Decizia penală nr. 1033/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a16
DECIZIA PENALĂ NR.1033/R/2013
Ședința publică din 14 august 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. H.
JUDECĂTORI: M. Ș.
: I. C. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR - L. TINA CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul V. Sorrin, împotriva încheierii penale din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial S., emis la data de_ și înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de_, sub nr._, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2010-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p. ;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. S., aflat în stare de arest, asistat de av.Ilian Mircea, în substituirea apărătorului ales, av.Neamț M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, arătând că măsura arestării s-a luat în lipsă de către Tribunalul Sibiu. Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, s-a admis cererea de strămutare și devine competent Tribunalul Cluj pentru a judeca cauza dupa care intervine momentul punerii efective în executare a mandatului. Discuția pe care a încercat să o supună atenției instanței fondului, ține de competența instanței care poate să dispună în executarea mandatului raportat la art.152 C.pr.pen. Legiuitorul nu anticipează și nu reglementează situația, motiv pentru care apreciază că, competența nu are cum succesiv strămutării să mai aparțină instanței dezinvestite. Punerea în executare trebuia să se realizeze de instanța nou investită și cu toate acestea, inculpatul a fost dus în fața Tribunalului S. care a pus în executare mandatul. Cu toate acestea, la acest moment se impune a se verifica legalitatea măsurii arestării preventive prin prisma aspectului legat de competență. Având în vedere că Tribunalul Sibiu fusese declarat necompetent prin decizia de strămutare, nu mai avea cum să intervină în o astfel de procedură. Se pune întrebarea cum
putea judecătorul de la Tribunalul Sibiu să dispună punerea în executare a mandatului în condițiile în care dosarul se afla fizic la Tribunalul Cluj. Modalitatea în care s-a realizat punerea în executare a mandatului este nelegală, motiv pentru care la acest moment, nu mai există posibilitatea prelungirii măsurii. Pe de altă parte, pe fondul cauzei, există o multitudine de rațiuni pentru care nu se impune menținerea stării de arest preventiv. La momentul luării măsurii arestării s-a avut în vedere declarațiile părților vătămate. În mod cu totul surprinzător, cu prilejul judecării în primă instanță, reaudiate fiind, părțile vătămate, se constată că declarațiile lor sunt radical diferite față de cele date în faza de urmărire penală. Acestea reiterează aspectul că nu cunosc să scrie și să citească și nu știu dacă declarațiile din faza de urmărire penală le aparțin sau nu. Având în vedere că s-a apreciat inițial că art.143 C.pr.pen., este îndeplinit raportat la aceste declarații, dacă se ia declarațiile din faza de judecată, se poate constata că nu se creionează participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor. Această stare de fapt este în măsură să infirme existența probelor sau indiciilor temeinice în ceea ce înseamnă art.143 C.pr.pen. Referitor la art.148 C.pr.pen., s-a reținut că inculpatul s-a sustras, ori, solicită a se avea în vedere că acesta era plecat din țară cu mult timp înainte de a se demara urmărirea penală. Acesta nu a fost încunoștiințat în nici o modalitate procedurală că este cercetat iar dacă s-ar fi sustras cu rea credință alta era situația. Motivarea judecătorului fondului ține de existența art.148 lit.f C.pr.pen. în condițiile în care sunt mai mulți coinculpați cu o situație mult mai severa decât cea a inculpatului și cu toate acestea, ei sunt puși în stare de libertate apreciindu-se corect că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. În condițiile în care ceilalți sunt în stare de libertate și nu există nici o reacție a comunității, cum se poate considera că inculpatul V. ar prezenta pericol social dacă ar fi pus în libertate. Susține că nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar prezenta perciol pentru ordinea publică, existând un element foarte obiectiv că nu prezintă și anume situația coinculpaților. Situația personală a inculpatului și anume că acesta nu are antecedente penale, are copii minori și are o familie, reprezintă un concurs de factori care ar trebui să determine admiterea recursului inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat apreciind că soluția primei instanțe este temeinică și legală atât sub aspectul excepției invocate cât și cu privire la fondul cauzei. Încheierea este pe larg motivată și răspunde tuturor criticiilor invocate azi. În ceea ce privește excepția nulității punerii în executare a mandatului de arestare în lipsă, art.152 C.pr.pen., sunt clare și neechivoce. În cauză unul din coinculpați a avut o situație similară în sensul că și acesta a fost arestat în lipsă iar punerea în executare a mandatului s-a făcut în momentul în care cauza a fost strămutată la Tribunalul Cluj și tot Tribunalul Sibiu a pus în executare acel mandat și nu au fost nici un fel de discuții. Pe fondul cauzei, apreciază că în raport cu actele dosarului, instanța în mod corect a constatat îndeplinite condițiile legale privind menținerea stării de arest.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că, faptul că un alt inculpat s-a aflat în aceeași situație și nu a remarcat problematica situației, nu înseamnă că prin raportare trebuie să se perpetueze o eroare.
Inculpatul V. S., având ultimul cuvant, solicită judecarea lui în stare de libertate întrucât nu este o persoană agresivă, are doi copii minori, concubina sa este casnică și nu are din ce să întrețină copiii iar mama lui este bolnavă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost respinsă excepția nulității punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului V. S. .
În temeiul art. 3002Cod Procedură Penală rap. la art. 160bal. 1 și 3 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V. S., fiul lui G. și O., născut la data de_ în mun. S., jud. S., CNP 1., în prezent aflat în A. IPJ S., măsură pe care a menținut-o și s-a respins, implicit, cererea subsidiară formulate de inculpat de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 și respectiv 1451Cod Procedură Penală.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial S., emis la data de_ și înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de_, sub nr._, a fost trimis în judecată, inculpatul V. S. - arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2010-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.
Alături de acest inculpat au mai fost trimiși în judecată inculpații G. P.
, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. ( 13 acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Cod Penal;
- S. P. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din
(două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din Cod Penal;
SS , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p din C.p. (două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
S. R. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale); trafic de minori prev. de art. prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
S. R. N. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- SA R. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p (trei acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p. ;
V. R. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
I. E. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p și art. 37 lit. b din C.p. (patru acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
S. M. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din
C.p. (șase acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- S. V. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din
C.p. (cinci acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/200 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
- G. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din
C.p. (șase acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005- 2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
- B. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din
(șapte acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
T. M. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
G. Eva, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, (un act material); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 (teza I) din Legea nr. 678/2001 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
Inculpații G. P., Ș. P., Ș. S. Ș. R., B. (fost Ș. ) A. R.
, Ș. R. N. și V. R., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, în timp ce inculpații Ș. M., I. M. și V. S. au fost trimiși în judecată arestați în lipsă.
Sub aspectul stării de fapt, față de inculpatul V. S. s-a reținut că, in baza aceleiași rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpatul V. R., în cursul anului 2010, ar fi racolat, prin inducere in eroare, ar fi transportat și cazat în vederea exploatării, constând in spălarea parbrizelor autoturismelor și practicarea cerșetoriei pe teritoriul Poloniei, pe părțile vătămate B. M., B.
O., B. I., B. I. și Ghebenei Natașa Adi și că ar fi aderat la activitatea infracțională a grupului constituit in scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de
persoane și minori, de către inculpații S. P. și SS, în perioada anilor 2010-2011.
Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului S., s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 54 emis la data de 27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul I. E., constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este I. E., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din_ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 54/2011.
Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului S., s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 52 emis la data de 27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul S. M.
, constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este S. M., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din_ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/2011.
Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului S., s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 53 emis la data de
27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul V. S., constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este V. S., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din_ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/2011.
Aflându-se la prima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului V. S., după punerea în executare a mandatului de arestare preventivă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției nulității punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului, invocată de către apărătorul acestuia.
La termenul de judecată din data de_, apărătorul inculpatului a invocat excepția nulității punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului, având în vedere că această procedură a fost efectuată de către Tribunalul Sibiu, care a emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/2012, în baza încheierii penale nr. 50/CC/_, ori la data
de_ Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Cluj, astfel că, Tribunalul Sibiu, a devenit instanță necompetentă să dispună în orice chestiune cu privire la această cauză.
Instanța a apreciat că această excepție este neîntemeiată și a respins-o. Așa fiind, strămutarea este un remediu procesual, prin intermediul căruia o anumită cauză este scoasă din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe, de același grad și aceeași natură, implicând așadar o derogare de la normele de competență teritorială. În procedura penală română, strămutarea este reglementată în Titlul II al Părții Generale a Codului Procedură Penală, intitulat
"Competența";, și care se referă și care se referă la competența judecării unei cauze pe fondul său. Prin urmare strămutarea, ca remediu procesual pentru asigurarea imparțialității instanței, este aplicabilă numai situațiilor ce vizează fondul unei pricini, cu consecințele și scopul procesului penal, acela de descoperire a faptelor ce constituie infracțiuni, și de tragere la răspundere penală a persoanelor vinovate.
Procedurile ce vizează măsurile preventive nu sunt afectate de strămutare, în condițiile în care strămutarea vizează numai cauze în care se judecă fondul, iar pe de altă parte, în privința măsurilor preventive regulile de competență sunt mai laxe, tocmai pentru a se asigura judecata în condiții de maximă celeritate, și este necesar aici să vedem dispozițiile art. 1491al. 2 Cod Procedură Penală, care sunt lămuritoare în acest sens.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 152 al. 3 Cod Procedură Penală sunt clare, și nu lasă loc nici unei interpretări, inculpatul arestat în lipsă, la momentul prinderii sale, este condus la judecătorul care a emis mandatul, care nu face o reanalizare a condițiilor de legalitate și temeinicie ale mandatului, ci doar procedează la ascultarea inculpatului. Prin urmare această procedură nu are nimic de a face cu scopul pentru care a fost instituită strămutarea, și anume acela al asigurării imparțialității judecătorului, care judecă fondul cauzei, repetăm, deoarece magistratul nu este investit cu verificarea legalității și temeiniciei, ori a oportunității mandatului de arestare preventivă, ci se mărginește doar la a verifica identitatea persoanei ce-i este prezentată, care trebuie să fie aceeași cu persoana față de care s-a dispus arestarea și a-l asculta pe inculpat. În concluzie, magistratul nu desfășoară o activitate de judecată propriu zisă, deoarece nu are altă alternativă decât aceea de a pune în executare mandatul, cu o singură excepție, și anume atunci când judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă, reprezintă și instanța de la locul în care a fost găsit inculpatul, iar acesta ridicând obiecțiuni cu privire la identitate, judecătorul constată că persoana prezentată în fața sa, nu este persoana din mandat, situație în care dispune punerea în libertate a acelei persoane. Așadar judecătorul nu desfășoară o activitate în cadrul căreia s-ar putea manifesta părtinitor ori subiectiv.
În altă ordine de idei, ascultarea inculpatului de către judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă, este și în concordanță cu drepturile procesuale ale inculpatului, câtă vreme acest magistrat este cel mai în măsură să pună întrebări inculpatului, să-i ceară lămuriri sub toate aspectele, în condițiile în care cunoaște cel mai bine cauza.
Pentru toate aceste motive excepția invocată a fost admisă.
Pe fondul cauzei, apreciază că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun, în continuare menținerea acestei măsuri.
În acest sens, tribunalul a constatat că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile părților vătămate B. O., B. M.
, B. I., B. I., care au și fost reaudiate nemijlocit de către Tribunalul Cluj, precum și declarația martorei Gebenei Natașa Adi, care nu a fost reaudiată în faza de judecată, până în acest moment, cu toate eforturile depsue de către instanță. La dosar mai există procese verbale de recunoaștere după planșe foto,
declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, percheziții domiciliare și declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, etc.
Desigur că părțile vătămate audiate în cauză în faza de judecată, au evidențiat un rol mai redus al inculpatului V. S., la comiterea faptelor, care s- ar circumscrie unei complicității morale, însă acum nu este nici momentul nici locul analizării activității presupus desfășurate de inculpat.
De asemenea apreciază că este incident în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de
lege pentru faptele cercetate, este mai mare de 4 ani închisoare, iar inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cerința pericolului concret pentru ordinea publică este determinată în prezenta speță de multitudinea, natura și gravitatea faptelor imputate inculpatului, și grupului infracțional din care ar face parte, și anume infracțiuni de trafic de persoane, de constituire de grup infracțional, de împrejurările concrete prezumate ca fiind cele de comitere a faptelor, respectiv prin pretinsa inducere în eroare a victimelor, numărul relativ mare de părți vătămate, printre care și minori, zona geografică extinsă în care se presupune că au acționat
inculpații, faptele inculpaților conținând și elemente de extraneitate.
Nu este de neglijat și aspectul că pentru repatrierea părților vătămate a fost necesară intervenția ambasadei României din Polonia. În cadrul cercetării judecătorești, părțile vătămate au arătat că prezentându-se la ambasadele României, au inventat motive de repatriere, pe seama inculpaților, răspunzătoare de această idee fiind martora Gebenei Natașa Adi, care, coincidență sau nu, nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanța de judecată.
Trebuie de asemenea să se aibă în vedere, la analizarea existenței pericolului pentru ordinea publică, și faptul că activitatea pretins infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă de timp destul de îndelungată. Mai este necesar să subliniem că trebuie avut în vedere și presupusul scop al acțiunilor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, și anume obținerea de avantaje materiale în mod ilegal, prin exploatarea unor persoane aflate în vădite dificultăți sociale, și care nu posedă capacitatea intelectuală de a analiza situațiile în care au fost aduse. Este real că de la data comiterii faptelor a trecut un interval de timp substanțial, iar trecerea timpului este de natură a estompa pericolul pentru ordinea publică. Nu mai puțin adevărat este însă și faptul că atunci când arestarea are loc în lipsă, la momentul prinderii inculpatului, are loc o repotențare a pericolului pentru ordinea publică, care până atunci exista într-o formă latentă. Relativ la faptul că inculpatul se află în stare de arest preventiv doar din data de_, pericolul pentru ordinea publică este actual și efectiv.
În cauză mai există și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. a Cod Procedură Penală, având în vedere că inculpatul a fost arestat în lipsă și dat în urmărire internațională, iar la data de_, în urma unei activități de control și supraveghere a traficului rutier, inculpatul a fost depistat pe raza localității F., jud. Brașov, iar apoi a fost condus la judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă, în vederea ascultării sale. De la momentul arestării sale preventive, data de_ a trecut mai bine de 1 an și 6 luni de zile, timp în care inculpatul s-a ascuns, sustrăgându-se de la urmărirea penală ce s-a desfășurat față de el, și mai apoi și de la judecată.
Afirmația inculpatului că la momentul la care a fost depistat venea în țară pentru a se pune la dispoziția organelor judiciare, este lipsită de orice suport probatoriu, și prin urmare, instanța de judecată nu o poate lua în considerare.
Mai este necesar să subliniem că deși inculpatul a solicitat cercetarea sa în stare de libertate alături de ceilalți inculpați, trebuie să semnalăm că situația inculpatului nu este identică cu a celorlalți inculpați, care au fost arestați, în cel mai fericit caz, 8 luni de zile.
Apreciază că față de temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, față de actualitatea și viabilitatea lor, luarea unei alte măsuri preventive, cel puțin la momentul de față, când încă nu s-au scurs nici 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, nu este oportună. De altfel, având în vedere că inculpatul s-a ascuns, sustrăgându- se de la judecată, timp de mai bine de un an și jumătate, acesta nu prezintă garanții morale că va respecta obligațiile ori măsurile impuse de instanță.
Sintetizând cele mai sus reținute, în temeiul art. 3002Cod Procedură Penală rap. la art. 160bal. 1 și 3 Cod Procedură Penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V.
S. , măsură pe care a menținut-o și a respins, implicit cererea subsidiară formulată de inculpat, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 și respectiv 1451Cod Procedură Penală.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V. S. solicitând instanței de control judiciar admiterea căii de atac promovate, casarea în înntregime a încheierii recurate constatându-se că au fost încălcate dispozițiile Codului de procedură penală cu privire la competența instanței care a pus în executare mandatul de arestare emis în lipsă pe numele său, în condițiile în care la acel moment cauza era strămutată la Tribunalul Cluj.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nu mai subzistă temeiurile ce au motivat luarea măsurii arestului preventiv, părțile vătămate audiate până în acest moment de către instanța fondului având o poziție radical opusă față de poziția pe care au avut-o în fața procurorului, declarațiile lor neîncriminându-l în vreun fel pe inculpat.
De asemenea s-a învederat că lăsarea în libertate a inculpatului recurent la acest moment nu este justificată având în vedere că ceilalți inculpați față de care au fost formulate acuzații mult mai grave sunt cercetați în prezent în stare de
libertate. În plus, de la momentul comiterii presupusei acțiuni ilicite până în prezent a trecut un interval de timp suficient de îndelungat, astfel încât reacția comunității cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului lipsește.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și a dispozițiilor art. 3856alin. 3 C.pr.pen. Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului S. care a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă pe numele inculpatului V. S. prin încheirea penală nr. 50/CC din_ Curtea, asemenea instanței fondului apreciază, că această excepție este nefondată și urmează a o respinge însușindu-și în totalitate argumentele extrem de pertinente și fondate pe textele legale în vigoare expuse în încheirea recurată.
Așa cum a arătat și judecătorul fondului potrivit art. 152 alin. 3 C.pr.pen. în ipoteza în care măsura arestului a fost dispusă în lipsa inculpatului în momentul executării acestei măsuri organul de poliție procedează la arestarea persoanei arătate în mandat căreia îi predă un exemplar al mandatului și o conduce la judecătorul care a emis mandatul.
Dispozițiile legale sunt clare, lipsite de echivoc, nelăsând loc vreunei interpretări contrare.
Pe de altă parte, dacă s-ar împărtăși și s-ar îmbrățișa argumentația apărătorului înculpatului recurent am putea vorbi de o încălcare a dispozițiilor legale în ceea ce privește competența teritorială. Or, încălcarea acestor dispoziții legale conform art. 197 alin. 4 C.pr.pen. ar putea atrage cel mult o nulitate relativă a încheierii pronunțate, nulitate relativă ce poate fi invocată în cursul efectuării actului atunci când partea este prezentă. Vom observa că inculpatul recurent V. S. nu a invocat această pretinsă încălcare a drepturilor sale procesuale în fața Tribunalului S., ca atare invocarea ei în fața Tribunalului Cluj apare ca fiind și tardivă.
În plus, nu vedem care este vătămarea adusă drepturilor procesuale ale inculpatului, în condițiile în care a fost audiat de un judecător independent și
imparțial care a avut la dispoziție dosarul cauzei pentru a putea dispune punerea în executare a mandatului de arestare emis în lipsă.
Cu privire la încheierea recurată, Curtea constată asemenea Tribunalului Cluj că inculpatul V. S. este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și de aderarea la un grup infracțional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale împreună cu inculpatul V. R. în cursul anului 2010 ar fi racolat prin inducere în eroare, ar fi transportat și cazat în vederea exploatării constând în spălarea parbrizelor autoturismelor și practicarea cerșetoriei pe teritoriul Poloniei pe părțile vătămate B. M., B. O., B. I., B. I. și Ghebenei Natașa Adi și că ar fi aderat la activitatea infracțională a grupului constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și minori în perioada 2010-2011 de către inculpații SS și S. P. .
Probele administrate până în acest moment atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare jjudecătorească sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul recurent ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar.
Reamintim că probele ce sunt necesare pentru a justifica luarea unei măsuri preventive nu trebuie să aibă forța probelor ce ar putea conduce la condamnarea unei persoane.
În cauză este incident temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică se suprapune gradului de pericol social concret al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat în prezentul dosar, fiind indisolubil legate unul de celălalt. În ipoteza în care față de o persoană sunt formulate acuzații grave reacția statului prin organele judiciare trebuie să fie una fermă pentru a proteja interesul general al societății și drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
Constatăm că în sarcina inculpatului se reține comiterea unui număr de 5 acte materiale vizând 5 părți vătămate, că prezenta cauză prezintă elemente de extraneitate pretinsele acțiuni ilicite desfășurându-se pe teritoriul altui stat, că împrejurările concrtete în care se susține că au fost comise faptele denotă o periculozitate sporită a inculpatului.
Nu trebuie omis nici faptul că în sarcina inculpatului a fost reținut și temeiul de arestare prevăzut la art. 148 lit. a C.pr..pen. în sensul că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, aspect ce a determinat instanța investită la acel moment cu soluționarea cauzei să dispună arestarea sa în lipsă și ulterior să pună în executare mandatul astfel emis.
Inculpatul avea cunoștință că împotriva sa sunt demarate cercetări penale, fapt ce l-a determinat să părăsească țara și să fie arestat urmare a unei coincidente fericite fiind oprit în trafic pe raza localității F. .
Afirmația sa că la momentul depistării s-a întors în țară pentru a se pune la dispoziția organelor judiciare nu face decât să întărească convingerea că acesta avea cunoștință de procedurile penale desfășurate împotriva sa.
Constatând că temeiurile ce au impus luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, Curtea apreciază
asemenea instanței fondului că se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Pentru aceste considerente, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul V. S., fiul lui
G. și O., născut la_, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii fără număr din_ a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | H. | M. | Ș. | I. | C. M. |
GREFIER,
L. C.
Red.M.Ș./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: Liana Anișoara Cociș
| ← Decizia penală nr. 274/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 138/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
