Decizia penală nr. 106/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.106/A/2013

Ședința publică din 20 mai 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU

au luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelurile declarate de către inculpații B. N. M. și A. V. D. împotriva sentinței penale nr.8 din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ ,
inculpații fiind trimiși în judecată astfel :
- inculpatul B. N. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, art.292 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
- inculpatul A. V. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 republicată, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 republicată cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
1. făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
  C U R T E A
  Prin sentința penală nr.8 din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ :
  - s-a constatat că prin încheierea din data de_ a Tribunalului S.
    , s-a luat act de renunțarea procurorului la cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte și la declarația de punere în mișcare a acțiunii penale în acest sens;
  - s-a constatat că prin încheierile din datele de_ și_ ale Tribunalului S., s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpaților A. V. D. și B. N. M. și s-a respins ca inadmisibilă cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul reținerii în sarcina acestora și a altor infracțiuni, pentru care s-a renunțat la extinderea procesului penal.

În baza art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.p. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a) C.p.,76 al. 1 lit.c) C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului A. V. D. (fiul lui V. și M., născut la data de _

în Ș. S., jud. S., domiciliat în P. nr.465, jud. S., CNP 1. ) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (asimilată infracțiunilor de corupție).

În baza art. 65 Cod penal rap. la art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al. 1 C.p., cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a) C.p.,76 al.

1 lit.e) C.p., s-a dispus condamnarea inculpatului A. V. D. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție).

În baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

Alăturat pedepsei principale, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 65 Cod penal rap. la art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, respectiv - interzicerea, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a) C.p.,76 al. 1 lit.d) C.p., s-a dispus condamnarea inculpatului B. N.

M. (fiul lui M. și E., născut la data de_ în Ș. S., jud. S.

, domiciliat în P. nr.279 jud. S., CNP 1. ), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În baza art.292 Cod penal cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a) C.p.,76 al. 1 lit.e) C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului B. N. M. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art. 346 al.4 C.p.p., s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile promovate de S. J. de U. Z. și S. l J. de A. S. .

În baza art. 14 alin. 3 lit. a) C.p.p., art. 357 al.2 lit. f) C.p.p. și art.445 C.p.p., s-au declarat false și s-a dispus anularea declarației nr.188/_, a procesului verbal de sancționare contravențională seria CC nr. 030018/_ și a autorizației de reparații seria AU nr.0. eliberată la data de_ de Poliția Orașului Ș. S. . În baza art. 445 al.4 C.p.p., s-a comunicat Poliției Orașului Ș. S. o copie de pe hotărâre.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

S-a respins cererea privind scutirea de amenda judiciară aplicată d-lui av. Balog Roberth la termenul din data de_ .

În baza art.192 alin.1Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de_ în dosarul nr.254/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, au fost trimiși în judecată inculpații: B. N. M. - pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată și de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și A. V. D. - pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.132din Legea nr. 78/2000, republicată și de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Totodată, prin rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul B. N. M. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea stare de fapt: în seara zilei de_ inculpatul B. N. M. s-a deplasat din localitatea P. la discoteca din localitatea Nușfalău, cu autoturismul proprietatea tatălui său, marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ împreună cu mai muți tineri, respectiv G. H., Juj Orsoya E. și J. I. .

Inculpatul a consumat în această locație băuturi alcoolice motiv pentru care, în dimineața zilei de_, în jurul orei 03,00 când au

intenționat să se deplaseze la domiciliu, tinerii care l-au însoțit pe inculpat au refuzat inițial să-l însoțească, însă la insistențele acestuia au acceptat.

În aceste împrejurări, inculpatul B. M. a condus același autoturism pe DN - 1H din loc. Nușfalău însă înainte de intrarea în Ș. S.

, într-o curbă spre dreapta, datorită vitezei mari și a lipsei de experiență, întrucât obținuse recent permisul de conducere, pe fondul consumului de alcool, inculpatul B. N. M. a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă, autoturismul intrând în șanț.

În autoturismul condus de inculpat, anterior accidentului de circulație se afla J. I., pe locul din dreapta față iar pe bancheta din spate se aflau Lazăr Levente N., Matieș Robert Kanaloș, G. Henrietta și J. Orsoya E.

În urma impactului, J. O. E. a suferit leziuni la piciorul drept, acuzând dureri mari, fiind scoasă din autoturism de fratele acesteia J. I.

și G. Henrietta. La insistențele inculpatului B. N. M. nu au chemat ambulanța și nici nu a anunțat organele de poliție, întrucât la discotecă consumase băuturi alcoolice.

Cu un autoturism de ocazie, victima J. Orsoya E. a fost transportată la S. Orășenesc din Ș. S. și întrucât a prezentat

"TCC Fractură de bazin. Ramură ilio-ischiopubiană dreapta";, a fost transportată cu ambulanța la S. J. de U. Z. .

Inculpatul a rămas o perioadă la locul faptei, nu a anunțat organele de poliție și cu ajutorul unor prieteni a tractat autoturismul până la domiciliul părinților săi, apoi la scurt timp, inculpatul i-a adus la cunoștință tatălui său cele întâmplate.

B. M., tatăl inculpatului, s-a deplasat la domiciliul părții vătămate unde a discutat cu tatăl acesteia J. I. T., căruia i-a cerut să-l sune pe inculpatul A. V. D., agent de poliție judiciară la Formațiunea Poliției Rutiere Ș. S. .

În jurul orelor 7.00 - 8.00 în dimineața zilei de_ B. M., tatăl inculpatului B. N. M., și J. I. T., tatăl părții vătămate, însoțit de martorul G. E. s-au deplasat la domiciliul inculpatului A. V. căruia i-au relatat de producerea evenimentului rutier și de faptul că a fost o victimă, respectiv J. O. .

Totodată, i-au adus la cunoștință și faptul că inculpatul B. N. M. a transportat autoturismul la domiciliu, deși a fost o victimă în urma accidentului, fără să anunțe organele de poliție.

Inculpatul A. V. în aceste împrejurări a afirmat că "până vom vedea ce se mai întâmplă să nu anunțăm pe nimeni"; și că va putea să-i elibereze autorizație de reparare a autoturismului pentru B. N., numai

"În condițiile în care vor da declarații în sensul că J. Orsoya nu a fost victima acelui accident de circulație și că s-a accidentat în alte împrejurări";.

Totodată, inculpatul A. V. D. a afirmat în aceste împrejurări că

"dacă este victimă este grav";.

Inculpatul A. V. D., nu a mai intrat în serviciu până în data de_, când a fost contactat de inculpatul B. N. M. .

În aceeași zi, la locul accidentului s-au deplasat inculpatul A. V.

, J. I. T. și B. M., apoi la revenirea la sediul organelor de poliție, inculpatul B. N. a dat o declarație în care a menționat date ireale,
respectiv că la data de "_ în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe str.22 Decembrie din Ș. S., încercând să evite un câine a pierdut controlul volanului și a intrat în șanțul din partea dreaptă a drumului";.
La aceeași dată de_, inculpatul A. V. D. deși cunoștea încă din dimineața zilei de_, că în realitate accidentul de circulație produs de B. N. M. a avut loc în acea dimineață, aspect rezultat și din propria declarație, a completat cu date ireale procesul verbal de contravenție seria CC nr.0300318 cu data de_, în care a menționat că accidentul s-a produs la o altă dată, respectiv_ și în alte împrejurări decât cele reale.
Totodată, a completat cu date ireale și a eliberat inculpatului și autorizația de reparare a autoturismului seria AV nr.0. .
Dacă inculpatul A. V. D. și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, ar fi trebuit să întocmească procesul verbal de sesizare din oficiu, în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și părăsirea locului accidentului, însă nu a procedat în acest mod.
Întrucât între cele două familii, respectiv a victimei J. O. și B. N. au apărut discuții neprincipiale, prin care i s-au produs prejudicii morale, legate de conduita acesteia, la data de_, a fost sesizat IPJ S. despre producerea accidentului de circulație, din dimineața zilei de_, a cărei victimă J. Orsoya a fost internată la S. J. de U. S. .
La insistențele inculpatului B. N., partea vătămată a declarat inițial la spital că a căzut pe scări la discoteca din Nușfalău, însă întrucât fractura de bazin pe care o prezenta victima nu se putea produce în acest mod, a fost anunțat dispeceratul IPJ S. de către asistenta de la secția ortopedie, iar martorul Gal I., agent de poliție, care era de serviciu la data de_ a anunțat Postul de Poliție Nușfalău pentru a verifica acest aspect, care însă nu s-a confirmat.
Partea vătămată J. O. E. a fost internată la S. J. de U.
, Secția Ortopedie, în perioada 27.07. -_ .
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale iar din concluziile Raportului nr.1738/II/b/239 a SJML - S. rezultă că J. O.
prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile accidentului rutier, leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din_ .

În perioada internării, partea vătămată J. O. E. a beneficiat de îngrijiri medicale în cuantum de 1.896,66 RON, sumă cu care S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța de la S. Orășenesc Ș. S. la S. J. de U. în dimineața zilei de 27.07.200, iar cheltuielile survenite cu acest transport au fost de 395,62 lei sumă cu care S. l J. de A. S. s-a constituit parte civilă.

Pentru recuperarea cheltuielilor, S. J. de U. Z. și S. l

J. de A. S., urmează să formuleze acțiuni civile la J. Ș. S.

În cauză s-au efectuat cercetări penale față de B. N. M. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.

Prin rezoluția din data de_, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale față de B. N. M. și pentru această infracțiune întrucât partea vătămată J. O. a formulat plângere penală în termen.

La data de_, inculpatul a achitat părții vătămate suma de 2.000 euro, iar ulterior partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu inculpatul B.

N. M., motiv pentru care nu mai solicită trimiterea în judecată a acestuia pentru această infracțiune.

Analizând probele sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, s-a apreciat că față de inculpatul B. N. M. sunt aplicabile prev. art.10 lit.h Cod procedură penală, întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Conform prev. art.132 CP împăcarea părților înlătură răspunderea penală pentru infracțiunile la care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, așa cum este și cazul la infracțiunea prev. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal. Față de aceste considerente, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul B. N.

M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

S-a mai precizat că, pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate de transportul și îngrijirile medicale acordate victimei J. O. E., S. J.

de U. Z.	și S.	l J.	de A.	S. urmează să formuleze acțiuni
civile la J.	Ș.	S.	(f.4).

Cu ocazia primei judecări în fond a cauzei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.26 Cod penal și art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice prevăzută în art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, autor la ambele infracțiuni fiind inculpatul A. V. D. .

De asemenea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței extinderea procesului penal față de inculpatul A. V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal.

Prin Sentința penală nr.39/_ , dată în dosar nr._, Tribunalul Sălaj, în baza art.336 Cod procedură penală, a dispus extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.26 Cod penal și art. 132din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal săvârșită de inculpatul A. V. D. și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice prevăzută de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal săvârșită de inculpatul A. V. D. .

În baza art.336 Cod procedură penală s-a dispus extinderea procesului penal față de inculpatul A. V. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal.

În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art.132din Legea nr.78/ 2000, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art. 246 Cod penal, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru inculpatul A. V.

D. .

În baza art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului B. N. M. (fiul lui M. și E., născut la data de_ în Ș. S., jud. S., domiciliat în P. nr.279 jud. S., CNP 1. ), la pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului B. N. M. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.292 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului B.

N. M. la pedeapsa de:3(trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului B. N. M. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.26 Cod penal și art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art. 246 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului B. N. M. la pedeapsa de: 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului B. N. M. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului B. N. M. la pedeapsa de:6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului B. N. M. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.86¹alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. N. M. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin. 1 Cod penal, fiind încredințată supravegherea inculpatului S. lui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.863alin.1 Cod penal a fost obligat inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului A.

V. D. (fiul lui V. și M., născut la data de_ în Ș. S., jud.

S., domiciliat în P. nr.465, jud. S., CNP 1. ) la pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului A. V. D. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului A. V. D. la pedeapsa de: 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în acte publice.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzice inculpatului A. V. D. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.264 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului A.

V. D. la pedeapsa de:2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului A. V. D. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.86¹alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A. V. D. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal,fiind încredințată supravegherea inculpatului S. lui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.863alin.1 Cod penal obligă inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

În baza art.359 Cod procedură penală,s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998- 999 Cod civil, au fost obligați în solidar inculpații B. N. M. și A.

V. D., la plata sumei de 1.928,42 lei actualizată cu dobânda oficială a

B.N.R. de la data de_ și până la data plății efective către partea civilă

S. J. de U. Z. și la plata sumei de 395,62 lei către partea civilă

S. l J. de A. S. .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr.134/A/_, Curtea de A. C. a admis apelurile declarate de inculpații A. V.V. D. și B. N. M.

împotriva sentinței penale nr. 39 din 3 iunie 2010 a Tribunalului S., care a fost casată în întregime și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, Curtea de A. C. a constatat că la data de_ procurorul a solicitat extinderea procesului penal față de inculpatul B. N.

M. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C.penal, art.132din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.penal, respectiv complicitate la infracțiune de fals intelectual în acte publice prev.de art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 rap.la art.289 C.penal, cu aplic. art.41 alin.2 C.penal, iar față de inculpatul Ardealean V.V. D. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev.de art.264 C.penal, declarând că înțelege să pună în mișcare acțiunea penală pentru aceste infracțiuni (f.56).

Apărătorii inculpaților au solicitat ca extinderea procesului penal să fie depusă în scris, urmând a-și exprima ulterior punctul de vedere cu privire la aceasta. Apărătorul inculpatului A. s-a referit pe scurt la contrarietatea dintre complicitate și favorizarea infractorului, arătând că prima presupune o înțelegere anterioară, în timp ce favorizarea infractorului presupune o înțelegere ulterioară săvârșirii infracțiunii și că nu sunt incidente prevederile art.41 alin.2 C.penal referitoare la infracțiunea continuată.

Cererea de extindere a procesului penal a fost depusă înscris la data de_, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia decât prin sentința din data de_ .

Curtea a constatat că, procedând astfel, instanța de fond a lăsat să persiste o incertitudine cu privire la faptele pentru care s-a efectuat cercetarea judecătorească, încălcând astfel dreptul la apărare al inculpaților, motiv de nulitate absolută prev. de art.197 alin.2 C.pr.penală.

S-a dispus ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să se pronunțe prin încheiere, conform art.336 C.pr.penală, asupra cererii procurorului de extindere a procesului penal.

S-a mai dispus ca instanța de fond să analizeze temeinicia cererii procurorului în raport de prevederile art.336 C.pr.penală, respectiv dacă este vorba de fapte noi descoperite în cursul judecății cu privire la săvârșirea unor alte fapte prevăzute de legea penală, ținând seama că la momentul formulării cererii de către procuror nu era declanșată cercetarea judecătorească sau dacă faptele pentru care s-a cerut extinderea sunt suficient descrise în rechizitoriu și probate în cursul urmăriri penale, fiind incidente prevederile art.334 C.pr.penală referitoare la schimbarea încadrării juridice. În situația în care va găsi întemeiată cererea de extindere a

procesului penal pentru alte fapte, instanța să procedeze la reaudierea inculpaților cu privire la faptele din extindere, să administreze probele cerute în apărare și în acuzare cu privire la faptele menționate, iar în situația în care nu va găsi întemeiată cererea de extindere a procesului penal, dar va aprecia că sunt incidente prevederile art.334 C.pr.penală, instanța să pună în discuția părților schimbarea sau schimbările de încadrare juridică necesare, atrăgând atenția inculpaților că au dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau de a cere amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării.

S-a mai dispus ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să țină seama și de celelalte critici invocate de inculpați în apel.

Instanța de control judiciar a menținut toate actele procedurale efectuate cu ocazia primei judecăți, exceptând hotărârea pronunțată.

În rejudecare, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului S. dos. nr._, prin Sentința penală nr.2/_, hotărându-se respingerea cererilor procurorului de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului A. V. D., respectiv de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte, reținute în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. D. .

Totodată, s-a constatat nulitatea absolută a rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_, în dosar nr.254/ P/2009 și, în baza art.300 alin.(2) Cod procedură penală, s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, în vederea refacerii, în condițiile legii, a actului de sesizare a instanței, pe baza întregului material probator aflat la dosar.

Prin Decizia penală nr.311/_, Curtea de A. C. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 2 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului S., pe care a casat-o în întregime si a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Curtea a constatat ca neîntemeiată concluzia existenței unor "neregularități"; ale actului de sesizare, în sensul că nu se poate trece la judecarea faptei și persoanei trimisă în judecată

În rejudecare, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului S. dos. nr._ *, prin Sentința penală nr.71/_, hotărându-se condamnarea inculpatului

B. N. M., pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. și ped. de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, la pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare și pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art.292 Cod penal, la pedeapsa de: 3(trei) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal rap. la art.34 lit.b Cod penal,s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de: 2(doi) ani închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. N. M., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 alin.(1) Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Sălaj, din data de_, dat în dosar nr.254/P/2009, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul B. N. M., în temeiul art.10 lit.h Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.(1) și (3) Cod penal, pentru recuperarea cheltuielilor S. Județesan de U. Z. și S. l J. de

A. S., urmând a formula acțiuni civile la J. Ș. S. .

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A. V. D. pentru infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 246 Cod penal,

pentru infracțiunea în legătură directă cu faptele de corupție, de fals intelectual în acte publice în formă continuată, prev. și ped de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. și ped. de art.264 Cod penal, precum și pe inculpatul B. N. M., pentru infracțiunile de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.132din Legea nr.78/2000 rap. la art. 246 Cod penal și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice, în formă continuată, prev.de art.26 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, fapte reținute în sarcina acestora, prin suplimentarea sesizării instanței, potrivit legii.

În baza art.12 Cod procedură penală, s-a sesizat I.P.J - S. pentru cercetarea disciplinară a inculpatului A. V. D., cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu, în perioada_ -_ .

Prin Decizia penală nr.44/A/_, Curtea de A. C. a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 71 din_ a Tribunalului S., pe care a desființat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.

Pentru a decide astfel, Curtea de A. C. a reținut, în esență, că instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și de

extindere a procesului penal în mod nelegal în cel de-al doilea ciclu procesual, respectiv prin sentința penală nr. 2/12 ianuarie 2011, iar ulterior deși această hotărâre a fost casată în întregime, procedeul instanței de fond de a dispune o simplă schimbare de încadrare juridică, fiind în fapt vorba despre o extindere pentru fapte pentru care inculpatul nu a fost cercetat, este greșit.

Hotărârea prin care instanța de fond a dispus achitarea/condamnarea inculpaților pentru fapte noi, fără a se proceda la extinderea procesului penal și la punerea în mișcare a acțiunii penale pentru acestea, încalcă dispozițiile privind sesizarea instanței, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. 2 C.p.p.

Totodată, nu au fost primite susținerile primei instanțe, în sensul că nu s-ar putea proceda la extinderea procesului penal sau schimbarea încadrării juridice pentru că s-ar îngreuna situația inculpaților în condițiile în care, cu ocazia primei judecări, Parchetul nu a declarat apel și, astfel, s-ar înrăutăți situația acestora în calea lor de atac. În acest sens, s-a remarcat faptul că acea cale de atac a fost exercitată de către inculpați, care au invocat tocmai încălcarea dreptului lor la apărare, prin faptul că prin sentința penală nr. 39/3 iunie 2010 au fost condamnați și pentru infracțiuni pentru care nu s-a dispus în condiții procedurale extinderea procesului penal, chiar inculpații prin apărători solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a dispus ca prima instanță, cu ocazia rejudecării, să pună în discuția contradictorie a părților cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către Parchet prin memoriul depus la dosar la data de_ . Totodată, concomitent, să fie pusă în discuția părților, în măsura în care Parchetul o susține (raportat și la motivele de apel invocate), cererea formulată la data de 2 martie 2010, tot de către Parchet, de extindere a procesului penal pentru alte fapte, urmând a se proceda după caz potrivit dispozițiilor art. 336 lit. a și b C.pr.pen.

În ambele cazuri, s-a apreciat că este necesar ca inculpaților să le fie adusă la cunoștință împrejurarea că au dreptul să ceară lăsarea cauzei la urmă sau să solicite un nou termen pentru a-și pregăti apărările. Aceasta, deoarece dispozițiile art. 334 C.pr.pen. permit acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării cu privire la o cerere de schimbare a încadrării juridice.

S-a subliniat împrejurarea că, raportat la infracțiunile deduse judecății, procurorul este singurul titular al acțiunii penale, iar dacă acesta înțelege să formuleze solicitare de extindere a procesului, instanța are doar două posibilități și anume, să admită solicitarea sau, în cazul în care nu se solicită punerea în mișcare a acțiunii penale, să trimită cauza la Parchet pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta nou descoperită.

Instituția respingerii de către instanță a cererilor de extindere a procesului penal nu este reglementată de lege, urmând ca instanța, dacă o apreciază ca fiind neîntemeiată, să adopte o soluție de achitare.

S-a mai dispus ca, după ce se va proceda în condițiile art. 336 sau după caz art. C.pr.pen., instanța de fond să audieze pe cei doi inculpați cu privire la noile infracțiuni și încadrări, iar în măsura în care, raportat la acestea, inculpații vor avea cereri noi în probațiune pertinente, să se dispună suplimentarea probatoriului.

În mod opțional și doar dacă reiese această necesitate din dezbateri, s- a dispus ca instanța să readministreze probatoriul testimonial din primul ciclu procesual, doar în condițiile în care ar aprecia că acest lucru s-ar

impune, deoarece valabilitatea declarațiilor de martori de la acea perioadă nu este teoretic afectată de aspectele procedurale care se pot ivi în urma aplicării dispozițiilor art. 334 și/sau 336 C.pr.pen.

În rejudecare, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului S. dos. nr._ .

La termenul de judecată din data de_, s-a depus, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, cererea formulată în data de_ (f.17-18), fiind susținută de procuror. Totodată, potrivit celor dispuse prin Decizia nr. 44/A/_, Tribunalul Sălaj a pus în discuție și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în data de_ de către reprezentanții parchetului, precum și cererea de extindere a procesului penal formulată în data de_ .

La solicitarea inculpaților, instanța a admis cererile acestora de amânare a judecății în vederea pregătirii apărării.

La termenul de judecată din data de_, Tribunalul Sălaj a pus în discuție cererile de schimbare a încadrării juridice și cererea de extindere a procesului penal.

Procurorul a arătat că faptele sunt descrise în rechizitoriu, rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și nu au apărut în cursul cercetării judecătorești fapte noi, atât decizia nr.311/_, cât și decizia nr.44/A/_ ale Curții de A. C. sunt obligatorii pentru instanță, apreciind că nu se impune apelarea la instituția extinderii procesului penal și a punerii în mișcare a acțiunii penale, astfel că a renunțat la cererea de extindere a procesului penal și de punere în mișcare a acțiunii penale, formulată la data de 0_ (dos. nr._, f. 58).

Întrucât, în momentul în care faptele sunt descrise în rechizitoriu, rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și nu au apărut în cursul cercetării judecătorești fapte noi, procurorul a apreciat că în cauză se impune doar schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, astfel cum s-a solicitat și în scris.

Atât av. Budea Emanuel, cât și av. Balog Roberth s-au opus cererii formulate de procuror, arătând, în esență, că pentru a fi în prezența unei cereri legale de schimbare a încadrării juridice, era necesar ca aceeași situație de fapt să fie calificată în drept altfel, iar prin cererea formulată de procuror se tinde la extinderea procesului penal, deși faptele ce se cer a fi reținute în sarcina inculpaților, în plus față de cele reținute în actul de sesizare, nu sunt fapte noi, descoperite în cursul judecății.

Prin încheierea penală din data de_ (îndreptată la data de _

), s-a luat act de renunțarea procurorului la cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte și la declarația de punere în mișcare a acțiunii penale în acest sens.

S-a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare și, în consecință, s-au dispus următoarele :

- schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului A.

V. D., din infracțiunile prev. de art.132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.p.cu aplic art. 41 al. 2 C.p., fals intelectual, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al. 1 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a

C.p. în infracțiunile prev. de art.132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246

C.p. și prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al. 1

., cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
S-a respins ca inadmisibilă cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul reținerii:
- față de inculpatul A. V. D. - și a infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C.p.
- față de inculpatul B. N. M. - și a infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

26 C.p. rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 și de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al.1 C.p..

Instanța a arătat că, potrivit prevederilor art. 317 C.p.p., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.

Față de cele mai sus expuse, instanța a reținut că ceea ce se urmărește prin schimbarea încadrării juridice este restabilirea unității structurale dintre faptă și încadrarea ei, în situația în care, fie operația în sine, care a dus la identificarea normei de drept, a fost greșită, fie datele în care s-a săvârșit nu au fost corect reținute. Drept urmare, în măsura în care

instanța are în vedere aceeași faptă menționată în rechizitoriu, ea păstrează dreptul de a schimba încadrarea juridică. Atunci însă când este vorba despre altă faptă, trebuie să se procedeze la extinderea acțiunii penale sau a procesului penal, după caz, neputându-se utiliza procedura schimbării încadrării juridice,pentru a se putea obține trimiterea în judecată a unei persoane pentru o faptă cu totul diferită de cea menționată în rechizitoriu, căci s-ar nesocoti normele cu privire la sesizarea instanței, dreptul

inculpatului de a cunoaște, în cursul urmăririi penale, faptele de care este acuzat, pentru a-și formula apărări care, spre exemplu, să nu determine trimiterea sa în judecată.

Schimbarea încadrării juridice presupune, deci, înlocuirea unei încadrări juridice date unei infracțiuni cu o altă încadrare juridică, fie că este vorba de transformarea unei infracțiuni din forma simplă în forma agravată, reținerea sau înlăturarea formei continuate ori a concursului de infracțiuni.

Ori, schimbând încadrarea juridică reținută în sarcina unui inculpat, prin reținerea altor noi fapte, fără a se extinde procesul penal, ar însemna ca instanța să depășească limitele învestirii sale. Altfel spus, nu poate fi utilizată procedura schimbării încadrării juridice pentru a se obține trimiterea în judecată a unei persoane pentru o faptă cu totul diferită de cea menționată în rechizitoriu, căci s-ar nesocoti normele privitoare la sesizarea instanței. În schimb, există posibilitatea ca aceeași situație de fapt să fie calificată în drept altfel, astfel după cum și apărătorii inculpaților au precizat.

Cât privește argumentul potrivit căruia faptele care s-a solicitat a fi reținute, în plus față de actul de sesizare, nu sunt fapte noi descoperite în cursul judecății, instanța nu și-a putut însuși acest punct de vedere, întrucât urmărirea penală nu a avut în vedere aceste fapte, prin urmare, sunt fapte noi în raport de cele reținute în actul de sesizare, chiar dacă din starea de fapt s-ar putea deduce existența acestora.

Cum, în acest sens, procurorul a revenit asupra cererii de extindere a procesului penal pentru alte fapte și asupra cererii de punere în mișcare a acțiunii penale, instanța a luat act de acest aspect și a procedat în consecință.

Cât privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. V. D., instanța a încuviințat-o, apreciind că, raportat la starea de fapt reținută în rechizitoriu și la calitatea

inculpatului, de agent de poliție judiciară, într-adevăr, încadrarea juridică dată inițial, operația în sine, a dus la identificarea greșită a normelor de drept aplicabile. Astfel, dată fiind descrierea faptelor din rechizitoriu, raportarea legii speciale la prevederile Codului penal, cererea a fost apreciată ca întemeiată, întrucât în Codul penal se regăsesc articolele care definesc infracțiunile la care face trimitere legea specială. Totodată, instanța a găsit pertinente argumentele procurorului privind necesitatea reținerii, în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual reținută în sarcina acestui inculpat, a prevederilor art. 41 al. 2 C.p. În acest sens, nu se impune punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la alte acte materiale (prin reținerea art. 41 al. 2 C.p.), întrucât acestea nu au fost descoperite în cursul judecății, ci au fost avute în vedere în cursul urmăririi penale și au fost aduse la cunoștința inculpatului, după cum rezultă și din starea de fapt reținută în rechizitoriu.

De precizat este faptul că inculpaților le-au fost aduse la cunoștință cele dispuse de instanță (f.51,52,53-54), aceștia arătând că nu solicită lăsarea cauzei mai la urmă ori acordarea unui termen pentru pregătirea apărării în acest sens.

Având în vedere rejudecarea după casare a cauzei, instanța a explicat inculpaților că pot opta între procedura obișnuită de judecare a cauzei, care presupune administrarea de probatorii, și procedura simplificată, potrivit căreia, în caz de recunoaștere a săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare și însușire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii. Dat fiind faptul că inculpatul

A. a negat cele reținute în sarcina sa, iar inculpatul B. a recunoscut parțial cele reținute în sarcina sa, apărătorii celor doi inculpați au apreciat că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.320/1 Cod procedură penală.

Totodată, având în vedere dispozițiile deciziilor de casare, precum și cererile părților, instanța a apreciat necesară citarea, spre audiere, a martorilor propuși prin actul de sesizare a instanței, a martorilor J. Z. și Comar G. Florin, precum și a părții vătămate J. O. .

La termenul din data de_ au fost audiați martorii Josza Z., G.

E. și G. Henrietta. B. M., tatăl inculpatului B. N. M., fiindu-i aduse la cunoștință prevederile art. 80 C.p.p., a refuzat să dea declarație în fața instanței (f.61-65).

La termenul din data de_, potrivit dispozițiilor art. 82 C.p.p., a fost audiată în calitate de martor J. O. E. (f.72).

La termenul din data de_, a fost audiat în calitate de martor J. I. T. (f.75-76).

La termenul din data de_ a fost audiat în calitate de martor Comar G. Florin (f.80-83).

În rejudecare, an al iz ând mater ialul pr ob ator ad min is tr at î n c auz ă,

instanț a de f ond a re ț inu t ur măto arele:

Art.69 din Codul de procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul B. N. M. a arătat că menține declarațiile date anterior și recunoaște parțial cele reținute în sarcina sa, iar inculpatul A. V. a arătat că menține declarațiile date anterior și nu recunoaște cele reținute în sarcina sa (f.51-52).

Declarațiile inculpatului A. V., de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa, sunt contrazise de celelalte probe și mijloace de probă administrate, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul B. N. M., instanța de fond a reținut că acesta a recunoscut, în esență, acuzele ce i-au fost aduse, dar a dat declarații contradictorii cu privire la acuzele aduse inculpatului A. ( dos. u.p. f.9-10,12-14,60-61,113-114, dos.nr._ f.47, dos. nr._, f.52).

În declarația olograf din data de_, A. V. D. a menționat că la sfârșitul lunii iulie 2008, într-o zi de duminică, la locuința sa au venit B.

și J. I. însoțiți de o persoană căreia nu îi cunoaște numele ori prenumele. În aceste împrejurări, B. M. i-a spus că fiul său a intrat cu mașina într-un șanț, după care a dus mașina acasă. A. V. D. i-a întrebat pe cei prezenți dacă în urma accidentului au rezultat victime, iar aceștia au răspuns negativ. Totodată, inculpatului i s-a spus că la fața locului s-a oprit o persoană care a afirmat că este polițist și care i-a întrebat dacă erau victime, aceștia răspunzând că nu sunt, împrejurare în care li s-a spus că puteau duce mașina acasă. Fiind întrebat cum trebuie să procedeze persoana implicată în accident, A. V. a spus celor veniți la locuința sa că trebuie să se prezinte la poliție pentru eliberarea autorizației pentru reparații. După apro xim ativ 3-4 zile, a venit după autorizația de reparație B.
, inculpatul A. fiind de serviciu. Cerându-i lui B. N. să-i arate locul accidentului, acesta i-a arătat locul, după care cei doi au revenit la Poliție, unde B. N. M. a dat o declarație în baza căreia agentul de poliție i-a întocmit procesul verbal de sancționare contravențională și autorizația pentru reparații. A. V. D. a mai menționat că, potrivit art.

79 lit.b din OUG 195/2002 rep., persoanele implicate într-un accident de circulație sunt obligate să se prezinte la unitățile de poliție după 24 ore pentru eliberarea documentelor necesare. Inculpatul nu a explicat însă de ce nu a luat măsuri în consecință, deși B. N. M. s-a prezentat după 3-4 zile la Poliție pentru a declara producerea accidentului și nici motivul pentru care în documentația întocmită apare ca dată a producerii accidentului cea de_ (dos. u.p., f.66-67).

În declarația dată în calitate de învinuit, A. V. D. a arătat că a trecut, în procesul verbal de sancționare contravențională și în autorizația pentru reparații, ca dată a producerii accidentului pe cea de_, întrucât s-a grăbit. Nu a recurs la aplicarea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce, întrucât B. N. M. i-a adus la cunoștință producerea evenimentului rutier în termenul de 24 de ore prevăzut de OUG 195/2002. De asemenea, nu a luat alte măsuri în cauză, întrucât B. N. M. a confirmat prin propria semnătură de pe formularul tipizat că nu au rezultat victime în urma accidentului rutier. A. V. D. a declarat că a cunoscut despre victima J. Orszolya E. abia după ce aceasta a formulat plângere prealabilă (dos. u.p.,71-71).

În declarația olograf dată în_, B. N. M. a arătat că în noaptea de 26/_ a consumat băuturi alcoolice (bere și coniac), motiv pentru care a solicitat celor pe care i-a transportat cu autoturismul implicat în accident să nu anunțe organele de poliție sau salvarea-pentru J. Orszolya E., cerându-le să declare că aceasta a căzut la discoteca din Nușfalău. După plecarea victimei J. Orszolya E. la spital (aceasta acuzând dureri puternice la bazin și plângând pe marginea drumului), inculpatul B. a scos mașina de pe terenul pe care se oprise și a dus-o în curtea locuinței sale, apoi a spus părinților ce s-a întâmplat, dar nici ei nu au anunțat organele de poliție. În dimineața zilei de_, inculpatul B. a

fost la spital, unde a solicitat din nou victimei accidentului să declare medicilor că a căzut la discotecă. În data de_, B. N. M. s-a deplasat la Poliția Orașului Ș. S., unde a declarat că accidentul a avut loc în data de_, pentru a i se elibera autorizația pentru repararea autoturismului. Inculpatul a menționat faptul că a avut cunoștință de obligația de a încunoștința organele de poliție în termen de 24 de ore despre producerea accidentului, dar nu a făcut acest lucru pentru că era speriat (dos. u.p., f.9-10).

În declarația dată în_, B. N. M. a arătat că, după producerea accidentului, nu și-a dat seama că J. Orszolya E. era grav rănită, dar s-a înțeles cu prietenii săi să nu anunțe poliția, iar J. Orszolya

E. să decare că a căzut la discotecă. În jurul orei 9-10, inculpatul a aflat că J. Orszolya E. avea fractură de bazin, dar nu a anunțat organele de poliție, părinții săi și familia J. convenind în acest sens (dos. u.p., f.12-14).

În declarația dată în_, B. N. M. a arătat că, după ce l-a contactat telefonic pe A. V., în data de_, acesta i-a spus că nu era de serviciu și i-a cerut să vină în ziua în care era de serviciu. În data de_, în jurul orei 10.00, tatăl inculpatului, G. E. și polițistul A. au fost la fața locului, în lipsa inculpatului B. N. M. . Cu această ocazie, s-au strâns bucăți din bara de la autoturism. În data de_, s-a deplasat la sediul Poliției Orașului Ș. S. unde, în prezența agentului de poliție A., a dat o declarație pe proprie răspundere, din conținutul căreia rezulta faptul că la data de_, ora 21.00, ar fi ocolit un câine în timp ce conducea autoturismul tatălui său și că ar fi pierdut controlul volanului și ar fi intrat într-un șanț. Agentul de poliție nu i -a spus nimic și i -

a întocmit procesul verbal prin care a fost sancționat cu avertisment (dos. u.p., f.61).

J. Orszolya E. a arătat că, după producerea accidentului, B. N.

M. a cerut celor care se aflaseră în autoturism să nu anunțe organele de poliție și i-a amenințat cu faptul că li se va întâmpla ceva rău fiecăruia în situația în care vor anunța organele de poliție. După ce a fost vizitată la spital de către inculpat, acesta le-a spus părinților victimei despre accident. După externarea sa din spital, J. Orszolya E. a fost sunată de mai multe ori de tatăl inculpatului, care i-a spus că ea se face vinovată de producerea accidentului. J. Orszolya E. a mai precizat că are cunoștință despre faptul că, ulterior producerii accidentului B. N. M. a dat o declarație pe proprie răspundere din care reieșea faptul că ar fi avariat mașina în alte împrejurări (dos. u.p., f.15-16,18-19,59). Cele declarate au fost menținute de

J. Orszolya E. și în data de_ (dos. u.p., f.111-112), precum și în fața instanței (dos. nr._, f.72).

J. I. T., tatăl victimei, a arătat inițial, că B. N. M. i-a cerut fiicei sale să nu declare adevărul cu privire la modul în care s-a accidentat, apoi, întrucât inculpatul a amenințat-o pe J. Orszolya E., aceasta nu a formulat plângere pentru vătămările suferite (dos. u.p.,f.20-21). În declarația dată în_ J. I. T. a precizat că, după producerea accidentului, la locuința sa au venit, în jurul orei 6.00-6.20, fiul său, J. I., G. E., G. Henrietta și B. M., tatăl inculpatului. B.

M. i-a spus să-l însoțească, deoarece va vorbi cu un polițist, întrucât fiul său a dus mașina acasă fără să anunțe poliția. Martorul l-a sunat în prealabil pe inculpatul A. . După ce au ajuns la locuința inculpatului A.

, J. I. T. a fost cel care i-a spus că fiica sa a fost transportată la spital în urma accidentului. Martorul a mai arătat că "polițistul i-a reproșat lui B.

M. despre faptul că fiul său a dus mașina de la fața locului fără să anunțe

poliția, spunându-i că este destul de grav ce a făcut având în vedere că a existat și o victimă";.De asemenea, martorul a relatat că ulterior s-a deplasat la spital, unde a aflat că fiica sa suferise o fractură de bazin, iar în ziua următoare, împreună cu B. M. și inculpatul A. s-au deplasat la fața locului, unde se mai vedeau urmele pe iarbă și au găsit bucăți de bară și spailer. Nu s-a discutat despre J. Orszolya E., însă polițistul știa că este internată în spital. J. I. T. a mai declarat următoarele: "; Nu este adevărat că l-aș fi asigurat pe polițist că fiica mea nu are probleme medicale și că poate să-i elibereze autorizație de reparație lui B. N. M. . Cred că l- am sunt de două roi pe polițist în acea săptămână și de fiecare dată mi-am exprimat nemulțumirea spunându-i de fiecare dată că fiica mea este în spital și că, în ciuda acestui fapt, B. M. vorbește neprincipial la adresa ei. Aceste discuții telefonice le-am purtat cu polițistul A. înainte ca B. N.

s ă sol ic ite au tor iz aț ie de rep ar aț ie (dovadă).";( dos. u.p., f.52-53).

În declarația dată în_, J. I. T. a mai precizat o dată că "A.

V. a știut că fiica mea are fractură de bazin înainte de a elibera autorizația.";

( dos. u.p., f.110).

Cele declarate de martor au fost menținute și în fața instanței (dos. nr._, f.75-76).

J. I., fratele victimei, a arătat că, după producerea accidentului, J. Orszolya E. a început să plângă, aceasta neputându-se sprijini pe un picior, doi dintre tineri au vrut să cheme ambulanța, dar inculpatul nu i-a lăsat, după cum nici pe martor nu l-a lăsat să-și sune părinții. Martorul a oprit o mașină care venea dinspre Nușfalău și s-a deplasat cu sora sa la spital. Pe drum spre Z., martorul și sora sa au fost contactați telefonic de mai multe ori de către inculpat, care le-a cerut să nu spună ceva despre accident, "că el va rezolva toate problemele, va plăti tot și se va ocupa"; de J. Orszolya E. (dos. u.p., f.21-23,109).

Susținerile lui J. I. sunt confirmate și de martorii Lazăr Levente, Mătieș Robert Karoly, G. Henrietta (dos.u.p., f.24-33,49). G. Henrietta a mai menționat că inculpatul B. le-a cerut ca, în cazul în care îi întreabă cineva de accident, să spună că el nu a consumat băuturi alcoolice, că nu a condus cu viteză și că a intrat în șanț pentru a evita coliziunea cu un alt autoturism care venea din sens opus. În realitate, inculpatul consumase băuturi alcoolice și a condus cu viteză, pierzând controlul volanului. Inculpatul nu s-a prezentat la poliție pentru a anunța producerea accidentului, deoarece consumase băuturi alcoolice (dos. u.p., f.49,105).

Cele declarate de G. Henrietta au fost menținute și în fața instanței (dos. nr._ ,f. 65).

G. E., tatăl martorei G. Henrietta și persoana care i-a însoțit pe

B. M. și pe J. I. la locuința lui A. V. D., a mai declarat următoarele: "De la cei doi părinți mai sus menționați am aflat că acest polițist ar fi spus că va putea elibera această dovadă în condițiile în care se vor da declarații în sensul că J. Orszolya nu a fost victima acelui accident de circulație și că s-ar fi accidentat în alte împrejurări.";(dos.u.p., f.106).

Cele declarate de martor au fost menținute și în fața instanței (dos. nr._ ,f.63-64).

B. M., tatăl inculpatului B. N. M., a arătat în declarația dată în_, că în dimineața zilei de_ a fost trezit de fiul său, care i- s spus despre accident și care adusese acasă autoturismul avariat. La acel moment, nu i s-a spus despre accidentarea numitei J. Orszolya E. . Martorul, împreună cu G. E., J. I. și inculpatul B. s-au deplasat la locuința inculpatului A., căruia nu i s-a spus atunci despre vreo victimă,

dar care i-a îndrumat ca, până vor vedea ce se mai întâmplă, să nu anunțe pe nimeni. Totodată, martorii și inculpații s-au înțeles ca în data de_ să se deplaseze la fața locului. În data de_ tatăl inculpatului a fost cel care i-a spus lui A. V. D. despre faptul că J. Orszolya E. a fost internată în spital. Totodată, J. I., tatăl victimei, i-a spus inculpatului A. că "poate să-i dea dovadă"; lui B. N. M. .

B. M. a mai declarat următoarele:";De altfel, toată săptămâna polițistul A. a purtat discuții cu J. I., care l-a asigurat că fiica lui este bine. În aceste condiții, în data de_, polițistul A. i-a eliberat dovadă fiului meu, dovadă de reparație, după ce în permanență J. I. l-a asigurat pe polițist că fiica sa este în curs de recuperare(…) Eu nu am fost cu fiul meu în data de_ la poliție și nu cunosc cu exactitate ce a declarat acesta, dar știu că actele le-a întocmit A. V. ."; (dos. u.p., f.51).

În declarația din_, B. M. a arătat următoarele: "am aflat că

J. Orszolya este internată în spitalul din Z. duminică după masă, respectiv în data de_ . Când ne-am reîntâlnit după câteva zile cu A. V., i-am spus acestuia că J. Orszolya este în spital, însă tatăl lui J. a spus că nu este nicio problemă și că poate să-i dea dovadă.(…) În aceste împrejurări, în data de_, A. V. i-a eliberat fiului meu B. N. M. o dovadă de reparare a autoturismului, după ce a fost convins de J. I. că fiica sa este bine și este în stare de recuperare.";(dos. u.p.,f.107-108).

În fața instanței, B. M. s-a prevalat de dispozițiile art. 80 C.p.p., dar a precizat că își menține declarațiile date anterior (dos. nr. _

,f.62).

În cauză a mai fost propus ca martor numitul Josza Z., care însă nu a fost audiat în faza de urmărire penală și a cărui declarație nu poate fi relevantă în cauză, acesta precizând că are cunoștință din zvon public despre acuzele aduse inculpaților (dos. nr._, f.61).

De asemenea, la solicitarea inculpatului A., a fost încuviințată audierea în calitate de martor a numitului Comar G. Florin, Șef Formațiune Poliția Rutieră din cadrul Poliției Orașului Ș. S. . Din declarația acestuia rezultă în esență, că, dat fiind numărul mic de agenți de poliție în cadrul Poliției Orașului Ș. S., s-a întâmplat ca sesizarea accidentelor de circulație să aibă loc în intervalul celor 24 de ore prevăzute de lege, dar completarea documentelor necesare să aibă loc la mai mult timp după trecerea celor 24 de ore, situație în care nu s-a mai procedat la ridicarea permiselor conducătorilor auto. În mod obișnuit, data producerii accidentului reținută de agentul de poliție în procesul verbal de contravenție este cea declarată de conducătorul auto, iar în măsura în care polițistul cunoaște din diferite împrejurări că accidentul s-a produs la o altă dată, este obligat să se sesizeze cu privire la acest aspect. În ipoteza în care, ulterior întocmirii unui proces verbal în care s-a consemnat accident rutier fără victime, agentul de poliție respectiv este informat cu privire la împrejurarea că, de fapt, accidentul s-a soldat cu victime, acesta este obligat să se sesizeze din oficiu cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă și să raporteze superiorilor (dos. nr._, f.80-83).

Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanța a apreciat că s-a dovedit fără putință de tăgadă comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, potrivit încadrărilor juridice ce le-au fost aduse la cunoștință în data de_ .

Instanța de fond a reținut, astfel, următoarea stare de fapt:

În data de_, în jurul orei 03,00, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere și coniac,potrivit propriilor declarații), inculpatul B. N.

M. a urcat la volanul autoturismului proprietatea tatălui său, marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care urmau a se deplasa și mai mulți tineri, prieteni ai inculpatului. B. N. M. intenționa să conducă acest autoturism pe DN - 1H, din localitatea Nușfalău, jud. S., în localitatea de domiciliu, P., jud. S. . Înainte de

intrarea în Ș. S., într-o curbă spre dreapta, datorită vitezei mari și a lipsei de experiență, întrucât obținuse recent permisul de conducere și pe fondul consumului de alcool, inculpatul B. N. M. a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă, autoturismul intrând în șanț. În autoturismul condus de inculpat, se aflau J. I., pe locul din dreapta față, iar pe bancheta din spate se aflau Lazăr Levente N., Matieș Robert Kanaloș, G. Henrietta și J. Orsoya E. .

În urma impactului, J. Orsoya E. a suferit leziuni la piciorul drept, acuzând dureri mari, fiind scoasă din autoturism de fratele acesteia, J. I. și de G. Henrietta. La insistențele inculpatului B. N. M., care consumase băuturi alcoolice, ceilalți tineri nu au chemat ambulanța și nici nu au anunțat organele de poliție. Cu un autoturism de ocazie, partea vătămată J. Orsoya E. a fost transportată la S. Orășenesc din Ș.

S. și, întrucât a prezentat "TCC Fractură de bazin. Ramură ilio- ischiopubiană dreapta";, a fost transportată cu ambulanța la S. J. de

Z. .
Inculpatul B. N. M. a rămas o perioadă la locul faptei, nu a anunțat organele de poliție și, cu ajutorul unor prieteni, a tractat autoturismul până la domiciliul părinților săi, apoi, la scurt timp, inculpatul i-a adus la cunoștință tatălui său cele întâmplate.
B. M., tatăl inculpatului, s-a deplasat la domiciliul părții vătămate unde a discutat cu tatăl acesteia, J. I. T., căruia i-a cerut să-l sune pe inculpatul A. V. D., agent de poliție judiciară la Formațiunea Poliției Rutiere Ș. S. .
În data de_, zi de duminică, în jurul orelor 7,00 - 8,00, B. M. (tatăl inculpatului) și J. I. T. (tatăl victimei accidentului), însoțiți de martorul G. E., s-au deplasat la domiciliul inculpatului A. V., căruia i-au relatat despre producerea evenimentului rutier și de faptul că a fost o victimă, respectiv J. Orsoya. Totodată, i-au adus la cunoștință și faptul că inculpatul B. N. M. a transportat autoturismul la domiciliu, deși a fost o victimă în urma accidentului, fără să anunțe organele de poliție. În aceste împrejurări inculpatul A. V. a afirmat că "dacă este victimă este grav";. Totodată, inculpatul A. a cerut celor prezenți să nu anunțe pe nimeni până vor vedea ce urma a se întâmpla și a precizat că va putea să elibereze autorizație de reparare a autoturismului pentru B. N.
1. numai în condițiile în care vor da declarații că J. Orsoya nu a fost victima acelui accident de circulație și că s-a accidentat în alte împrejurări.
  Inculpatul A. V. D. nu era de serviciu în acea zi, urmând a se prezenta la locul de muncă în data de_ . Deși,potrivit prevederilor art.
  79 al.2 din OUG 195/2002 rep.,se impunea prezentarea inculpatului B.
2. M. în termen de 24 de ore la o unitate de poliție, acesta s-a deplasat la Poliția Orașului Ș. S. abia la 5 zile după producerea accidentului, respectiv în data de_, l-a contactat pe inculpatul A.
D. și apoi a dat în fața acestuia o declarație în care a menționat date ireale, respectiv că la data de _ , în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe str. 22 Decembrie din Ș. S., încercând să evite un câine, a pierdut controlul volanului și a intrat în șanțul din partea dreaptă a drumului (dos. up,f. 40).

La aceeași dată de_, inculpatul A. V. D., deși cunoștea încă din data de_, că, în realitate, accidentul de circulație produs de B.

N. M. a avut loc în acea dimineață de duminică, aspect rezultat și din propria declarație (dos. u.p.,f.71-72), a completat cu date ireale procesul verbal de contravenție seria CC nr. 0300318/_, în care a menționat că accidentul s-a produs la o altă dată, respectiv_ (adică în urmă cu o zi) și în alte împrejurări decât cele reale. Totodată, a completat cu date ireale și a eliberat inculpatului și autorizația de reparare a autoturismului, seria AV nr.0. . Dacă inculpatul A. V. D. și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, ar fi trebuit să întocmească procesul verbal de sesizare din oficiu, în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și părăsirea locului accidentului, însă nu a procedat în acest mod.

Ulterior, între familiile B. și J. au apărut discuții neprincipiale, legate de conduita victimei accidentului, astfel că la data de_ (dos. u.p., f.6,80), a fost sesizat IPJ S. despre producerea accidentului de circulație din dimineața zilei de_, a cărei victimă, J. Orsoya E., a fost

internată la S. J. de U. S. .

Cât privește apărările inculpatului A. V. D., cu privire la împrejurarea că el nu a fost informat cu privire la faptul că a rezultat o victimă în urma accidentului produs de B. N. M., instanța reține că declarațiile persoanelor audiate în cauză contrazic aceste aspecte. Atât B.

N. M., cât și tatăl acestuia, B. M., dar și J. I. T., tatăl victimei accidentului, au arătat în cursul urmăririi penale faptul că A. V.

a cunoscut cel puțin în data de_ împrejurările reale ale producerii accidentului, dar și urmările acestuia, respectiv - că J. O. E. suferise o fractură de bazin în urma accidentului, fiind necesare îngrijiri medicale în acest sens.
Niciuna din declarațiile persoanelor audiate în cauză nu confirmă împrejurarea că în data de_ lui A. V. D. i s-ar fi spus că, după producerea accidentului, la fața locului ar fi oprit o persoană care ar fi afirmat că este polițist și că, dacă nu existau victime, autoturismul putea fi deplasat de la locul accidentului.
Niciuna din declarațiile persoanelor audiate în cauză nu confirmă împrejurarea că A. V. D. s-ar fi deplasat la locul accidentului în data de_, după ce B. N. M. s-a prezentat la Poliția Orașului Ș. S. pentru a sesiza producerea accidentului.
Cât privește apărările inculpatului A. V. D., cu privire la împrejurarea că din eroare a completat procesul verbal de sancționare
contravențională și autorizația de reparații cu o altă dată a producerii accidentului, se reține, pe de o parte, că și B. N. M., cu intenție, a completat declarația pe proprie răspundere cu aceeași dată, nereală, a producerii accidentului. Pe de altă parte, inculpatul A. a cunoscut că producerea accidentului a avut loc în ultima zi de duminică înainte de a fi de serviciu, deci cu 5 zile înainte de data producerii accidentului, nicidecum cu o zi anterioară datei de_ . Mai mult, este de remarcat faptul că inculpatul A., cunoscând că accidentul a avut loc în urmă cu mai mult de 24 de ore de la data sesizării oficiale a organelor de poliție, avea cel puțin obligația de a-l sancționa contravențional pe B. N. M. și de a-i reține permisul, conform prevederilor art. 101 al.3 lit.g din OUG 195/2002 modif., lucru pe care nu l-a făcut în mod deliberat și a preferat să consemneze ca dată a producerii accidentului pe cea de_, care ar fi corespuns termenului legal de prezentare a autorului accidentului în fața organelor de poliție.
Totodată, potrivit prevederilor art. 28 al. 4 din Legea nr. 218/ 2002 (Legea Poliției române), polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de program, a atribuțiilor sale de serviciu și a competenței teritoriale a unității din care face parte, când ia cunoștință de existența unei infracțiuni flagrante, precum și pentru conservarea probelor în cazul altor infracțiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente. Din probatoriul administrat rezultă însă că inculpatul A. a fost informat în data de_ că inculpatul B. a mutat autoturismul de la fața locului, ducându-l la domiciliu, iar cel puțin în data de_ inculpatul A. a cunoscut și faptul că J. Orszolya E. a fost victimă a accidentului din data de_ . Cu toate acestea, inculpatul A. nu a efectuat demersuri în conformitate cu prevederile art. 28 al. 4 din Legea nr. 218/ 2002 și nu s-a sesizat din oficiu cu privire la infracțiunile prev. de art. 184 C.p. și art. 89 din OUG 195/2002 rep., preferând să-l sancționeze cu "mustrare"; pe B. N. M. și să elibereze autorizația pentru repararea autoturismului. Chiar dacă ar fi aflat ulterior despre existența unei victime a accidentului (inculpatul A. susținând că a auzit după data de_, din zvon public, că J. Orszolya
a suferit leziuni în urma accidentului și a fost internată), agentul de poliție avea obligația de a efectua verificările necesare și de a sesiza din oficiu cu privire la infracțiunile menționate.
1. În drept, fapta inculpatului A. V. D. care, în calitate de agent de poliție judiciară, în data de_, cunoscând că în data de_ B.
  N. M. a părăsit locul accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitei J. Orszolya E., a întocmit acestuia procesul verbal de sancționare contravențională seria CC nr. 0300318 și autorizația de reparare a autoturismului seria AV nr.0., completându-le cu date nereale și, contrar îndatoririlor sale de serviciu, nu s-a sesizat din oficiu cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, în acest mod inculpatul B. N. M. nemaifiind cercetat penal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracțiunilor de corupție.
  Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.p. s-a realizat prin inacțiune, respectiv prin neefectuarea unor demersuri ce trebuiau îndeplinite în temeiul îndatoririlor de serviciu ale inculpatului, în calitatea sa de organ de poliție judiciară: sesizarea sub aspectul comiterii, de către B.
  N. M., a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, corelativ cu reținerea permisului de conducere al acestuia.
  Sub aspectul laturii subiective, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși cunoștea data reală și împrejurările producerii accidentului de către B. N. M., inculpatul A. V. D. a omis să se sesizeze din oficiu cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului,și-a însușit declarația necorespunzătoare dată de conducătorul auto, pe care l-a sancționat cu
  "avertisment"; și nu a procedat la reținerea permisului de conducere al acestuia.
  Urmarea imediată a acestor fapte a constat în vătămarea intereselor legale ale victimei accidentului, respectiv - în vătămarea intereselor legale ale
  S. ui J. de U. Z. și ale S. lui J. de A. S., corelativ cu obținerea unui avantaj de către B. N. M.: necercetarea penală a acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului.
  Fapta aceluiași inculpat A. V. D. , agent al poliției judiciare, care, în_, aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cunoscând data reală și împrejurările producerii accidentului provocat de către B. N. M.
  , a completat procesul verbal de sancționare contravențională seria CC nr. 0300318 și autorizația de reparare a autoturismului seria AV nr.0., atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului și omițând inserarea unor date și împrejurări ce ar fi determinat suspendarea dreptului de a conduce a inculpatului B. și cercetarea penală a acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, comisă în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.
  Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al. 1 C.p., constă în atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului și omiterea inserării unor date și împrejurări esențiale, de către agentul de poliție .
  Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că fapta a fost comisă cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal.
  Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracțiunilor de corupție și fals intelectual, comisă în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.
  La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
  În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptelor comise a fost apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis faptele, urmările produse și cele care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
  Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, întrucât infracțiunile sunt săvârșite cu forma de vinovăție a intenției,de către un agent de poliție, persoană ale cărei principale atribuții de serviciu constau în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii.
  Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 38 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, dar nu a recunoscut cele comise în sarcina sa, încercând diferite justificări pe parcursul procesului, apărările sale fiind însă contrazise de probatoriul administrat.
  În același timp, instanța a ținut cont și de durata procedurilor judiciare în prezenta cauză.
  Astfel fiind, prima instanță a avut în vedere toate aceste aspecte, reținând în beneficiul inculpatului A. V. D. circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a) Cod penal și, în consecință, dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c)și e) Cod penal, a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea sub minimul special. În același timp, instanța nu a dat
  eficiență prevederilor art.41 alin.2 C.pen.), având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.
  Potrivit prevederilor art. 320¹al. 7 C.p.p., în caz de recunoaștere a faptei reținute în actul de sesizare și solicitare ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii. Instanța a constatat că la termenul din data de_, inculpații nu au solicitat judecarea cauzei în procedura prevăzută de art. 320¹C.p.p., apărătorii acestora apreciind că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză (f.53 verso).
  În ceea ce privește cuantumul pedepselor, instanța de fond a apreciat că aplicarea față de inculpatul A. V. D. a unei pedepse de 2 ani
  închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (asimilată infracțiunilor de corupție) și a unei pedepse de 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție) vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
  Potrivit art.65 al.1,2 și 3 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
  Instanța de fond a constatat că, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise, împrejurările cauzei și persoana lui A. V. D., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este necesară, interzicând inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
  Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța de fond a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca A. V. D. să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
  Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
  Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I, c),d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.
  Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, fiind îndeplinite în cauză condițiile necesare aplicării
  suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81al.1 și 2 Cod penal: pedeapsa aplicată este de 2 ani închisoare, din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că A. V. D. nu are antecedente penale și, în consecință, nu este recidivist, iar scopul preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, întrucât inculpatului i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa acestuia.
  Prin urmare, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal. În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
  În baza art.359 Cod procedură penală, instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
2. În drept, fapta inculpatului B. N. M. care, în data de_, fără încuviințarea organelor de poliție, a părăsit locul accidentului pe care l- a provocat și în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a numitei J. Orszolya E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. și ped. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. s-a realizat prin acțiunea de părăsire a locului accidentului,acțiune ce are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege:siguranța circulației pe drumurile publice și activitatea organelor judiciare.

Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că inculpatul și-a dat seama că prin părăsirea locului accidentului s-a îngreunat activitatea organelor judiciare, fiind zădărnicită efectuarea constatărilor și luarea măsurilor necesare, fapta fiind, deci, comisă cu intenție.

Fapta aceluiași inculpat care în data de_ a dat în fața organelor de poliție o declarație necorespunzătoare adevărului, menționând că accidentul rutier pe care l-a provocat în data de_ a avut loc în data de_, în alte împrejurări decât cele reale,declarația având drept consecință doar aplicarea unei sancțiuni cu "avertisment";, deși, în cazul declarării adevărului, s-ar fi impus reținerea permisului de conducere și cercetarea sa sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.292 C.pen. s-a realizat prin acțiunea de declarare necorespunzătoare a adevărului cu privire la data și împrejurările producerii accidentului din_ .

Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că inculpatul și-a dat seama că prin declararea necorespunzătoare a adevărului

cu privire la data și împrejurările producerii accidentului din data de_ s-a îngreunat activitatea organelor judiciare,fiind zădărnicită efectuarea constatărilor și luarea măsurilor necesare,fapta fiind, deci, comisă cu intenția de a produce consecințe juridice, consecințe care s-au și produs.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului și fals în declarații.

La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, întrucât infracțiunile sunt săvârșite cu forma de vinovăție a intenției, fapta de părăsire a locului accidentului având ca efect îngreunarea activității organelor judiciare prin zădărnicirea efectuării constatărilor și luarea măsurilor necesare, iar fapta de fals în declarații având ca efect producerea de consecințe juridice - zădărnicirea efectuării constatărilor și luarea măsurilor necesare.

Instanța de fond a constatat că la termenul din data de_, inculpatul nu a solicitat judecarea cauzei în procedura prevăzută de art. 320¹C.p.p.

Instanța de fond a avut, totodată, în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 22 de ani, este student în cadrul Universității de M. și F. T. M., nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine constantă de recunoaștere parțială a săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa și a despăgubit victima accidentului, reținându-se în beneficiul său circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a) Cod penal și, în consecință, dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d) și e) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea sub minimul special.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor, instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului B. N. M. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului și la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații.

Întrucât infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real,

instanța de fond, în baza art. 33 lit. a) Cod penal raportat la art. 34 lit.b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca B.

N. M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, având în vedere prevederile art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și

până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, fiind îndeplinite în cauză condițiile necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 al.1 și 2 Cod penal.

Prin urmare, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal. În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală, prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Având în vedere prevederile art. 14 alin. 3 lit. a) C.p.p., art. art. 357 al.2 lit. f) C.p.p. și art.445 C.p.p., instanța de fond a declarat false și a dispus anularea declarației nr.188/_, a procesului verbal de sancționare contravențională seria CC nr. 030018/_ și a autorizației de reparații seria AU nr.0. eliberată la data de_ de Poliția Orașului Ș.

S., iar în baza art. 445 al.4 C.p.p., s-a comunicat Poliției Orașului Ș.

S. o copie de pe prezenta hotărâre.

Instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiune exercitată de S. J. de U. Z. și S. l J. de A. S., pentru următoarele considerente: potrivit prevederilor art. 346 al.4 C.p.p., instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art.10 al.1 lit. și j C.pe.pen., precum și în caz de retragere a plângerii prealabile.

În cauza de față, instanța a apreciat că nu poate fi alăturată acțiunii penale - acțiunea civilă în legătură cu cheltuielile efectuate de S. J. de U. Z. și S. l J. de A. S. cu privire la transportul și

îngrijirile medicale acordate victimei accidentului din data de_, victimă care și-a retras plângerea prealabilă încă din faza de urmărire penală.

În același timp, acțiunea exercitată de S. J. de U. Z. nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, avându-se în vedere posibilitatea recuperării contravalorii cheltuielilor de spitalizare pe calea unei acțiuni civile distincte.

Având în vedere că d-l avocat Balog Roberth a lipsit de la termenul de judecată din data de_, iar ulterior acesta nu a făcut dovada lipsei

justificate, astfel după cum i s-a dispus la termenul din data de_ (f.32- 33), instanța de fond a respins cererea d-lui avocat privind scutirea de amenda judiciară ce i-a fost aplicată .

Constatând că inculpații au fost asistați de apărători aleși, în baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a dispus obligarea inculpaților A.

V. D. și B. N. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpații B. N. M. și A. V. D. .

Inculpatul B. N. M., prin declarație autentică și-a retras apelul formulat în cauză (fila 24 dos. apel).

Inculpatul A. V. D. nu și-a motivat în scris apelul, dar în susținerea orală a acestuia de către apărător, a solicitat în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., desființarea sentinței atacate, iar în baza art.345 al.3 C.pr.pen., art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.d C.pr.pen., în principal, a se dispune achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, pentru infracțiunea de fals intelectual a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.b/1 C.pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative.

În motivarea apelului s-a arătat că, prima instanță neîntemeiat a dispus condamnarea inculpatului pentru abuz în serviciu, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.246 C.pen. și art.13/2 din Legea nr.78/2000.

Deși s-a reținut că urmarea imediată a infracțiunii prev. de art.246 C.pen. constă în prejudicierea S. lui de A. și S. ui J. S., care nu au putut să se constituie părți civile pentru a-și recupera prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă asupra părții vătămate J. Orszolya - această urmare nu se regăsește în cauză, deoarece o acțiune civilă nu putea fi, oricum, promovată în condițiile în care nu exista o acțiune penală pusă în mișcare și exercitată în mod legal, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă fiind încetată urmărirea penală, inculpatul B. nefiind trimis în judecată pentru această infracțiune.

Așa fiind, nu există în cauză urmarea imediată specifică acestei infracțiuni - vătămarea intereselor legitime ale unei persoane.

Pe de altă parte, din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine, în afara oricărui dubiu, că inculpatul A., în momentul în care a încheiat procesul verbal și a emis autorizația de reparație, avea cunoștință că accidentul ar fi avut ca urmare și vătămarea corporală a unei persoane, inculpatul în mod constant arătând că nu a cunoscut acest aspect. În acest sens, nu pot fi reținute declarațiile martorului J. I. T., a cărei poziție a fost oscilantă pe parcursul procesului. Oricum, cu privire la acest aspect, probele sunt contradictorii, astfel că existând un dubiu, acesta trebuie să profite inculpatului.

S-a mai arătat că s-au încălcat disp.art.68 C.pr.pen., întrucât martorul Josza Z., înainte de a fi audiat în instanță, a fost audiat de parchet, după întocmirea rechizitoriului, astfel că, declarația acestuia nu poate fi reținută ca mijloc de probă, fiind certă incidența sancțiunii prev. de art.64 alin.2 C.pr.pen.

Cu privire la cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, s-a arătat, de asemenea, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual - lipsește latura subiectivă, inculpatul nefăcând altceva, decât să consemneze cele declarate de coinculpatul B., în condițiile în care, după cum s-a arătat, nu este dovedit fără dubiu că știa despre vătămarea unei persoane.

Cu privire la solicitarea subsidiară, s-a arătat că infracțiunea de fals intelectual, datorită împrejurărilor concrete de comitere a faptei și a circumstanțelor personale ale inculpatului, se poate aprecia că nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că inculpatului i se poate aplica o sancțiune administrativă prev. de art.91 lit.c C.pen.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul formulat în cauză de inculpatul A. V.

D. pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și- o însușește, fiind întru-totul de acord cu aceasta, vom arăta în continuare doar considerentele, pentru care criticile apelantului sun nefondate și, ca atare, nu pot fi primite.

Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de_, inculpatul

A. V. D. , în calitate de agent de poliție judiciară, la Poliția Ș. l S.

, aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cunoscând că în data de_ B. N. M. a părăsit locul accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitei J. Orszolya E., a întocmit acestuia procesul verbal de sancționare contravențională seria CC nr.0300318 și autorizația de reparare a autoturismului seria AV nr.0., atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului și omițând inserarea unor date și împrejurări ce ar fi determinat suspendarea dreptului de a conduce a

inculpatului B. și cercetarea penală a acestui și, contrar îndatoririlor sale de serviciu, nu s-a sesizat din oficiu cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, în acest mod inculpatul B. N. M. nemaifiind cercetat penal, creând acestuia un beneficiu nepatrimonial.

Starea de fapt astfel reținută, a fost probată, fără dubiu, de o probațiune complexă, mijloacele de probă fiind indicate în hotărârea atacată,

fiecare probă fiind analizată detaliat de instanță, care a și arătat argumentele, pentru care a înlăturat sau primit unele sau altele din probele administrate.

Apoi, s-a realizat o încadrare juridică corectă a acestor fapte în infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracțiunilor de corupție, prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art.

246 C.p. și, respectiv, fals intelectual comisă în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art.17 lit.c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al.1 C.p.

Nu pot fi primite criticile apelantului, sub aspectul neîntrunirii elementelor constitutive ale acestor infracțiuni, din cele două perspective invocate, pentru următoarele considerente:

împrejurarea că - inculpatul a cunoscut că accidentul produs de coinculpatul B. a avut ca urmare vătămarea unei persoane - a fost dovedită în cauză, fără dubiu, susținerile inculpatului fiind contrazise de declarațiile coinculpatului, dar și declarațiile constante ale martorilor G. E. și G. Henrietta, B. M., J. I. T., J. Orsoya E., J. I. ;
independent de împrejurarea reținută, în plus, de instanță (într- adevăr, în mod eronat) relativ la vătămarea intereselor legale ale S. ui J. de U. Z. și ale S. lui J. de A. S., ca și urmare a elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, în cauză, în mod cert există urmarea specifică infracțiunii deduse judecății, constând în vătămarea intereselor legale ale victimei accidentului - J. Orsoya E., corelativ cu obținerea unui avantaj nepatrimonial de către B. N. M.: necercetarea

penală a acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului.

În privința mijlocului de probă ce s-a solicitat a fi înlăturat - declarația martorului Josza Z. - care înainte de a fi audiat în instanță, a fost audiat de parchet, după întocmirea rechizitoriului - Curtea constată că, dincolo de aspectul că, nu s-a dovedit că proba ar fi fost obținută ilegal în sensul art.64 alin.2 C.pr.pen., solicitarea este și fără obiect, pentru că instanța, față de conținutul declarației acestui martor - fila 90 dos. inst. - nici nu a folosit acest mijloc de probă, nu stă la baza soluției de condamnare.

Sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunilor aplicate inculpatului, se constată că instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., reținând chiar cu mult prea multă ușurință, în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a) Cod penal, având în vedere, probabil, lipsa antecedentelor penale (deși nu a precizat care este împrejurarea valorificată ca circumstanță atenuantă), care însă, constituie o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință, nefiind necesar a fi evidențiată, mai mult decât prin orientarea pedepsei spre minimul special.

S-au aplicat astfel, pedepse în limite legale, coborâte chiar sub minimul special, pedeapsa rezultantă fiind suspendată condiționat, dar care, ca și cuantum și modalitate d executare, apreciem că sunt în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 C.pen.

Curtea apreciază că, în privința infracțiunii de fals intelectual nu sunt incidente dispoz. art.18/1 C.pen., în raport de criteriile prev. de alin.2 ale textului legal neputându-se concluziona că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege, și că ar fi lipsită, în mod vădit de importanță, mai ales, dacă se are în vedere calitatea specială a inculpatului - chemat, în virtutea atribuțiilor de serviciu, să vegheze la respectarea legii și nu, la încălcarea ei, la incitarea comiterii de infracțiuni, și de către alte persoane.

Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de inculpatul A.

D. va fi respins ca nefondat, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., iar în baza art.369 C.pr.pen. se va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul B. N. M., împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 75 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu - av. Chilea M. Irina și av. Breaz C. L. - sume ce se vor plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații A. V. D. și B. N. M. să plătească fiecare, câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DCIDE
1. În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. V. D., domiciliat în localitatea P. nr.465, jud. S. - împotriva sentinței penale nr.8 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ .
2. În baza art.369 C.pr.pen. ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul B. N. M., domiciliat în localitatea P. nr.279, jud. S. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 75 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu - av. Chilea M. Irina și av. Breaz C. L. - sume ce se vor plăti din FMJ.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpații A. V. D. și B.

N. M. să plătească fiecare, câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat. Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul A. V.

D. .

Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.

PREȘEDINTE		JUDECĂTOR
ANA C.	M.	Ș.

GREFIER

M. B.

Red./Tehred.A.C. 2 ex./_

Jud. fond:Ț. D.B.

← Decizia penală nr. 1245/2013. Infractiuni rutiere-circulația...		Decizia penală nr. 495/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... →

Decizia penală nr. 106/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 106/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice