Decizia penală nr. 141/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator-2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.141/R
Ședința publică din 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: RUS A. C. -vicepreședintele
T. ui M.
JUDECĂTORI: S. -F. A. -judecător
B. C.
GREFIER: I. L. M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului declarat de inculpatul P. V. (CNP 1., fiul lui Ș. și N., născut la data de 27 iulie 1946 în V. de Jos, județul M., domiciliat în V. de Jos nr.60, județul
M. ) împotriva sentinței penale nr.121 din 27 martie 2013 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosar nr._ având ca obiect infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
Se constată că toate susținerile și concluziile au fost consemnate în încheierea de ședință din 04 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru data de 12 iunie 2013 când în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.121 din 27 martie 2013 pronunțată de J. ecătoria
V. de Sus în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul P. V. , fiul lui Ș. și N., născut la data de 27 iulie 1946 în V. de Jos, jud. M., CNP 1.
, cetățean român, căsătorit, studii generale, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în V. de Jos, nr. 60, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 180 al. 2 C. pen. cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. "a"; și
"c"; C. pen. și art. 76 lit. "f"; C. pen., la 400 (patrusute) lei amendă.
pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 63¹ C.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. pr. pen. raportat la art. 998 C. civil vechi
și art. 6 C. civil nou, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile N. I. domiciliat în V. de Jos, nr. 518, jud. M. suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respins petitul privind acordarea despăgubirilor civile.
În temeiul art. 191 al. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Partea vătămată și inculpatul se află de mai mult timp într-o stare conflictuală, generată de dreptul de proprietate asupra unor terenuri.
La data de 16 octombrie 2011, partea vătămată a intenționat să ducă un cărucior cu pere, culese anterior de pe terenul situat pe raza localității V. de Jos, la locul numit ,,Lăzuc";, teren asupra căruia atât partea vătămată cât și inculpatul revendică un drept de proprietate.
Fiind o zi de sărbătoare, inculpatul era la biserică, acolo venind un consătean al celor doi, care l-a informat despre prezența părții vătămate pe terenul respectiv.
Inculpatul, așa cum însuși recunoaște în declarațiile date în cursul procesului penal, s-a deplasat la acel loc, pentru a cere socoteală părții vătămate. Acesta arată că, după ce a întrebat partea vătămată de ce îi fură perele, i-a luat căruciorul, plecând spre casă, fără a-l lovi, a doua zi ducând căruciorul la postul de poliție V. de Jos, unde l-a predat .
Situația prezentată de partea vătămată este diferită, acesta afirmând că inculpatul a venit pe la spate și, cu un par, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, peste spate, umeri și torace, luându-i căruciorul după ce a căzut într-o parte. După ce și-a revenit, s-a îndreptat spre casă, pe drum întâlnind câțiva cunoscuți, cărora le-a relatat cele întâmplate, unul dintre aceștia sunând, la solicitarea sa, la serviciul 112, ulterior venind salvarea și doi agenți de poliție, fiind transportat la Spitalul V. de Sus.
Potrivit Certificatului medico-legal nr.593 din 19 octombrie 2011, emis de Serviciul Medico-Legal J. ețean M. -Cabinet Medico-Legal Sighetu Marmației, partea vătămată a prezentat, la examenul obiectiv medico-legal efectuat, mai multe leziuni: în regiunea parietală dreaptă, periorbital drept și infraorbital stg., echimoze de culoare violaceu închis pe fond tumefiat, cu multiple excoriații acoperite cu cruste brune pe suprafețe de 8/5, 8/8 și 4/2,5 cm; în regiunea articulației scapulo-humerale drepte, superclavicular drept și în 1/3 superior hemitorace drept față anterioară echimoze de culoare violaceu închis cu margini gălbui, pe suprafețe de 8/5,8/3 și 12/6 cm, în regiunea feței mediene a policelui drept, soluție de continuitate a tegumentelor, cu margini anfractoase, în formă de ,,L";, cu ușoară interesare a țesuturilor subiacente, cu
laturile de 2,5/1 cm, nesuturată chirurgical. Nu au fost constatate leziuni osoase.
S-a apreciat în actul medico-legal că aceste leziuni s-au produs prin lovituri active, repetate, cu un corp dur cu suprafață limitată, posibil par de lemn, putând data din 16 octombrie 2011, necesitând pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Martorul P. I. arată că, la data de_, între orele 12:00-13:00, partea vătămată a venit la domiciliul său, solicitându-i să sune la salvare, pentru a i se acorda îngrijiri medicale, spunându-i că a fost lovit de inculpat. A observat că partea vătămată avea o leziune superficială la nivelul capului, dar nu sângera, și era conștient. Declarația este menținută și în fața instanței, martorul mai arătând că partea vătămată era într-o stare de puternică tulburare, ușor palid, iar ca urmare a apelării de către el a serviciului 112 a venit la fața locului poliția și salvarea, partea vătămată fiind transportată la spital ( filele 29-30 dosar urmărire penală, 40 ).
Și martora Lazăr M. a fost solicitată de partea vătămată să sune la serviciul 112, acesta afirmând că a fost bătut, martora nedând curs solicitării întrucât nu a observat urme de violență la acesta și nu a considerat necesar să procedeze astfel (filele 33-34 dosar urmărire penală, 30)
Ceilalți martori audiați au arătat că știu de starea conflictuală existentă între părți, au auzit despre cearta dintre ei, însă nu au văzut când inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate .
S-a apreciat că declarația părții vătămate privind agresiunea exercitată asupra sa la data de 16 octombrie 2010 se coroborează așadar cu concluziile expertizei medico-legale și declarația unora din martorii audiați în cauză.
Plasarea inculpatului la data respectivă, la locul și momentul săvârșirii infracțiunii este probată dincolo de orice îndoială, însuși acesta recunoscând că a mers la locul numit ,,Lăzuc"; pentru a cere socoteală părții vătămate, deranjat fiind de faptul că acesta, într-o zi de sărbătoare, s-a deplasat la terenul proprietatea lui și i-a furat perele ( afirmație făcută de inculpat în fața instanței de fond când i s-a acordat ultimul cuvânt ).
De asemenea, atât inculpatul, cât și partea vătămată au afirmat că nu a fost acolo nicio altă persoană.
Concluziile expertizei medico-legale infirmă susținerile inculpatului potrivit cărora nu ar fi lovit-o pe partea vătămată, aceasta lovindu-se singură,
,,probabil în cădere, în timp ce îi fura perele";.
Leziunile constatate de medicul legist s-au produs ca urmare a unor lovituri active, repetate, cu un corp dur cu suprafață limitată, posibil par de lemn, nefiind produse prin autoaccidentare, respectiv prin cădere.
Instanța de fond a reținut că reiese astfel, din întreg probatoriul administrat, că inculpatul a exercitat asupra părții vătămate, la data de 16 octombrie 2011, lovituri care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
S-a constatat că fapta săvârșită de inculpat, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate cu un par în zona capului și toracelui Această faptă a avut ca urmare imediată suferințe fizice cauzate părții vătămate, existând o relație de cauzalitate între acțiunea de lovire, în condițiile anterior reținute, și urmarea produsă.
Poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul produs se caracterizează prin intenție, vinovăția inculpatului fiind dovedită în cauză.
Instanța de fond a constatat că fapta există, a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăție întrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 din C.pen., pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu amenda penală.
Pedeapsa trebuie să aibă o funcție de constrângere, de intimidare, dar și de reeducare, mijloace ce urmăresc aceleași scopuri de prevenție și de adaptare socială, astfel că, prin aplicarea unei pedepse cu amendă, instanța de fond a avut convingerea că scopul sancționator al acesteia va fi atins, în același timp cu îndeplinirea scopului educativ al acesteia, astfel încât pe viitor să respecte normele legale.
Instanța a ales pedeapsa cu amenda raportat la modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului și numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate .
De asemenea, instanța a aplicat și disp. art.63 alin.3 teza a -II-a C.pen. astfel că minimul special este de 500 lei și maximul special 30.000 de lei.
La individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere atingerea scopului aplicării ei, prev. de art. 52 C. pen. și criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., dispozițiile generale ale C.pen., limitele de pedeapsă prev.de textul incriminator, respectiv închisoare de la trei luni la 2 ani sau amenda, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului.
Instanța a reținut, în temeiul art.74 al.1 lit.,,a"; și ,,c"; C.pen., în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante personale, justificate de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, acesta prezentându-se atât în fața organelor de cercetare penală, cât și în instanță, astfel că, în temeiul art.76 lit.f C.pen., pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 63 ind. 1
C. pen.
Referitor la latura civilă, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat în cursul urmăririi
penale cu suma de 1.200 lei reprezentând daune materiale și 1.500 de lei cu titlu daune morale (filele 22-23 dosar urmărire penală), în instanță arătând că lasă la aprecierea instanței cuantumul acestora, dar dorește să se țină cont de constituirea ca parte civilă formulată în cursul urmăririi penale.
Întrucât pentru daunele materiale, partea vătămată nu a precizat în ce constau acestea și nici nu a depus înscrisuri justificative, instanța de fond nu le- a acordat, respingând această cerere.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat că cererea părții civile este justificată, fiind incidente disp.art.998 C.civ.vechi, aplicabil speței raportat la data nașterii raporturilor dintre părți, suma de 1.000 de lei fiind îndestulătoare raportat la numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate și implicit, durerea suferită.
Împotriva sentinței penale nr.121/_ a J. ecătoriei V. de Sus a declarat recurs inculpatul P. V. care a solicitat casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei, achitarea sa întrucât nu a lovit-o pe partea vătămată N. I. și nici un martor nu ar fi văzut o atare împrejurare.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, din declarația părții vătămate N. I., coroborată cu mențiunile certificatului medico-legal depus la dosar și declarațiile martorilor P. I. și Lazăr M. a rezultat că la data de_, partea vătămată a cules mai multe pere de pe un teren cu privire la care existau și anterior divergențe cu inculpatul P. V., fiecare dintre părți susținând că pământul respectiv le aparține. La momentul când partea vătămată a încercat să transporte perele cu un cărucior, inculpatul P. V. s-a apropiat și i-a aplicat mai multe lovituri cu un par, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de care este acuzat, tribunalul reține că acesta a susținut că s-a apropiat într-adevăr de partea vătămată și i-a luat acel cărucior cu pere, fără însă să o lovească în vreun fel. Or, susținerile inculpatului sunt infirmate de declarațiile părții vătămate care se coroborează conform art.75 Cod procedură penală cu mențiunile certificatului medico-legal privind natura și modul de producere a leziunilor traumatice suferite, precum și de declarațiile martorilor care au văzut partea vătămată la scurt timp după incident.
Având în vedere situația de fapt reținută, în mod corect instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de inculpatul P. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
De asemenea, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, dar și vârsta și circumstanțele personale ale inculpatului instanța de fond a
procedat la o individualizare judicioasă a sancțiunii aplicate, pedeapsa aplicată fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor aplicate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantum de 1.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale, suma menționată fiind de natură să constituie o reparație echitabilă și suficientă pentru suferința provocată părții vătămate.
În consecință, constatând că susținerile recurentului-inculpat nu sunt întemeiate și nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie care să poată fi examinate din oficiu, tribunalul, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat P.
V. împotriva sentinței penale nr.121/_ a J. ecătoriei V. de Sus.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat P. V., domiciliat în V. de Jos nr.60, jud. M.
, împotriva sentinței penale nr.121/_ a J. ecătoriei V. de Sus.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi _ | . | |
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
Rus A. C. S. -F. A. ; B. C. I. L. | M. |
Red.R.A.C./T.red.I.L.M._ / 2 ex.
J. ecător la fond: F. V. F.
cod operator - 2618
Tribunalul Maramureș Minută
Dosar nr._ D.P.141/R/_
_Decide_ _
În temeiul art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat P. V., domiciliat în V. de Jos nr.60, jud. M.
, împotriva sentinței penale nr.121/_ a J. ecătoriei V. de Sus.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
| ← Decizia penală nr. 17/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 1126/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
