Decizia penală nr. 156/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR. 156/R/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M. JUDECĂTORI: M. Ș.
: ANA C. GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpata P. V. ANA împotriva încheierii din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. V. Ana, aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales - avocat Deac D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei P. V. Ana arată că inculpata se află în stare de arest preventiv de nouă luni, dată la care s-au demarat cercetările, dar și de când aceasta înțelege să conteste incidența dispozițiilor art.12 din Legea nr. 678/2001 privind infracțiunea de trafic de persoane.
În susținerea acestei poziții, face trimitere la declarația părții vătămate
M. R. din data de 17 ianuarie 2013, pe care o apreciază ca fiind determinantă, prin care aceasta recunoaște că s-a deplasat în Germania din proprie inițiativă și că ea a fost cea care a solicitat inculpatei realizarea acestei deplasări pentru a practica prostituția.
Face referire la încadrarea juridică a faptei ca temei principal al solicitării, deoarece temeiul reținut de către judecător și în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă a fost unul diferit.
Apreciază că există o serie de aspecte care, în mod serios, pun la îndoială sinceritatea părții vătămate, care nu a realizat gravitatea
consecințelor declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată și totodată, face trimitere a deciziile pronunțate de CEDO în cursul anilor 1992, 1995 și 2003 referitoare la obligativitatea
instanței de a verifica secvențial, pe etape, starea probelor la fiecare termen.
În acest moment procesual apreciază că forța probatorie a elementelor avute în vedere la data arestării a fost diminuată prin declarațiile la care a făcut referire anterior, dar mai ales este important a se stabili dacă sunt sau nu incidente prevederile art.12 din Legea nr.678/2001.
Totodată, înțelege să conteste elementele care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane, în condițiile în care nu s-au exercitat amenințări, acte de forță sau înșelăciune asupra părții vătămate, așa cum aceasta a relatat inițial în fața organelor de urmărire penală. Solicită a se realiza o analiză a declarației părții vătămate dată la termenul din data de 17 ianuarie 2013.
Înțelege să recureze încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2013 și apreciază că față de lipsa antecedentelor penale, nu există rațiuni care să justifice o temere că, lăsată în libertate, inculpata va săvârși alte fapte. Aplicabilitatea art.329 C.p. comportă discuții în ceea ce privește înlesnirea practicării prostituției, însă nicidecum, incidența și a prevederilor art. 12 din Legea nr. 678/2001.
De asemenea, gravitatea faptei care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive este serios diminuată prin înlăturarea dispozițiilor art.12 din Legea nr. 678/2001.
În concluzie, solicită cercetarea inculpatei în stare de libertate având în vedere că probele decisive în cauză au fost administrate.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b C.p.p., solicită respingerea recursului inculpatei ca fiind nefondat. Apreciază legală și temeinică încheierea penală atacată, Tribunalul Cluj reținând în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată subzistă în continuare în cauză, fiind întrunite cumulativ, atât condițiile prevăzute de art.143 C.p.p., cât și cele prevăzute de art.148 lit. e și f C.p.p.
Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art.143 C.p.p. având în vedere că există indicii și probe care duc spre o bănuială rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.
De asemenea, în speță sunt incidente și dispozițiile art.148 lit. e C.p.p. întrucât la dosar există probe că inculpata, împreună cu inculpatul P. C.
, au încercat o înțelegere frauduloasă, prin intermediar, cu partea vătămată
M. R., în scopul zădărnicii aflării adevărului.
Totodată, în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 lit. f C.p.p. având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumat a fi săvârșită de către inculpată, respectiv aceea de trafic de persoane, este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea acesteia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la existența acestor indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în
judecată, face trimitere la încheierea penală recurată a Tribunalului C. care a arătat la pagina nr.3, în detaliu, mijloacele de probă din care rezultă această bănuială rezonabilă, respectiv indicii și probe. Aceste aspecte au fost analizate în repetate rânduri atât de către instanța de fond - Tribunalul Cluj, precum și de către instanța de control judiciar - Curtea de Apel C., care a respins recursurile declarate de către inculpată împotriva încheierilor prin care s-a dispus luarea și menținerea măsurii arestului preventiv.
Mai mult, instanța fondului, prin încheierea penală recurată, raportat la susținerea apărătorului inculpatei privind declarația oarecum modificată a părții vătămate, a reținut că în cauză există în continuare probe și indicii care să contureze o presupunere rezonabilă de comitere a faptelor reținute în sarcina inculpatei.
Referitor la dispozițiile art.148 lit. e C.p.p., arată că la dosar există mijloace de probă din care rezultă că inculpații au încercat să ajungă la o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, prin intermediar, pentru a zădărnici aflarea adevărului, mijloace de probă la care Tribunalul Cluj face referire în detaliu în cuprinsul încheierii recurate.
În mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.148 lit.f C.p.p., având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei este mai mare de 4 ani închisoare și judecarea inculpatei în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin impactul negativ pe care îl creează în conștiința membrilor comunității, mai ales că astfel de fapte, petrecute pe teritoriul unei alte țări din Uniunea Europeană, creează o imagine nefavorabilă asupra cetățenilor acestei țări care, ca urmare a unor astfel de fapte, sunt tratați cu extrem de multă rezervă.
Apreciază că, în mod concret, în această cauză este vorba despre o situație extrem de gravă din punct de vedere moral, inculpații profitând de starea materială și psihică a victimei, pe care au exploatat-o utilizând și violența față de aceasta.
În concluzie, pentru toate aceste motive, apreciază că încheierea penală atacată este corectă, astfel că solicită a se respinge recursul inculpatei ca fiind nefondat și a se menține măsura arestului preventiv față de aceasta.
Inculpata P. V. Ana, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în stare de libertate, cu luarea față de aceasta a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată - avocat Sârb A. S., care solicită acordarea onorariului parțial.
C U R T E A
Prin încheierea penală din data de 17 ianuarie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, în temeiul art.3002C.pr.pen., rap. la art. 160bal.1 și 3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații P. V. și P. V. -ANA.
În baza art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - Serviciul Teritorial C., înregistrat la instanță la data de_, dosar nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații P. V. -Ana pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin.1 și.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și proxenetism, prev. și ped. de art.329 alin.2 teza I C.pen., cu
aplicarea art.33 lit.a C.pen. și P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în esență că inculpata P. V.
-Ana, în cursul lunii decembrie 2011, ar fi recrutat-o pe partea vătămată M.
R. -C., care practica prostituția de bunăvoie în România și căreia i-ar fi propus să lucreze ca și dansatoare în clubul FKK World din localitatea Giessen - Germania, unde se prestau servicii sexuale contra cost. Totodată, în cursul anului 2012, inculpata P. V. -Ana ar fi transportat-o pe partea vătămată M. R. -C. din C. -N. în localitatea Giessen - Germania, unde ar fi cazat-o în incinta imobilului administrat de cetățeanul german Malm Friedhelm, după care, prin violență, amenințare și alte forme de constrângere, împreună cu inculpatul P. V., ar fi determinat-o pe aceasta să practice prostituția în alte condiții, decât cele pe care aceasta le practica în țară, respectiv indiferent de starea sa de sănătate și prin practicarea de servicii sexuale neprotejate pentru obținerea unor sume suplimentare de bani, exploatând-o sexual în beneficiul lor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul P. V. s-a reținut că, în cursul anului 2012, împreună cu inculpata P. V. -Ana, ar fi cazat-o pe partea vătămată M. R. -C., care practica prostituția de bunăvoie în România, în incinta imobilului administrat de cetățeanul german Malm Friedhelm situat în localitatea Gissen - Germania, după care, prin violență, amenințare și alte forme de constrângere, ar fi determinat-o pe aceasta să practice prostituția în alte condiții, decât cele pe care aceasta le practica în țară, respectiv indiferent de starea sa de sănătate și prin practicarea de servicii sexuale neprotejate pentru obținerea unor sume suplimentare de bani, exploatând-o sexual în beneficiul lor.
Alături de cei doi inculpați a fost trimis în judecată, în stare de libertate și inculpatul Prunean C. pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și 329 al. 2 teza I Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 65/C/_ a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. V. Ana și P. V., pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, în temeiul art. 148 lit. e și f C.pr.pen., în cazul inculpatei P. V. Ana și în baza art. 148 lit. d, e și f C.pr.pen., în cazul inculpatului P. V. . Prin încheierea penală nr. 79/C/_ pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a celor doi inculpați pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de_, iar la data de_ s-a stabilit un termen intermediar în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, arestați preventiv, la primirea dosarului.
Ulterior măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost verificată, în temeiul art. 3002C.pr.pen., la datele de_ ,_ și_ . Verificând din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P. V. Ana și P. V., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii
arestului preventiv dispusă față de ambii inculpați, respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice și chiar probe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, aceste indicii și probe conducând și la presupunerea rezonabilă că faptele au fost comise de către inculpați.
Probele despre care s-a făcut mai sus vorbire constau în declarațiile părții vătămate M. R. -C., atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată, acestea fiind, cel puțin în privința chestiunilor esențiale, identice, declarațiile martorului Vlad I., M. Cerasela, Aranias Lucreția, D. ci Călin-Iosif, Cozac Ana-M., atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, verificările și investigațiile efectuate de către autoritățile germane, declarațiile martorilor Silagy V. ,
C. P., Salamon D. na-A., M. Albert, și M. Remus, date în faza de urmărire penală, declarațiile inculpatului Prunean C., documentele puse la dispoziție de firma de transport, procesul-verbal de investigații efectuat de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. C. cu privire la site-ul Clubului FKK World, documentele transmise de către autoritățile judiciare competente din Germania, privind verificările efectuate la Clinica Universitară Ginecologică din Gissen, la Clubul FKK World și audierea martorului Malm Friedhelm, declarațiile inculpaților P.
V. și P. V. -Ana.
Deși inculpații au susținut constant că declarațiile părții vătămate sunt vădit și voit exagerate, instanța a apreciat că la acest moment există în cauză probe care să contureze o presupunere rezonabilă de comitere a unor fapte de natură penală, presupunere ce planează în mod legitim asupra celor doi inculpați.
În al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit. e C.pr.pen., față de ambii inculpați, întrucât aceștia au încercat, prin intermediari, o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată M. R. -
C., aspect care rezultă din declarațiile martorilor Vlad I., Silagy V. și procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșa fotografică, precum și din declarația martorei Salamon Darana. Totodată, față de inculpatul P. V. este incident și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.d C.pr.pen., întrucât acesta a continuat activitatea infracțională din prezentul dosar, deși a fost trimis în judecată, la data de_, prin rechizitoriul nr.115/D/P/2009 al D. - Serviciul Teritorial C., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.b C.pen., fiind citat pentru prezentarea materialului de urmărire penală, dar nu s-a prezentat la procuror, invocând necesitatea angajării unui apărător.
În al treilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., față de ambii inculpați, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise, inculpații exploatând sexual, în scopul asigurării existenței, prin violență și amenințare, o persoană neșcolarizată, fără locuință și cu o situație materială precară,
manifestând o totală indiferență pentru sănătatea și integritatea ei corporală, precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice, producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Fapte de genul celor de care sunt bănuiți cei doi inculpați, comise de către aceștia pe teritoriul unui stat străin, fac obiectul unor anchete penale demarate pe teritoriul statelor respective, opinia publică internațională fiind informată despre acest gen de infracționalitate, considerată de comunitatea europeană dintre cele mai periculoase, și cu consecințe păgubitoare pentru imaginea țării noastre în afara granițelor, dar și pentru cetățenii săi onești, aflați în scopuri profesionale ori turistice pe teritoriul statelor respective.
Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul P. V. este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prin sentința penală nr.343/2000 a Tribunalului C., rămasă definită prin decizia penală nr.327/2000 a Curții de Apel C. ; totodată, acesta a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Față de situația antecedentelor penale ale inculpatului, este evidentă predispoziția acestuia spre comiterea unor infracțiuni, în scopul obținerii mijloacelor de subzistență necesare traiului cotidian, aspect ce este de natură a potența pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul la cercetarea lui în stare de libertate, după cum este menit și a-l vulnerabiliza pe inculpat, care lăsat liber cade ușor pradă tentațiilor de a se angaja în noi acțiuni cu caracter penal, doar pentru a realiza mijloace de trai.
În privința inculpatei P. V. Ana, instanța a reținut că deși această inculpată se află la prima confruntare cu legea penală, prezintă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică și prin prisma faptului că a dat dovadă de multă abilitate la racolarea părții vătămate, aceasta, prin datele
pe care o caracterizează, fiind genul tipic de victimă a infracțiunilor de trafic de persoane, prin prisma faptului că are puține așteptări de la viață, capacitate redusă de analizare a potențialelor riscuri pe care le implică o nouă situație faptică din viața sa.
Raportat la datele de mai sus, s-a apreciat că numai măsura arestării preventive a celor doi inculpați este aptă să realizeze scopul procesului penal, în contextul în care la dosar există date, că inculpații, prin unii membrii ai familiei lor, au încercat intimidarea părții vătămate sau perfectarea, cu aceasta, a unei înțelegeri frauduloase.
Raportat la stadiul cercetării judecătorești care este aproape finalizată, și la momentul arestării preventive a celor doi inculpați, s-a apreciat că durata măsurii arestării acestora nu a depășit termenul rezonabil, prin prisma criteriilor avansate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, criterii ce se referă la numărul părților din cauză, al martorilor a căror audiere este necesară pentru aflarea adevărului, existența ori inexistența unor cauze care au dus la nelucrarea cauzei, comportamentul părților sau al apărătorilor lor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpata P. V. Ana, fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea acesteia și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatei în stare de libertate.
S-a arătat în motivarea recursului că, temeiurile inițiale ale arestării inculpatei au suferit modificări, având în vedere schimbarea poziției procesuale a părții vătămate M. R., care prin declarația din data de 17 ianuarie 2013, a arătat că s-a deplasat în Germania din proprie inițiativă și că ea a fost cea care a solicitat inculpatei realizarea acestei deplasări pentru a practica prostituția, ridicându-se astfel, serioase îndoieli și cu
privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei - aceea de trafic de persoane prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, în condițiile în care, nu s-au exercitat amenințări, acte de forță sau înșelăciune asupra părții vătămate, așa cum aceasta a relatat inițial în fața organelor de urmărire penală.
În acord și cu jurisprudența CEDO, este necesar a se face periodic, în cadrul verificării măsurii preventive a arestării, o reevaluare a probelor, a forței probatorii a acestora, în speță, o analiză atentă a declarației părții vătămate dată la termenul din 17 ianuarie 2013.
Dacă se reconsideră încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei, în sensul subzistenței doar a infracțiunii de proxenetism, se va constata o gravitate redusă a activității infracționale și, pe cale de consecință, lipsa pericolului pentru ordinea publică a lăsării inculpatei în stare de libertate.
Ver if ic ând ho tăr âre a at ac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpata P. V. Ana a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - Serviciul Teritorial C., înregistrat la instanță la data de_, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin.1 și.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și proxenetism, prev. și ped. de art.329 alin.2 teza I C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în esență că inculpata P. V.
-Ana, în cursul lunii decembrie 2011, ar fi recrutat-o pe partea vătămată M.
-C., care practica prostituția de bunăvoie în România și căreia i-ar fi propus să lucreze ca și dansatoare în clubul FKK World din localitatea Giessen - Germania, unde se prestau servicii sexuale contra cost. Totodată, în cursul anului 2012, inculpata P. V. -Ana ar fi transportat-o pe partea vătămată M. R. -C. din C. -N. în localitatea Giessen - Germania, unde ar fi cazat-o în incinta imobilului administrat de cetățeanul german Malm Friedhelm, după care, prin violență, amenințare și alte forme de constrângere, împreună cu inculpatul P. V., ar fi determinat-o pe aceasta să practice prostituția în alte condiții, decât cele pe care aceasta le practica în țară, respectiv indiferent de starea sa de sănătate și prin
practicarea de servicii sexuale neprotejate pentru obținerea unor sume suplimentare de bani, exploatând-o sexual în beneficiul lor.
Arestarea inculpatei s-a dispus pentru 29 zile la 29 mai 2012 prin încheierea penală nr.65/C/2012 a Tribunalului C., temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, măsura fiind ulterior prelungită și apoi, menținută succesiv, după sesizarea instanței cu judecarea fondului cauzei.
Potrivit art.300/2 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare sa verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpata P. V. Ana constatând întemeiat la 17 ianuarie 2013 că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, temeiurile inițiale ale arestării subzistând în cauză.
Aceasta deoarece, și Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpată a faptelor pentru care a fost arestată și, ulterior trimisă în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată ori, cele administrate în fața instanței, mijloacele de probă avute în vedere fiind evidențiate și în încheierea recurată.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpata este acuzată de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatei ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru faptele presupus comise, cât și de modalitatea în care se susține că acestea au fost comise - inculpații exploatând sexual, în scopul asigurării existenței, prin violență și amenințare, o persoană neșcolarizată, fără locuință și cu o situație materială precară, manifestând o totală indiferență pentru sănătatea și integritatea ei corporală), precum și faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care se presupune că au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice, producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de
insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social ridicat.
De asemenea, subzistă și temeiul prev. de art.148 lit.e C.pr.pen., pentru că, așa cum a reținut și judecătorul fondului, rezultă din declarațiile martorilor Vlad I., Silagy V. și procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșa fotografică, precum și din declarația martorei Salamon Darana că inculpații au încercat, prin intermediari, o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată M. R. -C. .
Totodată, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este încă, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, considerându-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpată, în contextul în care, nu s-a făcut dovada că ar putea obține venituri din muncă, că ar avea posibilitatea unui loc de muncă, iar pe de altă parte, sunt date în cauză că inculpații au încercat intimidarea părții vătămate sau perfectarea, cu aceasta, a unei înțelegeri frauduloase.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor legislației europene - art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuită inculpata că a comis o faptă de natură penală, dar și sub aspectul duratei detenției preventive, care chiar dacă este una relativ mare, nu se poate aprecia că a depășit o anumită un rezonabilitate, raportat la criteriile de care vorbește Curtea Europeană în această materie, dar și la diligențele instanței în soluționarea cauzei, natura infracțiunilor, necesitatea administrării unui anumit probatoriu.
Se observă sub acest aspect că autoritățile au acționat cu diligența corespunzătoare în instrumentarea dosarului, rechizitoriul a fost întocmit la circa 2 luni de la momentul arestării preventive a inculpatului, iar după ce a fost trimis în judecată, audierile de inculpați și martori au avut loc la intervale rezonabile.
Nu sunt reale susținerile apărării că declarația părții vătămate din_ ar modifica în vreun fel starea de fapt reținută în actul desesizare a instanței sau ar avea consecințe asupra încadrării juridice a faptei de trafic de persoane, de care este acuzată inculpata.
Aceasta deoarece, depoziția părții vătămate vine, odată în plus, să confirme indiciile temeinice de bănuială rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele de care este acuzată, iar faptul că anumite modalități de comitere a faptei (amenințare, violență, etc. ) nu sunt menționate de partea vătămată, nu înseamnă că, automat, fapta nu ar fi fost comisă, sau că ar avea o altă încadrare juridică, pentru că textul incriminator de la art.12 din Legea nr.678/2001 prevede modalități alternative de comitere a faptei. Oricum, chestiunea încadrării juridice urmează a fi lămurită la finalul cercetării
judecătorești de către judecătorul fondului, neexistând la acest moment, motive de punere la îndoială a indiciilor temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen.
Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., încheierea penală din_ a Tribunalului C. fiind legală și temeinică.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Sârb A. S. .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligată inculpata recurentă să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P. V. ANA, fiica lui E. si S., născută la 18 februarie 1974, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 17 ianuarie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Sârb A. S. .
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2013 .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
L. M.
M. Ș.
ANA C.
GREFIER
B. H.
red.AC/tehnored.AC_ /2 ex.
jud.fond:L. A. C.
| ← Decizia penală nr. 1400/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1032/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
