Decizia penală nr. 51/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 51/R/2013
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE S. T.
Judecător A. -C. Ț. Judecător I. -M. L. Grefier D. -P. O.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de inculpatul M. M. L. împotriva Încheierii penale nr. 32/_ a Judecătoriei C. -N., cauza având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 C.p.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul aflat în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorii aleși, av. Anatol Pânzaru și av. Tiberiu Ban, ambii cu delegații la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține recursul formulat.
Față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului, av. Anatol Pânzaru, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale atacate și punerea în libertate a inculpatului în urma admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Arată că instanța de fond a respins cererea inculpatului în temeiul art.160 ind.2 C.pr.penală, iar argumentele aduse au fost raportate la hotărârea nr. 17/2011 a I.C.C.J.
Solicită a se constata ca în mod netemeinic instanța a respins cererea formulată, deși în opinia sa, aceasta este admisibilă, întrucât s-au verificat limitele de pedeapsă și s-a depus cauțiunea în sumă de 10 mii de lei, iar ulterior instanța trebuia să analizeze temeiurile, dar s-a raportat la hotărârea în interesul legii nr.17/2011 a I.C.C.J.
Pentru a fi admisă o astfel de cerere, trebuie să se observe dacă există riscul comiterii unei noi infracțiuni, ori riscul de a se sustrage de la urmărirea penală, ori de la judecată. Art. 148 lit. f teza 2 C.pr.penală, referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta a încetat, întrucât instanța ar trebui să se raporteze la prevederile art.136 C.pr.penală referitoare la măsurile preventive.
Instanța de fond arată că există acele riscuri, după care se axează doar pe pericolul pentru ordinea publică, deși în cazul unei cereri de liberare pe cauțiune, chiar dacă există pericolul pentru ordinea publică, cererea poate fi admisă.
La dosarul cauzei nu există nici o dovadă din care să rezulte că inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate ar prezenta un pericol, ori ar comite noi infracțiuni.
Cele două probleme ridicate se referă la riscul de a împiedica desfășurarea normală a procesului penal dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, având în vedere că aceasta este starea de normalitate.
Inculpatul și-a îndeplinit obligația de a achita cauțiunea, astfel că nu ar exista riscul de a se sustrage de la urmărirea penală, ori de a comite noi infracțiuni.
La dosarul cauzei există procesul prin care s-a luat măsura arestării preventive, există procesul verbal de cercetare la fața locului, unde s-a tras cu arma precum și alte mijloace de probă.
De la acea dată au fost doar reaudiate persoanele, astfel că instanța de fond a întins practic o capcană și a contrazis apărarea conform căruia în local existau două spații, unul public și unul privat.
Solicită a se avea în vedere că în față, la intrare în magazin există un spațiu public de 200m x 15m, iar mai apoi un alt spațiu chiar lângă lift, spațiu ce este hașurat cu albastru în mapa depusă la dosar, de unde rezultă că acesta este spațiul privat.
Solicită a se avea în vedere că în acel local existau mai multe spații, unul public și unul privat . Iar martorii audiați, cei care se aflau la etajul superior, au declarat faptul că nu a știut că zgomotul produs a provenit din urma unei împușcături. Acel sunet a provenit din spațiul ce nu se afla destinat publicului și unde doar angajații magazinului au acces.
Nu a putut deduce de ce anume s-a respins cererea de liberare pe cauțiune. Referitor la raportul medico-legal dispus în cauză, nu înțelege de ce acesta nu a fost finalizat, aspect ce nu îi este imputat inculpatului, care este suferind de tulburări de anxietate.
Cererea este admisibilă, legal argumentată, astfel că solicită admiterea ei și punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului, av. Tiberiu Ban, solicită admiterea recursului formulat și a cererii de liberare pa cauțiune înaintată, apreciind că în cauză sunt incidente toate dispozițiile legale în acest sens.
Consideră că raportat la art.136 C.pr.penală, scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin punerea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost sincer, a recunoscut și regretat comiterea faptei, arătând cum aceasta a avut loc. Inculpatul nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care a întocmit o listă cu martorii, pentru a putea fi propuși prea audiere.
Arată că instanța de fond a respins cererea formulată pentru argumente care sunt străine cauzei, întrucât atunci organul de urmărire penală a dat o soluție în baza art.18 ind.1 C.penal, ce a rămas definitivă.
Un alt aspect relevant ar fi acela că inculpatul nu a intrat cu autoturismul tip Jeep în magazin, ci mașina a fost expusă în magazin spre vânzare pentru câteva zile, având afișat alături și numărul de telefon.
Referitor la faptul că inculpatul ar fi dat muzica tare în autoturism, solicită a se avea în vedere că exista o ambulanță peste drum de magazin, fiind posibil ca sunetul să provină de acolo, lucru arătat de martorii audiați.
Solicită a se avea în vedere numărul de caracterizări depuse la dosarul de fond, caracterizări din care rezultă conduita bună a inculpatului în societate.
Toate aceste criterii denotă faptul că este necesară admiterea cererii de liberare provizorie formulată, astfel că solicită admiterea recursului formulat și a se dispune în consecință.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea soluției date de instanța de fond, apreciind că aceasta este legală și temeinică. Trebuie avut în vedere faptul că la acea dată inculpatul nu a cunoscut probele adunate împotriva sa și mai ales trebuie avută în vedere lipsa de reacție a organelor judiciare.
Referitor la probele cu care se confruntă inculpatul, arată că inițial s-a dat 18 ind.1 C.penal și i s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă.
Solicită a se avea în vedere fapta pentru care inculpatul este cercetat, respectiv acesta în data de_ a intrat cu mașina in interiorul magazinului, după care a dat muzica tare, și ulterior a tras cu arma.
Inculpatul mai este cercetat în dosarul nr.36/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru comiterea infracțiunii de amenințare.
Unul dintre martorii audiați a declarat faptul că a auzit zgomote foarte puternice, astfel că a sunat la poliție.
Fapta a fost comisă în loc public, astfel că este evident faptul că persoanele aflate înăuntru magazinului s-a speriat, cu atât mai mult cu cât inculpatul avea o armă în mașină, un loc total nepotrivit pentru a păstra o armă.
Sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că solicită a se respinge recursul formulat ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, av. Tiberiu Ban, arată că tot din declarația martorului Stor I., rezultă că acesta aflându-se la ultimul etaj, a auzit un zgomot, ca de petardă, după care a venit femeia de serviciu și a spus că a sunat la poliție.
Arată că fapta nu a fost comisă în mijlocul orașului, astfel că acesta a luat arma și urma să se îndrepte către casă, inculpatul fiind foarte furios, probabil și din cauza condiției sale medicale.
Arată că în acest moment procesual nu ne aflăm în fața instanței de fond, astfel că nu se poate vorbi despre probele propuse, ci învederează faptul că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, scopul măsurilor preventive, prev. de art.136 C.pr.penală putând fi îndeplinit și cu acesta în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, av. Anatol Pânzaru, arată că dacă inculpatul suferă de o boală psihică, nu înțelege de ce instanța îl ține arestat, în loc ca acesta să fie tratat.
Reprezentantul Parchetului arată că diagnosticul este stabilit de către medicul specialist și nu de către instanță.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că regretă cele comise și că acum conștientizează gravitatea faptelor sale.
INSTANȚA
Prin sentința penală nr. 32/_ a Judecătoriei C. -N. în temeiul art. 1608aalin. 1 și 6 C.pr.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul M. M. L. și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei consemnată la CEC Bank.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2013 pe rolul Judecătoriei
C. N. sub nr. dosar nr._ inculpatul M. M. L. a solicitat aparatorul sau ales admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cautiune în urma constatării îndeplinirii conditiilor legale precum și admiterea cererii cu consecinta punerii sale în libertate precum și stabilirea obligatiilor de urmat raportat la dispozitiile art.160/2 Cod Procedură P. ă.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat în esență că sunt îndeplinite conditiile legale impuse de dispozitiile art.160/2 alin.2 Cod Procedură P. ă, atata timp cat la dosarul de urmarire penala nu exista date din care rezulta necesitatea de a-l
impiedica pe inculpat sa savarseasca noi infractiuni, sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, sa altereze ori sa distruga mijloacele de proba ori sa comita alte asemenea fapte de natura a impiedica ori perturba corecta desfasurare a propcesului penal, in conditiile in care inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, regretand comiterea acestora, cu toate ca este posesor al permisului de arma din anul 2001 nu a fost implicat in vreun eveniment legat de utilizarea sau detinerea armelor de vanatoare, a depus acest permis precum si arma detinuta in mod legal la dispozitia organelor de politie. Circumstantele personale, dar si imprejurarea ca faptele s-au comis intr- un spatiu privat, care nu este accesibil publicului, justifica cercetarea inculpatului in stare de libertate.
De asemenea inculpatul a mai invederat ca i s-a adus la cunostinta si urmează să se supună oricărei obligatii impuse de către instanță și că a luat la cunostință de dispozitiile legale privitoare la cazurile de revocare a măsurii.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.160/2 si următ. Cod Procedură P. ă. În sustinerea cererii inculpatul a mai depus inscrisuri.
Verificând, în baza art.160/ 8 Cod Procedură P. ă, îndeplinirea condițiilor legale privind admisibilitatea în principiu a cererii instanța, constatând că aceasta cuprinde mențiunile prevăzute de art.160/6 alin.1 și 2 raportat la art.160/2 alin.2 Cod Procedură P. ă, a dispus admiterea ei în principiu.
Analizând cererea de liberare provizorie pe cautiune prin prisma probatoriul administrat în lumina prevederilor art.160/2 alin.1 și 2 Cod Procedură P. ă și a dispozitiilor art.5 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul a reținut că prin incheierea penala nr. 133/C/A/_, judecatorul detentiei a dispus arestarea preventiva a inculpatului M. M. L. apreciind incidente in cauza prevederile art. 143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod Procedura P. a, lăsarea in libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publica aceasta rezultand din comiterea faptelor intr-un spatiu comercial deschis publicului si in prezenta mai multor persoane printre care si cei doi copii minori ai inculpatului, care denota o instabilitate și reactie absolut inadmisibila a inculpatului .
S-au apreciat îndeplinite cerintele prevăzute de art. 160/2 alin. 1 Cod Procedură P. ă potrivit cărora liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda în cazul infractiunilor savârsite din culpă, precum și în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani, întrucât fata de inculpatul M. M. L. se desfasoara cercetari penale sub aspectul comiterii infractiunilor de uz de arma letala fara drept prev și ped de art. 133 din Legea nr. 295/2004 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii si linistii publice prev și ped de art. 321 alin.1 și 2 Cod P., cu aplicarea art. 33 alin.1 lit.a) Cod P., fapte pentru care legea prevede limitele de pedeapsă mai mici decât cele impuse de textul legal invocat.
De asemenea mijloacele de proba administrate in dosar nr. 1652/P/2012 al Parchetului de pe langa T. ul C. pana la acest moment al urmaririi penale constand in procesul verbal de cercetare la fata locului incheiat la data de_ si plansele foto aferente, procesele verbale de investigatii si cel de identificare a inculpatului și perchezitie corporala încheiate de catre organele de politie la data de_ și_, declaratiile martorilor ( oculari) STOR I. ADELINA, STOR
R. B., URS ZOITA BONDI IOLANDA, C. GAB. L SILE, M. M. si ROSCA M. MELANIA dar si propriile declaratii ale inculpatului au scos in evidenta existenta indiciilor temeinice din care rezulta banuiala legitima că
inculpatul ar fi comis infractiunile sub aspectul carora este cercetat. Astfel, in data de_, în jurul orei 1730inculpatul a intrat în incinta Complexului Comercial Galeriile Ferdinand din municipiul C. -N. și, pe fondul unor discutii contradictoriii cu sotia acestuia si, cu o armă letală cu destinația vânătoare pe care a luat-o din autovehiculul cu care venise a executat două focuri de armă în plan orizontal într- un panou rulant din aluminiu in conditiile in care in interiorul complexului erau mai
multe persoane intre care si cei doi copii si sotia inculpatului, starea de temere si frica creata in randul celor prezenti fiind mare.
Prin prisma dispozitiilor constitutionale- art.23 din Constitutia României dar și a normelor conventionale europene în materia dreptului la libertate și sigurantă-art.5 paragraf 3 din Conventia E.D.O. s-a reținut că orice persoană arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
Pe de altă parte liberarea provizorie pe cautiune presupune existenta măsurii arestării preventive care a fost luată în conditii de legalitate si temeinicie si care eventual a fost mentinuta în aceleasi conditii, astfel incât s-a apreciat că cererea dedusa judecatii trebuie examinata independent de existenta temeiurilor care au determinat arestarea preventiva si independent de pozitia inculpatului de recunoastere totală sau partiala sau negare a faptelor imputate, inculpatul benefiind in continuare de prezumtia de nevinovătie in aceasta faza procesuala.
În cazul unei cereri de liberare provizorie pe cautiune instanta este chemata să examineze daca sunt intrunite cerintele legale pentru admiterea unei astfel de cereri si daca, prin instituirea obligatiilor constituind controlul judiciar se poate atinge scopul prevăzut de art.136 alin.1 Cod Procedura P. ă, acela de a asigura buna desfăsurare a procesului penal și de a impiedica inculpatul de a se sustrage de la judecata, in acest sens pronuntându-se si I. in Decizia RIL nr. 17/2011.
M. ivele legale care atrag netemeinicia cererii de liberare provizorie pe cautiune sunt reglementate de art. 160/2 alin. 1, 2 Cod Procedură P. ă, iar acestea nu pot fi extinse si la ipoteza în care măsura arestarii preventive se întemeiaza pe incidenta cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, deoarece s-ar adauga o conditie suplimentara celor reglementate de dispozitiile procesual penale.
Într-adevăr, pericolul concret pentru ordinea publica constituie un element de fapt în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, dar nu poate atrage automat respingerea cererii, ci este necesar a se aprecia în ce masura trebuie acordata prevalenta protejarii ordinii publice, în raport de natura acuzatiei aduse inculpatului, reactia care ar putea fi stârnita de punerea sa în libertate, conduita procesuală a inculpatului, precum si orice alte circumstante reale sau personale care pot contura un grad mai sporit sau mai scazut al pericolului concret pentru ordinea publica.
Astfel, potrivit art. 160/4 rap la art. 160/2 Cod Procedura P. ă liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda la cerere în cazul infractiunilor savârsite din culpă, precum și în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani, ea nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat să săvârseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca să zădărniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
În acest context Curtea EDO a statuat in cazul Wemhoff c Germaniei (27 iunie 1968) cu titlu de principiu general in aceasta materie, că detentia preventiva trebuie să aiba un caracter exceptional (Labita împotriva Italiei, Neumeister împotriva Austriei și Stasaitis împotriva Lituaniei ), starea de liberate fiind regula, iar
persistenta mot ivelor p lauzibile de a bănui că persoana privata de liberate ar f i comis
o inf ractiune, după o anu mita peri oada nu mai e ste suf icienta, aut oritatile trebu ind să analizeze situatia perso nala a acuzatului mai i n detaliu si să gaseasca motive spe cif ice pentru mentinerea sa in detentie (cauza Khudoyorov c R. iei ) .
Curtea Europeana a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, riscul ca, in cazul eliberarii, acuzatul să impiedice desfăsurarea procesului sau să comita alte infractiuni, riscul să tulbure ordinea publica.
În privința riscului ca inculpatul să nu se prezinte la proces s-a constatat ca acesta este unul minim in conditiile in care acesta nu poate fi apreciat doar in raport de gravitatea pedepsei ce ar putea să o primească acuzatul, ci si in raport de circumstanțele personale ale acestuia (moralitatea, domiciliul, profesia, resursele financiare, legăturile familiale, etc), circumstanțe care in cauza de fata, pledează in favoarea inculpatului atâta timp cat acesta este pe deplin integrat in societate fiind incadrat in serviciu in calitate de director al SC Porcelain Manufactures SRL, fiind casatorit si avand doi copii minori in intretinere, context in care obligatiile care ar putea fi instituite in sarcina inculpatului și a căror nerespectare ar atrage revocarea liberarii si arestarea din nou a acestuia fiind suficiente garantii .
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislatia natională, riscul de a împiedica desfăsurarea procesului sau de a comite alte infractiuni, s-a apreciat de asemenea că datele de la dosar referitoare la profilul inculpatului releva factori reali și actuali, cel putin la acest moment, care ar putea influenta in mod negativ conduita sa procesuala sau sociala. În opinia judecătorului, incidentul din data de_ este rezultatul unei conduitei deviante a inculpatului cel putin in ultimii ani, favorizata pe de o parte probabil si de lipsa ferma de reactie a organelor judiciare si, pe alta parte, de neconstientizarea din partea inculpatului a problemelor cu care se confrunta, atata timp cat prin ordonanta din data de_ data in dosar nr. 789/P/2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de 1000 Ron pentru savarsirea infractiunii de refuz de a se supune recoltarii de probe biologoce prev și ped de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002 R, in cuprinsul acesteia procurorul retinand ca din raportul de exeprtiza medico legala psihiatrica nr. 3514/IV/b/58 din data de_ al IML C. -
N. rezulta ca invinuitul prezinta diagnosticul de tulburare de anxietate sociala (fobii sociale, pentru tratarea carora inculpatul a urmat potrivit propriilor sustineri doar un tratament cu vitamine. Ulterior in data de_ inculpatul pe fondul unei stari de stres si tensiune determinate de probleme familiale si de serviciu care existau de ceva vreme a inteles sa ia arma de vanatoare pe care o avea in masina si sa execute cele doua focuri, in conditiile in care potrivit declaratiei martorei STOR
I. ADELINA din data de_ in urma cu circa 3 saptamani inculpatul a intrat cu Jeep-ul in interiorul magazinului, a dat muzica tare, fapt care angajatii nu si- au mai putut desfasura activitatea timp de doua zile, in acest timp consumand băuturi alcoolice.
În ceea ce priveste riscul de tulburare a ordinii publice chiar in acceptiunea instantei europene, cauza Letellier c Frantei din 26 iunie 1991 , s-a stabilit că prin gravitatea lor si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot suscita o tulburare sociala de natura a justifica o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp (Hotarârea Goral c. Poloniei, Al Akidi c. Bulgariei și Klyakhin c. R. iei. Insă trebuie demonstrat ca punerea in libertate ar tulbura in mod real ordinea publica, iar
mentinerea măsurii este legitima doar daca ordinea publica este efectiv amenintata, cauza Kemmache c Frantei din 24 noiembrie 1994.
S-a apreciat la momentul arestării că pericolul pentru ordinea publica al lasarii in libertate a inculpatului este unul real, derivand din natura faptelor și gravitatea acestora, rezonanta sociala negativa a acestora, respectiv a unei eventuale lipse de reactie a autoritatilor judiciare relativ la comiterea acestor fapte antisociale.
Din aceasta perspectiva împrejurările in care faptele s-au produs relevă un pericol social ridicat al faptelor care, apreciază judecătorul, pana in acest moment nu s-a estompat, in conditiile in care, inculpatul pe timp de zi in jurul orei 17, 30 într- un spațiu comercial deschis publicului situat in centrul mun. C. -N. și în prezența mai multor persoane - inclusiv a celor doi copii minori ai inculpatului a inteles sa execute doua focuri in plan orizontal intr-un panou rulant din aluminiu, pe fondul unor discutii contradictorii cu sotia acestuia si angajatii firmei sale.
Din aceeasi perspectiva nu s-a putut achiesa la afirmațiile inculpatului si sustinerile aparatorilor sai alesi potrivit carora cele doua focuri de arma au fost executate intr-un perimetru privat al complexului, de fata nefiind nici o persoana motiv pentru care gravitatea faptei ar fi una scazuta, in conditiile in care din plansele fotografice aflate la dosarul cauzei rezulta fara putinta de tagada ca urmele de materie rezultate in urma impuscaturilor au fost gasite pe tot parcursul coridorului in urma cercetarii la fata locului fiind ridicate 52 de urme de materie 16 constand in fragmente de carton și 33 fragmente metalice, inculpatul tragand cele doua focuri cu o arma de vanatoare incarcata cu alice, cunoscut fiind ca acestea au o raza mare de dispersie (imprejurare confirmata de plansele foto) conditii in care pericolulul producerii unor consecinte grave si imprevizibile pentru cei prezenti in incinta complexului fiind unul real .
În legătură cu protejarea ordinii publice, judecătorul a apreciat că organele judiciare au intervenit ferm la momentul în care a fost identificat prezumtivul autor al faptelor, prin luarea măsurii arestării preventive care a avut printre altele și rolul de a restabili climatul de siguranță, de ordine care trebuie să caracterizeze orice societate civilizată. Este evident că luarea măsurii arestării preventive are implicit un rol de prevenție generală, în sensul că persoanele care au tendința manifestării unui comportament infracțional, cunoscând modul de reacție a organelor judiciare, renunță la comiterea de fapte antisociale. Odată cu trecerea timpului însă rezonanța socială a faptelor, care la un anumit moment justifica luarea unei astfel de măsuri scade, iar instanțele de judecată au obligația de a aprecia și în funcție de acest aspect dacă se impune sau nu arestul preventiv.
În speta de fata de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat a trecut o perioadă de aproximativ 30 de zile, durata de timp care nu poate fi apreciata nicidecum ca excesiva, temeiurile care au servit la luarea masurii arestarii nu au suferit modificari de natura a conduce la alegerea unei masuri alternative, cum este liberarea provizorie pe cautiune (cauzele Khudoyorov c. R. iei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005).
Fara a nega posibilitatea oricărui inculpat de a cere liberarea provizorie pe cauțiune, în tot cursul procesului penal, potrivit art.5 din Codul de procedura penala sau art.5 paragraful 3 din CEDO, judecătorul opinează că, în primul rând, aceasta posibilitate constituie o facultate pentru organul judiciar, iar masura trebuie atent analizata, asa cum o cer dispozitiile art.136 alin.8 Cod de Procedura P. a.
Ca este asa, rezulta din dispozitiile exprese ale art.160/1 si urmatoarele Cod de
Procedura P. a, care statueaza asupra posibilitatii de acordare a liberarii provizorii de catre organul judiciar, iar garantarea dreptului legal al inculpatului de a formula o atare cerere nu echivaleaza cu însasi admiterea cererii în orice conditii.
Prin urmare, pe lânga vocatia legala pe care ar avea-o un anumit inculpat, vocatie ce se analizeaza prin prisma dispozitiilor art. 160/4 rap la art.160/2 Cod de Procedura P. a, instanta trebuie sa analizeze si oportunitatea unei astfel de cereri, în raport de prevederile art.136 alin.2 si 8 Cod de Procedura P. a, având posibilitatea de a admite cererea sau, dimpotriva, de a o respinge motivat, atunci când aceasta nu serveste scopului recunoscut de legea procesual penala.
Solutia contrara ar conduce la admiterea automata a oricarei cereri, prin simpla îndeplinire a conditiilor de admisibilitate, ceea ce nu corespunde nici vointei legiuitorului, dar nici atributiilor functionale ale instantei de judecata care, în desfasurarea procesului, este suverana în aprecierea tuturor masurilor necesare bunei desfasurari a instructiei penale, printre care si cele ce intereseaza cauza de fata, conform dispozitiilor exprese ale art.160/8a alin.6 si art.302 alin.2 Cod de Procedura
P. a.
Asa fiind, dispozitiile cu valoare de principiu, din legislatia interna sau internationala, nu fac decât sa garanteze un drept fundamental al inculpatului, a carui valorificare se face însa de la caz la caz, sub cenzura organului judiciar competent.
Trecând peste aceasta chestiune cu valoare de principiu, sub aspectul rigurozitatii juridice, s-a constatat ca desi inculpatul se prevaleaza printre altele si de situatia familiala, aceasta nu poate fi privita in mod singular fara a tine cont printre altele si de gravitatea acuzatiilor. Or, din aceasta perspectiva, simpla trecere a timpului nu poate atrage punerea în libertate a acuzatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva, câta vreme temeiurile initiale nu au suferit modificari de esenta, iar în cazul de fata durata arestarii se circumscrie unui termen rezonabil, a rationa în sens in contrar, ar însemna ca ori de câte ori procedurile judiciare nu se pot finaliza într-un termen optim inculpatul sa poata obtine liberarea provizorie, desi în multe cazuri se suprapun situatii obiective ce obstaculeaza mersul firesc al judecatii, imputabile partilor sau independente de vointa lor.
Este adevarat ca in fata judecatorului inculpatul a aratat ca regreta evenimentele, insa regretul manifestat de catre inculpat este unul formal în opinia judecătorului, determinat mai mult de pierderea libertății și limitările inerente stării de arest, iar modalitatea in care acesta a actionat denotă mai mult decât o simplă indiferență față de valorile sociale, un real dispret fata de acestea dar chiar si fata de semenii sai si propria familie, or in conditiile in care instabilitatea inculpatului a determinat aceasta reactie absolut inadmisibila imprejurarea că acesta a predat arma detinuta in mod legal nu îl împiedica pe inculpat ca odată pus in libertate să reacționeze in aceeasi forma.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. M. L. prin apărătorii săi, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și punerea în libertate a inculpatului care, pe viitor, va respecta toate obligațiile ce îi vor fi impuse, acesta neintenționând să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată.
În motivarea recursului se arată că, deși instanța admite că cererea de liberare provizorie se examinează independent de temeiurile de arestare, respectiv în funcție de posibilitatea atingerii scopului prev. de art. 136 C.pr.pen. și celelalte condiții prev. de art. 1602C.pr.pen., respinge cererea, deși la dosarul cauzei nu există nici un fel de date că inculpatul ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal sau că ar comite alte infracțiuni. De altfel, cele două riscuri tocmai menționate se circumscriu temeiurilor de arestare prev. de art. 148 lit. b și c C.pr.pen., ori atâta timp cât acestea
nu au fost avute în vedere la arestare, nu are sens a fi avute în vedere acum. Cererea de liberare provizorie pe cauțiune se analizează în funcție de cerințele art. 1602alin. 1 și 2 C.pen și nu se extind și la ipoteza în care măsura arestului preventiv s-a bazat pe art. 148 lit. f C.pr.pen. deoarece s-ar adăuga le lege, ceea ce este inadmisibil. În ciuda acestei motivări a instanței, aceasta examinează în final și pericolul pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, deci exact art. 148 lit. f C.pr.pen. și, constatând că
există riscul ca lăsat în libertate să se producă o tulburare socială, respinge cererea.
Nu există posibilitatea ca inculpatul să comită noi infracțiuni și nici nu sunt date la dosarul cauzei în acest sens. Inculpatul are permis de portarmă din anul 2001 și în toată această perioadă nu a avut nici un incident, în plus, a predat arma pentru că i s-a anulat permisul, astfel cum reiese din actele dosarului.
Nu există nici riscul de a împiedica buna desfășurare a procesului penal deoarece în cauză au fost audiați toți martorii, iar inculpatul nu are cum să influențeze concluziile expertizei balistice care mai trebuie efectuată.
În opinia inculpatului, fapta nu a fost comisă în public, nu au fost puse în pericol vieți omenești și acest lucru reiese cu exactitate din declarațiile martorilor.
Inculpatul suferă de fobii sociale, respectiv îi este frică de ace, dar acest lucru nu înseamnă că este instabil, judecătorul neavând la îndemână acte medicale din care să reiasă instabilitatea. Pe de altă parte anxietatea se manifestă exact prin retragerea în sine a individului și prin absența contactelor sociale.
Faptul că inculpatul este o persoană educată, că este căsătorit, că are copii minori în întreținere, că provine dintr-o familie apreciată la nivelul mun. C. -N., alături de atitudinea sinceră și cooperantă, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară pozitivă și cuantumul ridicat al cauțiunii duc la concluzia că inculpatul prezintă suficiente garanții, că scopul art. 136 C.pr.pen. poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum arată la un moment dat în sentință instanța de fond și cum admit în final și apărătorii inculpatului, examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune se face în funcție de art. 1602alin. 2 C.pr.pen., de dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 17/2011 a Î. pronunțată în recurs în interesul legii și de dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Potrivit art. 1602alin. 2 C.pr.pen. liberarea provizorie nu se acordă în cazul în
care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Conform RIL 17/2011 "instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a inculpatului";.
În motivarea RIL amintit se arată în concluzie că, "după constatarea îndeplinirii cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 1606din Codul de procedură penală, a condiției pozitive prevăzute la alin. 1 al art. 1602din Codul de procedură penală, precum și a subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, judecătorul va verifica, în cadrul examenului de temeinicie a cererii, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei în discuție, dacă există sau nu date din
care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.";
Deși buna desfășurare a procesului penal nu este nicăieri definită și nu au fost stabilite criterii legale pentru realizarea ei, ce presupune aceasta în materie penală relativ la judecarea în stare de arest preventiv sau în libertate rezultă din jurisprudența CEDO. Prin urmare, cele 4 motive acceptate de CEDO pentru menținerea în arest a unei persoane sunt pericolul ca acuzatul să fugă (cauza Stogmuller c/a Austriei), riscul ca odată repus în libertate să împiedice efectuarea justiției (cauza Wemhoff c/a Germaniei), riscul să comită noi infracțiuni (cauza Matzenetter c/a Austriei) și riscul să tulbure ordinea publică (cauza Letellier c/a Franței, Hendriks c/a Olandei).
Potrivit art. 5 paragraful 3 din CEDO, orice persoană arestată are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurii, iar punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Prin urmare, chiar dacă arestarea preventivă în cazul în speță nu se sprijină pe temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și c C.pr.pen., tot este obligatoriu a se examina dacă există date că inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului sau date că este necesară împiedicarea lui de a comite alte infracțiuni.
În speță, la dosarul cauzei nu există date că inculpatul va încerca să comită noi infracțiuni și nu există suficiente date că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului deși se tinde la nuanțarea declarației inițiale a martorei Stor în sensul că inculpatul nu a intrat cu mașina proprie în holul de la intrare al imobilului, cu câteva zile anterior comiterii infracțiunii, ca gest excentric ce manifestă instabilitatea, ci a intrat pentru a și-o expune la vânzare folosind holul pe post de showroom, respectiv că nu a dat muzica la maxim în mașină (sau magazin, nu era clar) făcând imposibilă desfășurarea activității comerciale a chiriașilor de la etaj timp de 2 zile, timp în care a consumat continuu băuturi alcoolice, ci a testat instalația de sunet a magazinului pentru a pune muzică având în vedere că se apropiau sărbătorile de Crăciun.
De asemenea, raportat la obligațiile ce ar fi impuse inculpatului dacă ar fi lăsat în libertate și la situația familială a acestuia de persoană căsătorită cu doi copii minori în întreținere, ce provine dintr-o familie respectabilă (deși acest din urmă aspect nu garantează întocmai calitățile morale ale unei persoane), raportat și la caracterizările persoanei inculpatului de la dosar, s-ar putea presupune că acesta nu s-ar sustrage procedurilor.
Problema constă însă în ultimul risc, respectiv acela că lăsarea inculpatului în libertate ar produce o tulburare a ordinii publice.
Potrivit aceleași decizii pronunțate în recurs în interesul legii, posibila tulburare a ordinii publice se examinează prin prisma probelor administrate nemijlocit, a gravității faptei, pericolulului concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactului social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitelor de pedeapsă, duratei arestului, persoanei inculpatului, vârstei, antecedentelor penale și sănătății acestuia.
Acum, fapta de a trage cu pușca de vânătoare în interiorul unui imobil de natura celui în cauză, inculpatul fiind într-o stare de puternică iritare, am spune mai degrabă furie - pentru că s-a certat cu angajatele magazinului și cu soția, în condițiile în care există date că este instabil emoțional, iar gestul a fost o demonstrație de forță, precedat de o amenințare cu moartea la adresa angajaților și nicidecum o descărcare emoțională,
practic în public prin prisma art. 152 lit. c C.pen, este una suficient de gravă pentru a cumpăni lăsarea în libertate a inculpatului. La acestea se adaugă însă faptul că în imediata apropiere, într-o altă încăpere se aflau copiii inculpatului, de 5 și respectiv 7 ani a căror siguranță nu l-a interesat pe inculpat, faptul că incidentul a fost extrem de mediatizat deoarece s-a produs în centrul orașului și într-un magazin "cu prestanță"; și, cel mai important, că poliția a fost chemată de persoana care se presupune că îl cunoaște cel mai bine pe inculpat, respectiv soția sa. Dacă ea s-a temut pentru copiii ei, pentru siguranța angajaților și pentru consecințele actelor inculpatului înseamnă că acesta prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, care, prin trecerea a aproape 2 luni de la arestare nu s-a estompat în așa măsură încât instanța să presupună că lăsarea în libertate a inculpatului nu va produce o tulburare socială.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, că este tânăr, iar limitele de pedeapsă nu sunt uriașe (de la 2 la 7 ani închisoare) însă raportat la gravitatea faptei și la circumstanțele concrete în care s-a produs, aceste aspecte nu au prea mare relevanță, urmând a fi avute în vedere eventual la individualizarea unei potențiale pedepse.
În altă ordine de idei, cuantumul cauțiunii fixate de instanța de fond este unul derizoriu raportat la persoana inculpatului și potența sa financiară. Rolul unei cauțiuni este acela de a constitui o garanție pentru cel arestat în sensul că dacă nu respectă obligațiile ce i se impun pierde o sumă mare de bani, deci suficient de mare încât să-l facă să se gândească de două ori înainte de a comite altă faptă, a se sustrage de la judecată, etc.
Având în vedere cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. se
va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M. L. împotriva sentinței penale nr. 32/_ a Judecătoriei C. -N., în temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. acesta urmând a fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M. L. , fiul lui M. și Voica, născut la data de_, aflat în A. IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 32/_ a Judecătoriei C. -N. .
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |||
S. | T. | A. | Ț. | M. L. |
Red. S.T./_ /3 ex.
GREFIER
DP O.
| ← Decizia penală nr. 1000/2013. Cerere de liberare provizorie pe... | Decizia penală nr. 306/2013. Cerere de liberare provizorie pe... → |
|---|
