Decizia penală nr. 1071/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1071/R/2013
Ședința publică din 3 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
: M. | Ș. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. T. D., împotriva sentinței penale nr.788/_ a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr. _
, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Bistrița, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. T. D., av.David Vlad Alexandru, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a formulat de către inculpat o cerere prin care se solicită prelungirea dreptului de a conduce autovehicule până la soluționarea definitivă a dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, susține cererea formulată de inculpat în sensul prelungirii dreptului de a conduce autovehicule până la soluționarea definitivă a dosarului. Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus ținându-se seama de prevederile art.74 lit.a și c C.penal. Consideră că pedeapsa aplicată este excesivă raportat la fapta săvârșită și la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv la faptul că acesta nu are antecedente penale, recunoaște și regretă fapta, iar partea vătămată se afla în stare de ebrietate. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 788 din 9 mai 2013 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul L. T. D. - fiul lui T. și L., născut la data de_ în comuna Prundu B., județul Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii medii, agricultor, domiciliat în localitatea J. B., nr. 37, județul Bistrița- Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1. - la o pedeapsă de 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 raportat la pct. 5 din Anexă, s-a dispus prelevarea de la inculpatul L. T. D. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S. ul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a constatat disjunsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată C. V., în temeiul prevederilor art. 320/1 alin. 5 C.pr.pen..
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 2.500 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 2.200 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală și 300 lei cheltuieli efectuate în faza de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 1.017/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. 12._, a fost trimis în judecată inculpatul L. T. D. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. - constând în aceea că în data de 26 aprilie 2010, în timp ce conducea pe DN-17, pe raza localității Prundu-B., autoturismul marca ARO 244 cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere pietonului C. V.
, care s-a angajat în traversarea drumului public pe marcajul pentru trecerea pietonilor, astfel că l-a colizionat cu partea din față, urmare a leziunilor suferite victima decedând în data de 27 aprilie 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul L. T. D. locuiește în localitatea J. B. și este proprietarul autoturismului marca ARO 244 cu nr. de înmatriculare_ și a semiremorcii marca REMO cu nr. de înmatriculare_ .
La data de 26 aprilie 2010 în jurul orelor 21.30 inculpatul s-a deplasat cu acest autoturism, de care avea tractată și semiremorca, pe DN-17, cu intenția de a ajunge în localitatea Prundu-B. la locuința martorului Pui V. . Când a ajuns la Km 83+500 m în localitatea Prundu-B., la o trecere pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere victimei C. V., pe care a lovit-o cu partea din față a mașinii, după care victima a fost preluată pe capotă, iar la oprirea autoturismului a fost proiectată într-o zonă unde au și fost identificate fire de păr ridicate de către organele de poliție. S-a constat că inculpatul a frânat autovehiculul abia după impactul cu victima. Așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, autoturismul prezenta avarii în partea din față, respectiv la capota motorului și la grila radiatorului. A fost identificată o singură urmă de frânare care a început de la roata stângă față și s-a continuat înspre spate pe o distanță de 3,9 m.. In spatele autoturismului, la limita marcajului pentru trecerea pietonilor, a fost identificată o căciulă cu cozoroc ce provenea de la victimă. S-a stabilit că în momentul producerii accidentului autoturismul avea cuplată semiremorca pe care, după accident, inculpatul a decuplat-o și a introdus-o în curtea unui imobil din apropiere.
În urma impactului, victima a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 1.069/III/130 din 27 aprilie 2010 (filele 24-27) rezultă că moartea victimei a fost violentă. Aceasta s-a datorat edemului bulbar ascendent cu hemoragie meningiană medulară, consecutivă unui traumatism cervical, cu fractura cominutivă multieschiloasă de corp vertebral C6. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire-proiectare în cadrul unui accident rutier. Între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Moartea poate data din 26 aprilie 2010. Mai rezultă și faptul că victima în momentul survenirii decesului avea o alcoolemie de 1,20 gr. %o alcool pur în sânge.
S-a constatat că inculpatul nu se afla sub influența alcoolului în momentul producerii accidentului (fila 59).
Pentru a se stabili mecanismul și dinamica de producere a accidentului s-a dispus și efectuat o expertiză tehnico-auto (filele 81-92). Din concluziile acestuia rezultă că accidentul s-a produs din cauza neatenției inculpatului și a încălcării de către acesta a prevederilor legale referitoare la acordarea priorității de trecere a pietonilor angajați în traversarea drumului public pe marcajul pentru trecerea pentru pietoni, așa cum prevede art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep.
S-a stabilit că impactul între autovehicul și victimă s-a produs pe marcajul aferent trecerii pentru pietoni, la circa 2 metri față de marcajul longitudinal axial, pe banda de circulație a autoturismului, și că pietonul era angajat în traversare de la stânga la dreapta în direcția de deplasare a autoturismului. S-a apreciat că viteza de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare impactului a fost de aproximativ de 50 km/h, situație în care s-a reținut că această viteză nu a fost adaptată la condițiile de drum, respectiv la trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător - care, în condițiile existenței unor pietoni care intenționează să traverseze drumul public, trebuie să fie de 30 km/h, încălcându-se astfel prevederile art. 123 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep.
Toate aceste încălcări ale prevederilor legale au legătură directă de cauzalitate cu producerea accidentului.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta în sensul că a condus ansamblul de vehicule implicat în accident și a acroșat victima. A susținut însă că accidentul s-a produs din culpa victimei, care s-ar fi angajat brusc în traversarea drumului la câțiva metri după trecerea pentru pietoni, astfel că nu a putut nici să o vadă și nici să o evite, apreciind că victima este vinovată de producerea accidentului. A mai precizat, în legătură cu decuplarea semiremorcii după producerea accidentului, că s-a speriat și că, întrucât știa că semiremorca are probleme tehnice, a încercat să evite verificarea acesteia de către polițiști, dar că ulterior și-a dat seama că a greșit, motiv pentru care a readus semiremorca și a cuplat-o la mașină.
Din verificarea tehnică efectuată de RAR Bistrița a rezultat că frâna de serviciu a autoturismului ARO nu era destul de eficientă, defecțiunea fiind încadrată ca "defect major", iar semiremorca nu avea deloc sistem de frânare (filele 73-74). Privitor la aceste defecțiuni tehnice, expertiza a stabilit că nu au influențat producerea efectivă a accidentului, întrucât victima a fost observată târziu, impactul producându-se în interiorul timpilor de întârziere involuntară. Un sistem de frânare eficient ar fi asigurat o oprire a autoturismului într-o distanță mai redusă, însă cauza decesului victimei o reprezintă leziunile suferite la impact, astfel că nu există legătură de cauzalitate între defecțiunile menționate și accident. Expertul a mai opinat că starea victimei, respectiv alcoolemia acesteia, a favorizat producerea accidentului în sensul diminuării posibilităților de percepție a stării de pericol din momentul traversării drumului pe timp de noapte.
S-a apreciat că accidentul ar fi putut fi evitat de ambele părți implicate, respectiv de conducătorul auto prin conducerea preventivă în zona trecerii pentru pietoni și de victimă printr-o asigurare corespunzătoare înainte de a se angaja în traversarea drumului public.
Soția victimei, C. V., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de
euro (la cursul BNR la data plății) reprezentând daune morale și suma de 1.250 lei daune materiale (filele 33-34, 135).
Inculpatul, audiat la termenul din data de 25 aprilie 2013, a arătat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, cunoaște și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea altor probe, astfel încât solicită judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 320/1 C.pr.pen. - cerere încuviințată de instanță.
Fapta reținută în sarcina inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de
p rob ă : procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 6), procesul- verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșa foto aferentă (filele 7-22), raportul de constatare medico-legală (filele 22-27), raportul de expertiză tehnică auto și suplimentele de expertiză (filele 81-102), declarațiile inculpatului (filele 52-55), declarațiile martorilor Bogăcean A. A. (fila 63), Pui V. (fila 65), A. G. (fila 67), Baci Petru T. (fila 68).
În drept, fapta inculpatului L. T. D. care, la data de 26 aprilie 2010, din cauza încălcării din culpă a dispozițiilor legale privind circulația autoturismelor pe drumurile publice, a accidentat un pieton, în urma evenimentului rutier victima suferind leziuni incompatibile cu viața, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. - pentru care instanța îl condamnă la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator și reduse ca urmare a aplicării procedurii simplificate, pericolul social al faptei și al inculpatului, cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale.
Raportat la aceste criterii, instanța a analizat comportamentul inculpatului atât înainte cât și după săvârșirea infracțiunii, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea acestuia constând în recunoașterea faptei și regretul sincer față de cele întâmplate - împrejurări față de care s-a considerat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.pen.
Totuși, deși aceste împrejurări au fost avute în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, nu au fost reținute ca și circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special rezultat ca urmare a aplicării procedurii simplificate, întrucât se impune stabilirea unui cuantum al pedepsei proporțional cu pericolul social al faptei și urmările acesteia.
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, conform art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, sens în care stabilește un termen de încercare de 4 ani, potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen..
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.pen., a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.pen. s-a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S. ului Național de Date Genetice Judiciare, raportat la pct. 5 din Anexă, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-a constatat disjunsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată C. V., în temeiul prevederilor art. 320/1 alin. 5 C.pr.pen..
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 2.500 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 2.200 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală și 300 lei cheltuieli efectuate în faza de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. T. -D. , criticând sentinta atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul retinerii circumstantei atenunate prev.de art.74 lit.c coroborat cu art.76 C.pen. si coborârea sanctiunii sub minimul special prevăzut de lege, motivând că pedeapsa aplicată este excesivă având în vedere atitudinea sinceră, regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, dar si contributia victimei care se afla în stare de ebrietate.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 320/1 C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect că în data de 26 aprilie 2010 în jurul orelor 21.30 în timp ce conducea un autoturism, de care avea tractată și semiremorca, pe DN-17, când a ajuns la Km 83+500 m în localitatea Prundu-B., la o trecere pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere victimei C. V.
, pe care a lovit-o cu partea din față a mașinii. Victima a fost preluată pe capotă, iar la oprirea autoturismului a fost proiectată pe sol. În urma evenimentului rutier victima a decedat, stabilindu-se prin raportul de constatare medico-legală nr. 1.069/III/130 din 27 aprilie 2010 (f. 24-27) că leziunile tanatogeneratoare (edem bulbar ascendent cu hemoragie meningiană medulară, consecutivă unui traumatism cervical, cu fractura cominutivă multieschiloasă de corp vertebral C6) s-au putut produce prin lovire-proiectare în cadrul unui accident rutier.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (infractiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.,.).
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată recurentului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context nu poate fi omis faptul că inculpatul a încălcat grav regulile care reglementează circulatia autoturimelor pe drumurile publice, în sensul că a circulat cu o viteză care nu a fost adaptată la condițiile de drum, respectiv la trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător - care, în condițiile existenței unor pietoni care
intenționează să traverseze drumul public, trebuie să fie de 30 km/h, încălcându-se astfel prevederile art. 123 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. si a dat dovada de lipsa unei diligente minime în conduita sa în conditiile în care victima era angajată în traversare pe marcajul aferent trecerii pentru pietoni de la stânga la dreapta în direcția de deplasare a autoturismului, iar impactul s-a produs la circa 2 metri față de marcajul longitudinal axial pe sensul de rulare a masinii (ceea ce demonstrează că inculpatul avea posibilitatea si timpul necesar pentru a observa victima si a acorda prioritate de trecere acesteia).
În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunii spre minimul special prevăzut de lege si stabilind o modalitate neprivativă de libertate a executării, acordându- se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei. Starea de ebrietate a victimei nu poate constitui temei pentru a se reindividualiza sanctiunea deoarece s-a dovedit că aceasta nu a încălcat nicio regulă de circulație, nefiind culpabilă de producerea evenimentului rutier.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, "conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care desi este îndeplinită, nu este suficienta);
"stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea prejudiciului nu s-a realizat.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția
penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).
Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. -Napoca suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul L. T. -D., domiciliat în J. B., str. Marcului, nr.37, jud. Bistrița Năsăud, împotriva sentinței penale nr. 788 din 9 mai 2013 a Judecătoriei Bistrița.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat David Vlad.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. L. H. Ș. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. L. -C. M.
| ← Decizia penală nr. 822/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 664/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
