Decizia penală nr. 300/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ /a1 cod operator 2618
DECIZIA PENALĂ NR. 300/R
Ședința publică din 20 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RAMONA M. - judecător
JUDECĂTORI: ALB C. VIOLETA
B. C.
GREFIER: V. E.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror B. I. V.
de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul K. I. - CNP
1., fiul lui natural și C., născut la_ în Tg. Lăpuș, județul M., domicilait în Vad sat Cetan nr. 113 județul C., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - împotriva încheierii din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ prin care s-a menținut arestarea sa preventivă.
La apelul nominal se prezintă recurentul-inculpat K. I. asistat de avocat desemnat din oficiu D. M., cu delegația pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cereri, excepții, nefiind formulate, instanța trece la soluționarea recursului.
Apărătoarea recurentului-inculpat, avocat din oficiu D. M., solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a încheierii pronunțate de instanța de fond și în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 2 Cod procedură penală revocarea măsurii arestării preventive. Arată că nu neagă starea de recidivă a acestuia însă fapta în sine consideră că nu prezintă un pericol social pentru a se menține
o astfel de măsură preventivă iar prejudiciul a fost recuperat; pentru aceste motive consideră că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Acesta este arestat din_ și solicită a se avea în vedere, cu referire la fapta comisă, că în mediul rural sustragerea unui animal reprezintă o chestiune gravă. A se avea în vedere de asemenea și cazierul judiciar al inculpatului, acesta fiind o persoană cu foarte multe condamnări, din executarea ultimei pedepsei fiind liberat condiționat în martie 2013 cu un rest neexecutat de 61 de zile; inculpatul nu se poate opri din comiterea de infracțiuni.
Recurentul-inculpat K. I., având ultimul cuvânt, arată că procurorul are dreptate dar solicită instanței lua în considerare faptul că nu a comis fapta intenționat, parcă a fost "în comă" când a comis-o; regretă ce a făcut și lasă soluția la aprecierea instanței, cu mențiunea că dacă i se va acorda o șansă să fie pus în libertate.
T.
Asupra cauzei penale de față.-
Prin încheierea penală din_ pronunțată în dosarul_, Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 300/1 alin. 3 C. pr. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului K. I., respingându-se cererea de revocare a măsurii arestarii preventive ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la_ în dosarul de urmărire penală nr. 2562/P/2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g C.pen, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. ecatoriei S. u Marmației sub dosar nr._ din data de_ .
La termenul din_, instanța de fond a pus în discutie, în temeiul art. 300/1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul K. I., trimis în judecată în stare de arest preventiv.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că, în data de 20 noiembrie 2013, deplasându-se dinspre Săpânța înspre S. u Marmației, în localitatea Câmpulung la Tisa a văzut pe imaș un cal, pe care l-a sustras. Ulterior a oprit la un bar din acea localitate unde a fost prins de organele de poliție care au fost sesizate de partea vătămată B. M. n C. .
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanțăa reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. 71503/01, Pantea împotriva
Romaniei, Irinel P. și alții contra Romaniei Cererile nr._ /03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr. 10193/02 sau Calmanovici împotriva României, cererea nr. 42250/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
De asemenea, Curtea a observat că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în aceasta materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă";. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură ";există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"; (Labita c/a Italiei).
Atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și cu ocazia prelungirii sau menținerii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul "pericolului pentru ordinea publică";, nelimitându-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip.
De asemenea, Curtea a stabilit că menționarea stării de recidivă a reclamantului nu este suficientă pentru a justifica o arestare preventivă și că pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice, pe motive
"relevante și suficiente"; pentru a justifica necesitatea menținerii sau plasării inculpatului în arest preventiv.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3001C.pr.pen., instanța constată că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin prisma acestor principii generale stabilite de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele naționale odată cu ratificarea de catre România a Convenției Europene a Drepturilor Omului) și a legislației interne, instanța de fond a analizat motivele pentru menținerea măsurii arestarii preventive.
În cauză sunt îndeplinite condițiile de existență ale cazului prevăzut de art.
148 lit. f Cpp: legea prevede pentru sancționarea infracțiunii pentru care
inculpatul este cercetat o pedeapsa mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a avut în vedere în analiza ambelor aspecte următoarele: natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, gravitatea faptelor, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Prima instanță a apreciat că infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului tulbură nu numai ordinea juridică, dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși.
O altă condiție pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive se referă la existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 C.p.p.
În ceea ce priveste condiția ca lasarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. f C.p.p., este desigur adevarat ca pericolul concret pentru ordinea publica nu se confundă cu pericolul social ca trasatura esențiala a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă însă că aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie facută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat că în cauză, existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănatoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare fața de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, instanta va avea în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptele reținute în sarcina acestuia, nu de puține ori acestea fiind de natura a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Instanța de fond a considerat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce s-ar cauza inculpatului prin privarea sa temporară de libertate.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, prin gravitatea și impactul asupra publicului a unor astfel de fapte, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea măsurii arestării preventive, fiind întrunite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
Prima instanță a respins cererea inculpatului K. I. de revocare a măsurii arestării, având în vedere faptul că, prin lăsarea inculpatului în libertate acesta poate săvârși alte fapte antisociale. Instanța a fond a considerat că luarea acestei măsuri nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și a faptelor sale, acesta prezentând un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul K.
I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.
Trecând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, instanța de recurs reține următoarele:
T. apreciază că la acest moment procesual, condiția impusă de art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la "existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică " nu mai subzistă. În primul rând, condiția pericolului pentru ordinea publică impus de lege a fost apreciat până în acest moment în raport de elementele care caracterizează persoana asupra căreia planează acuzația, respectiv bogata antecedență penală a inculpatului precum și de natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii.
La acest moment procesual, dată fiind trecerea unui interval de timp de la momentul comiterii faptei de care este acuzat inculpatul și până în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a diminuat iar în lipsa unor probe certe care să confirme o tulburare a ordinii publice, existența unor riscuri de natură a pune în primejdie liniștea cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, nu sunt reliefate în prezenta cauză. Simpla prezumție că inculpatul ar putea comite noi infracțiuni dată fiind antecedența sa penală bogată, nu justifică în continuare privarea de libertate a acestuia. Dealtfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mod constant (CEDH_, W c/a Suisse; Van der Tang c/a Espagne din _
) că durata detenției provizorii nu poate fi evaluată in abstraco, continuarea încarcerării nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție față de regula respectării libertății individuale stipulate de convenție.
Așa cum s-a arătat în literatura juridică, pericol concret pentru ordinea publică este ulterior săvârșirii faptei și are un caracter limitat în timp iar reacția promptă a organelor judiciare în momentul luării și menținerii măsurilor preventive trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile art. 136 Cod procedură penală unde se prevede scopul acestora și anume pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
T. apreciază că la acest moment procesual judecata se poate realiza cu inculpatul în stare de libertate, prin aceasta neaducându-se atingere bunei desfășurări a procesului penal întrucât urmărirea penală a fost finalizată, poziția procesuală a inculpatului este de recunoaștere și asumare a faptei iar măsura preventivă, dacă ar fi menținută, făcându-se abstracție de prevederile art. 136 Cod procedură penală care stabilesc în mod expres scopul luării unei măsuri privative de libertate, ar determina schimbarea naturii măsurii arestării preventive într-o măsură punitivă.
De asemenea, măsura preventivă nu se justifică a fi menținută în continuare nici în raport de gradul de pericol social concret al faptei de care este acuzat inculpatul și care nu trebuie confundat cu pericolul social pentru ordinea publică, singurul argument care ar pleda pentru continuarea detenției preventive fiind exclusiv antecedența penală a inculpatului. Acest element nu poate fi însă reținut de tribunal ca temei care justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât legiuitorul însuși a înțeles să nu mai prevadă printre cazurile care justifică luarea măsurii arestării, această condiție a antecedenței penale sau chiar a stării de recidivă care ar caracteriza situația unui inculpat.
Pentru toate acest considerente, se va admite recursul inculpatului, cu consecința revocării măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea acestuia de îndată în libertate, conform dispozitivului.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției către doamna avocat D. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul K. I. - CNP 1., fiul lui natural și C., născut la_ în Tg. Lăpuș, județul M., domiciliat în comuna Vad sat Cetan nr. 113 județul C., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - împotriva încheierii din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ pe care o casează în totalitate și, rejudecând:
Revocă măsura arestării preventive a inculpatului luată prin încheierea penală nr. 514 din_ a Judecătoriei S. u Marmației și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatui de arestare preventivă nr. 18/U/_, emis de aceeași instanță, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției către doamna avocat D. M. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 decembrie 2013.
PREȘEDINTE J. ECĂTOR GREFIER
S. L. Ramona M. Alb C. Violeta V. E.
Red. AC/T.red.VE _
ex.3.-
J. ecător la fond: S. C. M.
OPINIE SEPARATĂ
Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că în data de 20 noiembrie 2013 recurentul-inculpat a sustras un cal proprietatea părții vătămate B. M. n C. care se afla la pășunat pe un câmp din comuna Cîmpulung la Tisa (jud. M.
)și pe care l-a condus înspre S. u Marmației, fiind descoperit și urmărit de martorul Jona Gabriel și fiind apoi prins de organele de poliție. Există, în consecință, indicii în sensul celor prevăzute de art. 143 C.pr.pen.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a recurentului-inculpat prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura, gravitatea presupusei fapte și din perseverența sa în a comite fapte similare, dar și infracțiuni de alt gen (anterior a suferit multiple alte condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, în principal, dar și pentru alte infracțiuni de tâlhărie, ultraj, fals material în înscrisuri oficiale, violare de domiciliu, distrugere, amenințare, o tentativă la infracțiunea de omor, fiind liberat condiționat din executarea ultimei pedepse ce i-a fost aplicată la 19 martie 2013, rămânându-i un rest de pedeapsă neexecutat de 61 de zile). Sunt astfel incidente în continuare prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen.
Faptul că recurentul-inculpat și-a recunoscut presupusa faptă nu îi diminuează gradul de pericol social într-atât încât să se justifice punerea sa în libertate, acest aspect urmând a fi avut în vedere la fondul cauzei.
Pentru toate aceste considerente tribunalul apreciază cu opinie separată că recursul inculpatului este nefondat.
J. ECĂTOR
B. C.
Red.BC/T.red.VE _
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ /a1 Minută
Dec. pen. nr. 300/R din _
Dispune:
În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul K. I. - CNP 1., fiul lui natural și C., născut la_ în Tg. Lăpuș, județul M., domiciliat în comuna Vad sat Cetan nr. 113 județul C., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - împotriva încheierii din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ pe care o casează în totalitate și, rejudecând:
Revocă măsura arestării preventive a inculpatului luată prin încheierea penală nr. 514 din_ a Judecătoriei S. u Marmației și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatui de arestare preventivă nr. 18/U/_, emis de aceeași instanță, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției către doamna avocat D. M. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 decembrie 2013. PREȘEDINTE J. ECĂTOR
Cu opinie separată, în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de inculpat,
J. ECĂTOR
-copie-
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ /a1 Minută
Dec. pen. nr. 300/R din _
Dispune:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul K. I. - CNP 1., fiul lui natural și C., născut la_ în Tg. Lăpuș, județul M., domiciliat în comuna Vad sat Cetan nr. 113 județul C., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - împotriva încheierii din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ pe care o casează în totalitate și, rejudecând:
Revocă măsura arestării preventive a inculpatului luată prin încheierea penală nr. 514 din_ a Judecătoriei S. u Marmației și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatui de arestare preventivă nr. 18/U/_, emis de aceeași instanță, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției către doamna avocat D. M. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 decembrie 2013.
PREȘEDINTE J. ECĂTOR
ss indescifrabil ss indescifrabil
Cu opinie separată, în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de inculpat,
J. ECĂTOR ss indescifrabil
pentru conformitate,
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ /a1
din 20 decembrie 2013
C ă t r e
PENITENCIARUL GHERLA
În cauza penală cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul K. I. - CNP 1., fiul lui natural și C., născut la_ în Tg. Lăpuș, județul
M., domicilait în Vad sat Cetan nr. 113 județul C., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - alăturat vă trimitem, în copie, dispozitivul deciziei penale nr. 300/R din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. Ramona M. V. E.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ /a1
din 20 decembrie 2013
C ă t r e
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
-SERVICIUL CONTABILITATE-
Alăturat vă trimitem un exemplar din dispozitivul deciziei penale nr. 300/R din 20 decembrie 2013 prin care s-a dispus plata în avans a onorariului în sumă de 100 lei către avocatul desemnat din oficiu D. M. .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. Ramona M. V. E.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ /a1
din 20 decembrie 2013
C ă t r e
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
-SERVICIUL CONTABILITATE-
Alăturat vă trimitem un exemplar din dispozitivul deciziei penale nr. 300/R din 20 decembrie 2013 prin care s-a dispus plata în avans a onorariului în sumă de 100 lei către avocatul desemnat din oficiu D. M. .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. Ramona M. V. E.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ /a1
din 24 decembrie 2013
C ă t r e
JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI
Alăturat vă restituim dosarul dumneavoastră nr._ privind pe inculpatul K. I. (la care se află atașate dosarul nr. 2562/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dosarul nr._ al Judecătoriei S. u Marmației și dosarul nr._ al T. ui M. ), urmând ca dosarul nostru să vă fie trimis după redactarea încheierii pronunțate în calea de atac a recursului.
Anexăm în copie dispozitivul deciziei penale nr. 300/R din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. Ramona M. V. E.
| ← Decizia penală nr. 1/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 274/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
