Decizia penală nr. 59/22. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a2

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

DECIZIA PENALĂ NR. 59 Ședința publică de la 22 Iulie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE S. M., judecător Judecător B. D. Ț.

Judecător I. D. H.

:I. -M. O., grefier șef secție penală

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații P. F. și K. V.

-G., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z., dată în dosar nr._, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inc. P. F., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Crihan Tudor și inc. K. V. G., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. P. M. .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;

Întrebat fiind, inc. P. F. arată că își însușește recursul declarat de apărătorul său ales av. Crihan Tudor.

Întrebat fiind, inc. K. V. G. precizează că își menține recursul declarat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.

Av. Crihan Tudor - în apărarea inc. P. F. - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Mai arată că la judecata fondului, inculpatul a optat pentru aplicarea disp.art.320/1 C.p.p., astfel că limitele de pedeapsă au scăzut la 3 ani și 4 luni pentru infracțiune comisă. În conformitate cu prevederile art.148 lit.f C.p.p., arestarea inculpatului se dispune când pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, însă în cauza de față se poate remarca faptul că pedeapsa pentru infracțiunea de șantaj s-a redus sub cea de 4 ani prevăzută de lege. Astfel, încheierea atacată este nelegală, deoarece nu s-a observat că limitele de pedeapsă au scăzut sub limita legală. Apreciază că o măsură restrictivă de libertate ar fi fost mai mult decât suficientă în cauză. În speță, nu este autoritate de lucru judecat. Mai arată că la data de_ Judecătoria Zalău a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Ș. S., însă Tribunalul Sălaj, prin decizia penală nr.52 din_, a admis recursul parchetului și a menținut măsura arestării preventive. Mai arată că scopul măsurii preventive este buna desfășurare a procesului penal, ori, dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în dosar nu se administrează probe, astfel că nu are cum să influențeze mersul procesului. Apreciază că trebuie să

existe egalitate de tratament a inculpatului raportat de alte persoane trimise în judecată în stare de libertate, chiar și pentru infracțiuni mai grave cum ar fi tâlhăria.

Apărătorul inculpatului K. V. -G., av. P. M. solicită admiterea recursului și punerea în libertate a acestuia, apreciind că temeiurile avute în vedere de instanța de fond sunt greșite, deoarece inculpatul a optat pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 C.p.p.,nu mai există pericol concret pentru ordinea publică, în cauză trebuie avute în vedere faptele în concret. Având în vedere aportul minim la săvârșirea infracțiunii, faptul că inculpatul nu va influența martorii deoarece nu vor fi audiați, iar partea vătămată nu s-a prezentat niciodată în instanță. Mai arată că inculpatul are o fiică în vârstă de 6 ani în întreținere, e singurul întreținător, soția fiindu-i decedată. Solicită acordarea onorariului pentru apărare din oficiu.

Procurorul pune concluzii de respingerea ambelor recursuri promovate în cauză, ca fiind nefondate. Inculpații sunt recuperatori, sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de șantaj, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării se mențin în continuare, ambii sunt cercetați în alte dosare penale, iar inc. P. se află în stare de recidivă prev.de art.37 lit.a C.p. Dispozițiile art.148 lit.f C.p.p. sunt îndeplinite cumulativ, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret îl prezintă fapta în sine (infracțiune comisă prin amenințare, agresiune).

Inculpatul P. F. recunoaște că a amenințat partea vătămată, dar numai ca să-i dea banii și nu i-a spus că o va bate. Însușindu-și concluziile apărătorului său, cere admiterea recursului.

Inculpatul K. V. se simte neîndreptățit, deoarece inc. P. S. este recidivist și este judecat în stare de libertate. Solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate. Mai arată că a fost reținut o perioadă într-un dosar penal al T. ui Sălaj, care s-a strămutat la Tribunalul Maramureș, instanță care ulterior l-a achitat.

T R I B U N A L U L,

Prin încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Z., în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. F. zis

« OLTEANU », fiul lui F. și S., născut la data de_, în localitatea Motru, jud.Gorj, domiciliat în localitatea Ș. S., str.Ialomiței, nr.53, jud.Sălaj, CNP 1.

, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.31/A din data de_ a Judecătoriei Z. și menținută prin Decizia penală 52/_ a T. ui Sălaj.

În baza art. 160balin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P. F. .

În baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului K. V. -G. zis « CHINEZUL », fiul lui F. și F., născut la

data de_, în localitatea Ș. S., jud.Sălaj, domiciliat în localitatea Ș. S.

, sat C., nr.71, jud. Sălaj, CNP 1., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.31/A din data de_ a Judecătoriei Z. și menținută prin Decizia penală 52/_ a T. ui Sălaj.

În baza art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului K. V. G. .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_ din dosarul de urmărire penală 208/P/2013, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. F. pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p. și art. 37 lit. a C.p. și de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p și inculpatul K. V. G. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, sub nr._, acordându-se primul termen de judecata la data de_ .

În sarcina inculpaților s-a reținut în actul de sesizare, în esență, următoarea stare de fapt:în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F., ajutat prin acte de complicitate morală și materială de inculpații K. V. G., P. S. și C.

M. P., a amenințat-o telefonic cu acte de violență pe partea vătămată S. Z., pentru a o determina pe aceasta să îi restituie inculpatului C. M. P. suma de 5000 euro, despre care acesta din urmă pretinde că a acordat-o cu împrumut părții vătămate. Se mai reține că tot în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. a amenințat-o pe partea vătămată K. A. cu acte de violență pentru a o determina să îi restituie suma de 1100 lei și 100 euro reprezentând o datorie a părții vătămate către învinuita P. Terezia.

Prin Încheierea penală nr.31/A din data de_ din dosar_ Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. F. și K. V. G. pentru o perioadă de 29 de zile de la data de_ până la data de_ inclusiv.

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpaților P. F. și K. V. G. au fost cele prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. d) și f) Cod procedură penală. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.

S-a reținut incidența temeiului prev. de art. 148 alin.1 lit. d C.p. în ce îi privește pe ambii inculpați motivat pe faptul că există o suspiciune rezonabilă că inculpații au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva lor: în ce îl privește pe inculpatul P. F. a mai fost condamnat anterior la 2 pedepse rezultante cu închisoarea și este cercetat în dos.nr.189/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Ș. S. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, în acest dosar fiind începută urmărirea penală la data de_ ; în ceea ce îl privește pe inculpatul K. V. G. s-a reținut că indiferent de împrejurarea că acea condamnare suferită de acesta în Ungaria în anul 2003 a fost sau nu recunoscută în România, incidența temeiului de arestare în discuție se raportează la împrejurarea că în dosarul nr.1636/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. Ș. S. a fost începută la data de_ urmărirea penală împotriva sa, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciat prin raportare la activitatea infracțională desfășurată de aceștia, circumstanțele personale ale inculpaților, rezonanța faptei și sentimentul de insecuritate și indignare produs în rândul opiniei publice. Instanța a reținut că inculpatul P. F., prin modul în care a acționat și amenințările aduse părții vătămate, se dovedește a fi o persoană extrem de agresivă, fără scrupule în desfășurarea activității infracționale, exprimându-se în cadrul convorbirilor telefonice în care a și proferat amenințările că nu se teme de justiție sau de organele legii. Mai mult, acesta are și antecedente penale, inclusiv pentru alte infracțiuni comise cu violență. În ce îl privește pe inculpatul K. V. G. instanța apreciat că acesta a fost cel care a avut inițiativa activității infracționale, potrivit convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul P. F. reieșind că el a aflat despre datoria părții vătămate către inculpatul C. și a propus atât abordarea mamei acestuia din urmă, cât și inițierea demersurilor de recuperare a datoriei și că, cu toate acestea, încearcă să arunce întreaga responsabilitate asupra inculpatului P., profitând de intelectul și nivelul de pregătire mai scăzut al acestuia din urmă.

Instanța a mai apreciat că raportat la stadiul cercetărilor există un risc de influențare a părții vătămate și a eventualilor martori, cu atât mai mult cu cât în privința inculpaților P. și K., aceștia sunt cunoscuți ca fiind agresivi în zona unde locuiesc, respectiv în Ș. S., astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpaților, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal.

Potrivit art.300¹Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța a analizat legalitatea și temeinicia arestării preventive. Prin Încheierea penală din data de _

instanța a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, încheierea penală din data de_ a fost casată prin Decizia penală 52/_ a T. ui Sălaj prin care a fost admis recursul declarată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău. Instanța de recurs, rejudecând cauza a menținut măsura arestării preventive a inculpaților P. F. e și K. V.

G., luată față de aceștia prin încheierea penală nr. 31/A/_ a Judecătoriei Z., constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

Pentru a da această soluție instanța de recurs a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive a inculpaților se mențin și impun în continuare starea de arest preventiv a inculpaților. În ce privește temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit. f C.p.p. s-a reținut că din transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei rezulta ca inculpații in mod frecvent se ocupau cu asemenea activități de ,,recuperare ,, iar din declarația părții vătămate si a mamei acesteia s-a reținut ca partea vătămată a fost nevoita sa urmeze un tratament medicamentos datorita stării de panica in care se afla, cunoscând atitudinea răzbunătoare a inculpaților. De asemenea, inculpatul K. V. G. nu a recunoscut comiterea faptei, ci a detaliat in declarația data modul in care au decurs evenimentele din punctul sau de vedere. Fata de acestea tribunalul a apreciat ca temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit. f C.p.p subzista si in prezent, durata rezonabilă a arestului preventiv nu s-a împlinit și pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea in continuare a stării de arest preventiv a celor 2 inculpați.

Având în vedere aprecierile instanței de recurs și temeiurile de fapt și de drept care au justificat menținerea măsurii arestării preventive, așa cum au fost acestea reținute cu autoritate de lucru judecat la data pronunțării deciziei 52/_, instanța a apreciat că de la data pronunțării deciziei 52/2013 a T. ui Sălaj aceste temeiuri nu s-au schimbat și justifică în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților .

Pericolul concret reprezentat pentru opinia publică de lăsarea celor doi inculpați în libertate s-a apreciat că rezultă din circumstanțele personale ale acestora, din preocuparea lor de a desfășura activități similare de "recuperare"; aspect dovedit cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.

Perioada ulterioară de arest preventiv (de 20 de zile) a inculpaților și declarația de recunoaștere a faptelor reținute în actul de sesizare dată în fața instanței la data de_, nu au fost în măsură să schimbe cu nimic pericolul social reprezentat de lăsarea inculpaților în libertate și nu au putut duce la estomparea ecoului creat de faptă în rândul opiniei publice și nici reacția produsă părții vătămate. Astfel, instanța a constatat menținerea ambelor temeiuri avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și la momentul menținerii acesteia, respectiv temeiurile prev. de art. 148 alin.1 lit. d și f C.p.p.

Reținând menținerea stării de pericol concret pentru comunitate, reprezentată de lăsarea inculpaților în libertate, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi contracarată de alte măsuri preventive neprivative de libertate și că doar măsura arestării preventive poate asigura atingerea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.

Pe considerentele de mai sus, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală, constatând legalitatea și temeinicia măsurii, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații P. F. și K. V.

G. prin încheierea penală nr. 31/A/_ a Judecătoriei Z. și menținută prin Decizia penală 52/2013 a T. ui Sălaj.

Împotriva Încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. au declarat recurs inculpații P. F. și K. V. G. . Apărătorul lui P. F. a arătat că inculpatul a optat pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, motiv pentru care apreciază că nu mai există nici o șansă ca inculpatul odată eliberat să împiedice buna desfășurare a procesului penal. Mai mult, prin aplicarea prevederilor art. 320¹al. 7 C.p.p., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de șantaj s-au redus sub cea de 4 ani prevăzută de lege pentru luarea ori menținerea măsurii arestului preventiv. S-a mai invocat necesitatea

asigurări egalității de tratament a inculpatului în raport de alte persoane trimise în judecată în stare de libertate. Apărătorul inculpatului K. V. -G. a arătat că și acest inculpat a optat pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, motiv pentru care acesta are tot interesul să fie prezent la următorul termen de judecată. De asemenea, aportul său la comiterea faptei a fost cel mai mic dintre toți inculpații, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, sunt acte de complicitate materială și morală la șantaj. S-a mai învederat faptul că inculpatul are o fiică în vârstă de 6 ani în întreținere, e singurul întreținător, soția fiindu-i decedată.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Inculpatul recurent P. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p. și art. 37 lit. a C.p. și de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.,iar inculpatul recurent K. V. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p.

Inculpații au fost arestați preventiv, iar la înregistrarea dosarului la instanța de fond a fost menținută măsura arestării preventive.

La termenul din data de_, potrivit prevederilor art. 3002C.p.p., a fost verificată din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților,

fiind menținută măsura arestării preventive.

Examinându-se probele existente în dosarul cauzei, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, nu au încetat.

Din probatoriul administrat rezultă indicii temeinice că în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F., ajutat prin acte de complicitate morală și materială de inculpații

K. V. G., P. S. și C. M. P., a amenințat-o telefonic cu acte de violență pe partea vătămată S. Z., pentru a o determina pe aceasta să îi restituie inculpatului C. M. P. suma de 5000 euro, despre care acesta din urmă pretinde că a acordat-o cu împrumut părții vătămate. De asemenea, rezultă indicii temeinicie cu privire la faptul că în cursul lunii mai 2013, inculpatul P. F. a amenințat-o pe partea vătămată K. A. cu acte de violență, pentru a o determina să îi restituie suma de 1100 lei și 100 euro reprezentând o datorie a părții vătămate către învinuita

P. Terezia.

În mod temeinic și legal a fost reținută incidența cazului prevăzut de art.148 lit. d C.p.p. în ce îi privește pe ambii inculpați, motivat pe faptul că există o suspiciune rezonabilă că inculpații au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune după ce, anterior, fusese începută urmărirea penală împotriva lor: în ce îl privește pe inculpatul P. F. a mai fost condamnat anterior la 2 pedepse rezultante cu închisoarea și este cercetat în dos.nr.189/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Ș. S. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, în acest dosar fiind începută urmărirea penală la data de_ ; în ceea ce îl privește pe inculpatul K. V. G. s-a reținut că, indiferent de împrejurarea că acea condamnare suferită de acesta în Ungaria în anul 2003 a fost sau nu recunoscută în România, incidența temeiului de arestare în discuție se raportează la împrejurarea că în dosarul nr.1636/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. Ș.

S. a fost începută la data de_ urmărirea penală împotriva sa, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În mod temeinic s-a reținut și incidența cazului prevăzut de art.148 lit. f) Cod procedură penală,pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care

inculpații au fost trimiși în judecată constând în închisoarea mai mare de 4 ani și, în mod just și legal, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Nu poate fi însușită susținerea apărătorului inculpatului P. F. privitoare la împrejurarea că, dat fiind faptul că acesta a înțeles să fie judecat potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹C.p.p., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de șantaj s-au redus sub limita de 4 ani prevăzută de lege pentru luarea/menținerea măsurii preventive a arestului, deoarece prin pedeapsă prevăzută de lege în accepțiunea reglementării din articolul 148 lit. f C.p.p. se înțelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹al. 7 C.p.p.

Pericolul pentru ordinea publică se raportează atât la gravitatea faptelor comise, cât și la persoana inculpaților, la reacția colectivității în cazul lăsării în libertate a acestora, precum și la recrudescența faptelor de acest gen.

Gradul sporit de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților este determinat de modalitatea în care acestea au fost comise, de persoana inculpaților, în sarcina lui P. F. reținându-se că, după ce a fost condamnat anterior, a perseverat în comiterea de infracțiuni, iar față de K. V. G. reținându-se că a fost începută la data de_ urmărirea penală împotriva sa, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Faptul că inculpatul K. a acționat în prezenta cauză doar în calitate de complice nu duce la înlăturarea stării de pericol concret reprezentat de lăsarea sa în libertate, atâta timp cât acesta a desfășurat activități prin care a ajutat în mod nemijlocit pe ceilalți inculpați pentru asigurarea reușitei acțiunii infracționale, a colaborat cu ceilalți și a contribuit efectiv la reușita activității infracționale.

Nici recunoașterea faptelor în prezenta cauză, nici perioada de arest preventiv efectuată, nu sunt de natură a duce la schimbarea temeiurilor avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive. De asemenea, împrejurări precum faptul că inculpatul K. are un copil - nu prezintă garanții suficiente în măsură să convingă instanța cu privire la posibilitatea judecării acestuia în stare de libertate.

Mai mult, neexistând nici un fel de dovadă a obținerii unor venituri din desfășurarea de activități licite de către inculpați, există reale bănuieli că, odată puși în liberate, inculpații vor urma aceeași cale.

În ceea ce privește necesitatea de a se asigura egalitate de tratament inculpaților P. Și K. în raport de alte persoane trimise în judecată în stare de libertate,instanța reține că este lipsit de relevanță faptul că alți inculpați nu sunt arestați preventiv, neputându-se invoca egalitatea de tratament în sprijinul ideii de lipsă de pericol social concret prezentat de inculpații P. Și K. .

Față de cele expuse, se reține că lăsarea în libertate a inculpaților nu se impune, măsurile preventive alternative la detenție fiind insuficiente pentru a înlătura starea de pericol prezentată de inculpați și de faptele reținute în sarcina lor. Totodată, buna desfășurare a procesului penal justifică prelungirea măsurii preventive privative de libertate.

Față de cele arătate, încheierea atacată fiind temeinică și legală, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod penal, T. urmează a respinge ca nefondat recursurile inculpaților.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la câte

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, pentru inculpatul K. V. G., suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av.P.

M., vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. F. și K. V.

G., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. ,dată în dosar nr. _

Obligă inculpații la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, pentru inculpatul K. V. G., suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av.P. M., vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul T. ui Sălaj, azi,_ .

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M. S. Ț. D. B. H. I. D. O. I. -M.

Red.TDB/_

Dact. OIM/_ Ex.3

← Decizia penală nr. 1032/2013. Mentinere arest preventiv		Decizia penală nr. 717/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 59/22. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 59/22. Mentinere arest preventiv