Decizia penală nr. 306/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a2
DECIZIA PENALĂ Nr. 306/R/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V. JUDECĂTOR: G. A. JUDECĂTOR: B. D. GREFIER: N. L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, reprezentat prin
P. IONELIA, procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat A. C.
G. , împotriva Încheierii penale din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul A. C. G.
, aflat în stare de arest preventiv, asist. de av. M. Ciprian, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
La interpelarea președintelui completului de judecată, recurentul arată că își menține recursul declarat.
Apărătorul recurentului și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Av. M. Ciprian solicită admiterea recursului, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune, considerând că aceasta îndeplinește toate condițiile legale pentru a fi admisă. Arată că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există nicio probă că lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce la un pericol concret pentru ordinea publică, făcând referire la conduita inculpatului până în acest moment procesual, la împrejurarea că acesta a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat, a înțeles gravitatea faptelor comise, pe care le regretă, iar prejudiciul cauzat a fost recuperat în integralitatea sa. În continuare, solicită ca, la pronunțarea hotărârii, să se aibă în vedere faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, având toate șansele ca, la judecarea fondului cauzei, să beneficieze de o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia. Opinează că menținerea stării de arest ar putea echivala cu o executare anticipată. Mai arată că, chiar dacă măsura arestului preventiv este o măsură de siguranță, pentru inculpatul în cauză este o măsură de corecție și consideră că acesta și-a învățat lecția.
În continuare, arată că a lecturat motivarea instanței de fond și se întreabă ce ar fi trebuit să facă inculpatul și nu a făcut pentru ca cererea de liberare provizorie pe cauțiune să fie admisă.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului, ca nefundat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. În motivare, arată că în mod corect s-a subliniat, de către instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă încă, existând probe că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat. De asemenea, arată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani iar circumstanțele referitoare la faptă și la persoana inculpatului îndreptățesc temerea că acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Mai arată că inculpatul a comis fapta pe timp de noapte, într-un loc public, prin escaladare, cauzând un prejudiciu de peste 23.000 lei. Mai mult, inculpatul nu se află la prima faptă penală, fiind cercetat în alte 3 dosare, dintre care 2 pentru furt calificat. Opinează că există riscul ca, odată lăsat în libertate, să influențeze cercetarea judecătorească, să se sustragă sau să comită noi infracțiuni.
Având ultimul cuvânt, inculpatul arată că regretă fapta comisă și se obligă să se supună oricăror obligații fixate de instanță.
Cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin Încheierea penală din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, în baza disp. art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, s- a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către petentul-inculpat arestat preventiv A. C. G. - fiul lui G. și Angela, născut la data de_ în mun. Timișoara, județul Timiș, cetățean român, studii medii, agricultor, cu domiciliul în orașul Recaș, nr. 1271, județul Timiș, fără antecedente penale, posesor al CI seria TM nr. 7., CNP 1. - trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209
al. 1 lit. a), g) și i) și al. 3 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a dispus restituirea cauțiunii în valoare de 1.500 lei, achitată de către inculpat, potrivit chitanței nr. 6345693/1 din data de_ emisă de către CEC BANK - Unitatea Recaș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanța de fond sub numărul de mai sus, petentul - inculpat A. C. G., arestat preventiv de către Judecătoria Beclean, a solicitat punerea sa în libertate provizorie pe cauțiune, în temeiul disp. art. 1601- 1604Cod procedură penală.
În motivarea cererii, a arătat că apreciază că sunt îndeplinite ambele cerințe stabilite în art. 160 ind.2 al. 1 si 2 C.p.p, întrucât - pe de o parte - limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunea de care este acuzat nu depășesc 18 ani, iar - pe de altă parte - nu există date din care să rezulte necesitatea de a-1 împiedica să săvârșească alte infracțiuni. Raportat la stadiul cauzei, chiar aflat în libertate, nu ar mai putea zădărnici, influența sau altera probele dosarului sau aflarea adevărului, deoarece a recunoscut in întregime faptele de care este acuzat, iar prejudiciul părții civile a fost in totalitate acoperit (aceasta neconstituindu-se parte civilă). Totodată, a menționat că
- în opinia sa - temeiurile care au condus la arestarea sa preventivă s-au modificat sau au încetat chiar.
Având în vedere prevederile art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciază că menținerea stării de arest preventiv, în contextul schimbării condițiilor avute în vedere la luarea măsurii, poate apărea ca fiind abuzivă raportat la caracterul excepțional al unei astfel de masuri.
Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p. care au stat la baza luării acestei măsuri, arătă că disp. art. 160 ind. 2 al. 1 si 2 C.p.p. nu prevăd ca impediment legal la acordarea liberării provizorii natura infracțiunii și, ca atare, nu se poate justifica respingerea unei astfel de cereri, întrucât instanța ar fi pusa în situația unei antepronunțări asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului. Cu privire la oprobriul public, consideră că instanța nu poate justifica menținerea arestării preventive numai pe un argument subiectiv, necontrolabil. Reacția opiniei publice a fost avută în vedere la luarea acestei măsuri, însă în prezent această reacție s-a estompat. Mai mult, consideră că nu există probe la dosarul cauzei că lăsarea sa în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publica, întrucât nu are antecedente penale (astfel cum reiese și din rechizitoriu), a avut o atitudine de deplina sinceritate recunoscând din primul moment fapta, precum si împrejurarea ca prejudiciul a fost integral acoperit. De asemenea, apreciază că cele 45 de zile petrecute în stare de arest, reprezintă un timp suficient pentru reeducarea sa, având in vedere faptul că, de cele mai multe ori petrecerea unui timp îndelungat in stare de arest, deși apare ca o măsura de reeducare, în fapt are un efect negativ și distructiv pentru psihicul si comportamentul inculpatului pe viitor.
Pe de alta parte, s-a arătat că natura infracțiunii nu poate constitui doar prin ea însăși un motiv temeinic pentru menținerea stării de arest preventiv (CEDO-cauza Letellier contra Frantei). Așadar, pericolul concret pentru ordinea publica trebuie raportat in primul rând la persoana inculpatului, iar apoi la natura si modalitatea concreta de săvârșire a infracțiunii care aduce atingere vreuneia dintre valorile ocrotite de legea penală. Într-adevăr codul penal sancționează fapta inculpatului cu închisoare intre 4 si 18 ani si astfel poate apărea ca o fapta deosebit de gravă, insa la momentul apariției codului penai actual, rețelele de telecomunicații aparțineau statului, iar in acele vremuri orice infracțiune la adresa statului era aspru pedepsită. Dacă se analizează fapta inculpatului potrivit dispozițiilor Noului Cod Penal, care cel mai probabil va intra in vigoare in anul 2014, se poate observa că, pentru aceeași faptă, pedeapsa este intre 1 si 5 ani, astfel că, raportat la realitățile actuale, legiuitorul nu mai apreciază că acest tip de furt este o infracțiune deosebit de grava, aspect ce se reflecta in noul regim de pedepsire al infracțiunii.
S-a mai arătat de către mandatarul petentului că, în cauza nu exista date ori indicii care să justifice temerea că lăsarea sa în libertate ar duce la zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de prob, cât timp a recunoscut fapta, a manifestat regret și - mai mult decât atât - prejudiciul a fost acoperit.
Jurisprudența CEDO este constantă în a aminti că persoana acuzatului trebuie avuta in vedere atunci când se pune problema unei astfel de măsuri ca arestarea preventiva și că, doar in situații cu totul deosebite, in cazul săvârșirii unor infracțiuni deosebit de grave, cu un impact puternic asupra publicului, se justifică privarea de libertate a unei persoane fără a se lua in calcul persoana sa și chiar si atunci o perioada rezonabila de timp. Articolul 5 paragraful 3 din CEDO garantează dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau de a fi pus in libertate in cursul judecății, sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audieri și la
judecata, garanții ce - în cazul de față - sunt reprezentate de cauțiunea si masurile ce vor fi impuse de instanță în cazul admiterii cererii.
S-a mai menționat ca regula este ca judecata inculpatului sa se realizeze cu persoana acuzată aflată în stare de libertate, respectiv că - doar atunci când celelalte masuri nu au avut rezultat - se impune luarea măsurii arestării preventive.
În cauza Calmanovici contra României (CEDO), Curtea a reținut că după o anumita perioadă de timp instanțele naționale trebuie să ia in calcul măsuri alternative la măsura arestului preventiv, în măsura în care acuzatul furnizează garanții menite să asigure prezența sa la proces. Așa cum a statuat și I., arestarea inculpatului în temeiul art. 148 lit. f C.P.P. nu atrage respingerea, "de plano", ca inadmisibilă a cererii de liberare provizorie, întrucât în aceasta situație s-ar ajunge la excluderea inculpatului de la posibilitatea formulării unei astfel de cereri, aspect ce contravine disp. art. 160 ind. 1 C.P.P.
De asemenea, în cauza Wemhoff contra Germaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că, atunci când o persoana este arestată in vederea protejării cu prioritate a ordinii publice, este posibil să se producă o încălcare a prevederilor art. 5 par. 3 din CEDO dacă - indiferent de motivele care au justificat-o - măsura preventiva se prelungește pe o perioada considerabilă.
Din cele expuse mai sus, inculpatul apreciază că, în cauză, nu există împrejurări care să justifice in mod real, un pericol social concret pentru ordinea publică pentru a fi menținută în continuare privarea sa de libertate.
Inculpatul a mai precizat că a luat la cunoștință despre dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, respectiv dispozițiile legale cu privire la cazurile de nerestituire a cauțiunii, precum și că are cunoștință și se va supune obligației de depunere a cauțiunii în cuantumul fixat de instanță.
În drept, s-au invocat disp. art. 160 1și urm. C.P.P.
S-a dispus atașarea dosarului penal nr._ al acestei instanțe.
Instanța de fond, examinând cererea formulată de petent prin prisma motivelor invocate de acesta și a dispozițiilor legale, a reținut următoarele:
Prin Rezoluția din data de_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului A. C. G., alături de învinuiții N. M. I. și Ș. G., iar potrivit Ordonanței de reținere din data de_, s-a dispus reținerea pe timp de 24 de ore, începând cu data de_, ora 01:40 și până la _
, ora 01:40, a învinuitului A. C. G., precum și a celorlalți doi învinuiți.
Prin Încheierea Penală nr. 13/2013 din data de_, pronunțată în dosarul acestei instanțe înregistrat sub nr._, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean, dispunându-se arestarea preventivă a inculpaților N.
M. I., A. C. G. și Ș. G. pentru o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de_, ora 01:00 și până la data de_, ora 24:00.
Pentru a dispune luarea acestei măsuri privative de libertate, instanța a reținut că există probe temeinice că inculpații au comis fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor și că aceștia se află în situația prev. de art. 148 alin 1 lit. f C. pr. penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani, respectiv există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce derivă din împrejurările și modalitățile concrete ale săvârșirii faptei, din reacția publicului la comiterea unor astfel de fapte de către alte persoane.
În fapt, s-a reținut de către instanță - cu ocazia punerii în discuție a măsurii arestului preventiv - că, la data de 16/_, pe timp de noapte, prin escaladarea stâlpilor de susținere a traseului aerian (funcțional) de cablu aparținând SC R. SA, amplasat între localitățile Șintereag și Șieu-Sfîntu (sat aparținând de comuna Șintereag), prin acte de cooperare materială și în baza unei legături subiective, inculpații N. M. I., A. C. G. și Ș. G. au sustras 580 metri cablu multifilar din cupru tip TCY 40X2X0,6. Au cauzat astfel părții vătămate SC R. SA un prejudiciu în cuantum de 22.377,60 lei, nerecuperat.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, în noaptea de 23/_, cei trei inculpați au încercat să sustragă din nou - de pe același traseu aerian și din același perimetru, la intrare în localitatea Șintereag, prin acte de conlucrare și coeziune psihică - cablu multifilar din cupru, proprietatea aceleiași entități juridice, executare care a fost, însă, întreruptă. Drept urmare, cel de-al doilea act material al activității infracționale unice a rămas în faza tentativei (care se pedepsește), partea vătămată formulând pretenții civile în cuantum de 759,77 lei.
S-a mai reținut de către instanță că - așa cum rezultă din datele de anchetă - la data de_, în jurul orelor 16.00, sub pretextul că merg în județul Botoșani pentru a achiziționa legume mai ieftine, cei trei inculpați au plecat din județul Timiș spre locația pretinsă, deplasare efectuată cu autovehiculul marca Mercedes Vito, cu numărul de circulație provizorie TM 0., condus de către inculpatul N. M. I.
.
În noaptea de 16/_, la ora 01:30, inculpații au ajuns cu autoutilitara la locul situat între localitățile Șintereag și Șieu-Sfîntu, județul Bistrița-Năsăud și, în baza unei hotărâri infracționale comune, s-au decis să sustragă cablu de la rețeaua telefonică, aflată în funcțiune, situată în proximitatea DN 17, pe câmp. Astfel, inculpatul S. G. a urcat pe mai mulți stâlpi de la rețeaua aeriană a firmei amintite, SC R. SA - inculpatul având o constituție astenică care îi profită - și cu un clește a secționat cablul care a fost tras la sol prin smulgere cu ajutorul autovehiculului.
Cei 580 metri de cablu obținuți au fost rulați de toți cei trei inculpați, introduși în vehicul, după care inculpații s-au deplasat într-un loc izolat din afara localității Ciceu-Giurgești, unde au ars izolația protectoare a cablului, rămânând doar miezul de cupru. În dimineața următoare, pe raza municipiului C. -Napoca, cuprul rezultat a fost valorificat prin vânzarea către o persoană a cărei identitate nu a fost stabilită până la această dată.
S-a mai reținut că, la fața locului, la acest act material de furt au rămas 100 metri liniari de cablu de la rețea, pe care inculpații nu i-au mai sustras, respectiv că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în noaptea de 23/_, din nou toți cei trei inculpați s-au deplasat cu același autovehicul în localitatea Șintereag pentru a sustrage cablu din aceeași rețea aeriană. Și de data aceasta, inculpatul S. G. a escaladat un stâlp de la rețeaua aeriană de telefonie și cu același obiect tăietor, clește, a tăiat cablul, după care a coborât de pe stâlp, pentru a accede pe un altul și a secționa rețeaua în continuare. Ceilalți doi inculpați au rămas la fața locului pentru a acționa în modalitatea expusă la primul act material de furt calificat, însă, în zonă, în mod intempestiv, a apărut un echipaj de poliție, situație în care inculpații și-au întrerupt demersul infracțional și cu autovehiculul au fugit, fiind, însă, opriți în trafic în comuna Uriu de către organele poliției judiciare.
Având în vedere, pe de o parte, motivele invocate de inculpat în cererea de punere în libertate provizorie pe cauțiune, iar - pe de altă parte - temeiurile concrete ce au determinat privarea de libertate a acestuia, instanța de fond, în temeiul art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată, cu motivarea că temeiurile invocate de petent în susținerea acesteia sunt lipsite de relevanță juridică, respectiv că cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat.
S-a arătat că, chiar dacă cea dintâi condiție prevăzută de disp. art. 1602al. 1 C.pr.penală este întrunită (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezentă
nefiind mai mare de 18 ani), prima instanță a apreciat că, raportat la gravitatea sporită a faptei comise - gravitate ce rezidă din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii (cu premeditare, pe timp de noapte, în loc public, prin escaladare, alături de alți doi coautori), din consecințele acesteia (un prejudiciu în cuantum de 23.136,23 lei) și, nu în ultimul rând, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 4 ani la 18 ani închisoare) și, în același timp, la persoana inculpatului, respectiv perseverența acestuia în câmpul infracțional (aspect desprins din fișa cazierului judiciar aflată în dosarul de urmărire penală - f. 172) - se impune privarea, în continuare, de libertate a inculpatului A. C. G., în speță existând indicii temeinice din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să comită alte infracțiuni.
Pentru a reține acest aspect, instanța de fond a luat în considerare că, deși inculpatul nu a suferit alte condamnări, a avut calitatea de învinuit în alte trei cauze, unde soluția adoptată de către parchet a vizat scoaterea acestuia de sub urmărirea penală, potrivit disp. art. 18 ind. 1 Cod penal, respectiv sancționarea administrativă a acestuia (cu amenzi cuprinse între 600 și 1.000 lei). Două dintre aceste cauze au avut în vedere comiterea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat, prima dintre aceste infracțiuni fiind săvârșită în perioada minorității.
Prima instanță mai are în vedere că perioada de timp petrecută în stare de arest de către petent (de aproximativ 50 zile până la acest moment) nu este una în măsură a fi calificată ca depășind acea perioadă "rezonabilă";, termen uzitat adeseori în jurisprudența CEDO. La acest moment, nu poate fi vorba despre luarea în considerare a unor măsuri alternative la măsura arestului preventiv, cât timp primul termen de judecată (_ ) stabilit în urma repartizării aleatorii încă nu a fost împlinit.
Față de considerentele mai sus expuse și raportat la temeiurile legale anterior menționate, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
Văzând și disp. art. 160^5 alin. 4 lit. "f"; Cod pr. penală,
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul A.
C. G. .
Recursul nu a fost motivat în scris. Cu ocazia dezbaterilor, prin avocatul său ales, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii formulate, de liberare provizorie pe cauțiune.
În motivarea recursului, inculpatul a invocat că îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de instituția liberării provizorii pe cauțiune întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a recunoscut săvârșirea faptelor și a înțeles gravitatea lor, prejudiciul cauzat a fost recuperat și există posibilitatea să fie condamnat la o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins cu motivarea de mai jos:
Prin Încheierea penală nr. 13/2013 din data de_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. M. I., A. C. G. și Ș. G., fiecare inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. A, g și i și alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (p.175-178 - dos. urm. pen.).
În esență, în sarcina inculpaților s-a reținut că, la data de 16/_, pe timp de noapte, prin escaladarea stâlpilor de susținere a traseului aerian (funcțional) de cablu, aparținând SC R. SA, amplasat între localitățile Șinetreag - Șieu Sfântu (com. Șintereag), prin acte de cooperare materială și în baza unei legături subiective, inculpații N. M. I., A. C. G. și Ș. G. au sustras 580 metri cablu multifilar din cupru tip TCY 40X2X0,6, cauzând părții vătămate un prejudiciu de 22.377,60 lei.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, în noaptea de 23/_, cei trei inculpați, de pe același traseu aerian și din același perimetru, la intrare în localitatea Șintereag, prin acte de conlucrare și coeziune psihică, au încercat să sustragă cablu multifilar din cupru, proprietatea aceleiași entități juridice, executare care a fost însă întreruptă din cauza apariției în zonă a unui echipaj de poliție, situație în care inculpații nu au mai continuat demersul infracțional și au fugit.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați a reținut că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală și, cumulativ, condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Sub acest din urmă aspect s- a reținut că infracțiunea de care sunt acuzați inculpații este pedepsită cu închisoare de la 4 la 18 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la această din urmă cerință s-a subliniat că faptele comise de inculpați au cauzat un prejudiciu părții vătămate de 23.000 lei, au fost de natură să izoleze din punct de vedere comunicațional o colectivitate, cu toate consecințele care decurg din această împrejurare, făcându-se referire la împrejurarea că activitatea infracțională a fost întreruptă de apariția neașteptată, la locul faptei, a unui echipaj de poliție.
Ulterior, prin Rechizitoriul din data de_ emis în dosar nr. 660/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, inculpații au fost trimiși în judecată pentru faptele descrise mai sus, în sarcina acestora reținându-se infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i, alin. 3 lit. h Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
După sesizarea instanței, prin Încheierea penală din data de_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, s-a constatat, conform art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a dispus menținerea acestei măsuri față de fiecare din inculpații A. C. G., N.
M. I. și Ș. G., termenul pentru soluționarea dosarului pe fond fiind stabilit pentru data de 28 noiembrie 2013. Această încheiere a rămas definitivă prin respingerea recursurilor declarate de inculpați.
Ulterior, inculpatul A. C. G. a formulat cerere de liberare provizorie pe cauțiune (f.234-237 - dos. fond), care a fost respinsă de Judecătoria Beclean prin Încheierea penală din 14 noiembrie 2013, pronunțată în dosar nr._, ca neîntemeiată, motivele fiind redate pe larg în considerentele prezentei decizii, în
esență cu motivarea că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul Apetrei C. G. .
Examinând această încheiere în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că, formal, condițiile prev. de art. 160 ind. 2 alin. 1 rap. la art. 160 ind. 4 alin. 1 Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că nu se justifică punerea recurentului în libertate provizorie pe cauțiune.
Tribunalul apreciază că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor grave, de natura celei care face obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații oferă garanții suficiente că, lăsați în libertate, nu vor săvârși alte fapte penale și nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Cerințele menționate nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului A. C. G.
, care, în decursul timpului, a fost cercetat penal pentru fapte similare comise împotriva patrimoniului altor persoane. Astfel, din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar (f.172 - dos. u.p.), rezultă că, față de inculpatul A. C. G. s-a dispus de mai multe ori scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și lovire (Ordonanța nr. 1524/P/2009 din_, nr. 9011/P/_ și Ordonanța nr. 9920/P/_, toate emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara).
Împrejurările relevate mai sus dovedesc cu prisosință că, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare care l-au sancționat repetat doar cu amenzi administrative, inculpatul-recurent a continuat să comită fapte mai grave, dovedind astfel că lăsat în libertate, există riscul să reia activitatea infracțională.
Pentru considerentele arătate și apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune privarea de libertate a inculpatului-recurent, tribunalul urmează să respingă ca nefondat, conf. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat împotriva Încheierii penale din data de 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs, în sumă de 10 lei.
PENTRU ACESTE MOOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. C. G. împotriva Încheierii penale din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | G. | A. | - B. | D. |
GREFIER,
N. L.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
DOSAR PENAL NR._ /a2
Către,
PENITENCIARUL GHERLA
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. ultim Cod procedură penală, vă înaintăm copia Deciziei penale motivate, nr. 306/R/_, pronunțată în dosarul penal nr._ /a2, privind pe inculpatul A. C. G. .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
L. | M. V. | N. | L. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a2
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 306/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. C. G. împotriva Încheierii penale din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | G. | A. | - B. | D. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a2
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 306/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. C. G. împotriva Încheierii penale din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | G. | A. | - B. | D. |
GREFIER,
N. L.
| ← Decizia penală nr. 51/2013. Cerere de liberare provizorie pe... | Sentința penală nr. 116/2013. Contestatie (plangere) cu... → |
|---|
