pe fondul unei neînțelegeri survenite în legătură cu locul de parcare al unei mașinii precum și prin aplicarea unor lovituri multiple, împrejurări de natură să contureze necesitatea sancționării inculpatului pe tărâm penal, nefiind suficientă sancționarea acestuia pe tărâm administrativ.
Inculpatul P. G. a criticat sentința judecătoriei, ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, stabilind în mod corect că inculpatul P. G. se face vinovat de comiterea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. 2 C.pen. pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că în data de_ în jurul orelor 17,15 a agresat-o fizic pe partea vătămată S.
C. G., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul nu a recunoscut fapta comisă susținând că în realitate a fost înjurat de partea vătămată și că este posibil să îi fi vorbit urât, însă a precizat că nu a lovit-o pe aceasta. La rândul său, partea vătămată S. C. G. a susținut că intenționa să-și parcheze mașina pe locul său de parcare, ocupat parțial de căruciorul inculpatului și, deși a așteptat eliberarea spațiului de către acesta, acest lucru nu s-a întâmplat motiv pentru care l-a ruga t să își mute atelajul, însă inculpatul a început să o înjure, a lovit-o cu bocancul în picior, a prins-o de gât și a tras-o de haine până la intervenția unuia dintre cei prezenți la fața locului.
Luând act de poziția exprimată de inculpat, instanța de fond a apreciat în mod corect că rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului, din declarația părții vătămate, depozițiile martorilor Cuc Dragoș A. și Adorjan Andor
Gyozo, precum și din concluziile certificatului medico-legal care atestă producerea unei leziuni la nivelul coapsei drepte reieșind împrejurările concrete de comitere a faptei deduse judecății, modalitatea în care inculpatul a acționat și urmările produse asupra victimei, fiind înlăturate depozițiile martorilor Hideg și
Victoria, ca irelevante și subiective.
Pentru aceste considerente, solicitarea inculpatului în sensul de a se constata că este nevinovat nu poate fi primită, o soluție de achitare în acest sens nefiind justificată.
Pe de altă parte, apreciem că prima instanță a concluzionat corect că faptei comise îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, făcând referire la criteriile generale cuprinse în art. 18/1 al. 2 C.pen. în raport de care se stabilește în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, anume modalitatea de săvârșire a faptei, pe fondul unui conflict spontan dintre părți, urmările produse concretizate într-un număr redus de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, starea de sănătate a acestuia, lipsa antecedentelor penale.
Drept urmare, constatând că sentința penală atacată este legală și temeinică, tribunalul în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul P. G. și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.30/_ a Judecătoriei T.
.
Cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 192 al. 2 C.p.pen. va fi obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs, în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.30/_ a Judecătoriei T. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G. , fiul lui
P. și E., născut la data de_, dom. în mun. T., str. V. nr. 7, jud. Cluj împotriva sentinței penale nr.30/_ a Judecătoriei T. .
Obligă pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs, în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. LS T. A. Ț.
GREFIER
D. C.
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
Jud.fond: V. -M. B.
| ← Sentința penală nr. 164/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 244/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
