Decizia penală nr. 1594/2013. Ucidere din culpă

Comentarii

0

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1594/R/2013

Ședința publică din 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS

V. G.

GREFIER: DS

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul S. M., de părțile civile R. ANA, R. D. și B. ANA M. și de asigurator SC Carpatica Asig SA împotriva sentinței penale nr.104 din 10 septembrie 2013 a Judecătoriei Jibou, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. 2 si 3 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A :

Asupra recursurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 104 din 10 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Jibou, în baza art. 178 (2) și (3) Cod penal cu aplicarea art. 320¹Cod procedură penală și art. 74 lit. a și c Cod penal a fost condamnat inculpatul S. M. I., fiul lui V. și M. - Ana, născut la_ în Zalău, jud. S., cetățean român, studii medii, CNP 1., domiciliat în loc. Ș., nr. 407, jud. S., la pedeapsa de :

- 3 (trei) ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă a victimei R. Diana D. .

În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64. lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale .

În baza art. 14 Cod penal, raportat la art. 1371 Cod civil, art. 55 din Legea nr. 136/1995, s-a admis în parte cerererile părților civile R. Ana, R. D. și B. Ana M. și a fost obligat inculpatul S. M. I., alături de asiguratorul S.C. Carpatica Asig S.A., în limita plafonului de asigurare, la plata următorelor sume de bani :

• 13.181 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 80.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. Ana;

• 80.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. D. ;

• 40.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile B. Ana M.

.

S-a constatat că inculpatul S. M. I. a achitat suma de 1000 Euro din cuantumul despăgubirilor materiale .

În baza art. 191 Cod procedura penală a fost obligat inculpatul S. M.

1. la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli judiciare către stat .

   Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe Judecătoria Jibou din data de_, inculpatul S. M. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, fapta prev. și ped. de art. 178 (2), (3) Cod penal .

   S-a reținut prin actul de sesizare al procurorului, că în data de_, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,49 g/l alcool pur în sânge, pe drumul județean DJ 108 S, prin localitatea R. și având vizibilitatea redusă din cauza gheții de pe parbriz, inculpatul S. M. I. a lovit-o cu autoturismul pe victima R. Diana - D., iar în urma accidentului aceasta a decedat .

   În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut și a regretat fapta comisă .

   La termenul de judecată din data de_, inculpatul S. M. I., prezent înaintea instanței, declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală .

   Partea vatamata R. Ana (mama victimei) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 100.000 euro reprezentand daune morale si cu suma de 20.000 lei reprezentand despagubiri materiale (cheltuieli de inmormantare) .

   Partea vatamata R. D. (tatal victimei) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 100.000 euro reprezentand daune morale.

   Partea vatamata B. Ana M. (sora victimei) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 75.000 euro reprezentand daune morale.

   In cauza a fost citat in calitate de asigurator si firma S.C. Carpatica Asig.

   S.A. pentru a plati alaturi de inculpat despagubirile solicitate de catre partile civile .

   Analizând materialul probator administrat în cauză: declarațiile părților vătămate, declarațiile părților civile, declarațiile învinuitului, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală nr. 40/III/6 din data de_, planșa fotografică, rezultatul testului cu alcotestul, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr.46/IX/a/09, 10, buletinul de examinare clinică, raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, fișa de cazier judiciar, înscrisuri, procesul-verbal de prezentare a materialului și cazierul inculpatului, instanța a reținut următoarea stare de fapt și de drept :

2. Solutionarea laturii penale a cauzei .

Din cuprinsul probelor administrate în faza de urmărire penală rezultă că, la data de_, în jurul orelor 0355, inculpatul S. M. I. a condus autoturismul proprietatea tatălui său, marca Fiat, cu numărul de înmatriculare_, pe drumul județean D.J. 108 S, de la discoteca din localitatea R. spre localitatea Ș. . Înainte de a porni la drum, învinuitul a curățat parbrizul, care era înghețat, pe o porțiune de aproximativ 25-30 cm.

În autoturism cu învinuitul se mai aflau martorii Borodi G. -I., S. Septimiu-Mihai, Ciaca M. -Călin și R. R. -Adam.

În timp ce inculpatul conducea autoturismul prin localitatea R., la km 29+220 m, în dreptul imobilului cu nr.353 din localitatea R., întrucât avea vizibilitatea redusă din cauza gheții de pe parbriz, inculpatul nu a observat grupul format din cinci persoane de sex feminin, care nu aveau aplicate pe îmbrăcăminte elemente reflectorizante și le-a acroșat cu partea dreaptă față pe

părțile vătămate R. Diana-D., în vârstă de 14 ani și Pocol Alexandra-I., în vârstă de 19 ani, precum și pe persoanele vătămate Bora L. -R., în vârstă de

18 ani și Coste M. a-Alice, în vârstă de 16 ani, care se deplasau pe partea dreaptă a carosabilului, în direcția de mers a autoturismului. Anterior producerii accidentului partea vătămată Pocol Alexandra-I. circula pe partea carosabilă, persoana vătămată Bora Loredan-R., circula la limita dintre partea carosabilă și acostament iar persoana vătămată B. Ana-M. circula pe acostament. În spatele celor trei tinere, partea vătămată R. Diana-D. circula pe carosabil, iar persoana vătămată Coste M. a-Alice circula la limita dintre partea carosabilă și acostament.

În urma accidentului partea vătămată R. Diana-D. a decedat pe loc, partea vătămată Pocol Alexandra-I. a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. unde a fost internată până la data de_, iar persoanele vătămate Bora L. -R. și Coste M. a-Alice au suferit leziuni minore care nu au necesitat internarea.

Despre producerea accidentului au fost anunțate organele de poliție care s- au deplasat la locul producerii accidentului și au efectuat cercetarea la fața locului. În momentul producerii accidentului carosabilul era uscat, afară era întuneric iar iluminatul stradal era nefuncțional.

Inculpatul S. M. -I. a fost testat cu aparatul alcotest, alcoolemia acestuia în momentul producerii accidentului fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 108).

Conform prev. art. 193 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, învinuitul a fost condus la Cabinetul Medical Medicină de Familie Dr.

M. M. -Elvira din localitatea Ileanda, unde i s-au recoltat probe biologice.

Potrivit buletinului de examinare clinică inculpatul a declarat că a consumat 1000 ml de bere în intervalul orar 24-02, prezenta halenă alcoolică, iar concluziile buletinului de examinare clinică sunt că inculpatul părea sub influența alcoolului (f.112).

În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că la proba recoltată la orele 0440, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge, iar la proba recoltată la orele 0540, a avut o alcoolemie de 1,05 g/l alcool pur în sânge . În cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză de calcul retroactiv a alcoolemiei și potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 517/IX/d/17 din data de_, calculul retroactiv a indicat pentru ora evenimentului rutier, 0355, o alcoolemie a numitului S. M. I. mai mare de 0,80%0, cu o valoare

teoretică apropiată de 1,49 g/l (f.118, 119).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 40/III/6 din data de _

, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală S., moartea numitei R. Diana este violentă și se datorează leziunilor meningicerebrale și vertebromedulare cu luxație atlanto-occipitală mielică și fractura C6-C7 amielică, în cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut produce prin lovire, basculare, proiectare și cădere pe un plan dur, în cadrul unui accident rutier, iar decesul poate data din data de_ (f.104).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 247/II/b/16 din data de_, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală S., partea vătămată Pocol Alexandra-I. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 42-45 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ (f.106, 107).

Inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul și că vizibilitatea în momentul producerii accidentului era redusă deoarece a curățat de gheață doar o parte mică a parbrizului.

Referitor la cupla inculpatului, din probele administrate în cauză rezultă că acesta a încălcat prevederile art. 147 pct.3 din H.G.1391/2006 și art. 178 alin.3 Cod penal fapt ce a dus la producerea accidentului.

Astfel, potrivit art. 147 pct.3 din H.G.1391/2006 "Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat să verifice funcționarea sistemului de lumini și de semnalizare, a instalației de climatizare, să mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii.";

Potrivit art. 178 alin.3 Cod penal " Când uciderea din culpă este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau se care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani";.

Așa cum se cunoaște din practica judiciară, la o alcoolemie de peste 1,20 grame la mie, riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 de ori, iar principalele efect, generatoare de accidente rutiere, ale consumului de alcool sunt: nivelul de concentrare al atenției scade foarte mult, scade percepția, câmpul vizual se reduce, timpul de reacție se mărește (cel puțin se dublează), diminuarea preciziei gesturilor, scad reflexele. (Decizia penală nr.66/R/_ a Curții de Apel C., Secția Penală și de Minori - Decizii penale relevante pronunțate în perioada ianuarie-martie 2010, pag.15 ).

Între încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior și producerea accidentului există un raport de cauzalitate, întrucât dacă inculpatul respecta prevederile legale ( nu s-ar fi urcat la volan sub influienta bauturilor alcoolice si ar fi avut curatat parbrizul), accidentul nu se producea.

Referitor la culpa părților vătămate R. Diana-D. și Pocol Alexandra-I., din probele administrate în cauză rezultă că acestea au încălcat prevederile art. 166 din H.G.1391/2006 și art. 72 alin. 1 din OUG 195/2002, fapt ce a dus la producerea accidentului.

Astfel, potrivit art. 166 din H.G.1391/2006 " Pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri.";

Potrivit art.72 alin.1 din OUG 195/2002 " Pietonii sunt obligații să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.";

În momentul producerii accidentului, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era asigurat pentru răspundere civilă auto la S.C. CARPATICA ASIG SA, Sucursala C. , societate care a fost citată în cauză ca asigurator de răspundere civilă.

Persoanele vătămate Coste M. a-Alice și Bora L. -R. nu au depus plângere prealabilă pentru vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal, precizând că s-au împăcat cu inculpatul.

La data de_ partea vătămată Pocol Alexandra I. a declarat că s-a împăcat cu inculpatul și nu mai are nici o pretenție de la acesta.

In drept, fapta inculpatului S. M. -I. care, în data de_, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,49 g/l alcool pur în sânge, pe drumul județean DJ 108 S, prin

localitatea R. și având vizibilitatea redusă din cauza gheții de pe parbriz, a lovit- o cu autoturismul pe victima R. Diana - D., iar în urma accidentului aceasta

a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă

, prev. de art.178 alin.2 și 3 Cod penal.

Instanța a constatat că inculpatul beneficiază de prevederile art. 320¹C.proc.pen. privind reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul recunoașterii vinovătiei .

Totodata, avand in vedere ca inculpatul este o persoana tanara (varsta frageda - 22 ani), se afla la prima abatere penala si ca a cooperat cu organele judiciare, instanta a reținut in sarcina acestuia si circumstantele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal cu efectele de atenuare a pedepsei prev de art. 76 Cod penal.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal (dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvirșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală), instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă ce se va executa cu privare de libertate.

Referitor la modul de executare al pedepsei aplicate inculpatului instanta a avut in vedere pericolul foarte grav al conducerii unui autoturism pe drum public cand soferul a consumat bauturi alcoolice, avand si o alcoolemie peste limita legala . Urmarea deosebit de periculoasa a acestor infractiuni complexe este determinata si de absortia infractiunilor "concurente";, fapte aspru pedepsite de catre legiuitor, si anume, infractiunea de a conduce un autoturism pe drum public avand o alcoolemie peste limita legala (pedeapsa 5 ani inchisoare limita maxima) si ucidere din cupla (pedeapsa 15 ani limita maxima ), la care se adauga si faptul ca inculpatul a intrat cu autoturismul intr-un grup de persoane .

Tot la modul de executare al pedepsei instanta a avut in vedere si faptul ca din punct de vedere al laturii subiective, in cazul acestui gen de infractiuni se poate lesne aprecia ca forma de vinovatie "culpa"; este chiar depasita, pozitionandu-se chiar in sfera formei de vinovatie a "intentiei indirecte"; .

Totodată, în temeiul art. 71 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64. lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale .

II. Solutionarea laturii civile a cauzei .

Părțile vătămate R. Ana și R. D., părinții victimei R. Diana-D., care a decedat în urma accidentului, precum și partea vătămată B. Ana-M., sora victimei s-au constituit parti civile în cauză .

Partea vatamata R. Ana (mama victimei) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 100.000 euro reprezentand daune morale si cu suma de 20.000 lei reprezentand despagubiri materiale (cheltuieli de inmormantare) . Partea vatamata R. D. (tatal victimei) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de

100.000 euro reprezentand daune morale. Partea vatamata B. Ana M. (sora victimei) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 75.000 euro reprezentand daune morale.

În cauză a fost introdusă și societatea de asigurare S.C. CARPATICA ASIG SA, Sucursala C., societate la care era asigurat pentru răspundere civilă auto autoturismul cu numărul de înmatriculare_, implicat în accidentul rutier.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 40/III/6 din data de _

, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală S., moartea numitei R. Diana este violentă și se datorează leziunilor meningicerebrale și vertebromedulare cu luxație atlanto-occipitală mielică și fractura C6-C7 amielică, în cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut produce prin lovire,

basculare, proiectare și cădere pe un plan dur, în cadrul unui accident rutier, iar decesul poate data din data de_ (f.104).

Din declarațiile martorilor Cobliș Veronica și M. A. B. si înscrisurile depuse la dosar ( chitanțe, facturi ) rezultă că partea civilă R. Ana a cheltuit pentru înmormântarea fiicei sale suma totală de 16.476 lei din care suma de

14.076 lei reprezentând cheltuieli aferente înmormântării ( cruce, mormânt, preot, masa, sicriu, etc.) și 1200 lei cheltuieli de parastas (f. 169 - 176, 207, 208 )

.

Cu privire la repararea prejudiciului nepatrimonial art. 1391 cod civil stabilește următoarele: (1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. (2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral, ca fiind atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori .

În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate (victima accidentului), prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanta trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Referitor la suferințele psihice încercate de membrii familiei victimei decedate, instanța a reținut că pierderea unui copil tânăr are consecințe deosebit de grave asupra psihicului părinților și asupra fraților săi, chiar din declarațiile martorilor rezultă că părțile vătămate au fost șocate, au plâns și au suferit mult, au devenit mai retrase din viața socială, sora victimei a fost marcată negativ și pe plan școlar (f. 207, 208) .

Raportat la starea de fapt susmenționată, reținând o culpă comună în producerea accidentului rutier, respectiv, 80% culpa inculpatului și 20% culpa victimei, instanța a apreciat că sumele de câte 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare părinte și suma de 50.000 lei pentru sora victimei sunt în măsură să compenseze suferințele psihice încercate de părțile vătămate .

Având în vedere starea de fapt susmenționată instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de persoana inculpatului ( faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate ) sens în care, retinand

si culpa victimei decedate in procent de 20%, se va admite în parte acțiunea părților civile R. Ana, R. D. și B. Ana M. și în consecință a fost obligat p

inculpatul S. M. I., alături de asiguratorul S.C. CARPATICA ASIG SA, Sucursala C., în limita plafonului de asigurare la plata următoarelor sume de bani: 13.181 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 80.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. Ana, 80.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. D. si 40.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile B. Ana M. .

Din actul de la fila 165 din dosar rezultă că la data de_ inculpatul S.

M. I. a achitat părților vătămate suma de 1000 euro reprezentând o parte din cheltuielile de înmormântare, sens în care instanța va lua act de această plată din cuantumul despăgubirilor materiale .

În temeiul art. 171 (3) Cod procedură penală asistenta juridica obligatorie a inculpatului în cursul judecății a fost asigurată prin apărător ales .

Văzând și prevederile art. 191 C.proc.pen., instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli judiciare către stat (comunicarea actelor procesuale păstrarea și administrarea probelor, expertize).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părțile civile R. ANA, R.

D. și B. A., inculpatul S. M. I. și asiguratorul SC Carpatica Asig.SA.

Prin motivele scrise și orale părțile civile au solicitat admiterea căii de atac promovate, aplicarea unei pedepse substanțiale rezultante, inculpatului, cu menținerea executării acesteia prin privare de libertate, iar pe latură civilă majorarea cuantumului daunelor morale, respectiv pentru părinții victimei R. Ana și R. D. câte 100.000 euro iar pentru sora defunctei B. A. suma de

75.000 euro.

Asigurătorul prin recursul promovat a solicitat reducerea despăgubirilor ce urmează a fi achitate părților civile raportat la împrejurarea că Judecătoria Jibou prin sentința pronunțată a reținut o culpă de 20 % și în sarcina victimei decedate, context care obligă la o reevaluare a cuantumului prejudiciului statuat în speță, impunându-se astfel diminuarea daunelor morale.

Pe de altă parte, arată că este nelegală soluția dispusă de instanța de fond prin care inculpatul a fost obligat la repararea prejudiciului alături de asigurător, cerând înlăturarea acestei sintagme din dispozitivul hotărârii.

Inculpatul S. M. a solicitat aplicarea art. 86¹Cod penal față de împrejurarea că este un element tânăr, iar pe de altă parte reducerea cuantumului daunelor morale ținându-se cont și de culpa victimei la producerea accidentului.

Pe de altă parte, solicită aplicarea unei pedepse și mai reduse ca efect al reținerii în favoarea sa a art. 320¹Cod procedură penală

Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul părților civile:

Potrivit art. 72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el

trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului S. M. I., care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, a colaborat cu organele judiciare, dar și de faptul că victima a avut o culpă de 20 % la producerea evenimentului rutier.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.l -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

La individualizarea tratamentului penal, instanța de recurs trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Curtea reține că pentru cunoașterea gradului de pericol social al faptei săvârșite, respectiv a infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, 2, și 3 C.pen., se impun a fi cercetate modul în care s-a realizat acțiunea ce constituie elementul material al acesteia, împrejurările ce o particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat sau pus în pericol, gravitatea urmărilor, forma și gradul de vinovăție al inculpatului.

Din examinarea lucrărilor dosarului și a întregului material probator, rezultă că inculpatul S. M. I., a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,49 gr0/00, cu o viteză excesivă, la o oră înaintată din noapte, respectiv la 3.55, pe drumul județean DJ 108 S prin localitatea R. județ

S. și având vizibilitate redusă din cauza gheții de pe parbriz.

La debutul cercetării judecătorești inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în temeiul art. 320¹Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Curtea reține că gradul de pericol social generic al infracțiunii depinde în mod firesc și de obiectul juridic al acesteia, respectiv de relațiile sociale pe care le ocrotește legea penală și de valorile ce sunt implicate în acestea. Ori, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, 2 și 3 C.pen., valorile sociale protejate vizează existența și apărarea securității fizice a persoanei de amenințările pe care le presupun accidentele rutiere, ce constituie grave atentate pentru viața oamenilor și pentru siguranța relațiilor sociale. În speță, inculpatul a suprimat rapid viața victimei, pe fondul consumului de alcool, astfel că în raport cu obiectul juridic special și cel material lezat, fapta acestuia prezintă o periculozitate deosebită.

Prin prisma urmărilor faptei, cu referire strictă la infracțiunea prev.de art.178 alin.1,2 și 3 C.pen., trebuie avută în vedere și durerea sufletească pricinuită familiei victimei, dar și prejudiciul material și moral ce a fost cauzat, chiar dacă aceste urmări nu sunt cerute de lege pentru existența infracțiunii sau pentru calificarea acesteia.

Una din cauzele infracțiunilor rutiere o constituie însăși comportarea neatentă a conducătorului auto precum și imprudența acestuia, ca urmare a nerespectării regulilor de conducere a vehiculului. O altă cauză a producerii acestor infracțiuni, o constituie lipsa de eficiență a represiunii, instanțele pronunțând în majoritatea cazurilor pedepse derizorii - acordând mai multă atenție rezolvării pretențiilor civile, decât laturii penale, respectiv pericolului pe care îl reprezintă asemenea fapte pentru societate, în ansamblul ei.

În vederea realizării scopului preventiv al pedepsei, dar și a preîntâmpinării unor reacții colective negative, ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, Curtea opinează că se impunea aplicarea față de inculpatul S. M. I. a unei pedepse substanțiale, care să fie executată prin privare de libertate.

Nu se poate face abstracție de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de ucidere din culpă și vătămare a integrității corporale a persoanelor angajate în traficul rutier, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor.

Curtea reține, raportat la materialul probator din dosar, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, în raport de modalitatea de comitere a acesteia, - respectiv conducerea autovehiculului cu o viteză excesivă, cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,49 gr0/00, pe drumul județean DJ 108 S prin localitatea R., județul S., și având vizibilitate redusă din cauza gheții de pe parbriz, condiții în care inculpatul a lovit-o cu autovehiculul pe victima R. Diana, care a decedat.

Curtea nu va înlătura susținerea judecătorului fondului în sensul că, și victima a avut o culpă de 20 %, la producerea evenimentului rutier, aceasta

încălcând prevederile art. 166 din HG nr. 1391/2006 și art. 72 alin 1 din OUG nr. 195/2002, împrejurare ce a concurat la accident.

Instanța de recurs apreciază că în cauză, fiind vorba despre ocrotirea relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, de plano, consecințele mai grave determinate de moartea victimei, pe fondul consumului de alcool al inculpatului, trebuie să atragă un regim sancționator mai sever.

Infracțiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relațiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare și pedeapsă, măsura reparației fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatului și urmărește reeducarea sa. Aceasta impune, ca la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de persoana infractorului și de aptitudinea sa de a fi reeducat.

Instanța de fond când a dispus executarea prin privare de libertate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, a reținut că acesta nu posedă antecedente penale și că a recuperat suma de 1000 euro, din prejudiciul material al părților civile, și că s-a prezentat în mod constant în fața judecătoriei, la soluționarea procesului, soluționarea cauzei având loc în condițiile art. 320¹Cod procedură penală.

Curtea, din contră, apreciază că lipsa antecedentelor penale cu greu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înțeles să reglementeze prin

"conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii";, întrucât lipsa cazierului este o stare de normalitate, care trebuie să se regăsească în situația juridică a tuturor destinatarilor legii penale. Pe de altă parte, săvârșind o infracțiune de prejudiciu, era normal și echitabil ca inculpatul să încerce despăgubirea familiei victimei, atitudine pe care însă magistrații o au în vedere la stabilirea și individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului pentru fapta dedusă judecății.

Instanța de fond recunoscând circumstanțe atenuante și dispunând față de inculpat executarea unei pedepse de doar 3 ani închisoare, a dat semnificații exagerate unei atitudini firești, pe care trebuie să o aibă orice inculpat care săvârsește o infracțiune și intră în tangență cu legea penală.

În speță, Curtea reține că gradul de pericol social este unul foarte ridicat, fiind determinat, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, de încălcarea gravă a normelor referitoare la - circulația pe drumurile publice - conducerea autovehiculului cu viteză excesivă, pe fondul consumului de alcool, dar și de amploarea urmării produse, constând în moartea unei persoane.

În plus, nu poate fi omis că infracțiunea a avut loc în timpul nopții, iarna, când vizibilitatea era redusă, dar și în contextul unui trafic intens, pe un drum județean din comuna R. județul S., ceea ce pune în evidență că inculpatul și-a asumat consecințele nerespectării grave a regulilor de circulație.

Fapta săvârșită de inculpat prezintă un pericol social sporit, fiind comisă după ingerarea unei cantități de alcool, respectiv 1 l bere, fără aport alimentar, urmată de rularea și pilotarea autovehiculului cu viteză, pe un drum județean din comuna R. județul S. .

Pericolul social al faptei este relevat de faptul că peste o infracțiune comisă din culpă s-a suprapus una intenționată, aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, ceea ce impunea instanței de fond aplicarea unei pedepse consistente, necesară pentru reeducarea inculpatului.

Corespunde realității că inculpatul a achitat familiei victimei suma de 1000 euro cu titlu de daune materiale, dar această împrejurare nu putea să conducă la reducerea pedepsei până la un cuantum de doar 3 ani închisoare și în condițiile art 320¹Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât acest fapt nu a fost de

natură să înlăture rezultatul infracțiunii (decesul victimei), ci doar să acopere cheltuielile realizate în astfel de situații.

Sub aspectul urmărilor, trebuie avută în vedere și durerea sufletească ce a fost cauzată familiei victimei, precum și disconfortul psihic generat de incident, deci și prejudiciile materiale și morale produse prin fapta inculpatului.

Din perspectiva raportului de cauzalitate, se constată că toate aceste urmări sunt rezultatul acțiunii inculpatului și în proporție de 20 % și a victimei.

Sub aspect subiectiv, în ceea ce privește gradul vinovăției pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.1,2 și 3 C.pen., este de observat că inculpatul a acționat în forma culpei cu prevedere, cu o ușurință ieșită din comun, apropiată de inconștiență, nesupunându-se normelor din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sperând că rezultatele conduitei sale imprudente nu se vor produce, împrejurare ce ridică mari semne de întrebare asupra seriozității, responsabilității și modului în care a înțeles să se conformeze restricțiilor și obligațiilor pe care le presupune activitatea de conducere a unui autovehicul.

Curtea reține că la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama totodată și de datele ce îl caracterizează pe inculpat, căci datorită funcției și scopului astfel cum sunt prevăzute de art.52 C.pen., (măsură de constrângere dar și de reeducare, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) adecvarea sancțiunii se realizează nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea făptuitorului, cu gradul său de conștiință, de instrucție și moralitate, implicit cu șansele de reeducare pe care le prezintă. Inculpatul S.

M. I. este în vârstă de 22 de ani, posedă studii medii, fiind necăsătorit.

Din fișa de cazier judiciar, reiese că nu posedă antecedente penale și s-a prezentat în cursul procesului penal la toate chemările organelor judiciare.

Modalitatea în care inculpatul a acționat, evidențiază o lipsă de maturitate și preocupare pentru eventualele consecințe ce s-au și produs, datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice și gravitatea acestora.

Pentru motivele ce preced, Curtea apreciază că doar o pedeapsă de 3 ani și

8 luni închisoare, prin privare de libertate va fi de natură să contribuie la resocializarea viitoare pozitivă a inculpatului, pedeapsă fermă care este în deplin acord cu dispozițiile art 1 din Codul penal ce prevăd că "legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.

Așa fiind, Curtea apreciază că doar prin executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare prin privare de libertate, aceasta va constitui un avertisment adecvat pentru inculpat, față de reprobabilitatea faptei sale și îi va crea o atitudine potrivită față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, pe care le-a încălcat cu brutalitate.

Astfel, în privința daunelor morale sunt de remarcat următoarele:

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victima indirectă, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului

corporal care statuează expres că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care sunt considerate întemeiate de către Curte, în cuantumul ce va fi acordat de câte 25.000 euro, sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale pentru partea civilă R. Ana; 25.000 euro, sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale pentru partea civilă R. D. ; 15.000 euro, sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale pentru partea civilă B. A. .

Curtea va menține în favoarea părții civile R. Ana, daunele materiale acordate de judecătorie în sumă de 13.181 lei.

În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile vătămate au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea fiicei și respectiv a surorii- astfel că daunele morale în cuantum de câte 25.000 euro (pentru părinți) și respectiv 15.000 euro, (pentru soră), vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat acestora, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la sumele de mai sus, curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.

CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Se va constata că inculpatul S. M. I. a reparat parțial daunele materiale cauzate familiei victimei, cărora le-a plătit suma de 1000 euro.

Conform jurisprudenței Curții Europene, părțile civile pot obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Raportat la vârsta victimei de 15 de ani, la dispariția sa violentă și fulgerătoare de lângă familie, se justifică acordarea de daune morale, în cuantumurile de mai sus, stabilite de Curte.

Așa fiind, instanța de recurs va stabili în echitate, că sumele acordate prin prezenta decizie vor contribui la justa dezdăunare a părților civile.

Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct. 2 lit d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de către părțile civile R. Ana,, R.

D. ,, B. Ana-M. , împotriva sentinței penale nr.104 din 10 septembrie 2013 a Judecătoriei Jibou, pe care o va casa în latura penală și civilă și rejudecând:

În baza art. 178 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 320¹Cod procedură penală va condamna pe inculpatul S. M. I. , la pedeapsa de :

- 3 ani și 8 luni închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64. lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, conform deciziei Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii.

În baza art.14 Cod penal și art.346 C.pr.pen. și art.1391 Cod civil, va fi obligat inculpatul S. M. I. să achite despăgubiri civile astfel:

• 13.181 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. Ana;

• 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. D. ;

• 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale în favoarea părții civile B. Ana M. .

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare în recursul părților civile vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 pct 3 alin 3 Cod procedură penală.

Cu privire la recursul inculpatului S. M. I. :

Instanța de fond, cu prea multă ușurință a apreciat că poziția sinceră este un criteriu suficient de atenuare a răspunderii penale a inculpatului, făcând abstracție de celelalte date și elemente, pe care le oferea cauza și care ar fi condus la adoptarea unei alte soluții.

Astfel, circumstanțele reale în care s-a comis infracțiunea de ucidere din culpă - după ce a consumat o cantitate de băuturi alcoolice 1000 ml bere cu alcool, fără aport alimentar, a circulat pe raza comunei R. Județul S., în timp ce avea o alcoolemie de 1,49 grame la mie, cu viteză, provocând astfel decesul unei persoane în vârstă de 15 de ani - erau de natură să convingă instanța de fond că recurentul a prezentat un adevărat pericol social pentru siguranța circulație pe drumurile publice.

Acest comportament al recurentului denotă o periculozitate sporită a acestuia și nu a primit o semnificație corespunzătoare, neproducându-și efectul în mecanismul individualizării pedepsei.

În acest context, față de prevederile art 72 din Codul penal pedeapsa ce trebuia stabilită de instanță era necesar a fi fixată cu înlăturarea circumstanțelor atenuante, a căror reținere nu era justificată de nicio probă a dosarului.

Conduita sa pe drumurile publice demonstrează faptul că, reeducarea inculpatului nu se poate realiza prin stabilirea unei pedepse blânde.

Consumul unei cantități de alcool, urmat de urcarea la volan și conducerea autoturismului pe drumurile publice cu viteză excesivă, prin comună, pe timp de noapte, iarna, cu producerea decesului unei persoane, justifică pe deplin nereținerea circumstanțelor atenuante în această cauză și neacordarea

beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 86¹Cod penal, cerere nefondată, formulată de recurent.

Întrucât daunele morale au fost cuantificate corect și au efecte compensatorii, neconstituind amenzi excesive pentru inculpat și nici venituri nejustificate pentru familia decedatei, ele putând fi calificate numai ca

"despăgubiri";, Curtea nu va putea primi susținerea inculpatului, în sensul reducerii lor, față de trauma de excepție suferită de părinții și sora victimei, ca efect al dispariției intempestive a acesteia.

Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.

1. I. împotriva aceleiași sentințe, în temeiul art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală.

   Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Bumb Mioara, sumă ce se va plăti din FMJ, conform art. 189 Cod procedură penală.

   Va fi obligat inculpatul să achite statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, conform art 192 alin 2 Cod procedură penală.

   Cu privire la recursul asigurătorului:

   Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.

   Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

   Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

   Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

   Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.

   Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe Codul civil

   • temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată. Mai mult, potrivit art. 2224 din Noul Cod civil, drepturile terțelor

     persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, asigurătorul poate fi chemat în

     judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

     Prin decizia nr.1/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în aplicarea disp. art. 54 alin.4 și ale art. 57 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă.

     Curtea consideră că nu se impune diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile R. Ana și D. și B. A., raportat la dispozițiile art. 1391 NCC, deoarece despăgubirile acordate de Curte, prezintă un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă sănătății fizice și psihice a recurenților, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse.

     Astfel, în urma constatării că la data producerii accidentului rutier autovehicolul condus de inculpat, avea încheiată o asigurare de răspundere civilă auto RCA la asigurător, s-a dispus introducerea în cauză și citarea societății de asigurări S.C. CARPATICA ASIGURĂRI SA cu sediul în Sibiu- Sucursala C. .

     Curtea, respectând conținutul RIL-ului 1/2005 al Înaltei Curți de C. și Justiție apreciază că în mod corect Judecătoria Jibou a introdus în cauză și a citat ca asigurător S.C. CARPATICA ASIGURĂRI SA SIBIU - Sucursala C., însă în mod eronat a obligat inculpatul alături de asigurător la plata daunelor materiale și morale, către părțile civile din această cauză, câtă vreme răspunderea sa se circumscrie contractului de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995 modificată.

     Curtea, la stabilirea daunelor morale a avut în vedere vârsta tânără a victimei, culpa de 20 % a acesteia, condiții în care cuantumul daunelor morale fixate este rezonabil.

     Dispariția violentă și intempestivă a victimei, a provocat părinților și surorii acesteia, traume psihice de excepție, ale căror consecințe vor fi vizibile și în viitor, condiții în care solicitarea asigurătorului de a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale, nu este fondată.

     Pentru motivele ce preced, se vor înlătura considerentele de nelegalitate a sentinței, astfel că, se va admite în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală, recursul declarat de asiguratorul SC Carpatica Asig.SA, împotriva aceleiași sentințe, pe care o va casa sub aspectul laturii civile și rejudecând:

     Se va constata calitatea de asigurator a societății, înlăturându-se obligarea inculpatului alături de asigurător la plata daunelor morale și materiale, inculpatul urmând să repare singur prejudiciile aduse familiei victimei, asigurătorul răspunzând în limita contractului de asigurare.

     Cheltuielile judiciare în recursul asiguratorului vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin 3 pct 3 Cod procedură penală.

     PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

     D E C I D E :

     1. Admite recursul declarat de către părțile civile R. Ana, domiciliată în com.R., sat R. nr.363 jud.S., CNP 2., R. D. , cu același domiciliu, CNP 1., B. Ana-M. , cu același domiciliu, CNP 2., toți cu domiciliul procesual ales la cab.av.I. D., în C. N., str.P. nr.13/9

        împotriva sentinței penale nr.104 din 10 septembrie 2013 a Judecătoriei Jibou, pe care o casează în latura penală și civilă și rejudecând:

        În baza art. 178 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 320¹Cod procedură penală condamnă pe inculpatul S. M. I., fiul lui V. și M. - Ana, născut la_ în Zalău, jud. S., cetățean român, studii medii, CNP 1., domiciliat în loc. Ș., nr. 407, jud. S., la pedeapsa de :

        - 3 ani și 8 luni închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

        În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.

        1. lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale .

           În baza art.14 Cod penal și art.346 C.pr.pen. și art.1391 Cod civil, obligă inculpatul S. M. I. să achite despăgubiri civile astfel:

           • 13.181 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. Ana;

           • 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. D. ;

           • 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale în favoarea părții civile B. Ana M. .

   Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

   Cheltuielile judiciare în recursul părților civile rămân în sarcina statului.

   1. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. I.

      împotriva aceleiași sentințe.

      Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Bumb Mioara, sumă ce se va plăti din FMJ.

      Obligă inculpatul să achite statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

   2. Admite recursul declarat de asiguratorul SC Carpatica Asig.SA, cu sediul în Sibiu, str.N. Olahus nr.5, Turnul A, etajele 3-6, jud.Sibiu împotriva aceleiași sentințe, pe care o casează sub aspectul laturii civile și rejudecând:

Constată calitatea de asigurator a societății.

Cheltuielile judiciare în recursul asiguratorului rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
DP	S.	S.	,	V. G.

GREFIER

DS

Red. D.P./M.N.

2 ex./_

Jud.fond.-A. Flaviu

← Decizia penală nr. 664/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 864/2013. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1241/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 822/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1071/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 664/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 864/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1747/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1145/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 572/2013. Ucidere din culpă