Decizia penală nr. 1217/2013. Șantaj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 1217/R/2013

Ședința publică din 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: A. D. L.

: M. R.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații B. C.

A. și H. I. S. , precum și de partea responsabilă civilmente M. S. împotriva sentinței penale nr. 1333 din data de_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind pe inculpații H. I. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la șantaj în formă continuată, prev. de art. 25 raportat la art. 194 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a, c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, inculpata M. D. G., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal și inculpata H. ( fostă B. ) C. A., pentru săvârșirea de șantaj, prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, toți prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dat în dosar nr. 8967/P/2010.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpata

B. C. A. apărător desemnat din oficiu, avocat Ceapa Ion, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 13 ), inculpata M. D. G. asistată de avocat Zedler I. - A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat Oproae I., ambii din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar ( f. 15, 28

), pentru inculpatul H. I. S. apărător desemnat din oficiu, avocat Nuț Corneliu Tudor, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 11 ), partea vătămată N. SA asistată de apărător ales, avocat C. L. M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 29 ), partea responsabilă civilmente

S., lipsă fiind inculpații H. I. S. și B. C. A., partea responsabilă civilmente M. I., precum și S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpatei B. C. A., solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului declarat de către inculpată și apreciază ca fiind incidente două motive de recurs, respective cele prevăzute de art. 3859pct. 14 și pct. 17 Cod procedură penală.
Apreciază că instanța de fond a reținut o încadrare juridică a faptei greșită cu privire la cauza de agravare, respectiv săvârșirea infracțiunii în formă continuată deși prin actul de sesizare a instanței inculpata a fost trimisă în judecată pentru forma simplificată a infracțiunii de șantaj, în toate încheierile instanței de fond s-a reținut forma continuată a infracțiunii, aspect care se poate verifica foarte ușor. Mai mult, în momentul în care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în formă simplificată în infracțiunea de înșelăciune în formă simplificată, instanța, la fila nr. 93 din dosarul de fond, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în formă continuată în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată. Ulterior, la pagina nr. 8 din sentința penală s-a reținut forma simplificată și s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din forma simplificată a infracțiunii de șantaj în forma simplificată a infracțiunii de înșelăciune, ca ulterior în dispozitiv să se rețină forma continuată. În consecință, nici în încheierea prin care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și nici prin sentința penală unde apare schimbarea încadrării juridice, inițial, nu s-a reținut niciodată forma continuată și nici nu s-a pus în discuție reținerea formei continuate, ci a formei simplificate, astfel încât, consideră că s-a încălcat art. 317 din Codul de procedură penală, pentru că judecata se mărginește la fapta și persoana care a fost trimisă în judecată. Astfel, inculpata a fost trimisă în judecată pentru forma simplificată a infracțiunii de șantaj, din eroare s-a reținut în toate încheierile de ședință forma continuată, ulterior s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, dar fără a se pune în discuție și reținerea, eventual, a formei continuate a infracțiunii de înșelăciune.
Sub aspectul redat, consideră că instanța de fond a săvârșit o eroare și a reținut în final forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, deși din actele de urmărire penală și din actele de cercetare judecătorească nu rezultă vreo formă continuată a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei. În acest sens, arată că sunt relevante actele de urmărire penală din faza de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de confruntare și, ca un mijloc de probă extrajudiciar, testul poligraf, care confirmă un singur act de executare a infracțiunii de înșelăciune și nu mai multe acte de executare sub forma
infracțiunii continuate.
De asemenea, apreciază cuantumul pedepsei ca fiind corect individualizat de către instanța de fond și opinează că individualizarea executării pedepsei este greșită prin dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, raportat la activitatea materială a inculpatei și la situația personală a acesteia, respectiv faptul că aceasta a născut recent un copil, consideră că aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată simplu în baza art. 81 Cod penal este mult mai judicioasă decât impunerea unor obligații suplimentare, care ar fi într-o contradicție cu viața personală a inculpatei. Cu onorariu FMJ.
Apărătorul din oficiu al inculpatului H. I. S., în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală, solicită, în principal, să se dispună achitarea inculpatului raportat la prevederile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive.
În subsidiar, solicită admiterea recursului în temeiul pct. d al art. 38515Cod procedură penală, respectiv să se procedeze la reindividualizarea pedepsei.
Susține că inculpatul a fost trimis inițial în judecată pentru o infracțiune a cărei încadrare juridică a fost cea prev. de art. 194 Cod penal, respectiv șantaj.
Mai arată că instanța, pe parcursul efectuării cercetării judecătorești, a concluzionat că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv
constrângerea sau amenințarea, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice.
Consideră că instanța a greșit în momentul în care, ulterior schimbării încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a dispus condamnarea acestuia. Astfel, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, respectiv înșelăciune, dar pentru existența acestei faptei consideră a fi necesară existența unei activități de inducere în eroare a părții vătămate, iar mijloacele utilizate de subiectul activ al infracțiunii să aibă și aptitudinea de a induce în eroare partea vătămată.
După cum rezultă din întreg materialul probator și din declarațiile luate în faza de cercetare judecătorească și la urmărire penală, suma care a fost predată de partea civilă către inculpat a fost o sumă totală de 7200 de euro, care este una foarte mare, iar motivul pentru care partea vătămată - partea civilă a arătat că a predat suma a fost pentru ca inculpații să îi achite o amendă pentru presupusa activitate de prostituție. În situația redată, consideră că, în concordanță și cu practica judiciară, mijloacele utilizate de inculpat nu aveau aptitudinea de a induce în eroare partea vătămată, motiv pentru care, în mod evident, instanța trebuie să aibă în vedere și comportamentul părții vătămate și să efectueze o analiză și a personalității acesteia. Susține că aceasta este o persoană integrată în societate, o persoană care se potrivește cel puțin omului mediu la care face referire dreptul penal și nu este o persoană lipsită de studii, ci una care a mai avut de a face cu o asemenea activitate de prostituție, a mai fost acuzată de asemenea aspecte și avea cunoștințe medii despre sistemul judiciar al României, respectiv a consecințelor care pot decurge din faptele sale. Astfel, în niciun caz nu se poate susține că suma de 7200 de euro a fost predată în necunoștință de cauză și pentru plata unei amenzi.
Practica judiciară este în sensul redat, respectiv că mijloacele utilizate de subiectul activ trebuie să aibă aptitudinea de a induce în eroare, motiv pentru care se impune raportarea și la personalitatea victimei infracțiunii. Susține că perspectiva expusă reprezintă și optica legiuitorului, sens în care face o analogie cu art. 20 alin. 3 - tentativă absolut improprie. Legiuitorul arată că dacă fapta nu se poate produce datorită mijloacelor utilizate de făptuitor, respectiv că acestea nu au aptitudinea, atunci nu este o tentativă. Codul penal trebuie interpretat sistematic și susține că este absurdă considerarea că o faptă nu ar putea fi nici tentativă, dar ar putea fi ulterior infracțiune consumată și epuizată, dacă este cazul, situație în care s-ar rescrie un principiu de drept și s-ar susține că "cine nu poate mai puțin, cu siguranță poate mai mult";.
În ceea ce privește latura civilă, conform art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanța, dacă dispune achitarea raportat la art. 10 lit. d, poate să soluționeze și latura civilă a cauzei. Astfel, în mod evident, instanța va trebui să facă un examen in concreto atât în ceea ce privește starea de fapt, cât și temeiurile de drept.
Mai arată că instanța soluționează cauza când este incidentă răspunderea civilă delictuală. Astfel, opinează că nu este incidentă în cauză răspunderea civilă delictuală, fiind vorba de un fapt juridic licit, conform definiției din doctrina civilă și din Codul civil, fie că este îmbogățire fără justă cauză, fie că este plată nedatorată, cazuri în care instanța urmează să respingă constituirea de parte civilă. Susține că instanța soluționează latura civilă a cauzei când este vorba strict de răspundere civilă delictuală.
Pentru aspectele evidențiate, solicită respingerea constituirii de parte civilă. În ceea ce privește argumentul subsidiar al recursului, solicită să se dispună reindividualizarea pedepsei de 10 luni închisoare, cu precizarea că minimul special prevăzut pentru faptă de art. 215 alin. 1 Cod penal este de 6
luni. În acest sens, apreciază că instanța poate dispune reducerea pedepsei, chiar fără reținerea circumstanțelor atenuante, la minimul special anterior redat.
De asemenea, în mod evident, în ipoteza aplicării unei pedepse, susține că aceasta urmează a fi executată în regim penitenciar, având în vedere că s-a revocat o suspendare condiționată.
Consideră că pedeapsa, prin prisma cumulului aritmetic, va fi îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, respectiv 8 luni adunate cu 6 luni.
Partea responsabilă civilmente M. S. susține recursul așa cum a fost declarat în scris, pentru motivele expuse și precizează că înțelege să conteste doar cuantumul sumei.
Apărătorul substituent al inculpatei M. D. G., solicită admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente și precizează că declarațiile părții civile sunt contradictorii. Astfel, conform declarației de parte vătămată din data de_, aflată la fila nr. 14, aceasta declară că i-ar fi dat inculpatei o dată suma de 400 de euro, apoi 300 de euro, apoi încă 800 de euro și 200 de euro. Făcând un calcul matematic rezultă suma de 1900 de euro și nicidecum suma de 6200 de euro, cum a susținut ulterior. De asemenea, la fila nr. 16 s-a susținut predarea sumei de 2000 de euro, care este mult mai mică decât cea de 7400 de euro.
Totodată, partea civilă și-a bazat constituirea de parte civilă pe niște înscrisuri ce atestă sumele de bani trimise de către părinții săi din străinătate, însă simplu fapt că acestea au fost trimise nu pot conduce în mod automat la ideea că întreaga sumă de bani ar fi fost remisă inculpatei.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente.
În ceea ce privește celelalte recursuri lasă modul de soluționare al acestora la aprecierea instanței.
Apărătorul ales al părții vătămate N. SA, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În ceea ce privește recursul inculpatei B. C. A. solicită a se observa că prin încheierea de ședință din data de_ s-a schimbat încadrarea juridică cu privire la aceasta din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, moment în care din datele existente la dosarul cauzei, respectiv din probele administrate în fața instanței de fond, s-a ajuns la concluzia schimbării de încadrare juridică, respectiv din forma simplă a șantajului în forma continuată a înșelăciunii, astfel încât toate alegațiile colegului său nu pot fi probate prin niciun mijloc de probă și nu pot sta la baza admiterii recursului formulat de către aceasta.
De altfel, invocă atitudinea acesteia, care a solicitat un termen de amânare pentru angajarea unui apărător, a solicitat un nou termen pentru același motiv, iar astăzi în fața instanței există tot apărătorul desemnat din oficiu, rezultând astfel că aceasta a dorit doar tergiversarea cauzei și nu soluționarea cauzei proprii într-un alt mod.
Astfel, în mod cert, declarațiile lor au fost contrare, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, dar din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei rezultă că și inculpata B. C. A. a săvârșit mai multe
infracțiuni de înșelăciune, astfel încât, apreciază că sub aspectul individualizării pedepsei și sub aspectul încadrării juridice, sentința instanței de fond este una corectă.
În ceea ce privește recursul inculpatului H. I. S., arată că a asistat la alegații care nu au legătură cu cauza. Astfel, susținerea că partea
vătămată cunoștea ce urmărește și că mai avea dosare de prostituție, îi determină aprecierea că s-a efectuat o analiză teoretică a prezentei cauzei de către colegul său, care a încercat să convingă instanța de recurs de nevinovăția inculpatului pe care l-a reprezentat, dar fără a analiza concret prezenta cauză. Solicită a se observa că partea vătămată a fost, la data săvârșirii faptelor, minoră și că acesteia i s-a pus în vedere de către inculpați că are dosare penale de fals, de prostituție și că, în ipoteza în care nu va oferi banii solicitați, va fi deferită justiției. Aceasta, cunoscând că părinții ei dețin bani obținuți prin muncă în Italia, respectiv de către mama ei în stațiunile maritime, a dat, pe parcurs, motiv pentru care infracțiunea a fost în formă continuată, întreaga sumă de 7200 de euro. În acest context, apreciază ca fiind exagerată susținerea că partea vătămată cunoștea și că este vinovată pentru că a oferit suma.
În concluzie, în concret, solicită respingerea, sub aspect penal, a recursului formulat și de către inculpatul H. I. S., cu precizarea că încadrarea
juridică este una corectă, efectuată prin modificarea încadrării juridice dată din rechizitoriu prin încheierea anterior evocată.
În ceea ce privește recursul formulat de partea responsabilă civilmente, precum și latura civilă a cauzei, solicită respingerea tuturor celor trei recursuri.
Susține că din probele administrate în fața instanței de fond, existente la dosarul cauzei, rezultă toate cele trei elemente pentru antrenarea răspunderii civile a celor trei inculpați, în măsura în care aceștia, pe parcurs, au convins-o pe partea vătămată să le dea întreaga sumă. Astfel, susține că inculpata minoră a recunoscut săvârșirea faptelor, dar nu a recunoscut pe deplin suma care i s-a dat și care a rezultat din înscrisurile existente la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor N. E. și N. I. Alexandru. În consecință, arată că nu există niciun dubiu asupra întregii sume, iar în ceea ce privește daunele morale acordate de către instanța de fond susține că sentința este corectă, pentru că, într-adevăr pe parcursul termenelor de judecată, precum și a celor în care aceasta a dat sumele evocate celor trei inculpați, partea vătămată, minoră fiind, a fost supusă unui stres continuu și unei rușini, pentru că sunt într-o comunitate relativ mică, respectiv în G. și toată lumea cunoștea că se întâmplă ceva, respectiv că partea vătămată face prostituție sau ceva neidentificat. Toate elementele evidențiate au determinat instanța de fond să îi acorde și daune morale.
În consecință, solicită respingerea tuturor recursurilor formulate, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea celor trei inculpați la plata cheltuielilor de judecată și în recurs, conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentanta M. ui P. opinează că se află în prezența infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, aspect reținut în mod corect de către instanța de judecată.
Astfel, susține că s-a dovedit faptul că inculpații au profitat, pe de o parte, de vârsta părții vătămate minoră și de naivitatea acesteia, dar și de incidentul real de la casa de schimb valutar în legătură cu o bancnotă falsă, dovadă că au fost într-adevăr anunțate organele de poliție. Acel dosar penal a reprezentat debutul și inculpații, în mod repetat, au solicitat și au primit diferite sume de bani, iar metodele care au fost folosite au fost apreciate ca intrând în elementul material al infracțiunii de înșelăciune.
Opinează că suma de bani care a făcut obiectul infracțiunii nu a fost dovedită în mod cert, întrucât și inculpații, dar și partea vătămată, a dat numeroase declarații contradictorii în această privință. Astfel, susține că este de acceptat poziția contradictorie a inculpaților cu privire la sumele de bani, dar la
instanța de fond, la fila nr. 58, partea vătămată a menționat că a dat suma de 1400 de euro.
De asemenea, instanța de judecată a reținut că nu s-a putut stabili cu certitudine și că inculpații nu au putut preciza exact sumele de bani care au fost date. Cu toate acestea, s-a ajuns la suma finală de 7400 de euro, sumă care tatăl părții vătămate a constatat că îi lipsește din casă. În acest sens, chiar dacă părinții au lăsat în locuință acea sumă de bani, nu s-a dovedit că toată este în raport de cauzalitate cu infracțiunea, motiv pentru care apreciază că hotărârea instanței de judecată este parțial nelegală, respectiv în ceea ce privește obligarea la plata sumei de 7400 de euro. Consideră că se impune a fi luată în calcul declarația părții vătămate, care a fost dată și în fața instanței de judecată, respectiv aceea de 1400 de euro, sens în care solicită modificarea hotărârii
instanței de fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatei B. C. A., cu privire la mențiunile efectuate de către partea vătămată, în replică, arată că prin încheierea din_, de la fila nr. 93 - dosar de fond, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în formă continuată în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată. Ori, inculpata a fost trimisă în judecată pentru forma simplă a infracțiunii de șantaj, iar în încheierile de ședință s-a reținut dintotdeauna forma continuată.
Inculpata M. D. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și că este de acord să îi dea părții civile suma cheltuită personal.
Apreciază că suma de 7400 de euro este mult prea mare și arată că nu au primit-o.
Consideră că nu poate oferi banii pe care partea civilă i-a oferit altor persoane sau suma pe care aceasta a furat-o de la o mătușă.
Susține că, în total, respectiv tuturor celor trei inculpați în cauză, partea civilă le-a oferit aproximativ 4000 de euro, dar nu 7400 de euro, iar suma pe care a cheltuit-o personal a fost în cuantum de 600-700 de euro. De asemenea, se declară de acord cu restituirea acesteia.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1333 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în temeiul art. 25 din Codul penal raportat la art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art. 37 lit. a din Codul penal a fost condamnat inculpatul H. I. S. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de înșelăciune față de partea vătămată N. SA .
S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală a fost săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În temeiul art. 83 din Codul penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pedeapsă de 8 luni pe care o adaugă la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 1 an 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art.71 din Codul penal, s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a din Codul penal.
În temeiul art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 99 și următoarele din Codul penal, a art. 74 alin. 1 lit. a și c din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal a fost condamnată inculpata minoră M. D. G. , la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată față de partea vătămată
SA .
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul art. 86¹din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 2 ani 2 luni.
În temeiul art. 86³alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnata M. D. G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86³alin. 3 lit. a din Codul penal, instanța a stabilit ca, pe perioada termenului de încercare de 2 ani 2 luni, inculpata să finalizeze învățământul general obligatoriu.

În temeiul art. 86³alin. 3 lit. d din Codul penal, instanța a stabilit ca, pe perioada termenului de încercare de 2 ani 2 luni, inculpata să nu intre în legătură cu partea vătămată N. SA .

În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 86⁴din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal a fost condamnată inculpata B. C. A. , la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată față de partea vătămată N. SA .

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 86¹din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 3 ani 6 luni.

În temeiul art. 86³alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnata B. C. A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86³alin. 3 lit. d din Codul penal, instanța a stabilit ca, pe perioada termenului de încercare de 3 ani 6 luni, inculpata să nu intre în legătură cu partea vătămată N. SA .

În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 86⁴din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.400 euro plus dobânda legală reprezentând prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunilor și cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14, al art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.

SA și obligați inculpații în solidar și pe inculpata minoră în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata în favoarea părții civile a sumei de 7.400 euro reprezentând prejudiciul creat în urma săvârșirii infracțiunilor la care se adaugă dobânda legală începând cu data de_ (data depunerii plângerii penale) și până la data achitării integrale și a sumei de 3.000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 191 alin 1, 2 și 3 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați și pe inculpata minoră în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 alin 1, 2 și 4 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpații H. I. și B. C. A. la plata sumei de 750 lei cheltuieli

judiciare efectuate de partea civilă și pe inculpata minoră M. D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor din oficiu av. Florea A. și av. Deak Sarika L., fiecare în sumă de 300 lei s-au avansat din FMJ.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că partea vătămată N.

SA locuiește împreună cu părinții și bunica maternă, mama acesteia

lucrând în străinătate și trimițând periodic bani pentru familie. Partea vătămată a fost prietenă cu inculpata minoră M. D. G., cele două petrecând mult timp împreună.

La începutul lunii iulie 2010 inculpata minoră M. D. G. i-a spus părții vătămate că amândouă sunt cercetate de lucrătorii de poliție din comună pentru practicarea prostituției, fiind amendate cu suma de 300 euro și i-a solicitat această sumă de bani pe care să o achite la poliție pentru a închide dosarul. N. SA a luat de acasă suma de 400 euro și s-a întâlnit în centrul comunei Florești cu M. D. G. pentru a-i înmâna. Aceasta din urmă era însoțită de către H. I. S. și de Dracea (B. ) C. A. . Fiind aglomerație la bancă, partea vătămată nu a reușit să schimbe valuta, motiv pentru care a rugat-o pe prietena sa să o ajute în acest sens, dacă merge în Cluj- Napoca. M. D. G. a acceptat să schimbe cei 400 euro deoarece urma să meargă în oraș cu ceilalți inculpați, astfel că după ce a luat banii a plecat cu mașina condusă de H. I. S. . Cei trei inculpați s-au deplasat în Complexul Comercial Polus, unde la o casă de schimb valutar H. I. S. a schimbat cei 400 euro dați de către partea vătămată. Dat fiindcă una dintre bancnotele de 100 euro a fost depistată a fi falsă, operatorul casei de schimb valutar a anunțat organele de poliție și a solicitat prezența lui N. SA

pentru a verifica de unde provine bancnota. Speriată, partea vătămată s-a prezentat și a spus că bancnota a fost trimisă din străinătate de către mama sa și i-a rugat pe cei trei inculpați să nu spună părinților ei despre cele întâmplate.

În continuare, profitând de cele întâmplate și sub pretextul închiderii celor două dosare penale deschise la Poliția din Florești (pentru prostituție și pentru bancnota falsă) și ulterior pentru a nu aduce la cunoștința părinților ei despre problemele de natură legală cu care s-a confruntat, N. SA a fost determinată să dea inculpaților mai multe sume de bani în valută, la diferite intervale de timp. Astfel, partea vătămată era contactată telefonic sau amenințată prin intermediul SMS-urilor să dea aceste sume de bani inculpatei minore M.

D. G., aceasta deplasându-se la locul întâlnirii însoțită de inculpatul H.

I. S. . A existat chiar un caz în care N. SA a fost sunată de către inculpata Dracea (B. ) C. A. care i-a solicitat bani sub pretextul că M. D.

G. este bolnavă și nu se poate deplasa pentru a-i ridica. În toate cazurile predarea sumelor de bani se făcea pe ascuns, fără știrea aparținătorilor părții vătămate.

În luna septembrie 2009 tatăl părții vătămate a observat lipsa banilor și și- a întrebat fiica cu privire la aceasta, situație în care N. SA a recunoscut despre cele întâmplate. Ea a precizat că a dat sumele de bani inculpatei minore

M. D. G., că nu cunoaște exact care este întreaga sumă remisă și că s-a simțit amenințată să predea banii pentru ca părinții săi să nu afle despre existența celor două dosare penale.

Pentru a verifica cele spuse, tatăl și bunica părții vătămate s-au deplasat împreună cu numita C. M. la domiciliul inculpatei minore, unde M. D.

G. a recunoscut că a acceptat propunerea lui H. I. S. de a obține bani de la partea vătămată, că i-a telefonat și i-a trimis mai multe mesaje lui N.

SA în scopul de a o intimida, al căror conținut i-a fost dictat de către inculpatul H. I. S. și că o mare parte din banii astfel primiți i-a remis celorlalți doi inculpați care i-au folosit în interes personal.

Inițial și inculpații H. I. S. și Dracea (B. ) C. A. au recunoscut că au primit diferite sume de bani de la partea vătămată, ulterior au revenit asupra declarațiilor spunând că nu cunosc de unde avea bani inculpata minoră M. D. G., că nu au determinat-o și nici ajutat-o pe aceasta să o amenințe sau să o șantajeze pe N. SA, că nu au fost niciodată de față când inculpata minoră primea banii și că nu i-au folosit în interes personal, inculpatul fiind recompensat de M. D. G. pentru asigurarea transportului cu autovehiculul proprietate personală. Această poziție au menținut-o și pe parcursul desfășurării confruntărilor dintre ei cu partea vătămată N. SA (filele 41-47 dosarul de urmărire penală).

Declarațiile inculpaților H. I. S. și Dracea (B. ) C. A. sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv de declarațiile inculpatei minore M. D. G. care precizează cui i-a aparținut ideea de a săvârși fapta penală, care a fost rolul fiecăruia în exercitarea presiunilor asupra părții vătămate și modul în care au fost cheltuiți banii primiți de la N. SA . Aceste declarații se coroborează cu cele ale părții vătămate care a precizat condițiile în care a acceptat să predea sumele de bani cerute - fiindu-i frică ca părinții săi să nu afle despre existența dosarelor penale -, împrejurările în care le-a predat (cum era sunată de cele două inculpate sau primea SMS-uri, cum a primit plicurile în care să pună banii, cum s-a întâlnit cu inculpata minoră M. D. G. - aceasta fiind însoțită de inculpatul H. I.

S., cum a înmânat prin gard plicul cu bani fratelui inculpatei M. D. G.

), dar și starea de permanent stres și teamă resimțite de-a lungul timpului.

Declarațiile martorilor audiați susțin versiunea celor două minore, respectiv că cei trei inculpați au discutat de mai multe ori despre modalitatea în care M.

D. G. urma să-i solicite bani părții vătămate - martora M. A. I., că inculpatul H. I. S. era de față când inculpata M. D. G. primea banii de la partea vătămată - martora N. E., că partea vătămată s-a deplasat la domiciliul inculpaților H. pentru a-i remite o sumă de bani inculpatei M. D. G. - martora M. A. I., că inculpata M. D. G. a efectuat numeroase deplasări la banca din comună împreună cu inculpatul H.

I. S. - martorul Vele A. D., că M. D. G. îi trimitea părții vătămate mesaje în legătură cu niște bani - martora M. A. I., că inculpatul

H. I. S. îi cerea lui M. D. G. să o sune pe N. SA atunci când avea nevoie de bani - martora M. A. I., că cei trei inculpați au efectuat diverse deplasări și cheltuieli fără acoperire în veniturile realizate în mod legal de aceștia - martorii M. ony Tibor Endre, Vele A. D., M. A. I., că partea vătămată se afla în permanență sub o stare de tensiune provocată/menținută prin telefoanele pe care le primea - martora N. E., că cei trei inculpați au recunoscut inițial că au primit sumele de bani de la N. S.

A. și că ulterior au revenit asupra poziției - martorii C. M., N. E. ,

N. I. Alexandru.

În plus, în urma examinării cu tehnic poligraf, răspunsurile inculpatului H.

I. S. au provocat modificări specifice comportamentului simulat la trei dintre întrebările relevante cauzei puse acestuia ("D-ta ai învățat-o pe M. D. să ceară bani de la N. A. pentru a rezolva dosarul cu bancnota falsă?";; "Ai primit peste 2.500 euro de la M. D. din banii proveniți din șantaj?"; și "D-ta ai trimis vreun mesaj de pe telefonul numitei M. D. prin care se cereau bani numitei N. A. ?";), spre deosebire de răspunsurile inculpatei Dracea (B. ) (Dracea) C. A. - filele 49-60 dosarul de urmărire penală.

Planșele foto depuse la dosar cu unul dintre mesajele despre care partea vătămată afirmă că le-a primit de la inculpata minoră M. D. G. confirmă versiunea prezentată de către N. SA conform căreia banii i-au fost solicitați pentru a rezolva dosarele de la poliție, dar și că urmau a fi folosiți și de către inculpatul H. I. S. (filele 28-32).

Din ancheta socială efectuată de către Primăria comunei G. și din referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj cu privire la inculpata minoră M. D. G. rezultă că aceasta provine dintr-o familie organizată, în care părinții au asigurat cele necesare creșterii și educării celor trei copii, constituind un model pozitiv de comportament pentru aceștia. Minora are o relație apropiată cu bunicii paterni și se înțelege bine cu părinții, iar încă de mică a fost implicată în activitățile gospodărești și a ajutat la creșterea fratelui mai mic. Ea a urmat cursurile școlare la instituțiile de învățământ din Mărișel și G., iar din clasa a IX-a a fost repartizată la Grupul Școlar Terapia din Cluj-Napoca. Acolo a frecventat doar un semestru, după care în cursul anului 2011 a abandonat cursurile, iar la momentul efectuării referatului de evaluare nu era încadrată școlar în vreo unitate de învățământ. M.

D. G. își motivează abandonul școlar prin atracția resimțită față de activitățile lucrative, în special de cele din domeniul agriculturii și zootehniei, activități în care se implică și îi ajută pe bunicii paterni în 3-4 zile pe săptămână. Aceasta obișnuia să petreacă timpul liber într-un mod plăcut, împreună cu tineri de vârstă apropiată, cheltuind sume modice în acest scop.

Cu privire la infracțiunea pentru care este cercetată în prezentul dosar penal, inculpata minoră a precizat că a acceptat propunerea făcută de către vecinii săi H. I. S. și Dracea (B. ) C. A., împreună cu care petrecea cea mai mare parte a timpului în perioada respectivă, fiind asigurată că

nu i se poate întâmpla nimic rău și că în caz de vreo problemă inculpatul H. I.

S. va înapoia banii primiți de la partea vătămată. Minora a precizat modalitatea în care au fost cheltuiți banii primiți, respectiv în interes personal, dar majoritatea fiind dați celorlalți inculpați.

După demararea cercetărilor pentru fapta comisă, minora a realizat gravitatea acesteia și și-a asumat răspunderea cu privire la ea, considerând corect să se oblige să înapoieze părții vătămate doar suma pe care a susținut că a cheltuit-o în interes personal (700 euro), iar ceilalți inculpați să înapoieze suma de bani cheltuită în interesul lor. Atitudinea părinților inculpatei și a celorlalte persoane din anturajul acesteia s-a schimbat în urma pierderii încrederii în ea, aspect resimțit de M. D. G. și care a determinat-o să conștientizeze caracterul negativ al comportamentului adoptat.

În cursul confruntării dintre partea vătămată N. SA și inculpata minoră M. D. G., aceasta din urmă a precizat că a primit suma de aproximativ 4.000 euro dintre care 3.300 euro i-a dat celorlalți inculpați, aceștia amenințând-o că în caz contrar o vor spune părinților că primește bani de la partea vătămată.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului H. I. S. rezultă că aceasta a mai fost condamnată anterior prin sentința penală nr. 304/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă la data de_ prin decizia penală nr. 263/2009 a T. ului Cluj la o pedeapsă de 8 luni închisoare a cărei executare a

fost suspendată condiționat (fila 80).

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în cursul procesului penal și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Deși prin actul de sesizare al instanței inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj - cu forme diferite de participare (instigator, autor și autor), având în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, respectiv declarațiile părții vătămate din care rezultă că aceasta a înmânat banii inculpaților pentru ca părinții săi să nu afle despre existența a două dosare penale - cel în care ar fi fost acuzată de prostituție și cel în care ar fi fost acuzată pentru falsificarea bancnotei de 100 euro, reprezentantul M. ui P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, după cum urmează: cu privire la inculpatul H. I. S. din infracțiunea de instigare la șantaj în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 194 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art.75 lit. a și c și a art. 37 lit. a din Codul penal în infracțiunea de instigare la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 25 din Codul penal raportat la art. 215 alin. 1 Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art. 37 lit. a din Codul penal, cu privire la inculpata

minoră M. D. G. din infracțiunea de șantaj în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art.75 lit. a și a art. 99 și următoarele din Codul penal în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 99 și următoarele din Codul penal și cu privire la inculpata Dracea (B. ) C. A. din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. a și c din Codul penal în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 din Codul penal.

Analizând declarațiile părții vătămate instanța a constatat că aceasta a precizat încă în cuprinsul plângerii penale și al declarațiilor ulterioare că a dat sumele de bani solicitate de către inculpata M. D. G. pentru ca aceasta să achite amenda primită de la poliție pentru săvârșirea unei presupuse fapte de prostituție, ulterior pentru ca să fie închis dosarul în care ar fi fost cercetată

pentru falsificarea bancnotei de 100 euro - filele 11-12, 14-15, 16-18 dosarul de urmărire penală - situație în care s-a apreciat că metodele folosite de către inculpați pentru a o determina pe N. SA să le dea banii solicitați îmbracă forma elementului material al infracțiunii de înșelăciune, respectiv inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (existența celor două dosare penale), având ca efect crearea unei reprezentări eronate, false a realității.

Declarațiile părții vătămate sunt susținute de cele ale inculpatei M. D.

G. (filele 64, 66 dosarul de urmărire penală - "După câteva zile vecinul meu H.

I. i s-a stricat mașina și mi-a cerut să o sun pe S. și să-i cer suma de 400 euro dar mi-a cerut să nu îi spun că îi trebuie să își repare mașina, ci că trebuie dați la Poliția din Florești";), ale inculpatului H. I. S. (filele 74, 77 dosarul de urmărire penală - "Datorită faptului că în aceeași perioadă mi s-a defectat autoturismul personal i-am cerut lui M. D. să-mi dea și mie o parte din banii pe care îi primește de la N. S. în contul cu bancnota falsă";) ale martorilor

I. Alexandru (filele 22-24, 25-26 dosarul de urmărire penală, fila 73 dosarul instanței), N. E. (fila 69), precum și din cuprinsul mesajelor trimise pe telefonul mobil al părții vătămate (filele 28-32 dosarul de urmărire penală). Deși inculpata minoră M. D. G. neagă că ar fi primit bani de la partea vătămată ca urmare a comunicării faptului că ar fi cercetată pentru prostituție, declarațiile acesteia sunt contrazise de cele ale părții vătămate și de cele ale inculpatului H. I. S. - fila 79 dosarul de urmărire penală, conform cărora "Tot de la M. D. am aflat că o dată ar fi primit 300 de euro de la N. A.
, povestindu-mi cum a determinat-o pe aceasta să-i dea acești bani, motivând faptul că respectivii bani ar trebui să ajungă la un polițist din Florești care ar cunoaște activitatea ei de prostituată, dar în realitate M. D. mi-a spus că a folosit respectivii bani în interes personal, iar stratagema cu polițistul din Florești a fost doar pentru a o determina să-i dea banii respectivi";.
Instanța a constatat că pentru existența laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:
1. inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate;
2. existența scopului de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust;
3. producerea unei pagube victimei infracțiunii.

1). Analizând activitatea infracțională a inculpaților, instanța a constatat că inducerea în eroare a părții vătămate s-a realizat prin prezentarea acesteia ca adevărată a cercetării de către lucrătorii de poliție din Florești cu privire la săvârșirea infracțiunilor de prostituție și de falsificare de monede.

2). A doua condiție pentru existența laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune - în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust - este îndeplinit în prezenta cauză prin solicitarea și obținerea de către M.

D. G. și Dracea (B. ) C. A. a diverselor sume de bani de la partea vătămată, pe care le-au utilizat în interes propriu și împreună cu inculpatul H.

I. S. .

3). A treia condiție este reprezentată de producerea unei pagube prin săvârșirea infracțiunii. Din mijloacele de probă administrate până în prezent rezultă că partea vătămată a remis inculpatelor M. D. G. și Dracea (B. )

A. diverse sume de bani, niciuna dintre părțile implicate neputând preciza o sumă exactă ca urmare a numeroaselor solicitări efectuate și a diversității acestoar.
Sub aspectul laturii subiective, din modul de săvârșire al faptelor rezultă că inculpații au prevăzut producerea rezultatului socialmente periculos - atingerea
adusă patrimoniului părții vătămate - și a urmărit producerea acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal această atitudine subiectivă îmbracă forma intenției directe.
În ceea ce privește forma de participație a fiecăruia dintre inculpați, instanța a reținut că inculpatul H. I. S. a avut ideea săvârșirii faptei, aspect care atrage calitatea de instigator, că fără contribuția și asigurările acestuia că nu i se poate întâmpla nimic rău inculpata minoră M. D. G. nu ar fi comis fapta. Faptul că același inculpat a însoțit-o de mai multe ori pe inculpata M. D. G. atunci când aceasta s-a întâlnit cu partea vătămată pentru remiterea banilor și că a cheltuit banii astfel primiți îmbracă forma complicității la infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpata M. D. G., complicitate care însă este absorbită de către instigare (M. l Udroiu - Drept penal Partea generală. Partea specială, Ed. C.H. Beck, B. ești 2010, fila 37).
Actele săvârșite de către inculpata M. D. G. se subsumează activității derulate de către autorul infracțiunii de înșelăciune, iar cu privire la inculpata Dracea (B. ) C. A. s-a reținut că aceasta a cerut o singură dată în mod direct părții vătămate bani în contul lui M. D. G. - aspect care justifică reținerea participației în calitate de autor la săvârșirea infracțiunii, dar că a avut cunoștință și a sprijinit-o moral pe inculpata minoră în toate acțiunile
întreprinse de către aceasta în vederea obținerii în mod injust a sumelor de bani de la partea vătămată, aspecte care justifică reținerea în sarcina acesteia a participației în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În continuare, conform literaturii de specialitate complicitatea este absorbită de autorat, situație în care s-a reținut că faptele săvârșite de către inculpata Dracea (B. ) C. A. se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub forma co-autoratului.
Instanța a reținut că toate actele de executare au fost realizate de către inculpați la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cauză devenind aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul penal. Unicitatea rezoluției infracționale a rezultat din mai multe aspecte ale săvârșirii faptelor:
- prin modul în care inculpații au contactat-o pe partea vătămată (telefonic sau prin intermediul SMS-urilor);
- un alt indiciu în acest sens este valoarea în general nu foarte ridicată a sumelor individuale cerute părții vătămate;
- prin modul de operare, aproape identic cu privire la fiecare act de executare. Având în vedere că inculpații H. I. S. și Dracea (B. ) C. A. cunoșteau faptul că M. D. G. era minoră la data comiterii faptei, față de

aceștia sunt aplicabile și dispozițiile art. 75 lit. c din Codul penal.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 75 lit. a din Codul penal deoarece forma de participație la săvârșirea infracțiunii de către cei trei inculpați este diferită (instigator + autor+autor), iar această circumstanță agravantă se poate reține doar în cazul infracțiunilor intenționate sau praeterintenționate săvârșite de către mai multe persoane în calitate de coautori sau complici concomitenți (a se vedea M. l Udroiu - Drept penal Partea generală. Partea specială, Ed. C.H. Beck, B. ești 2010, fila 127).

În vederea unei juste individualizări ju diciare a pedepselor la care au fost condamnați inculpații și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 215 alin. 1 din Codul penal (de la 6 luni la 12 ani închisoare), gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, rolul și persoana fiecărui inculpat.

Analizând numărul mare al actelor materiale, modul de operare al inculpaților în comiterea faptelor - așa cum a fost analizat anterior prin inducerea unei puternice stări de agitație, de stres părții vătămate, urmările produse - remiterea mai multor sume de bani, dar mai ales atitudinea inculpaților de negare a comiterii faptelor (H. I. S. și Dracea B. C.

A. ) sau de minimalizare a responsabilității săvârșirii acesteia (M. D. G.

), instanța a apreciat ca fiind ridicat gradul de pericol concret al infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar penal.

În continuare, reținând că faptele există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni în sensul art. 17 Cod penal, în baza art. 345 alin.2 Cod procedură penală a fost condamnat H. I. S. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art. 37 lit. a și a art. 75 lit. c din Codul penal la o pedeapsă de 10 luni închisoare, apreciind că aplicarea unei sancțiuni în acest cuantum este în măsură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și reeducativ a legii penale prevăzut de art.52 Cod penal. La stabilirea acestui cuantum și la neacordarea unor circumstanțe atenuante judiciare, instanța a luat în considerare rolul jucat de acesta în comiterea infracțiunii, ascendentul pe care îl avea asupra inculpatei minore, modul în care a înțeles să profite de teama părții vătămate pentru a realiza un folos injust, dar și lipsa efectului educativ al procesului penal derulat față de el și finalizat prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.

În continuare, s-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală a fost săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În temeiul art. 83 din Codul penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pedeapsă de 8 luni pe care o adaugă la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 1 an 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii s-a atras de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera c din Codul penal întrucât inculpatul nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate.

Cu privire la inculpata M. D. G. , la individualizarea judiciară a sancțiunii care a fost pronunțată instanța a luat în considerare vârsta acesteia - ceea ce modifică limitele de pedeapsă aplicabile în speță de la 6 luni - 12 ani închisoare la 3 luni - 6 ani închisoare (conform dispozițiilor art. 109 alin. 1 din Codul penal), imaturitatea și influențabilitatea ei, rolul pe care aceasta l-a jucat în comiterea faptelor, numărul actelor materiale, dar și că a nesocotit relația de prietenie cu partea vătămată în scopul de a obține un folos material injust. Având în vedere conduita anterioară adecvată și cea procesuală de recunoaștere și asumare - cel puțin parțială - a responsabilității comiterii faptei, instanța a reținut ca și circumstanța atenuante judiciare cele prevăzute de art. 74 alin. 1 lit.

a și c din Codul penal și, prin urmare, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal, noile limite aplicabile în prezenta cauză față de inculpata minoră fiind cuprinse între 15 zile - 3 luni închisoare sau amenda penală. Pentru cele menționate anterior instanța a apreciat că ar fi insuficientă aplicarea unei amenzi penale, situație în care s-a orientat spre aplicarea unei pedepse, într-un cuantum mediu în noile limite aplicabile în cauză, stabilind în final pedeapsa de 2 luni închisoare.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal. Instanța nu a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, litera c din Codul penal întrucât inculpata nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei astfel individualizate, instanța a apreciat ca fiind excesivă privarea de libertate a inculpatei M. D.

raportat la vârsta, experiența de viață și conduita anterioară adecvată ale acesteia, motiv pentru care a optat pentru suspendarea executării ei. În continuare, instanța a apreciat ca fiind insuficientă simpla suspendare condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, având în vedere că fapta a avut loc pe fondul unei insuficiente supravegheri din partea părinților, motiv pentru care a optat pentru suspendarea sub supraveghere.
În temeiul art. 86¹din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 2 ani 2 luni.
În temeiul art. 86³alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnata M. D. G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86³alin. 3 lit. a din Codul penal, instanța a stabilit ca, pe perioada termenului de încercare de 2 ani 2 luni, inculpata să finalizeze învățământul general obligatoriu.

În temeiul art. 86³alin. 3 lit. d din Codul penal, instanța a stabilit ca, pe perioada termenului de încercare de 2 ani 2 luni, inculpata să nu intre în legătură cu partea vătămată N. SA .

Cu privire la inculpata Dracea (B. ) C. A. instanța a apreciat că o pedeapsă de 10 luni închisoare ar fi în măsură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și reeducativ a legii penale prevăzut de art.52 Cod penal. La stabilirea acestui cuantum și la neacordarea unor circumstanțe atenuante judiciare, instanța a luat în considerare rolul jucat de aceasta în comiterea infracțiunii, ascendentul pe care îl avea asupra inculpatei minore, precum și modul în care a înțeles să profite de teama părții vătămate pentru a realiza un folos injust.

În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal. Instanța nu a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, litera c din Codul penal întrucât inculpata nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei astfel individualizate, instanța a apreciat ca fiind excesivă privarea de libertate a lui Dracea (B. ) C.

raportat la conduita anterioară adecvată și la situația familială ale acesteia, motiv pentru care a optat pentru suspendarea executării ei. În continuare, instanța a apreciat ca fiind insuficientă simpla suspendare condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, având în vedere gravitatea faptei, poziția procesuală a inculpatei și lipsa de empatie față de partea vătămată.
În temeiul art. 86¹din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 3 ani 6 luni.
În temeiul art. 86³alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnata B. C. A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86³alin. 3 lit. d din Codul penal, instanța a stabilit ca, pe perioada termenului de încercare de 3 ani 6 luni, inculpata să nu intre în legătură cu partea vătămată N. SA .

S-a constatat că partea vătămată - prin reprezentatul său legal - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.400 euro reprezentând prejudiciul

material și plus dobânda legală reprezentând prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunilor și cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt

întrunite condițiile instituite de art. 998 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acesta și vinovăția inculpaților), fapta de înșelăciune constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere valorilor patrimoniale și nepatrimoniale și care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorilor.

În plus, inculpații au recunoscut inițial producerea unui prejudiciu părții vătămate, însă ulterior au revenit asupra poziției lor procesuale și au negat comiterea faptelor (inculpații H. I. S. și Dracea/B. C. A. ) sau au minimalizat gravitatea acesteia (inculpata M. D. G. ), însă niciunul nu a putut oferi o cifră exactă a sumelor primite de la partea vătămată.

Din înscrisurile depuse la dosar de reprezentantul legal al părții vătămate și din declarațiile acestuia și ale martorei N. E. rezultă că familia a adunat suma de 7.400 euro în vederea folosirii la construcția locuinței, sumă despre care a constatat în cursul lunii septembrie 2010 că lipsește și despre care N. SA i-a comunicat că i-a dat-o inculpaților în împrejurările descrise anterior. Cu privire la cuantumul sumei de bani remisă de către partea vătămată inculpatelor

M. D. G. și Dracea (B. ) C. A., instanța va reține ca fiind dovedită suma de 7.400 euro solicitată cu titlu de daune materiale, având în vedere și declarațiile lui N. I. Alexandru referitoare la cuantumul acesteia și la încercarea de a o depune la bancă, ocazie cu care a numărat banii și a constatat suma lor exactă.

Având în vedere efectele acțiunilor inculpaților asupra părții vătămate, respectiv puternicele stări de agitație, de teamă, de stres ale lui N. SA - așa cum acestea au fost descrise de minoră și de martora N. E., consideră că toate acestea o îndreptățesc la solicitarea și primirea unei sume de bani reprezentând daune morale.

Astfel, în temeiul art. 14, al art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. SA și obligați inculpații în solidar și pe inculpata minoră în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata în favoarea părții civile a sumei de 7.400 euro reprezentând prejudiciul creat în urma săvârșirii infracțiunilor la care se adaugă dobânda legală începând cu data de_ (data depunerii plângerii penale) și până la data achitării integrale și a sumei de 3.000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 191 alin 1, 2 și 3 Cod procedură penală au fost obligați fiecare dintre inculpați și pe inculpata minoră în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 alin 1, 2 și 4 Cod procedură penală au fost obligați fiecare dintre inculpații H. I. și B. C. A. la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă și pe inculpata minoră M. D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor din oficiu av. Florea A. și av. Deak Sarika L., fiecare în sumă de 300 lei s-a avansat din FMJ.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal inculpații B. C.

A. și H. I. S. precum și partea responsabilă civilmente M. S. criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de recurs inculpata B. C. A. a solicitat admiterea recursului declarat apreciind că sunt incidente motivele de casare prevăzută. de art. 3859pct. 14 și 17 C.p.p. A susținut inculpata, prin apărătorul său că instanța de fond a reținut o încadrare juridică greșită întrucât a fost trimisă în judecată pentru forma simplificată a infracțiunii de șantaj iar instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată fără ca această încadrare juridică a faptei să fie susținută de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale ori pe parcursul cercetării judecătorești.

A mai susținut inculpata că deși pedeapsa aplicată a fost individualizată în mod corect sub aspectul cuantumului instanța de fond a ales în mod greșit modalitatea de executare a acesteia prin dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, cu atât mai mult cu cât inculpata a născut recent un copil, ceea ce face dificil respectarea unui program strict.

În motivarea recursului său, inculpatul H. I. S. a învederat faptul că se impune achitarea sa întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive cerute de textul incriminator. De altfel, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de înșelăciune tocmai în baza considerentului lipsei constrângerii sau a amenințării părții vătămate de către inculpați. În opinia sa, mijloacele utilizate în vederea unei așa zise induceri în eroare a părții vătămate nu aveau aptitudinea de a produce consecința cerută de textul incriminator, cu atât mai mult cu cât partea vătămată este o persoană cu cunoștințe medii despre sistemul judiciar, a mai avut de-a face cu activitatea de prostituție, astfel că nu putea fi indusă în eroare cu privire la plata amenzii. Cu privire la latura civilă a cauzei, opinează că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind vorba în speță de o plată nedatorată sau o îmbogățire fără justă cauză. În subsidiar, s-au adus critici și cuantumului pedepsei aplicate, aceasta fiind mult prea mare raportat la circumstanțele reale și personale ale cauzei.

În motivarea recursului său, partea responsabilă civilmente M. S. a învederat faptul că suma stabilită cu titlul de despăgubiri civile este mut prea mare raportată la probele din dosar din care rezultă contradictorialitatea depozițiilor părții civile care, de fiecare dată a indicat alte sume primite, simplul fapt că părinții părții civile au trimis din străinătate suma de 7400 Euro nu poate constitui un motiv de obligare a inculpaților la plata sumei respective.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui probatoriu util, pertinent și concludent, precum și a interpretării atente și detaliate a acestuia instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpaților reținându-se în sarcina acestora, sub aspectul stării de fapt, următoarele: partea vătămată N. S.

A. locuiește împreună cu părinții și bunica maternă, mama acesteia lucrând în străinătate și trimițând periodic bani pentru familie. Partea vătămată a fost prietenă cu inculpata minoră M. D. G., cele două petrecând mult timp împreună.

urmă era însoțită de către H. I. S. și de Dracea (B. ) C. A. . Fiind aglomerație la bancă, partea vătămată nu a reușit să schimbe valuta, motiv pentru care a rugat-o pe prietena sa să o ajute în acest sens, dacă merge în Cluj- Napoca. M. D. G. a acceptat să schimbe cei 400 euro deoarece urma să meargă în oraș cu ceilalți inculpați, astfel că după ce a luat banii a plecat cu mașina condusă de H. I. S. . Cei trei inculpați s-au deplasat în Complexul Comercial Polus, unde la o casă de schimb valutar H. I. S. a schimbat cei 400 euro dați de către partea vătămată. Dat fiindcă una dintre bancnotele de 100 euro a fost depistată a fi falsă, operatorul casei de schimb valutar a anunțat organele de poliție și a solicitat prezența lui N. SA pentru a verifica de unde provine bancnota. Speriată, partea vătămată s-a prezentat și a spus că bancnota a fost trimisă din străinătate de către mama sa și i-a rugat pe cei trei inculpați să nu spună părinților ei despre cele întâmplate.

D. G., aceasta deplasându-se la locul întâlnirii însoțită de inculpatul H.

I. S. . A existat chiar un caz în care N. SA a fost sunată de către inculpata Dracea (B. ) C. A. care i-a solicitat bani sub pretextul că M. D.

G. este bolnavă și nu se poate deplasa pentru a-i ridica. În toate cazurile predarea sumelor de bani se făcea pe ascuns, fără știrea aparținătorilor părții vătămate.

M. D. G., că nu cunoaște exact care este întreaga sumă remisă și că s-a simțit amenințată să predea banii pentru ca părinții săi să nu afle despre existența celor două dosare penale.

Pentru a verifica cele spuse, tatăl și bunica părții vătămate s-au deplasat împreună cu numita C. M. la domiciliul inculpatei minore, unde M. D.

G. a recunoscut că a acceptat propunerea lui H. I. S. de a obține bani de la partea vătămată, că i-a telefonat și i-a trimis mai multe mesaje lui N.

În motivarea recursurilor lor, inculpații recurenți nu au negat propriu-zis comiterea faptei reținute în sarcina lor, inculpata B. criticând încadrarea juridică a faptei și modalitatea de executare a pedepsei stabilite iar inculpatul H. lipsa unui element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune și anume activitatea de inducere în eroare a părții vătămate, raportat însă la personalitatea acesteia și la cunoștințele sale medii în domeniul sistemului judiciar.

Cu privire la prima critică adusă hotărârii atacate, curtea constată că instanța de fond a respectat prevederile art.334 C.p.p., punând în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj ( în formele de participație reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați) în infracțiunea de

înșelăciune în formă continuată, aceasta prin încheierea din data de_, inculpaților acordându-li-se un termen de judecată în vederea pregătirii apărării, după care în data de_, prin încheierea de ședință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice. Simpla reținere a art.41 alin.2 C.p., în condițiile în care încă

din actul de sesizare al instanței sunt descrise mai multe acte materiale comise în baza aceleiași rezoluții infracționale și la intervale de timp relativ scurte, nu încalcă prevederile art.317 C.p.p., referitoare la obiectul judecății, modalitatea aleasă de prima instanță, cea prevăzută de art.334 C.p.p fiind cea legală și corectă.

Apoi, susținerile inculpatului H. referitoare la lipsa acțiunii de inducere în eroare a părții vătămate s-au dovedit a fi lipsite de temei, întrucât din probatoriu administrat în cauză a rezultat fără urmă de dubiu că, inculpații au profitat de starea emoțională de temere a părții vătămate și i-au prezentat ca fiind adevărată existența celor două dosare penale pentru a obține sume de bani de la aceasta. Împrejurarea că partea vătămată ar fi trebuit să aibă cunoștințe medii cu privire la sistemul judiciar din România nu este în măsură să înlăture răspunderea penală a inculpaților, faptele acestora fiind evident antisociale, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina lor.

Individualizarea judiciară a pedepselor s-a realizat cu respectarea prevederilor art.72 C.p., instanța de fond aplicând sancțiuni blânde orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator, raportat la pericolul social concret al faptelor comise, la perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații, la urmarea produsă și la persoanele acestora. Apoi, infracțiunea fiind una gravă, comisă de inculpatul H. în condițiile stării de recidivă postcondamnatorii prev. de art.37 lit.a C.p. se impunea aplicarea art.83 C.p. și revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni

închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.304/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca în cazul acestui inculpat iar în ceea ce le privește pe cele două inculpate M. și respectiv B., care se află la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, este

impetuos necesară strictă și specializata supraveghere a acestora tocmai în vederea asigurării prevenției speciale. Împrejurarea invocată de apărare că inculpata B. este mama unui copil minor nu este de natură a împiedica în vreun fel aplicarea art.86 ind.1 C.p., S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj putând stabili un program de supraveghere adecvat acestei situații.

În ceea ce privește însă latura civilă a cauzei, curtea constată că aceasta nu a fost soluționată corect.

Mai întâi, se observă că atât declarațiile părții vătămate cât și a inculpaților sunt contradictorii cu privire la sumele achitate și mai mult însumând sumele de bani predate inculpaților se constată că acestea nu se ridică la suma solicitată de 7400 Euro, în fața instanței de fond partea civilă arătând că nu știe exact ce sumă a predat inculpaților, vorbește de o sumă de 1400-1600 de Euro, ca în finalul depozițiilor să solicite de fiecare dată suma de 7400 Euro, în considerentul faptului că această sumă a fost comunicată de către părinții ei că ar lipsi din casă.

Apreciem că, există dubii cu privire la cuantumul sumei predate inculpaților, dubii ce profită acestora, simplul fapt că părinții inculpaților au sesizat lipsa sumei de 7400 lei nu poate conduce la concluzia neechivocă că aceasta este echivalentă cu beneficiul obținut de inculpați prin fapta lor ilicită.

Având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 C.civ.- în vigoare la data săvârșirii faptei, existând un raport de cauzalitate direct între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, se impune obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile dovedite în cauză. Ori, raportat la faptul că inculpata M. a achiesat la o parte din pretențiile civile formulate (suma de 4000 Euro), vom admite, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. recursurile declarate și vom casa hotărârea atacată numai cu privire la

cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile și rejudecând cauza în aceste limite:

Va obliga inculpații în solidar (inculpata minoră M. D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente) să plătească în favoarea părții civile N.

SA suma de 4.000 euro cu dobânda legală aferentă de la data de 13 septembrie 2010 până la data achitării integrale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 900 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (3x300 lei).

Va respinge cererea părții vătămate de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, ca urmare a admiterii recursurilor acestora.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații B. C. -A. si H. I. -S. si partea responsabilă civilmente M. S. împotriva sentinței penale nr. 1333 din 20 noiembrie 2012 a Judecătoriei Cluj Napoca, pe care o casează numai cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile N. SA si rejudecând cauza în aceste limite:

Obligă inculpații în solidar (inculpata minoră M. D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente) să plătească în favoarea părții civile N. S.

A. suma de 4.000 euro cu dobânda legală aferentă de la data de 13 septembrie 2010 până la data achitării integrale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 900 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (3x300 lei).

Respinge cererea părții vătămate de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 26 septembrie 2013 .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
M. B.	A.	D.	L.	M. R.

GREFIER

L. A. S.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./_ Jud.fond.M. A.

← Decizia penală nr. 1069/2013. Șantaj		Decizia penală nr. 1085/2013. Șantaj →

Decizia penală nr. 1217/2013. Șantaj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1217/2013. Șantaj