Decizia penală nr. 1000/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.1000/R/2013
Ședința publică din 31 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : V. | C. |
M. | R. | |
GREFIER | : M. | B. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin procuror: DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. I. ATTILA împotriva sentinței penale nr. 66 din data de 22 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, având ca obiect cerere de liberare sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. I. Attila, în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Oriș Anastasia din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului G. I. Attila, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se admite cererea de liberare provizorie formulată de acesta.
În susținerea recursului arată că analizând considerentele sentinței atacate, rezultă că aceasta nu este motivată, făcându-se confuzie între menținerea și declararea cererii de liberare provizorie. Este adevărat că inculpatul a formulat trei cereri de liberare provizorie sub control judiciar dar nu este o identitate între cele trei cereri.
In ce privește temeinicia cererii, apreciază că în cauză nu există date din care să rezulte săvârșirea de noi infracțiuni.
Referitor la pericolul de influențare a martorilor, raportat la faptul că urmărirea penală a fost finalizată, apreciază că acest pericol nu mai subzistă.
Apreciază că instanța trebuie să țină cont de circumstanțele personale ale inculpatului în susținerea căruia depune și înscrisuri în circumstanțiere, fiind elev la liceul seral, suferind de o boală potrivit adeverinței medicale, care nu poate fi tratată în regim de detenție, nu are antecedente penale, regretă fapta și are un copil minor în întreținere.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală, temeinică și judicios motivată.
În susținerea poziției procesuale arată că în analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond a pornit tocmai de la textul art.160/2 al.1 C.pr.pen., care prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate raporta în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și a infracțiunilor
intenționate pentru care pedeapsa închisorii nu depășește 18 ani. Instanța de fond a continuat să facă observații pe marginea acestui text, reținând în continuare în mod corect că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut sau formal al inculpatului, ci, este o posibilitate lăsată instanței de judecată de a face o analiză asupra soluționării unei astfel de cereri, care presupune o analiză de temeinicie și oportunitate.
În practica judiciară se arată că în analiza unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să ne raportăm atât la existența unei stări de arest și ulterior la celelalte circumstanțe reale și personale ale cauzei.
Apreciază că în mod corect Tribunalul Sălaj a concluzionat că urmare a poziției instanțelor de fond și control judiciar, care în mod constant a constatat subzistența acestor temeiuri, o astfel de cerere nu este întemeiată din acest punct de vedere și de asemenea din perspectiva oportunității a arătat că raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, nu este nici oportună.
În această idee și în baza acestui raționament, tribunalul a arătat că au trecut 7 zile de la formularea prezentei cereri față de cea anterioară. Oricum de la momentul respingerii recursului declarat împotriva celei de a doua cereri de liberare provizorie sub control judiciar, care a avut loc la data de 10 iulie 2013, soluționat prin decizia penală nr.958/2013 a Curții de A. C. și până la data introducerii și soluționării acestei cereri care face obiectul recursului de azi, au trecut 12 zile, neintervenind nici un fel de elemente care să ducă la o altă concluzie a analizei asupra temeinicei și oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Inculpatul G. I. Attila, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 66 din data de 22 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. I. Attila, iar inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.19/C/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ s-a admis propunerea Biroului Teritorial Sălaj - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. I. - A. , fiul lui V. și A., născut la data de_ în mun. Timișoara, cu domiciliul în mun. Timișoara, str. Daliei nr. 11, bl. 14, et.2, ap.9, județul Timiș, posesor a C.I. seria TZ nr. 0.
, CNP 1., locuința de fapt în comuna Coșeiu nr. 76, județul Sălaj, pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv (măsură care a fost ulterior prelungită cu încă 20 de zile).
În actul de sesizare a instanței s-a precizat că, existând indicii că învinuitul G. I. -A. deține rezină de cannabis în scopul de a o pune în circulație prin intermediul altor persoane (o astfel de propunere fiindu-i făcută martorului C. E. n Paul) în data de_ în jurul orelor 21,00, investigatorul acoperit cu nume de cod "P. B. ";, prin intermediul colaboratorului acoperit cu nume de cod "P. A. ";, a cumpărat de la G. I. -
A., cantitatea de aproximativ 2 grame rezină de cannabis, tăiată dintr-o bucată mai mare de formă ovoidală și înfoliată în nailon de culoare transparentă, pentru suma de 100 lei .
Din răspunsurile preliminare comunicate de către Laboratorul de Analiză și Profil a Dorgurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Sălaj rezultă că proba înaintată este constituită din 1,7 grame rezină de canabis care fac parte din Tabelul Anexă nr. III al Legii 143/2000, precum și faptul că pe cuțitul ridicat din autoturismul învinuitului s-au pus în evidență urme de rezină de Cannabis .
Ulterior, în data de_ , s-a efectuat o percheziție la domiciliul părinților inculpatului, unde locuiește în fapt și G. I. - A., iar în urma percheziției s-au găsit în grădina acestei locuințe, sub un cadru metalic cu plasă de sârmă, acoperit cu o bucată de nailon, mai multe ghivece dintre care, în 46 de ghivece erau niște plante de aproximativ 15-20 cm care au fost ridicate ambalate în cutii de carton și sigilate de către organele de poliție .
Din adresa înaintată de către Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. -Napoca - Facultatea de Agricultură rezultă că plantele ridicate din locuința lui G. I. -A. aparțin speciei Cannabis Sativa, specie care face parte din Tabelul Anexă nr. III al Legii 143/2000 a cărei cultivare este interzisă.
În raport de actele dosarului, s-a precizat că în cauză sunt probe suficiente din care să se poată trage concluzia, de către un observator obiectiv și imparțial, că inculpatul G. I. - A. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Sălaj a făcut referire la dispozițiile 136, art.143, art.148 lit. f) și art.1491Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia. În ședința camerei de consiliu au fost invocate și prevederile art. 148 lit. a) C.p.p., ca posibil temei pentru arestarea preventivă a inculpatului, depunându-se în acest sens un înscris nesemnat, trimis prin mail, aparent emis de Ambasada României la Madrid - Biroul Atașatului de Afaceri Interne, înscris din care rezultă că inculpatul a fost cercetat în mai multe cauze pentru
infracțiuni comise pe teritoriul Spaniei și că în prezent acesta este dat în urmărire generală, fără a se cunoaște motivul.
La rândul său instanța a reținut că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. În acest sens, sunt relevante declarațiile date în cauză de inculpatul G. I. - A. - în care acesta recunoaște parțial cele reținute în sarcina sa, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor (sub identitate reală sau protejată), cu declarațiile investigatorului sub acoperire, cu procesul verbal încheiat cu ocazia tranzacției efectuate de investigatorul sub acoperire, cu concluziile provizorii ale raportului de constatare tehnico științifică
întocmite de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C., cu procesul verbal de percheziție domiciliară, cu transcrierile covnorbirilor telefonice purtate de Gherghely I. Attila.
Inculpatul nu a recunoscut în totalitate cele reținute în sarcina sa, arătând că el doar a cultivat, pentru consum propriu, cele 46 de plante în
ghivecele găsite de organele de cercetare penală cu ocazia percheziției domiciliare.
Apărările inculpatului sunt contrazise nu numai de declarațiile investigatorilor și martorilor sub acoperire, declarații amănunțite cu privire la modalitatea concretă de comercializare a cannabisului de către Gherghely I. Attila, dar și de declarațiile celorlalți martori audiați (f.58-61,66,72,93, 96), de procesul verbal încheiat cu ocazia tranzacției efectuată de investigatorul sub acoperire (f.39-41), precum și de concluziile preliminare ale raportului de constatare tehnico științifică întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil a Drogurilor și Precursori, din cadrul Brigăzii de combatere a Criminalității Organizate C. (f.50) și de transcrierile convorbirilor telefonice purtate de Gherghely I. Attila (f.10-19).
Așadar, în raport cu probatoriul administrat până în prezent, existența indiciilor rezonabile că inculpatul a comis infracțiunea trafic de droguri de risc în modalitățile alternative ale comercializării și cultivării (două acte materiale) este dincolo de orice dubiu, chiar dacă inculpatul nu a fost surprins în flagrant.
De asemenea, se constată că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 3 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, fiind deci mai mare de 4 ani. Totodată, judecătorul apreciază că
lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,din atingerea adusă vieții și
sănătății celor cărora li se creează dependența, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, astfel cum reținut până în prezent: în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale,prin comercializarea, într-un timp relativ scurt, de cannabis - unor tineri și prin cultivarea unui număr de 46 de plante de cannabis în curtea locuinței părinților.
Cât privește gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina lui Gherghely I. Attila, este bine cunoscut că problema traficului ilicit de droguri și a abuzului de droguri devine tot mai îngrijorătoare. Acest pericol deosebit rezultă și din faptul că narcomania în rândul tinerilor este foarte răspândită, traficanții cunoscând acest aspect și încercând să aibă o rețea cât mai mare de distribuitori și consumatori.
Pentru toate aceste considerente legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, de circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpatului este caracterizată de un
grad deosebit de ridicat de pericol social (indiferent dacă este vorba de cultivare ori de comercializare de droguri de risc), recrudescența faptelor de acest gen, precum și temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale, ar putea distruge probe neindentificate până în prezent ori ar putea declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat, judecătorul a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol, măsura arestării preventive impunându-se cu necesitate.
La scurt timp, mai precis la data de_, inculpatul G. I. Attila a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând in motivarea cererii că a recunoscut comiterea faptelor și nu se mai justifica menținerea sa în stare de arest preventiv.
Prin sentința penală nr.58/_ , pronunțată în dosar nr._ această cerere a fost respinsă ca nefondată. În cadrul condițiilor de admisibilitate au fost analizate și dispozițiile art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p., care prevăd cazurile în care liberarea sub control judiciar nu se poate acorda, instanța constatând că în privința inculpatului există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte
asemenea fapte. Astfel, din ultimele probe administrate in cauza s-a reținut ca inculpatul ar deține la locuința sa cantitatea de 350 grame rezina de cannabis, pe care nu a predat-o organelor de politie, existând astfel suspiciunea că pus in libertate va putea comite din nou aceleași fapte. Această hotărâre a fost menținută, devenind irevocabilă, prin decizia penală nr.943/R/_ a Curții de apel C. .
La data de_, inculpatul G. I. Attila, a solicitat din nou liberarea provizorie sub control judiciar, arătând în motivarea cererii că a recunoscut
faptele în ce privește consumul de rezină de cannabis și că plantația descoperită
cu ocazia percheziție domiciliare din data de_ este pentru consum propriu
și nu pentru comercializare , așa cum susțin reprezentanții DIICOT-Sălaj, lucru de asemenea neprobat sub nici o formă. Nu este adevărat că ar fi fost avertizat cu privire la un eventual flagrant și că ar fi ascuns cantitatea de 350 gr. rezină de cannabis deoarece în perioada_ -_, ar fi avut timp suficient pentru a ascunde și plantația nu doar presupusa cantitate de 350 gr. rezină de cannabis. Respinge acuzația că odată pus în libertate ar putea vinde sau distruge această cantitate de droguri pentru simplul motiv că nu există această cantitate. În sprijinul cererii inculpatul a mai invocat și starea de sănătate respectiv că de mai bine de 5 ani este bolnav de hepatita C (VHC), că urmează cursurile serale la Liceul din Sărmășag și că are un copil în întreținere, în vârstă de 9 ani.
Prin sentința penală nr.63/_, pronunțată în dosar nr._ (și menținută irevocabil prin decizia penală nr.958/R/_ a Curții de apel C. ) și această cerere a fost respinsă ca nefondată având in vedere decizia dată în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011, potrivit căreia instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului. Or, din ultimele probe administrate in cauza, declarații de martori, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, s-a reținut ca inculpatul ar deține cantitatea de 350 grame rezina de cannabis, pe care nu a predat-o organelor de politie, existând astfel suspiciunea că pus in libertate va putea comite din nou aceleași fapte.
Pe de altă parte, tribunalul examinând, în dosarul de fond nr._, subzistenta temeiurilor de arestare preventiva, în temeiul art.3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, a reținut ca acestea se mențin si in continuare, nu s-au schimbat, dimpotrivă, ulterior luării măsurii arestării preventive s-a stabilit de către organele de urmărire penală că inculpatul ar deține o cantitate mai mare de rezinna de cannabis pe care nu a recunoscut-o si a refuzat sa o predea organelor de politie.
Drept urmare, prin încheierea penală din data de_, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. I. Attila (arestat în baza încheierii penale nr. 19/C/_ a Tribunalului Sălaj), s- a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G. I. Attila și s-a
constatat că este stabilit termen de judecată a cauzei, pentru data de_ . Această încheiere a fost menținută, devenind irevocabilă, prin decizia penală nr.958/R/_ a Curții de apel C. .
La scurt timp, mai precis la data de_, inculpatul G. I. Attila, a solicitat din nou liberarea provizorie sub control judiciar - ce formează obiectul prezentului dosar - arătând in esență că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 1602Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care este acuzat, nu este mai mare de 18 ani că la momentul judecării prezentei cereri au fost audiați în cauză toți martorii
importanți din dosar astfel că nu mai subzistă posibilitatea ca aceștia să fie influențați de inculpat, în luarea declarațiilor. De asemenea se mai arată că nu există pericolul alterării mijloacelor de probă întrucât s-a efectuat deja o percheziție domiciliară, ocazie cu care s-au ridicat obiectele susceptibile a fi probe. Referitor la acest aspect se precizează că la data de_ inculpatul a predat de bună voie organelor de cercetare penală cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, cantitate pe care autoritățile presupuneau că o are la domiciliul de fapt din localitatea Coșeiu și care nu a fost descoperită cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în data de_ .
Sub aspectul temeiniciei cererii, se arată că trebuie ținut cont și de circumstanțele personale ale inculpatului care se răsfrâng asupra situației juridice a acestuia. În acest sens se menționează că inculpatul este în vârstă de 32 de ani, își continuă studiile la un liceu la învățământ seral și pentru faptul că este arestat, nu a participat la prima sesiune de bacalaureat. Din fișa de caracterizare psihopedagogică rezultă că are o atitudine pozitivă față de muncă și față de ceilalți membri ai societății, are un copil minor în vârstă de 9 ani, provine dintr-o familie stabilă cu valori morale bine închegate. În privința situației medicale acesta suferă de hepatită C și nu în ultimul rând, trebuie ținut cont că inculpatul nu are antecedente penale.
Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. I. Attila, în prezentul dosar, tribunalul a constatat, potrivit art. 1608Cod procedură penală, că aceasta este admisibilă în principiu.
Potrivit art.1602alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin rechizitoriul din data de_, întocmit în dosar nr.42/D/P/2013 al DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul G. I. Attila pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (trei acte materiale), fapte pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani, în speță fiind îndeplinită astfel cerința prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform art.1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Această prevedere legală nu este, în opinia instanței, un motiv de inadmisibilitate propriu-zis, întrucât nu este legat de o situație obiectivă - așa cum dispune art.1602alin.1 Cod procedură penală, referitor la limitele legale de pedeapsă - însă este o normă legală prohibitivă, atunci când instanța constată, raportat la circumstanțele cauzei, complexitatea și stadiul derulării procesului
că, în speță, subzistă la un moment dat, situația premisă de legiuitor, prin dispozițiile art. 1602alin.2 Cod procedură penală.
Fiind deci vorba în această situație de excepție, de o stare de fapt prevăzută în mod expres de legiutor (și nu o stare de drept, așa cum se prevede la art.1602alin.1 Cod procedură penală) asemenea împrejurări trebuie verificate cu prioritate de instanță, în cadrul controlului de temeinicie și oportunitate, pentru că, odată constatate, este inutilă analizarea oricăror altor motive de fapt și de drept formulate în sprijinul cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Cu alte cuvinte, examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, dar în procedura liberării, organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva verificării condițiilor mai sus arătate. În sens larg, dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate chiar și restricționată (habeas corpus) este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța reține că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive.
Potrivit deciziei date în recursul în interesul legii (RIL) nr. 17/2011, instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului. Altfel spus, se analizează dacă, în
funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună. Astfel, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere natura și gravitatea faptelor, persoana inculpatului, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, astfel încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor
infracțiuni.
Or, sub toate aceste aspecte, instanța s-a pronunțat deja, așa după cum s- a arătat, în mod succesiv, în nici două luni de la arestarea inculpatului, prin sentința penală nr.58/_, pronunțată în dosar nr._, menținută prin decizia penală nr.943/R/_ a Curții de apel C. și respectiv prin sentința penală nr.63/_, pronunțată în dosar nr._, menținută prin decizia penală nr. 958/R/_ a Curții de apel C., în sensul că ";la acest moment procesual"; nu se justifică liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului
G. I. Attila.
Desigur, aceste hotărâri, chiar irevocabile fiind, nu pot fi considerate ca având autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, deoarece vizează o nouă cerere, înregistrată pe rolul instanței la data de_ iar potrivit art.1601Cod procedură penală, "în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune"; iar liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanță în condițiile prev.de art.1602Cod procedură penală.
Din conținutul acestor dispoziții legale se desprinde concluzia că liberarea provizorie sub control judiciar, nu este un drept absolut al învinuitului sau inculpatului ci constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut de către instanță, în condițiile legii și în virtutea dreptului de apreciere (jurisdictio), numai dacă detenția efectivă nu mai este necesară, astfel încât, scopul măsurii arestării preventive, prev. de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie, potrivit art. 136 alin.2 Cod procedură penală. Prin urmare, fiind investită cu o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cu ocazia deliberării, instanța trebuie să țină cont de hotărârile judecătorești anterioare pronunțate cu privire la același inculpat și drept urmare va avea în vedere doar perioada de timp scursă de la ultima pronunțare definitivă, în speță perioada_ -_ și eventual anumite împrejurări care nu au fost avute în vedere, cu ocazia ultimei pronunțări în respectiva cauză.
Verificând cauza sub aceste aspecte, tribunalul a constatat că, în speță, prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar a fost formulată la un interval de timp de șapte zile de la ultima pronunțare definitivă, pentru motive absolut similare cu cele invocate pe calea recursului în dosar nr._ iar până în prezent, s-au scurs de la acel moment doar 12 zile, interval de timp cu totul nesemnificativ, pentru a se putea eventual aprecia că, prin trecerea timpului, perioada detenției provizorii a inculpatului, de 2 luni de zile, ar fi una excesivă, raportat la exigențele art. 5 din Convenția drepturilor omului.
În concluzie, având în vedere aspectele invocate mai sus și prevederile legale incidente, tribunalul a constatat că și în prezent - subzistând temeiurile care au determinat arestarea preventivă - lăsarea în libertate a inculpatului G.
I. Attila nu se justifică, astfel că, în temeiul art.1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat la data de_, ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul G. I. A. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, să se admită cererea de liberare provizorie formulată de acesta.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul a precizat că nu există date din care să rezulte săvârșirea de noi infracțiuni, că nu există pericolul de influențare a martorilor întrucât urmărirea penală a fost finalizată, iar instanța trebuia să țină seama și de circumstanțele sale personale.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza prev. art. 1602C.pr.civ., rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de către instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În acord cu jurisprudența C.E.D.O., se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică.
În cauză, inculpatul G. I. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului din 1 iulie 2013 pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că în cursul lunii mai 2013 a vândut cantitatea de 1,7 gr. rezină de cannabis investigatorului sub acoperire, a deținut în vederea vânzării cantitatea de 350 gr. rezină de cannabis și a cultivat 46 de plante ce aparțin speciei cannabis sativa.
În mod corect a apreciat instanța de fond că este neîntemeiată cererea de eliberare provizorie formulată în cauză de către inculpat, apreciind că în acest moment procesual, admiterea acesteia nu este oportună.
Circumstanțele personale invocate de către inculpat în susținerea cererii sale nu pot fi avute în vedere de către instanță, acestea urmând a fi valorificate ulterior într-un alt cadru procesual.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că având în vedere și prev. art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, va fi obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. I. A., arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.66 din 22 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. B. | V. | C. | M. R. |
GREFIER,
M. B.
Red.M.B./_ .
Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: M. S. .
| ← Decizia penală nr. 1001/2013. Cerere de liberare provizorie pe... | Decizia penală nr. 51/2013. Cerere de liberare provizorie pe... → |
|---|
