Sentința penală nr. 116/2013. Contestatie (plangere) cu privire la masurile asiguratorii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA PENALĂ Nr. 116/D/2013
Ședința publică din 04 Aprilie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: R. M.
Grefier: D. -P. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe petenta W. L. - PRIN ADMINISTRATOR C. S., cauza având ca obiect contestație cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 C.p.p.)
La apelul nominal făcut se constată lipsa părților.
Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C. este reprezentat prin procuror L. tina Crăciunescu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ petenta W. L. a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispus prin Ordonanța din data de_ a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C. în dosarul cu nr. 20D/P2009.
În motivarea plângerii formulate s-a arătat, în esență, că la data de_, prin ordonanța dispusă în dosarul cu nr. 20/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial C. s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de S. C. E. Iuliu pentru săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital și spălare de bani. În acest dosar sus indicat, la data de_ s-a dispus o ordonanță de instituire a măsurii asiguratorii asupra învinuitului, având ca obiect bunuri mobile și imobile, până la valoarea de 80.640.000 lei, în vederea garantării executării pedepsei amenzii și 12.880.803,02 lei în vederea confiscării speciale. De asemenea, la data de_ s-a emis o altă ordonanță de instituire a măsurii asiguratorii, atacată în prezenta cauză, având ca obiect bunuri aflate în proprietatea societății W. L. până la valoarea de
1.001.000 EURO, în vederea confiscării speciale.
S-a mai arătat că față de societatea W. L. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la data de _
, iar față de această societate, în această calitate procesuală, nu a fost dispusă vreo măsură asiguratorie.
La data de_, organele de urmărire penală au dispus disjungerea cauzei în privința învinuitului S. C. E. Iuliu, dosarul primind nr. 191D/P/2010 iar societatea W. L. a continuat să fie cercetată în dosarul cu nr. 20D/P/2010, după care, la data de_ s-a dispus disjungerea cauzei în privința societății W. L., formându-se dosarul cu nr. 294D/P/2010.
În dosarul cu nr. 191 D/P/2010 organele de urmărire penală au emis rechizitoriul fiind sesizată instanța de fond - Tribunalul București - care, prin Sentința penală nr. 577/F/2011, a constatat că faptele imputate inculpatului S. nu au caracter penal și a dispus, urmare a decesului acestuia, încetarea procesului penal. De asemenea, prin hotărârea instanței de fond s-a ridicat măsura asiguratorie din_ însă bunurile aflate în proprietatea W. L. au rămas în continuare indisponibilizate, de mai bine de 3 ani.
În ceea ce privește admisibilitatea plângerii formulate s-a invocat art. 21 din Constituție, care recunoaște dreptul de a avea acces la justiție precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, acte normative care recunosc drepturile persoanei al cărei drept de proprietate a fost limitat printr-un act al procurorului de a avea acces la un judecător care să cenzureze această decizie.
Analizând plângerea formulată instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța cu nr. 20D/P/2009 din data de_ dispusă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor aflate în proprietatea societății W. L., până la valoarea de 1.001.000 euro, în vederea confiscării speciale.
Împotriva măsurii sechestrului asigurator, petenta W. L. a formulat plângere pe cale ierarhică, aceasta fiind însă respinsă prin Ordonanța nr. 123/_ de către procurorul șef serviciu din cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.
Potrivit art. 168 C.pr.pen., în contra măsurii asiguratorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, persoana responsabilă civilmente, precum și orice persoane interesate se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal.
Legea procesuală penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Astfel, reglementându-se contestarea măsurii asiguratorii, legiuitorul a prevăzut, în dispozițiile art. 168 alin. (1) C. proc. pen., că "în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal.";
Formularea "se pot plânge procurorului sau instanței de judecată"; nu presupune instituirea unei competențe alternative, la alegerea celui care exercită un atare drept procesual, câtă vreme dispozițiile de ansamblu ale alineatului menționat nu reglementează o astfel de competență, ci doar prevăd posibilitatea pentru persoanele care au acest drept de a uza de el în orice fază a procesului penal.
A considera altfel ar însemna să se contravină principiului legalității procesului penal, instituit prin art. 2 alin. (1) C. proc. pen., conform căruia
"procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.";
De aceea, modul în care s-a reglementat prin art. 168 alin. (1) C. proc. pen., în urma modificării ce i s-a adus acestui articol prin Legea nr. 281/2003, competența de soluționare a plângerii contra măsurii asigurătorii, nu poate conduce decât la concluzia că legiuitorul a urmărit ca o astfel de plângere să fie adresată organului judiciar, cu atribuție de decizie, specific fiecărei faze a procesului penal, iar nu oricăruia dintre aceste organe.
De altfel, în art. 275 C. proc. pen., prin care este reglementată plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, se prevede la alin. (3) că o astfel de plângere "se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.";
Așa fiind și cum prin nicio altă dispoziție nu se instituie competența alternativă de soluționare a unor asemenea plângeri, se impune să se considere că textul art. 168 alin. (1) C. proc. pen. nu poate fi interpretat decât în sensul că s-a urmărit ca plângerea respectivă să fie soluționată numai de organul judiciar specific fiecărei faze procesuale, adică de procuror în timpul urmăririi penale și de judecător în timpul judecății.
În acest sens mai trebuie observat că, în raport cu specificul normei juridice înscrise în art. 168 C. proc. pen., este exclusă competența concomitentă a mai multor organe judiciare pentru soluționarea plângerii în aceeași fază procesuală, pentru că s-ar contraveni principiului unicității organului judiciar, în raport cu fiecare etapă procesuală și s-ar crea o situație inadmisibilă de interferență concomitentă, lipsită de finalitate, între atribuțiile mai multor organe judiciare.
Totodată, din economia dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că "plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim- procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curțile de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.";
Dacă voința legiuitorului ar fi fost aceea de a reglementa o procedură de judecare a plângerii împotriva măsurilor asiguratorii, în faza de urmărire penală, de către instanța de judecată - astfel cum este reglementată procedura privind plângerea contra soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781C. proc. pen.), ar fi prevăzut-o în mod expres.
O altă interpretare ar excede dispozițiilor prevăzute în art. 168 alin. (1) C. proc. pen., dar și prevederilor art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., respectiv, art. 129 din Constituția României.
Întrucât petiționara a înaintat o astfel de plângere procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- Structura Centrală ,plângere care i-a fost respinsă ca nefondată, rezultă că
plângerea adresată de aceasta instanței de judecată, împotriva ordonanței de instituire a sechestrului asigurător, este inadmisibilă.
S. ul român de jurisdicție a stabilit principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la plângere stingându-se prin exercitare la organul competent, așa încât posibilitatea învestirii unui alt organ decât cel prevăzut de lege este exclusă, constituind o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În acest sens este Decizia nr. 71/2009 a Î.C.C.J., pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, competența de a soluționa plângerea formulată în temeiul art. 168 C.pr.pen. revine procurorului în cursul urmăririi penale respectiv instanței de judecată în cursul judecății.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art. 168 al. 1 Cod Procedură Penală va respinge ca inadmisibilă plângerea împotriva măsurii sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța cu nr. 20D/P/2010 din data de_ a DIICOT, Serviciul Teritorial C., formulată de către W. L. .
În baza art. 192 al. 2 Cod Procedură Penală va obliga petenta la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
În baza art. 168 al. 1 Cod Procedură Penală respinge ca inadmisibilă plângerea împotriva măsurii sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța cu nr.20D/P/2010 din data de_ a DIICOT, Serviciul Teritorial C., formulată de către W. L. cu sediul în Republica Cipru, Egkomi, P.C.,2406, Nicosia și cu sediul procesual ales în loc. C. -N., str. Ludwing van B., nr.1, jud.
C., prin apărător ales.
În baza art. 192 al. 2 Cod Procedură Penală obligă petenta la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. DP O.
| ← Decizia penală nr. 306/2013. Cerere de liberare provizorie pe... | Decizia penală nr. 217/2013. Contestatie (plangere) cu privire... → |
|---|
