Decizia penală nr. 495/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.495/R/2013
Ședința publică din 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: V. G.
C. M.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr.1282 din 12 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul M. I. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.D. ca I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție. Susține că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru exact aceeași infracțiune și a beneficiat în alte două situații de aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării unor pedepse. Din fișa de evidență auto reiese că inculpatul a suferit în perioada 1994-2012 multe abateri la regimul circulației rutiere. Având în vedere că nicio sancțiune nu a contribuit la reeducarea inculpatului, solicită aplicarea unei pedepse cu executare, chiar dacă i s-ar aplica o pedeapsă în cuantum mai redus.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Instanța de fond a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate, inculpatul fiind condamnat la 2 ani și 6 luni cu suspendare sub supraveghere pe termen de încercare de 5 ani. Astfel, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 C.pen. și necesitatea ca pedeapsă să-și atingă scopul prev.de art.52 C.pen. Instanța de fond a apreciat corect gradul de pericol social al faptei ca fiind unul mediu, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, s-a prevalat de disp.art.320/1 C.pr.pen., nu a condus o distanță foarte mare și a avut motive să urce la volan. Este adevărat că inculpatul a mai fost condamnat anterior, dar a fost reabilitat, iar pe de altă parte, instanța de
fond a avut în vedere acest aspect, dispunând condamnarea la o pedeapsă orientată spre maxim, apreciind că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă. Nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, iar posibilitatea ca această suspendare să se revoce este suficientă ca inculpatul să nu mai comită alte fapte. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și arată că este șofer profesionist de peste 30 ani, astfel că pericolul social al faptei comise este minim. A consumat băuturi alcoolice, dar a fost un caz fortuit, urcând la volan pentru că a fost rugat de cineva să facă o reparație și nu din alt motiv.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1282 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în temeiul articolului 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea articolului 3201Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul M. I. , la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul art. 861din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnatul M. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 390 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Tușa M. M., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul M. ui Justiției în favoarea Baroului C. și a rămsa în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_, în intervalul orar 2100- 2200, aflându-se la garajul proprietate personală situat pe str. Gh. D. din C. -N., inculpatul M. I. a consumat două beri cu alcool marca Ursus a câte 500 ml fiecare și 50 ml țuică de fructe, fără aport alimentar.
Ulterior s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia, culoare albă, cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a condus de pe str. Ghe. D. cu intenția de a se deplasa în zona Făget.
În jurul orelor 2340, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului C. -
N. - Biroul Rutier au oprit autoturismul condus de inculpat și, dat fiind că acesta emana vapori cu miros specific de alcool, M. I. a fost supus testului cu aparatul alcooltest din dotarea lucrătorilor de poliție, al cărui rezultat a indicat valoarea de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat (filele 5-6, 17).
Întrebat fiind despre consumul de băuturi alcoolice, inculpatul a declarat că înainte de a se urca la volanul autoturismului a consumat după orele 2200aproximativ 50 ml țuică de prune și două beri cu alcool Ursus, în timp ce se afla la domiciliu, fără aport alimentar anterior și ulterior (filele 5-6, 8, 16, 17).
Față de acest rezultat, inculpatul a fost condus la Clinica UPU 1, pentru recoltarea probelor biologice, în baza art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 4420/IX/a/1604 emis în data de_ de IML C. (fila 9) a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,55 g‰ pentru proba recoltată la orele 0030și de 1,40 g‰ pentru proba recoltată la orele 0130.
Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, inculpatul a recunoscut că în data de 21 iunie 2012, în timp ce se afla la garajul său de la domiciliul de pe str. Gh.
D. din C. -N. a consumat în jurul orelor 2100-2200aproximativ 50 ml țuică de prune și două beri cu alcool Ursus la 0,5 l, fără aport alimentar pe parcursul zilei respective. Inculpatul a relatat că în jurul orelor 2200a fost apelat de către un client care locuiește în Făget pentru a-i repara vitrina frigorifică și care l-a sunat și anterior însă inculpatul nu a avut timp să se deplaseze în cursul zilei respective. Astfel, M. I. s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia cu număr de înmatriculare_, proprietate personală, pe care l-a condus de la domiciliu până pe Calea Turzii până la momentul opririi în trafic, organele de poliție. Inculpatul a menționat că a fost testat cu aparatul etilotest, după care i s- au recoltat două probe biologice de sânge (filele 16, 17).
Din declarațiile martorului asistent I. G. rezultă că a participat la controlul efectuat de către lucrătorii de poliție cu privire la conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ . Martorul a asistat la testarea conducătorului auto cu aparatul alcooltest și a auzit când acesta a declarat un consum de țuică de prune și de bere (filele 12, 13).
În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate fapta și că regretă săvârșirea acesteia.
Instanța apreciază că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 69 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile inculpatului din care a recunoscut săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile martorului I. G.
, cu conținutul procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliție, iar valoarea alcoolemiei rezultă din buletinul de analiză toxicologică întocmit de IML
, coroborat cu rezultatul testării inculpatului cu aparatul etilotest.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:
Fapta inculpatului M. I., care în data de 26 iunie 2012, în jurul orelor 2340a condus pe drumurile publice din mun. C. -N., autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o
îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului M.
s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că va condamna
inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Odată reținute dispozițiile art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 8 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că a mai fost condamnat anterior de două ori la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea unei infracțiuni de violare de domiciliu (1998) și a unei infracțiuni la legea circulației (2001) - ultima dintre acestea fiind și grațiată.
Din fișa de evidență auto rezultă că în perioada 1994 - 2012 inculpatul a săvârșit mai multe abateri privind circulația pe drumurile publice, având permisul suspendat în anul 1994, dosar penal în anul 2010, accident cu pagube materiale în 2011 și fiind sancționat pentru depășirea vitezei în anii 2008, 2009 și 2012.
În continuare, luând în considerare cantitatea de băuturi alcoolice consumată, distanța parcursă, motivul pentru care inculpatul a luat hotărârea de a se urca la volan și a se deplasa, dar și persoana inculpatului, instanța reține că fapta săvârșită prezintă un grad mediu de pericol social.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă având în vedere antecedentele penale ale inculpatului și conduita acestuia pe drumurile publice raportată la numărul sancțiunilor contravenționale aplicate de-a lungul timpului.
Având în vedere cantitatea de băuturi alcoolice consumate și distanța parcursă, dar și persoana inculpatului care, deși a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea circulației și-a menținut conduita
inadecvată pe drumurile publice, instanța apreciază că pentru săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar penal o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare (orientată spre maximul permis de noile limite aplicabile în prezenta cauză) este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul M. I. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că a manifestat regret față de fapta săvârșită și a conștientizat gravitatea acesteia, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție.
Dat fiind conduita anterioară a inculpatului reflectată în fișele de cazier
judiciar și rutier, instanța a apreciat a fi ineficientă și insuficientă suspendarea
condiționată a executării pedepsei și s-a orientat spre suspendarea sub supraveghere, încredințând controlul și modul de respectare a obligațiilor impuse prin hotărârea judecătorească S. ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Astfel, în temeiul art. 861din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnatul M. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Conform articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 390 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Tușa M. M., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul M. ui Justiției în favoarea Baroului C. și a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție.
În motivele de recurs s-a arătat că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală că acesta a fost condamnat anterior pentru aceleași gen de infracțiuni și că a beneficiat în două alte situații de aplicare a dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Din fișa de cazier auto privind pe inculpat rezultă că acesta în perioada 1994-2012 a săvârșit mai multe abateri la regimul circulației și având în vedere că sancțiunile aplicate anterior nu au contribuit la reeducarea inculpatului, s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 26 iunie 2012 în jurul orelor 23,40 inculpatul M. I. a condus pe drumurile publice din municipiul C. -N. autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 gr.%.0.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și s-a prevalat de disp. art.320/1 C.p.p.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de dispă. art.72 C.p.
Solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca privind schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul ca aceasta să fie executată în regim de detenție, pe motiv că inculpatul a fost condamnat anterior în două rânduri la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar aceste condamnări nu au condus la reeducarea inculpatului.
Pe de altă parte, inculpatul a fost sancționat pentru abateri la regimul rutier în perioada 1994-2012 și că reeducarea sa s-ar putea realiza doar cu
executarea pedepsei în regim de detenție, nu este întemeiată pentru următoarele considerente.
Corespunde adevărului că inculpatul M. I. a fost condamnat prin sentința penală nr.322 din_ a Judecătoriei C. -N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 C.p. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni potrivit art.81 și art.82 C.p., iar prin sentința penală nr.1659 din_ a Judecătoriei C. -N. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.37 din Decretul nr.328/1996 cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pedeapsă care a fost grațiată prin Legea nr.543/2002.
Inculpatul a fost reabilitat de drept cu privire la pedepsele aplicate acestuia prin sentințele penale menționate mai sus, astfel că toate decăderile și interdicțiile au încetat .
Potrivit art.133 C.p. reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.
Față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, este o persoană în vârstă, este conducător auto profesionist, iar gradul de alcoolemie nu a fost extraordinar de mare, acesta fiind de 1,55 gr.%.0 la prima probă recoltată și de 1,40gr.%.0. la cea de-a doua probă recoltată, apreciem că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului de către instanța de fond, cu suspendare sub supraveghere a executării acesteia pe perioada unui termen de încercare de 5 ani, stabilindu-se și obligațiile pe care inculpatul trebuie să le îndeplinească pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, față de disp. art.72 C.p. este suficientă realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și scopului prev. de art.52 C.p., sens în care nu se impune aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie în regim de detenție.
Având în vedere că inculpatul a fost reabilitat de drept cu privire la pedepsele aplicate acestuia prin sentințele penale menționate mai sus și că reabilitarea de drept duce la încetarea tuturor decăderilor și interdicțiilor, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.1282 din_ a Judecătoriei C. -N. urmează să fie respins, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1282 din 12 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat D. ca I. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
DP
V.
G.
I. C. M.
GREFIER
S.
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond. M. D.
| ← Decizia penală nr. 106/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 1279/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
