Decizia penală nr. 1050/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1050/R/2013
Ședința secretă din 27 august 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. L., judecător |
JUDECĂTORI | : C. | I. |
: S. | S. | |
GREFIER | : L. | C. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin PROCUROR: SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. R.
A., împotriva încheierii penale fără număr din data de_ a Tribunalului Sălaj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin r echizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.și ped.de art.197 alin.1 și 3 C.penal cu aplic.art.99 alin.2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. R. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.P. Mircea, din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Termenul de judecată fixat aleatoriu pentru soluționarea prezentei cauze a fost 28 august 2013, fiind preschimbat pentru data de azi la solicitarea apărării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere obiectul dosarului, instanța declară ședință secretă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, conform art.145 C.pr.pen., respectiv art.145/1 C.pr.pen. Apreciază că încheierea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât nu se impunea menținerea unei astfel de măsuri. S-a reținut de instanța de fond ca temei al arestării, art.148 lit.f C.pr.pen., ori consideră că într-adevăr prima cerință a textului de lege este îndeplinită însă, cea de-a doua condiție nu este întrunită în cauză. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică cu atât mai mult cu cât acesta trebuie să fie actual, real și precis și să fie demonstrat prin fapte, ori trimiterea generică la această noțiune sau la gravitatea faptei nu este suficientă pentru a justifica arestarea preventivă. De precizat este și faptul că pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă pentru ordinea publică, nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei reținute. La dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că punerea inculpatului în libertate ar determina o tulburare a ordinii și liniștii publice. Mai mult, disp.art.160/h C.pr.pen., prevăd faptul că prelungirea măsurii arestării preventive luate față de minor nu poate fi dispusă decât în mod excepțional. Apreciază că în cauză, prima instanță a ales cea mai grea dintre măsurile preventive fără a se ține cont că inculpatul este minor. Conform disp.art.40 alin.1
din Convenția pentru promovarea drepturilor copilului, trebuie respectat dreptul oricărui copil care a încălcat legea penală la un tratament care să țină cont de vârsta inculpatului și necesitatea integrăriii în societate. În cauză, inculpatul are vârsta de 15 ani astfel că procedura în acest caz este una specială. La alegerea măsurii trebuie să se țină seama de faptul că în perioada de formare și dezvoltare, minorii nu posedă același discernământ ca și majorii și că ei au o experiență mult mai redusă de viață. De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră și de colaborare cu organele de cercetare penală. Instanța de judecată are obligația de a analiza măsurile alternative și de a justifica alegerea uneia dintre măsurile prevăzute de lege, argumentând și explicând motivele pentru care alte măsuri ce pot fi luate față de
inculpat, nu sunt îndestulătoare. Totodată, trebuia ca Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului să fie sesizată pentru a oferi consiliere psihologică în toată perioada petrecută în arest. De asemenea, în timpul reținerii sau arestării, minorii se țin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestați preventiv, lucru care nu s-a întâmplat.
Reprezentantul Parchetului, își însușește punctul de vedere al primei instanțe însă, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei și persoana inculpatului, consideră că se poate pune în discuție luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu instituirea de obligații corelative, sens în care este de acord cu admiterea recursului inculpatului.
Inculpatul N. R. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că recunoaște și regretă cele întâmplate.
C U R T E A
Prin încheierea din data de 20 august 2013 a Tribunalului Sălaj, în baza art. 3001alin.1 Cod procedură penală și art.160 Cod procedură penală, s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr.29/C/2013 a Tribunalului Sălaj, față de inculpatul minor N. R. - A. ( fiul lui V. și D., născut la data de_ în loc. Z., jud. Sălaj, domiciliat în com. Lozna, sat. P., nr.97, jud. Sălaj, CNP 1. ), a fost temeinică și legală.
În baza art. 3001alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta în continuare, constatând că s-a fixat termen de judecată la data de 4 septembrie 2013.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. S. M. a) au fost avansate din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul minor N. R. A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în data de_, inculpatul a întreținut un act sexual anal cu partea vătămată M. D. -Mihai, în vârstă de 7 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința în mod conștient cu privire la actul sexual.
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr._ și s-a fixat termen de judecată la data de_ .
La primirea dosarului procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.3001 Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală s-a
constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere următoarele considerente:
Temeiul arestării preventive a inculpatului N. R. A. dispusă prin încheierea penală nr.29/C/2013 a Tribunalului Sălaj este cel prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele existente la dosarul cauzei există probe că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat.
De asemenea, se constată ca fiind îndeplinită și condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Acest pericol rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și subzistă și în prezent.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate.
Față de cele arătate s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului minor N. R. A. a fost temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N. R. A. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. R. A. , solicitând casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestăriii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere particularitățile cauzei, vârsta inculpatului și faptul că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea reține următoarele:
Inculpatul N. R. A. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.29/C/2013 a Tribunalului Sălaj, recursul declarat împotriva acestei hotărâri fiind respins de Curtea de A. C. la data de 14 iulie 2013.
Inculpatul este trimis în judecată fiind învinuit de comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal constând în aceea că în data de_ a întreținut un act sexual anal cu partea vătămată M. D. -Mihai, în vârstă de 7 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința în mod conștient cu privire la actul sexual. Până la acest moment procesual inculpatul a recunoscut cu sinceritate fapta imputată, arătând că regretă comiterea ei.
Examinând la acest moment oprotunitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului și continuarea judecății cu acesta în stare de arest preventiv, Curtea apreciază că cercetarea judecătorească se poate derula în continuare și fără privarea de libertate a inculpatului, din următoarele considerente:
Fără putință de tăgadă, fapta imputată acestuia este una extrem de gravă, fiind vorba de un viol comis asupra unui alt minor în vârstă de 7 ani.
Dincolo de această circumstanță concretă a faptei, care doar prin gravitatea ei însă nu poate genera existența pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului (în acest context, trebuind a fi luată în considerare și împrejurarea că și inculpatul este practic un copil, care abia a împlinit vârsta de 15 ani), este necesar a se examina și necesitatea menținerii
inculpatului în stare de arest preventiv, raportat și la scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 136 alin. 8 Cod pr.penală alegerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pornind de la aceste criterii, în speța de față singurul criteriu care a justificat luarea măsurii arestării preventive a fost, întemeiat desigur, gradul de pericol social concret al infracțiunii imputate. Acest grad ridicat de pericol social a fost de natură a conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin rezonanța în colectivitate a unei astfel de fapte, cu atât mai mult cu cât și inculpatul și victima locuiesc într-o comunitate restrânsă iar în plus rudele acestora sunt în relații de afinitate
(sora inculpatului fiind căsătorită cu unchiul victimei).
Examinând celelalte criterii prevăzute de art. 136 alin. 8 C.pr.pen. se constată că acestea nu sunt îndeplinite și raportat și la stadiul procesual al cauzei (urmărirea penală a fost finalizată, dosarul a fost înaintat instanței de judecată, inculpatul a recunoscut în mod sincer fapta și cel mai probabil va apela la judecata în procedura simplificată prevăzută de art. 320/1 C.pr.pen.) se poate aprecia că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât se poate lua față de inculpatul minor o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Este de menționat în primul rând împrejurarea că măsura arestării preventive este una de excepție iar în ceea ce privește inculpații minori care nu au împlinit vârsta de 16 ani aceasta nici nu poate fi luată decât dacă pedeapsa pentru fapta de care este învinuit este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani și o altă măsură preventivă nu este suficientă. Ca atare, însuși legiuitorul a consacrat prin dispozițiile art. 160/h alin. 1 C.pr.pen. caracterul de excepție al acestei măsuri în cazul acestei categorii de acuzați.
Inculpatul are vârsta de 15 ani iar potrivit raportului de expertiză medico- legală psihiatrică minorul are discernământ general și faptic păstrat, nu prezintă tulburări psihice și are o dezvoltare mintală corespunzătoare vârstei cronologice. De asemenea, contactul pe care acesta l-a avut cu diverse instituții după momentul arestării preventive (medici legiști, medici psihiatri, organe de anchetă, instanța de judecată și mediul din arest) a fost de natură a îl face să conștientizeze gravitatea unei astfel de fapte, neexistând nici un indiciu că aceasta s-ar putea repeta în viitor.
În acest sens, Curtea va reține că inculpatul nu a avut până în prezent nicio confruntare cu legea penală și chiar dacă are rezultate școlare modeste, nu a creat probleme comportamentale deosebite în școală. Așa cum reiese atât din raportul de constatare medico-legală, cât și din caracterizarea făcută de diriginta sa, educația minorului a avut de suferit din pricina lipsei de atenție și verificare din partea părinților, precum și a lipsei de intransigență a acestora față de comoditatea minorului și de rezultatele slabe la învățătură. Curtea apreciază că pe un astfel de fond s-a ajuns și la comiterea acestei infracțiuni, reieșind din actele dosarului de urmărire penală că inculpatul este extrem de pasionat de calculator, cel mai probabil infracțiunea fiind rezultatul ueni curiozități dezvoltate în timp datorită accesării unor site-uri pentru adulți. De altfel, la momentul când i-a propus victimei să întrețină un raport sexual, inculpatul l-a întrebat textual dacă știe ce înseamnă "sex"; și s-a oferit să îi arate el acest lucru. O astfel de abordare din partea inculpatului denotă faptul că deși are discernământ, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, nu a realizat la acel moment gravitatea concretă a faptei ci mai degrabă curiozitatea specifică vârstei și lipsa
unei minime educații sexuale din partea părinților și a cadrelor didactice l-a determinat să comită acel gest.
Din fericire, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală, integritatea corporală a victimei M. DS nu a fost grav vătămată și este foarte posibil ca, datorită vârstei, acest incident să nu îi afecteze dezvoltarea pishică ulterioară.
Curtea a apreciat necesar să sublinieze aceste aspecte, pentru că acestea conduc la concluzia că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost un gest necugetat, izolat, determinat cel mai probabil de toti factorii sus-menționați și, ca atare, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că nu este de natură să afecteze mentalul colectiv în general și în special pe cel al comunității din care face parte sau să creeze o stare de insecuritate colectivă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul N. R. A. împotriva încheierii penale f.n. din data de 20 august 2013 a Tribunalului Sălaj, având ca obiect verificarea legalității măsurii de arest preventiv pe care o va casa în întregime.
Rejudecând, va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului N. R. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 C.pr.pen. va impune inculpatului până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
să se prezinte la Postul de poliție al comunei Lozna, județul Sălaj în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
să nu intre în legătură cu partea vătămată M. DS și cu părinții acestuia.
Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4 C.pr.pen. și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul N. R. A., fiul lui V. și D., născut la 7 iunie 1998 în Z.
, jud. Sălaj, domiciliat în comuna Lozna, sat P. nr. 97 jud. Sălaj, CNP 1.
, aflat în Arestul IPJ Sălaj împotriva încheierii penale f.n. din data de 20 august 2013 a Tribunalului Sălaj, având ca obiect verificarea legalității măsurii de arest preventiv pe care o casează în întregime.
Rejudecând, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului
R. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 C.pr.pen. impune inculpatului până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
să se prezinte la Postul de poliție al comunei Lozna, județul Sălaj în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
să nu intre în legătură cu partea vătămată M. DS și cu părinții acestuia.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4 C.pr.pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 august 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
A. | D. L. | C. | I. | S. | S. |
GREFIER,
L. C.
Dact.A.D.L./Dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond. C. N. C.
| ← Decizia penală nr. 276/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 29/7. Mentinere arest preventiv → |
|---|
