Decizia penală nr. 1400/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1400/R/2013
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | C. | M. |
JUDECĂTORI | : V. | C. | |
: C. | I. | ||
GREFIER | : G. | I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. M. împotriva încheieri penale din_ a Tribunalului Sălaj inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj dat în dosar nr.289/P/2013 pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit.c C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. M. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Ilea I. din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. M. susține recursul declarat împotriva încheierii penale din data de_ a Tribunalului Sălaj prin care instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și a dispus menținere acestei măsuri.
În speță, apreciază că temeiurile avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și prin urmare nu se mai justifică menținerea acesteia, sens în care solicită punerea în libertate a inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate.
Apreciată că temeiul prev. de art.148 lit. f C.pr.pen. teza a II-a în sensul că există probe că lăsare în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și că există posibilitatea comiterii de către inculpat a noi fapte nu există. Având în vedere dispozițiile art.136 C.pr.pen. și faptul că măsura arestului preventiv este o măsură de excepție, regula fiind cercetarea și judecare inculpatului în stare de judecată, solicită admiterea recursului formulat și punerea inculpatului în stare de libertate. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de procedura recursului. Apreciază că, datele din dosarul cauzei atestă legalitatea și temeinicia încheierii penale din data de_ a
Tribunalului Sălaj prin care a fost menținută măsura arestării preventive luată fața de inculpat pentru săvârșire tentativei la infracțiunea de omor calificat, comisă asupra fratelui său.
Inculpatul a fost arestat în faza de urmărire penală în baza temeiului prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., iar măsura preventivă se justifică a fi menținută în continuare astfel cum în mod justificat a procedat prima instanță de judecată.
Inculpatul L. M. având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât este nevinovat.
C U R T E A :
Prin încheierea penală f.n. din 17 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Sălaj, în baza art.3001rap. la art. 160balin.(3) Cod procedură penală, s-a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. M. (fiul lui M. și R., născut la_ în Șimleul Silvaniei, jud. Sălaj, domiciliat în Comuna Halmășd, sat Cerîșa, nr. 166, județul Sălaj, CNP 1., fără antecedente penale), prin încheierea penală nr.31/C/_, pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Sălaj și mandatul de arestare preventivă nr.21/U/2013.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocațial pentru asistența juridică obligatorie a inculpatului, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj ( av. Crihan Tudor).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de_, inculpatul și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice, ajungând ambii în stare de ebrietate. În jurul orelor 16,00, L. R., mama celor doi, s-a deplasat în centrul localității Cerîșa pentru a ridica banii aferenți ajutorului social. Banii respectivi nu au ajuns pentru a fi distribuiți, iar L. R. s-a întors acasă și i-a spus soțului său L. M. Sr. faptul că nu au primit bani. L.
M. Sr. s-a enervat și a început să o agreseze pe L. R. . Partea vătămată
Florin Paul a intervenit între cei doi și s-a îmbrâncit cu tatăl său, L. M. Sr., pentru ca acesta să nu o mai agreseze pe L. R. . În timp ce L. Florin Paul se ținea de haine cu L. M. Sr., inculpatul L. M. Jr. s-a deplasat în casă, a luat un cuțit folosit la bucătărie și i-a aplicat fratelui său o lovitură cu cuțitul în partea posterioară a toracelui și o lovitura in zona omoplatului drept . Lovitura a fost aplicată cu brațul stâng, având o traiectorie de sus în jos. În acest moment, între inculpatul L. M. și partea vătămată L. Florin Paul a intervenit L. R. care, la rândul ei, a fost tăiată superficial la baza gâtului de către inculpatul L. M. Jr. În acest moment, atât L. Florin Paul, cât și L. R. au fugit din curtea locuinței înspre o vie situată în partea din spate a casei. Inculpatul L. M. a fugit după ei însă, văzând că ambii au căzut la pământ în aproprierea gardului ce împrejmuia via, nu le-a mai aplicat lovituri acestora.
La aceste evenimente au asistat și L. C. și Varga P., acesta din urmă observând că L. Florin sângerează abundent a anunțat ambulanța prin intermediul 112. Până la sosirea ambulanței, L. C. a pansat rănile suferite de L. Florin Paul și L. R. .
Conform concluziilor medico-legale provizorii, partea vatamata L. Florin Paul prezintă o plagă tăiat-înțepată scapulovertebrală stânga penetrantă in cavitatea toracică stânga penetrantă pulmonară stânga cu hemopneumotorace stâng, pneumomediastin, emfizem subcutanat și o plagă tăiat-înțepată în regiunea omoplatului drept Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire
activă repetată cu un corp dur tăietor-înțepător, posibil cuțit corp delict. Leziunile au pus în primejdie viața victimei și pot data din_ .
Prin încheierea penală nr. 31/C/_ pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Sălaj s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.1491Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. M. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de_ până la data de_, măsură preventivă care a fost prelungită ulterior, până la data de_ ,ora16,35, inclusiv, prin Încheierea penală nr.33/C/_
, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ .
Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe ca lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând în conformitate cu disp.art.3001Cod procedură penală, potrivit cărora, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, s-a fixat termen de judecată la data de azi,_, pentru a se proceda conform dispozițiilor art. 160bCod procedură penală, care spune că:
In cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive.
Daca instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere motivata, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului.
Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive.
Raportat la aceste prevederi legale, și față de susținerile apărătorului inculpatului, av. Crihan Tudor, care nu a relevat instanței că ar fi intervenit vre- un motiv de nelegalitate a arestării inculpaților sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, tribunalul constată că temeiurile care au stat la baza arestării, se mențin în continuare, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor, reținută în sarcina inculpatului, este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
După cum s-a mai arătat și cu alte ocazii, acest pericol se raportează atât la pericolul social concret al faptei săvârșite cât și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave; lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol, aceasta și datorită modalității în care inculpații au comis faptele.
Orice fapta contrară normelor de conduită, constituind substanta ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cat și mediul social ocrotit în valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal.
Această tulburare, coroborata cu riscul repetabilitatii atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revolta și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reactii impotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și al autorului acesteia.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional
- nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă - starea de libertate fiind starea normală de judecată, însă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându- se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. În plus, Curtea a reținut în jurisprudența sa că existența și persistența unor "indicii grave de vinovăție"; constituie " factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind deci conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Cu alte cuvinte, instanța este obligată să vegheze la asigurarea unui just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor, pe de altă parte, împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
Infracțiunea de tentativă de omor, pentru care este trimis în judecată inculpatul L. M., aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a statului și de protecție a cetățenilor.
Privarea de libertate este așadar oportună și legitimă atâta timp cât ordinea publică este amenințată, în speță fiind îndeplinită această cerință, prin modalitatea de săvârșire a faptei, rezonanța acesteia în rândul opiniei publice și persoana inculpatului care este recidivist, săvârșind anterior și alte fapte grave de natură penală, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
În ceea ce privește oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului pe timpul judecății, instanța apreciază că prin aceasta se va asigura
desfășurarea cu celeritate a procesului penal și implicit restabilirea ordinii de drept încălcate. Față de cele arătate, se constată că măsura arestării preventive a
inculpatului este temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. M. .
Acesta a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă pentru că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică; având în vedere că arestarea preventivă este o măsură de excepție se impune cercetarea și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea de A. constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul recurent a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru tentativă la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal și la art. 175 alin 1 lit c Cod penal.
Într-adevăr, prin actul de sesizare s-a reținut că recurentul în data de 27 august 2013 la locuința părinților săi din localitatea Cerâșa nr. 166 județul Sălaj în cursul unor discuții contradictorii dintre tatăl său și mama sa între care a
intervenit fratele său L. Florin Paul inculpatul a luat un cuțit de bucătărie și i-a aplicat ultimului o lovitură în zona omoplatului drept, cauzându-i o leziune ce a pus în primejdie viața acestuia.
Contrar susținerilor recurentului, astfel cum a reținut prima instanță, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică constând în riscul pe care-l prezintă acesta pentru integritatea fizică a persoanelor din comunitate și din familia sa.
Astfel, doar cu o săptămână înainte acesta s-a mai certat cu fratele său motiv pentru care a spart un geam și s-a tăiat cu acesta.
Periculozitatea inculpatului rezultă și din faptul că în trecut a fost condamnat și a executat o pedeapsă pentru o infracțiune gravă comisă cu violență.
Ca atare, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestuia, respectiv cazul de arestare prev. de art. 148 alin 1 lit f Cod procedură penală subzistă și după trimiterea acestuia în judecată.
În speță, nu poate fi dispusă înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate tocmai datorită faptului că inculpatul este suspectat că a încercat să-și ucidă propriul său frate.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. M., născ.la 14 aprilie 1987, detinut in Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Salaj.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M. ui Justiției .
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. C. M. V. C., C. I.
GREFIER
G. I. -B.
Red. C.V./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.-S. M.
| ← Decizia penală nr. 138/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 156/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
