Decizia penală nr. 1126/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1126/R/2013
Ședința publică din 12 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: V. C.
: M. B.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate în cauză de către inculpatul
M. V. I. și de către partea civilă K. V. împotriva sentinței penale nr. 54/F/2013 din 21 martie 2013 a Tribunalului B. -Năsăud, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. - Năsăud, dat în dosar nr. 357/P/2011, pentru comiterea infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal ( două fapte ), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul M. V. I., asistat de apărător ales, avocat Jîrghiuță Nandor din cadrul Baroului B. -Năsăud, cu delegație la dosar (f. 16 ), partea civilă K.
V. asistată de apărător ales - avocat R. Ciprian G. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 15 ), lipsă fiind părțile civile J. V. și S. J. de
B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul ales al părții civile K. V., solicită în probațiune, audierea numitului M. F. . În acest sens arată că partea vătămată K. V. a solicitat daune materiale la instanța de fond, care nu au fost acordate, iar martorul propus este persoana la care partea vătămată trebuia să-i efectueze, în cursul lunii aprilie a anului 2011 o lucrare, care nu s-a mai efectuat datorită leziunilor și a agresiunii suferite. Mai arată că acesta nu a fost propus spre audiere la soluționarea în fond a cauzei, pe considerentul că era plecat în străinătate.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. I., solicită respingerea cererii. Apreciază că partea vătămată cunoștea faptul că trebuia să-și dovedească pretențiile în fața instanței de fond și, cunoscând faptul că martorul propus M.
F. se afla în străinătate, putea să propună alți martori pentru dovedirea acelorași aspecte. În consecință, se opune admiterii cererii.
Reprezentanta M. ui P., pentru aceleași motive indicate de către apărătorul inculpatului, solicită respingerea cererii în probațiune formulată de partea civilă.
Curtea, deliberând, respinge solicitarea formulată de către apărătorul părții civile, având în vedere că probe în acest sens au fost administrate și la fond,
urmând ca odată cu motivele de recurs, instanța de recurs să reevalueze și probele administrate pe latura civilă.
Apărătorul ales al părții civile K. V., depune la dosar un contract încheiat între partea vătămată și numitul M. F., precum și o declarație dată de acesta în cursul lunii mai a anului curent, cu privire la aspectele evocate.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. I., confirmă că a primit un exemplar al scriptelor depuse și solicită omiterea acestora din sistemul probator, apreciind că au fost întocmite pro causa, respectiv că, în ipoteza în care contractul ar fi existat în faza judecății la fond, ar fi trebuit depus atunci la dosar. Apărătorul ales al părții civile K. V., susține că data contractului este
5 martie 2011 și că acesta nu a putut fi depus la instanța de fond, fiind întocmit într-un singur exemplar, care se afla în posesia dlui M. F., care era plecat în străinătate și nu putea fi contactat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. I., solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului-recurent pentru infracțiunile de lovire pentru care a fost condamnat prin hotărârea atacată, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală pentru argumentele expuse pe larg în motivele scrise.
Opinează că o persoană nu poate fi condamnată în baza unei certificat medico-legal și a declarației părții vătămate și arată că celelalte probe care au fost administrate și care au stat la baza condamnării inculpatului-recurent, sunt probe indirecte. Astfel, susține că declarațiile reprezintă aspecte auzite de la părțile vătămate. Totodată, invocă subiectivismul declarațiilor care au stat la baza condamnării și arată că martorii care au fost audiați sunt rude apropiate ale celor două părți vătămate, context în care apreciază că soția părții vătămate nu ar putea să susțină contrariul, în fața procurorului sau a instanței, respectiv că aceasta nu a fost lovită de către inculpat, fiind de neconceput ca o soție să infirme spusele soțului ei. Pentru acest motiv apreciază că actul de justiție, respectiv condamnarea unei persoane, nu ar trebui să se bazeze pe astfel de declarații.
Cu privire la declarațiile părților vătămate arată că acestea nu corespund, respectiv că prin conținutul lor nu se relevă adevărul.
De asemenea, solicită a se avea în vedere motivul pentru care organele de urmărire penală și instanța de judecată nu dau crezare cuvântului inculpatului- recurent și dau crezare celor două părți vătămate, fără a lua în considerare poziția socială a acestora. Astfel, solicită a se da mai multă credibilitate susținerilor inculpatului și consideră că la judecarea pricinii trebuie avut în vedere și faptul că acesta este polițist, având o carieră ireproșabilă, respectiv o persoană care a participat și care a condus acte de urmărire penală. În acest sens, apreciază că poate n-ar trebui pus la îndoială cuvântul inculpatului raportat la cele două persoane care, pe lângă faptul că au intrat în câteva rânduri în conflict cu legea, fiind depuse la dosar procesele-verbale de contravenție întocmite acestora de-a lungul timpul, au fost oarecum interesate în cauză, deoarece după ce a avut loc incidentul au relatat acest lucru în presă și au alimentat în continuare știrile de presă. Susține că ar trebui să nu fie luate în considerare declarațiile martorilor, care sunt rude apropiate ale părților vătămate și solicită a se observa că declarațiile date de inculpat sunt constante, comparativ cu toate celelalte declarații ale părților vătămate și ale martorilor, care nu au o continuate logică cu privire la cele întâmplate. Astfel, părțile vătămate se contrazic între ele prin declarațiile date, aspect pe care l-a evidențiat în motivele de recurs.
Având în vedere cele evidențiate și principiul că dubiul ar trebui să profite
inculpatului, consideră că în cauză sunt suficiente dubii, respectiv prea multe, cu privire la cele întâmplate în acea noapte.
Raportat la modalitatea de expunere a părților vătămate arată că una dintre acestea l-ar fi înjurat, ceea ce ar fi determinat comportamentul inculpatului-recurent, context în care formulează întrebarea ce vizează modalitatea în care acesta ar fi putut auzi din mașină cele discutate de către persoanele aflate în căruță.
Totodată, consideră că inculpatul-recurent nu poate fi condamnat în baza probatoriului administrat și, având în vedere argumentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, solicită respingerea acestuia și consideră că, din materialul probator, reiese faptul că inculpatul-recurent nu a săvârșit nicio faptă penală împotriva acesteia, context în care apreciază ca fiind evident lipsa motivului de a achita despăgubiri civile. Prin urmare, solicită admiterea recursului inculpatului și respingerea recursului declarat de partea vătămată K. V. .
Apărătorul ales al părții civile K. V., solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei față de partea vătămată K. V. și, rejudecând, să se pronunțe o decizie prin care să se dispună majorarea cuantumului daunelor materiale acordate la suma de 7000 de lei, iar al celor morale la suma de 10000 de lei, cu cheltuieli de judecată constând din onorariu de avocat, sens în care depune chitanța la dosar.
În esență, arată că, în noaptea de 2 aprilie 2011, inculpatul, în calitate de polițist în cadrul Postului de Poliție Dumitrița, în afara orelor de program, a exercitat agresiuni/lovituri repetate asupra părții vătămate, cauzându-i 3-4 zile de îngrijiri medicale. Cu toate că partea vătămată a depus în cursul urmăririi penale certificat medico-legal care atestă numărul de îngrijiri medicale, a depus și acte medicale din care atestă că în perioada 2 - 11 aprilie 2011 a fost internat la Secția de chirurgie a S. ui J. de U. din B. -Năsăud, iar ulterior a beneficiat și de 15 zile de concediu medical, conform adeverinței emise de Grupul Școlar Forestier din B. -Năsăud. Astfel, deși medicii i-au acordat 3-4 zile de îngrijiri medicale, susține ca fiind reală internarea în spital o perioadă de 10 zile, iar ulterior efectuarea a 15 zile de concediu medical, astfel încât perioada în care partea vătămată a fost lipsită de posibilitatea realizării unor venituri suplimentare din munca în afara orelor de program a fost mult mai mare decât 3-
4 zile. În acest sens, arată că, în concordanță și cu martorii Fucă Samuilă și Cîmpeanu E., care au fost audiați în primă instanță, partea vătămată, în afara orelor de program, efectua constant lucrări de reparații, tencuit și amenajări în construcții, fiind cunoscut ca o persoană care efectuează lucrări de calitate și foarte solicitată.
Consideră că daunele morale sunt nejustificat de mici prin prisma egalității între părțile vătămate, însă solicită a se observa că, inculpatul, profitând de uniforma de polițist, a aplicat lovituri repetate părții vătămate K. V., fără a avea cea mai mică altercație cu aceasta, singura vină a părții vătămate fiind faptul că s-a aflat într-un moment și loc nepotrivit, respectiv în ștraif, alături de
J. V. . Mai arată că toți martorii și organele de poliție alertate, care s-au deplasat la fața locului, au putut constata că partea vătămată nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind supusă unor suferințe morale și psihice deosebite, soția acestuia fiind bolnavă de cancer. Astfel, în momentul în care aceasta a aflat, a intrat în stare de șoc și s-a deplasat de urgență la domiciliul lui
J. V., cumnatul părții vătămate.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că vinovăția inculpatului rezultă din ansamblul probelor administrate, că declarațiile părților vătămate au fost constante și că se coroborează atât între ele, cât și cu certificatul medico-legal de la dosar. De asemenea, susține că declarația părții vătămate se coroborează totodată și cu declarațiile martorilor, cărora aceștia le-au povestit cele întâmplate, imediat după eveniment.
Totodată, susține că poziția socială la care s-a făcut anterior referire nu diferă în funcție de inculpat sau partea vătămată, cu precizarea că inculpatul se afla în afara orelor de program, fiind un simplu cetățean, care avea la dispoziție alte măsuri, iar în ipoteza în care ar fi sesizat vreo agresiune asupra persoanei sale, agresiune care nu a fost dovedită și care nu este susținută de niciun ansamblu probator, putea să solicite intervenția organelor de poliție, care se puteau deplasa și pentru inculpat în aceeași modalitate în care s-au deplasat pentru partea vătămată.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta M. ui P. raportat la susținerea apărătorului inculpatului de a se acorda o credibilitate mai mare declarațiilor inculpatului pentru că este polițist, aspect menționat în contextul invocării anumitor aspecte nesincere în declarațiile părților vătămate, arată că nu este de acord cu aceasta, apreciind că ar fi discriminator să se analizeze și să se interpreteze probațiunea în modalitatea solicitată.
Mai arată că este de acord cu susținerea reprezentantului părții civile în sensul că a fost un cetățean ca și părțile vătămate și apreciază că în niciun caz nu se poate ține cont de poziția pe care a avut-o inculpatul în acel moment, respectiv faptul că acesta este polițist, iar părțile vătămate muncitori.
Referitor la probațiune, aspect principal în cauză, și achitarea în baza art.
10 lit. c din Codul de procedură penală solicitată de către inculpat, respectiv susținerea că fapta nu a fost comisă de către inculpat, arată că acesta a recunoscut faptul că a avut un incident, respectiv un conflict cu părțile vătămate și că nu au fost alte persoane prezente. De asemenea, mai arată că nu s-a stabilit eventualitatea existenței unor alte persoane care ar fi aplicat lovituri părților vătămate și evidențiază faptul că incidentul a avut loc noaptea, la orele 03:00 - 04:00. Astfel, în condițiile existenței certificatelor medico-legale ale părților vătămate în sensul că leziunile corporale s-au produs prin lovire cu un corp dur și cădere, consideră că declarațiile părților vătămate în sensul că au fost lovite de către inculpat nu pot fi contestate. Susține că Tribunalul B. a analizat în mod corect și probațiunea indirectă, pentru că, imediat după producerea incidentului, părțile vătămate au fost văzute de către membrii familiei, care au relatat ceea ce au spus părțile vătămate că s-a întâmplat.
În raport de materialitatea faptelor, apreciază că în mod corect a fost reținută vinovăția inculpatului și că nu se impune achitarea acestuia.
În consecință, solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului.
În ceea ce privește recursul părții vătămate solicită admiterea acestuia și majorarea daunelor raportat la faptul că a avut loc și o spitalizare după ce au fost consemnate acele leziuni în certificatul medico-legal.
În concluzie, solicită admiterea recursului părții civile.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. I., raportat la existența certificatelor medico-legale și la lipsa loviturilor, în concordanță cu susținerile inculpatului, arată că părțile vătămate au căzut din căruță în momentul în care aceasta s-a mișcat, respectiv unul din căruță și altul înspre cai, respectiv înspre furca căruței, astfel încât leziunile nu rezultă ca urmare a agresiunii, ci a faptului că acestea au căzut în momentul în care a avut loc altercația.
Inculpatul M. V. I., având ultimul cuvânt, consideră că acuzațiile ce i se impută sunt nefondate și că reclamațiile formulate sunt tendențioase și mincinoase.
Confirmă faptul că s-a întâlnit cu părțile vătămate în timpul nopții, în spațiu public, pe un drum județean, destinat circulației publice și nu un loc
izolat. Mai arată că partea vătămată J. V., în ajunul zilei a fost trimis acasă pe considerentul că se afla în stare de ebrietate, sărbătorindu-și ziua de naștere împreună cu partea vătămată K. V. . Concomitent cu acest eveniment aceștia s-au deplasat și la cazanul sătesc pentru a prepara țuică. Astfel, aceștia s-au contrazis prin declarațiile date, J. V. susținând că partea vătămată K.
a consumat doar bere, iar el nu a consumat nimic, deși ulterior evenimentului, deplasându-se la S. de U. B., s-a consemnat în foia de observație a părții vătămate J. V. faptul că acesta s-a aflat în stare de ebrietate și că a refuzat internarea, pe care a efectuat-o doar în după-masa zilei de sâmbătă.
Totodată, susține că cele două persoane vătămate aveau sursă de înarmare, respectiv lemnele de cazan și biciul și că, în fapt, a trecut pe lângă acestea, care se aflau pe carosabil, pe sensul contrar sensului său de mers, în poziție statică, cu ștraiful, reducând viteza în scop preventiv. Astfel, în momentul trecerii, aceștia probabil că s-au ofensat, iar partea vătămată J. V. a lovit plafonul mașinii cu biciul, provocând un zgomot puternic. Ulterior, a mai auzit un al doilea zgomot de lovire în scutul mașinii și arată că nu a întors ca urmare a provocării acestora, ci doar pentru a-i identifica și pentru a vedea dacă mașina a fost avariată. Astfel, coborând din mașină cu intenția de a dialoga, a observat în lumina farurilor, faptul că partea vătămată K. V. stătea pe capătul ștraifului, la o distanță de 1-2 metri, ridicând parul de cazan pentru a-l lovi, moment în care l-a recunoscut, ca urmare a înjurăturilor, pe partea vătămată J.
V., care ținea caii și s-a prezentat acestuia întrucât se cunoșteau.
Nu se consideră vinovat pentru argumentele expuse și solicită achitarea sa.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 54 din 21 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului B. -Năsăud, a condamnat pe inculpatul MELIAN V.
I., fiul lui V. și E., născut la data de_ în com. cetate, jud. B. - Năsăud, domiciliat în com. Cetate, sat S. Nou, nr. 40 A, jud. B. -Năsăud, cetățean român, studii superioare, agent de poliție în cadrul IPJ B. -Năsăud, căsătorit, fără antecedente penale, CNP-1., la 2 pedepse a câte 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de lovire fiecare prev. de art. 180 alin 2 Cod penal, făcând și aplic. art. 63 Cod penal.
Conform art. 33 lit a, art. 34 lit c Cod penal au fost contopite aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.
A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 63/1 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile K. V. 3.103 lei despăgubiri civile din care 103 lei daune materiale și 3.000 lei daune morale, iar părții vătămate J. V. 3.000 lei cu titlul de daune morale, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 315 lei despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat să plătească părților vătămate K. V. și J. V. câte 500 lei fiecăreia cu titlul de cheltuieli de judecată, precum și 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul Melian V.
lucrează ca agent de poliție în cadrul IPJ B. -Năsăud, secția 1 Poliție Rurală B. și face parte din structurile organelor de poliție judiciară.
La data de 01 aprilie 2011 agentul de poliție lucra ca ajutor șef post de poliție în cadrul Postului de Poliție Dumitrița, având ca rază teritorială de competență localitatea Dumitrița, Budacu de Sus și Ragla. Inculpatul locuiește în comuna Cetate, sat S. l Nou, făcând naveta între localitatea de domiciliu și locul de muncă.
Partea vătămată J. V. locuiește în localitatea O. B., com. cetate și este cumnat cu partea vătămată K. V. . În ziua de 01 aprilie 2011, cele două părți vătămate s-au deplasat cu căruța (ștraiful) tras de un cal la cazanul de fiert țuică din O. B., unde au fier țuica și unde au stat până în jurul orelor 3,00 - 4,00 dimineața, când au pornit spre casă.
Pe drum, partea vătămată J. V. a stat pe lada din fața ștraifului mânând calul, iar cumnatul său K. V. în spatele ștraifului și, la u moment dat, în timp ce se deplasau pe drumul comunal, din față, din partea opusă venea un autoturism circulând cu luminile aprinse pe poziția fază lungă.
Agentul de poliție Melian V. I., potrivit graficului de patrulare, în seara zilei de 01 aprilie 2011 orele 22,00, a intrat în serviciu asigurând intervenția la evenimente pe raza Postului de Poliție Dumitrița, serviciu din care a ieșit la orele 02,00. În autoturismul ce venea din fața ștraifului se afla agentul de poliție care ieșise din serviciu și se deplasa către locuința de domiciliu.
Când autoturismul s-a intersectat cu ștraiful, partea vătămată J. V., care era în stare de ebrietate, i-a adresat injurii conducătorului auto, pe motiv că l-ar fi orbit cu farurile, fără să cunoască cine se afla la volanul autoturismului. Injuriile au fost auzite de către inculpat, care l-au enervat, astfel că a hotărât ca la intersecția aflată la circa 100-200 metri distanță de ștraif să întoarcă autoturismul și astfel a pornit în urmărirea ștraifului.
Inculpatul a oprit autoturismul la o distanță de circa 10 metri de ștraif, lăsând faza lungă a luminilor aprinsă, după care a coborât din mașină și a mers la părțile vătămate care erau suite în ștraif. Mai întâi a mers la partea vătămată
V. căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și palmele, apoi s-a deplasat la cealaltă parte vătămată K. V. pe care de asemenea a lovit-o cu pumnii precum și cu o bucată de lemn luată din ștraif.
La un moment dat această parte vătămată a reușit să se deplaseze până în fața porții unei locuințe aflată pe marginea drumului, iar inculpatul a urmărit-o și i-a mai aplicat lovituri peste față, partea vătămată izbindu-se de acea poartă după care a căzut.
Inculpatul s-a reîntors la ștraif unde era partea vătămată J. V. pe care din nou l-a lovit. Între timp K. V. a reușit să se ridice ajungând pe jos acasă la J. V. . Și cealaltă parte vătămată J. V., după ce a mai primit câteva
lovituri de la inculpat a fost lăsată în pace, inculpatul plecând mai departe cu autoturismul său.
Cele două părți vătămate au ajuns la domiciliul lui J. V. spunând familiilor ce s-a întâmplat.
Soția lui J. V., martora J. M. a anunțat evenimentul prin serviciul de urgențe 112, astfel că la fața locului s-a deplasat un ofițer de poliție din cadrul IPJ B. -Năsăud, precum și salvarea.De asemenea, la fața locului a sosit și șeful Postului de Poliție Cetate, martorul Hăbălău Grigore Nechita.
Partea vătămată J. V. a fost transportată cu salvarea la S. J. de
B. unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale, însă a refuzat internarea pe motiv că nu avea asigurare de sănătate și nici bani să achite
internarea. Cealaltă parte vătămată K. V. a refuzat inițial să fie transportată
cu salvarea la spital motivat de faptul că soția sa este bolnavă de cancer și nu a vrut să o supere. În schimb, simțindu-se tot mai rău a fost nevoit să se interneze în spital, Secția Chirurgie în perioada 02 -_ .
Din certificatul medico-legal (fila 11), rezultă că J. V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și compresiune cu mâna, că leziunile au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale și care au putut data din_ .
Din certificatul medico-legal (fila 46), rezultă că K. V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere, că leziunile traumatice au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale și că au putut data din_ . Rezultă, de asemenea, că a fost internat în secția Chirurgie a S. ui
J. de U. B. -Năsăud în perioada 02 -_ și că a necesitat cheltuieli de spitalizare în sumă de 315 lei, sumă cu care spitalul se constituie parte civilă.
Părțile vătămate au precizat și faptul că în momentul când inculpatul le-a ajuns cu mașina și s-a deplasat la ei agresându-i, ar fi scos și pistolul din dotare cu care i-ar fi amenințat. Acest fapt însă nu a putut fi dovedit prin nici un mijloc de probă, motiv pentru care cu privire la infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată S. J. de U. B. - Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 315 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate Kescedi V. (f. 48).
La rândul lor și părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză, K.
cu suma totală de 17.000 lei, din care 7.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale (f.18), iar J. V. cu suma de 4.000 lei reprezentând daune morale (f.31).
Inculpatul a recunoscut că a avut un conflict cu părțile vătămate însă susține și are convingerea că s-a aflat în legitimă apărare, întrucât părțile vătămate l-au atacat cu un bici și cu un lemn, el fiind nevoit să se apere.
Cu toate acestea, starea de fapt reținută mai sus și, implicit vinovăția inculpatului, rezultă în afara oricărui dubiu din ansamblul probelor administrate în cauză.
Astfel, declarațiile părților vătămate, constante pe toată durata procesului penal, se coroborează nu doar între ele, ci și cu certificatele medico-legale.Partea vătămată K. V. a arătat că a fost lovit de inculpat peste față și a fost împins căzând de 2 ori, o dată în șanț și a doua oară lângă o poartă, certificatul medico- legal constatând leziuni în zona capului și a șoldului, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere.
De asemenea, partea vătămată J. V. a arătat că a fost lovit cu pumnul la nivelul feței, a fost tras de inculpat din ștraif și lovit la nivelul stomacului, declarație confirmată de cealaltă parte vătămată, certificatul medico-legal constatând leziuni tocmai în aceste zone ale corpului, precizându-se că acestea s- au putut produce prin lovire cu un corp dur și compresiune cu mâna.
Pe de altă parte, declarațiile părților vătămate se coroborează și cu declarațiile martorilor J. M., K. F. și Hăbălău Gheroghe Nechita (f.51, 53, 64) cărora, imediat după incident, părțile vătămate le-au relatat cele întâmplate, aceștia constatând personal, existența unor leziuni vizibile pe fața părții vătămate J. V. .
Nu în ultimul rând, vinovăția inculpatului rezultă și din chiar materialitatea faptelor, fiind evident că acesta s-a întors din drum pentru a le aplica o corecție părților vătămate, în condițiile în care avea posibilitatea de a anunța organele de poliție, pretinsa agresiune exercitată de acestea împotriva sa nefiind susținută de vreun act medico-legal și, mai mult, inculpatul nu a fost găsit de organele de poliție decât a doua zi, în jurul prânzului.
Faptele inculpatului astfel reținute întrunesc în drept elementele constitutive a 2 infracțiuni de lovire fiecare prev. de art. 180 alin 2 Cod penal.
În baza acestor texte de lege și văzând și disp. art. 72 Cod penal tribunalul l-a condamnat inculpat la 2 pedepse a câte 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de lovire fiecare prev. de art. 180 alin 2 Cod penal, făcând și aplic. art. 63 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, în baza art. 346, art 14 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 315 lei despăgubiri civile.
În ceea ce privește pretențiile materiale formulate de partea vătămată K.
V. este de observat că, la data comiterii faptei, acesta era încadrat în muncă la Grupul Școlar Forestier B., diferența dintre veniturile pe care le-ar fi realizat și indemnizația de concediu medical, pe perioada zilelor de îngrijiri medicale fiind de 103 lei.
Pe de altă parte, deși din declarațiile martorilor Fucă Tomescu Samuilă Mihai (f.87) și C. u Elșena (f.88) rezultă că partea vătămată a efectuat mai multe lucrări de reamenajare a imobilelor acestora în vara anului 2011 și respectiv 2012, nu se poate stabili cu certitudine caracterul de stabilitate a unor astfel de comenzi și, implicit, nerealizarea de către partea vătămată a unor venituri suplimentare în perioada următoare agresiunii.
Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile, este evident că acestora li s-a cauzat de către inculpat un prejudiciu moral reprezentat de suferințele fizice și psihice la care au fost supuse ca urmare a agresiunii, însă, față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, tribunalul a apreciat că suma de câte 3.000 lei este suficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu pentru fiecare parte vătămată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul MELIAN V.
I. și partea vătămată K. V. .
Primul recurent a criticat sentința invocând că aceasta este netemeinică și nelegală, deoarece premisele de la care a plecat instanța de fond în pronunțarea sentinței sunt greșite, probele fiind indirecte și subiective datorită faptului că martorii audiați sunt fie rude apropiate, fie soțiile părților vătămate.
A învederat că întregul dosar s-a construit în jurul declarațiilor părților vătămate, declarații care datorită inadvertențelor pe care le cuprind conduc la concluzia certă că faptele sunt imaginare.
A precizat că părțile vătămate erau în stare de ebrietate, sunt persoane certate cu legea penală iar el a avut o conduită civică și morală neștirbită intervenind în momentul în care acestea au dat dovadă de lipsă de responsabilitate prin conducerea unui atelaj cu tracțiune animală pe drumurile publice în stare avansată de ebrietate.
Partea vătămată recurentă a criticat sentința susținând că este adevărat că medicul legist i-a acordat doar 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile provocate însă a fost internat 10 zile în spital și a beneficiat de 15 zile de concediu medical, astfel încât, nu a putut obține venituri suplimentare prin muncă, înafara serviciului pe o perioadă mai mare decât cele 3-4 zile, astfel încât inculpatul trebuia obligat în favoarea sa la 7.000 lei daune morale.
A mai invocat faptul că a suferit un prejudiciu moral mai mare decât cel reținut de prima instanță pentru că a fost victima agresiunii nejustificate a inculpatului, a fost nevoit să fugă de la fața locului și a fost bătut fără milă tocmai de un polițist care ar fi trebuit să vegheze la siguranța lui.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art 3856Cod procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că inculpatul, ajutor șef post de poliție în cadrul Postului de Poliție Dumitrița a intrat în serviciu în seara zilei de 1 aprilie 2011 și a ieșit la orele 00,02după care s-a deplasat cu autoturismul de la locul de muncă la locuința de domiciliu din comuna Cetate, localitatea S. -Nou.
Pe șosea, s-a intersectat cu căruța condusă de partea vătămată J. V. care l-a înjurat pe conducătorul auto pentru că l-a orbit cu faza lungă, însă acesta a auzit, a întors autoturismul, a coborât din acesta și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și palmele părții vătămate menționate; pe partea civilă recurentă care se afla în căruță, a lovit-o și cu o bucată de lemn luată din căruță; aceasta a fugit până în fața unei porți de lângă drum, însă inculpatul a ajuns-o din urmă, i-a mai aplicat câteva lovituri peste față, partea izbindu-se de poartă și căzând; inculpatul s-a reîntors la căruță și i-a mai aplicat câteva lovituri părții vătămate J. V. .
Contrar susținerii inculpatului recurent constatările certificatelor medico- legale coroborate cu declarațiile a două părți vătămate constituie probe directe suficiente pentru dovedirea comiterii faptelor; nu poate fi primită afirmația că declarațiile părților vătămate nu corespund și nu relevă adevărul pentru că acestea ar fi persoane care au mai intrat în conflict cu legea, iar în momentul incidentului erau în stare de ebrietate; neconcordanțele din declarațiile părților vătămate legate de identificarea pe timp de noapte a autoturismului condus de către inculpat, de către două persoane care se deplasau cu căruța nu pot atrage concluzia că declarațiile acestora în întregime nu corespund adevărului.
Împrejurarea că partea vătămată J. V. a fost sancționată contravențional în anii 2007 și 2009 - una dintre sancțiuni fiind aplicată doar pentru că a reclamat la poliție un furt care nu s-a confirmat - nu înseamnă că acesta este mai puțin credibil; partea vătămată locuiește în altă localitate decât cea în care inculpatul este agent de poliție și în altă localitate decât cea de domiciliu al inculpatului, astfel încât nu se poate nici măcar presupune că declarația părții vătămate ar fi motivată de interferența cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului. În aceeași ordine de idei partea vătămată recurentă - K. V. locuiește în B. și a fost chemată de cealaltă parte vătămată - cumnatul său - să o ajute la fiertul țuicii și nu îl cunoștea deloc pe inculpat (f.16- d.u.p.), astfel încât nu există niciun motiv care să afecteze credibilitate acestei părți vătămate.
Ca atare existența faptei a fost probată în fața primei instanțe dincolo de orice dubiu, iar în favoarea inculpatului nu poate fi aplicat principiul "in dubio pro reo"; care să conducă la o soluție de achitare în temeiul art. 10 alin 1 lit.c Cod procedură penală.
Curtea nu apreciază însă că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 aln.2 Cod penal.
Art. 181Cod penal prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În fapt, inculpatul conducea un autoturism folosind faza lungă, și a orbit-o pe partea vătămată J. V. ; aceasta l-a înjurat din mers, inculpatul l-a auzit din autoturism, a oprit, s-a dat jos și l-a lovit cu palmele și pumnii, apoi a lovit și pe cealaltă parte vătămată, care se afla în căruță; ambele părți vătămate au suferit leziuni care au avut nevoie pentru vindecare de 3-5 zile de îngrijiri medicale.
Ulterior, părțile vătămate l-au acuzat pe inculpat că era în stare de ebrietate, astfel încât cu greu a sesizat că în căruță mai era o persoană, iar acesta, la rândul său, le-a acuzat pe părțile vătămate că acestea erau în stare de ebrietate, astfel încât nu se puteau ține pe picioare, motiv pentru care ar fi și căzut una dintre ele în "dricul"; căruței; oricum, inculpatul nu a putut fi găsit de organele de poliție decât a doua zi în jurul prânzului.
Modalitatea de săvârșire a faptelor de către inculpat nu denotă pericolul social specific unei infracțiuni care să pretindă aplicarea unei pedepse; din referatul de evaluare întocmit în cauză (f.98) rezultă că, acesta are 46 de ani, este căsătorit, a studiat științele juridice, este încadrat în poliție din anul 1989, a fost
încadrat la Poliția C. -Napoca, în același an a fost transferat la Direcția Poliției Municipale București, unde și-a desfășurat activitatea până în anul 2008, după care a revenit în orașul natal; în această perioadă de peste 20 de ani de activitate neîntreruptă a obținut doar calificative profesionale de bine și de foarte bine, construindu-și astfel o carieră ireproșabilă și fiind apreciat de comunitatea din care face parte.
De asemenea, din actele medicale de la dosar rezultă că acesta suferă de spasmofilie.
Curtea concluzionează că fapta comisă de către inculpat întrunește toate criteriile prevăzute de art.181Cod penal pentru a fi considerată ca neavând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa fiind, va admite recursul inculpatului în temeiul art.38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va casa parțial sentința atacată și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b1Cod procedură penală, va achita pe inculpat pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, iar în baza art. 181alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 91 lit. c Cod penal va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ de 500 lei.
Sub aspectul laturii civile va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile, de la câte 3000 lei la suma de 600 lei pentru fiecare, deoarece prejudiciul moral cauzat constă în suferințele cauzate prin agresiune, iar suferințele sunt apreciate în funcție de natura loviturilor și de zilele de îngrijiri medicale constatate medico-legal; împrejurarea că partea civilă recurentă a stat internat în spital 10 zile, iar apoi a beneficiat de 15 zile de concediu medical, nu a fost corelată cu suplimentarea zilelor de îngrijiri medicale astfel încât, nu există raport de cauzalitate între leziuni și acestea.
Curtea apreciază că suma de câte 600 lei pentru fiecare parte civilă constituie o compensație suficientă pentru prejudiciul cauzat prin lovituri ce au produs leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare maxim 5 zile de îngrijiri medicale.
Amploarea dată faptelor se datorează părților vătămate care au alertat mai multe persoane, au chemat salvarea, una dintre ele a refuzat internarea, toate petrecute pe fondul consumului de alcool cel puțin uneia dintre acestea.
În ceea ce privește daunele materiale pe care partea civilă recurentă le solicită Curtea nu va reține înscrisul olograf depus la dosar prin care aceasta s-a angajat să efectueze ca într-un termen de 4-5 săptămâni - fără a se preciza momentul curgerii termenului - să efectueze lucrări de zidărie la casa numitului
M. Florin din B., pentru că nu este dovedit raportul de cauzalitate între leziunile produse părții civile de inculpat, în 2 aprilie 2011 și "contractul"; încheiat în 5 martie 2011, deci cu 4 săptămâni anterior.
Așa fiind, în baza art. 385 15pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul părții civile K. V., motiv pentru care va respinge și
cererea acesteia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare pe car e le-a avansat în recurs, reprezentând onorariul apărătorului ales.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga partea civilă, căreia i s-a respins recursul, la 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul MELIAN V. I. ( cu datele personale la dosar ) împotriva sentinței penale nr. 54/F/_ a Tribunalului B.
-Năsăud, pe care o casează în ceea ce privește greșita condamnare a inculpatului pentru comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile J. V. și K. V. .
Rejudecând în aceste limite în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen., raportat la art. 10 lit. b/1 C.pr.pen., achită pe inculpatul MELIAN V. I. de sub învinuirea de comitere a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În baza art. 18/1 C.pen., raportat la art. 91 C.pen. aplică inculpatului
sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei.
Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile de la suma de câte 3.000 lei pentru fiecare la suma de câte 600 lei pentru fiecare.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă K. V. împotriva aceleiași hotărâri.
Respinge cererea părții civile K. V. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Obligă partea civilă K. V. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 200 lei, celelalte cheltuieli avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | D. L. | V. | C. | M. | B. |
GREFIER
L. A. S.
Red. C.V./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-P. L. E.
| ← Decizia penală nr. 141/2013. Lovire sau alte violențe | Sentința penală nr. 164/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
