Decizia penală nr. 1001/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.1001/R/2013
Ședința publică din 31 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : V. | C. |
M. | R. | |
GREFIER | : M. | B. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial
C. reprezentat prin procuror: DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. B. E. împotriva sentinței penale nr.67 din data de 22 iulie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, având ca obiect cerere de liberare sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. B. E., în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Crihan Tudor din cadrul Baroului Sălaj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului D. B. E. , solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că deși instanța de fond face trimitere la dispozițiile deciziei nr.17/2011 a Î.C.C.J., nu a înțeles să îi dea o corectă eficiență, procedând la o reanalizare a întregii situații, cu toate că Î.C.C.J. a explicat că în cazul în care subzistă temeiurile pentru care inculpatul a fost arestat preventiv, se va cerceta pentru identificarea temeiniciei un singur aspect, respectiv în ce măsură este sau nu asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Analizând obiectiv acest dosar, se poate observa că inculpatul a recunoscut în întregime infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Mai mult, având în vedere că toate vânzările de droguri au fost efectuate de către investigatori și colaboratori sub acoperire dirijați de către DIICOT Sălaj, nu se mai poate împiedica bunul mers al procesului penal. Toate celelalte explicații ale instanței nu par a fi desprinse din cadrul acestei proceduri ci par a fi desprinse dintr-o procedură ce vizează sau nu arestarea unei persoane.
Din punctul său de vedere, chiar dacă instanța ar aprecia că lăsarea în libertate a unui infractor ar prezenta pericol pentru ordinea publică dar buna desfășurare a procesului penal nu ar fi stânjenită, apreciază că acel infractor ar trebui să beneficieze de liberare provizorie.
Având în vedere că inculpatul este un infractor primar, are studii superioare și își câștigă existența prin muncă, apreciază că cererea este întemeiată și se impune a fi admisă.
Reprezentantul M. ui P. , în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală, temeinică și corect motivată.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanța de fond plecând de la dispozițiile art.160/2 al.1 C.pr.pen., a reținut că liberarea provizorie sub control judiciar este o posibilitate lăsată instanței de judecată și nu un drept absolut sau formal al inculpatului. De asemenea, instanța a făcut o analiză de temeinice și oportunitate a cererii formulate de către inculpat, atât din perspectiva subzistenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă cât și a celorlalte circumstanțe reale ale cauzei și personale ale inculpatului. Raportat la subzistența acestor temeiuri, la circumstanțele reale ale cauzei și necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, susține că în mod corect prima instanță a reținut că există riscul ca inculpatul să părăsească țara.
In consecință, apreciază că se impune respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul D. B. E. având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită liberarea sub control judiciar, susținând că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 67 din 22 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. B. E., fiul lui I. și P., născut la data_ în orașul Vișeu de Sus, judetul Maramureș, domiciliat în mun. Satu Mare, str. Astronauților, bl. A15,ap.14, județul Satu Mare, CNP 1.
, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, arestat în baza Încheierii penale nr. 20/C/_ a Tribunalului Sălaj.
Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Măsura dispusă prin prezenta a fost adusă la cunoștința inculpatului de către administrația locului de detenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Sălaj și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, avocatul ales al inculpatului D. B. E. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602al. 1 C.p.p., în sensul că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, inculpatul se află la primul incident cu legea penală,a recunoscut cele reținute în sarcina sa,activitatea sa infracțională a fost redusă, contribuția sa constând doar în depozitarea drogurilor, nu a încercat și nu va încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal, iar cercetarea inculpatului în stare de libertate se impune, dat fiind caracterul de excepție al privării efective de libertate. Totodată, s-a invocat starea de sănătate a inculpatului, care a suferit de meningoencefalită acută în trecut, boală pe care o resimte și în prezent, se poate agrava pe fondul stării de stres și nervozitate provocată de starea de arest în care se află. Boala de acre acesta a suferit în
trecut a lăsat urme asupra psihicului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă o dezvoltarea psihică normală a unei persoane de 34 de ani, fără a-i fi afectat discernământul, având însă o anumită naivitate în ceea ce privește relațiile cu alte persoane.
La termenul din data de_, D. B. E. a arătat că își însușește cererea de liberare provizorie formulată de apărătorul său și a declarat că are cunoștință de dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, solicitând liberarea provizorie sub control judiciar întrucât colaborat cu organele de urmărire penală, a fost sincer, regretă faptele și dorește să stea
împreună cu familia sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele :
Prin încheierea penală nr. 20/C/_ a Tribunalului Sălaj, a fost admisă propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul D. B. E. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000. În cauză, s-a dispus arestarea și a altor două persoane: Istrate R. și Știer Cristian Ștefan.
În sarcina inculpatului D. B. E. s-a reținut, în esență, că în perioada mai - iunie 2013, acesta a ascuns în beciul său cantitatea de 900 de grame rezină de canabis, de unde inculpatul Știer Cristian Ștefan a luat în mai multe rânduri diferite cantități, pentru a le vinde prin intermediul inculpatului Istrate R. . În privința participației sale la săvârșirea faptei, D. B. E. a arătat că nu a știut de la început ce a depozitat Știer Cristian în beciul său, dar că a aflat ulterior, împrejurare în care i-a cerut acestuia să-și ia drogurile din beciul său, fără însă a sesiza organele de poliție și a preda drogurile din proprie inițiativă, fără intervenția acestora.
În motivarea încheierii prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, la luarea măsurii constatându-se că au fost îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de acest articol, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc cercetate în prezenta cauză este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În data de_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pe rolul Tribunalului Sălaj înregistrându-se dos. nr._ .
Prin încheierea penală din data de_, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 160 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, în baza art. 3001alin.3 Cod procedură penală, fiind menținută starea de arest preventiv a acestora, recursul declarat împotriva încheierii fiind respins de Curtea de apel C. .
Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de D.
B. E., instanța a constatat, potrivit art. 1608Cod procedură penală, că aceasta este admisibilă în principiu.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Față de inculpatul D. B. E. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000,pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în speță fiind îndeplinite astfel cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al art.1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, astfel încât, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie.
În acord cu Decizia nr.17/_ pronunțată de Î. Curte de Casația și Justiție în recurs în interesul legii, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului. Altfel spus, se analizează dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună.
Pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere natura și gravitatea faptei, persoana inculpatului, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, astfel încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În ce privește natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală există indicii temeinice și probe, în sensul art. 143 C.p.p., din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, faptă ce reliefează un grad de pericol social ridicat atât prin importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea acesteia, cât și prin modalitatea concretă de comitere: ascunderea, pe timp de aproximativ două luni, a unei cantități impresionante de droguri de risc (hașiș), potrivit susținerilor organelor de urmărire penală, din această cantitate putându-se produce aproximativ 2.000 doze de hașiș pentru consumatori.
Instanța a luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este recidivist și a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. În același timp, astfel după cum instanța a menționat și anterior, nu s-a putut ignora faptul că inculpatul este acuzat de deținerea unei cantități de 900 g de droguri de risc, neconștientizând gravitatea acestui gen de acțiuni și manifestând indiferență față de consecințele pe care le-ar fi putut avea acțiunea sa, motiv pentru care nu a sesizat organele de poliție atunci când și-a dat seama ce au depozitat coinculpații în beciul locuinței sale. Gradul de pericol social al unor astfel de fapte este unul real și deosebit de ridicat, indiferent dacă autorul a obținut sau nu un folos de pe urma comiterii infracțiunii, așa încât lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi oportună, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a unei persoane cercetate pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă
stabilite de legiuitor, din atingerea adusă vieții și sănătății celor cărora li se creează dependența, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, astfel cum reținut până în prezent.
Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu au putut fi ignorante cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens cauzele Calmanovici împotriva României, Letellier împotriva Franței, Hendriks împotriva O. ndei).
Liberarea provizorie trebuie să asigure, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p., scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin.
1 C.p.p, și anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aliniatului 2 al art. 160 2C.p.p., pentru a lua măsura liberării provizorii sub control judiciar, instanța trebuie să constate că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Având în vedere aspectele invocate mai sus și prevederile legale incidente, instanța de fond a constatat că la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și, în pofida împrejurării că, formal, cererea inculpatului îndeplinește condițiile legale, pe fond solicitarea inculpatului este neîntemeiată, impunându-se cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Instanța de fond a constatat că, raportat la natura infracțiunii presupus a fi comisă(trafic de droguri de risc), la împrejurarea că inculpatul este tânăr, în vârstă de 34 ani, nu posedă antecedente penale, lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar, ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este tocmai acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, iar trimiterea în judecată nu are doar o semnificație formală, ci presupune audierea inculpatului de către instanță în cadrul cercetării judecătorești.
Cât privește susținerile apărătorului inculpatului cu privire la faptul că în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, instanța de fond a reținut că, pe de o parte s-a constatat că subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.f C.p.p., la dosarul cauzei existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, faptă ce reliefează un grad de pericol social ridicat. Pe de altă parte, atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.proc.pen., instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.1602rap. la art.1606C.proc.pen. nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat.
De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul având o vârstă tânără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea
cercetării judecătorești, să comită alte infracțiuni de același gen ori să tulbure ordinea publică.
Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, odată lăsat în libertate, nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apărătorul inculpatului D. B. E. a invocat și faptul că acesta are o sănătate precară, dovedind aceasta cu documente medicale depuse la dosar.
Potrivit prevederilor art.1391C.p.p., în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a M. ui Sănătății P. e .
Astfel după cum s-a mai arătat, problemele medicale invocate de inculpat nu constituie motive suficiente pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere faptul că asistența medicală necesară îi poate fi acordată în sau în afara locului de deținere.
În concluzie, deși faza de urmărirea penală este finalizată, instanța de fond a considerat că, raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, împrejurările producerii acesteia, impactul pe care acuzele aduse l-au produs asupra societății și care nu a putut fi estompat prin trecerea timpului, circumstanțele personale ale inculpatului, în special atitudinea acestuia față de fapta reținută în sarcina sa și gravitatea acesteia, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi înlăturat decât prin menținerea stării de arest preventiv a acestuia, iar scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în stare de arest preventiv.
Chiar dacă în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența CEDO, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța de fond a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată la stadiul actual al procedurii, prin raportare la natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, puternica rezonanța socială negativă a acestui gen de fapte, necesitatea asigurării unei bune administrări a probelor. Durata arestului preventiv se încadrează noțiunii de termen rezonabil, această durată nefiind în măsură a înlătura pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului. În aceste condiții, instanța a apreciată că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive luată față de inculpat pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub
incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Față de aceste considerente, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. B. E. .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul D. B. E. a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune cercetarea sa în libertate, ca urmare a admiterii cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, atâta vreme cât inculpatul încă de la început a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere a comiterii faptei și nu există date certe că inculpatul ar putea în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât toate vânzările de droguri au fost efectuate de investigatori și colaboratori sub acoperire a DIICOT Sălaj. Mai mult, inculpatul este un infractor primar, își câștigă existența prin muncă astfel că, prezintă garanții suficiente în sensul că poate fi cercetat în stare de libertate,
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale, probe ce au stat, de altfel, la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj, rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa și anume că în perioada mai - iunie 2013, acesta a ascuns în beciul său cantitatea de 900 de grame rezină de canabis, de unde inculpatul Știer Cristian Ștefan a luat în mai multe rânduri diferite cantități, pentru a le vinde prin intermediul inculpatului Istrate R. . În privința participației sale la săvârșirea faptei, D. B. E. a arătat că nu a știut de la început ce a depozitat Știer Cristian în beciul său, dar că a aflat ulterior, împrejurare în care i-a cerut acestuia să-și ia drogurile din beciul său, fără însă a sesiza organele de poliție și a preda drogurile din proprie inițiativă, fără intervenția acestora.
Apreciem, în consens cu instanța de fond și în acord cu decizia în interesul legii nr.17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție că, liberarea provizorie sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, scopul măsurilor preventive putând fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate, însă sub control judiciar și după o analiză temeinică a oportunității liberării acestuia, raportată, bineînțeles, la circumstanțele cauzei.
Ori, având în vedere natura și gravitatea faptelor presupuse a fi fost comise, modalitatea de săvârșire a acestora ( ascunderea pe timp de aproximativ două luni a unei cantități impresionante de droguri de risc, aproximativ 2000 doze de hașiș pentru consumatori), stadiul procesual al cauzei ( prin încheierea din data de_ a Tribunalului Sălaj, verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii preventive a inculpaților), importanța valorilor sociale lezate, consecințele unor astfel de fapte, sentimentul de temere și insecuritate creat în rândul opiniei publice, curtea apreciază că pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, nefiind oportună la acest moment, liberarea sa provizoriu.
De circumstanțele personale ale inculpatului precum și de conduita sa procesuală corectă, se va ține seama cu siguranță la judecata în fond a cauzei,
când instanța va trece la aprecierea probelor sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. B. E., arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 67 din 22 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
M. B. | V. | C. | M. | R. |
GREFIER,
M. B.
Red.M.R./_ .
Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: B.D.Ț. .
| ← Încheierea penală nr. 187/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 1000/2013. Cerere de liberare provizorie pe... → |
|---|
