Decizia penală nr. 1075/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1075/R/2013
Ședința publică din 3 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
: M. | Ș. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin PROCUROR: SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. G. G., împotriva încheierii penale din data de_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ , prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și violare de domiciliu, prev.și ped.de art.20 C.pen. rap.la art.174 alin.1 C.pen., art.192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. G. G., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Cătinean Ionela, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate întrucât nu există date din care să rezulte că acesta ar încerca să se sustragă cercetării judecătorești sau că ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților. Arată că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, este încadrat în muncă și nu are antecedente penale.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, apreciind că prima instanță, în mod just a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, fiind întrunite în cauză disp.art.143, art.136 și art.148 lit.f C.pr.pen. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. G. G., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că recunoaște și regretă fapta.
C U R T E A:
Prin încheierea penală din 23 august 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr.27/C/2013 a Tribunalului S. față de inculpatul B. G. G. (fiul lui I. și L., născut la data de_ în Baia Sprie, jud.
Maramureș, domiciliat în com. Gâlgău, sat G., nr.43, jud. S., CNP 1. ) a fost temeinică și legală.
În baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul B. G. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 alin.1 Cod penal, art.192 alin.1 și 2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 30/_, având asupra sa un cuțit, inculpatul B. G. G. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. M., după care i-a aplicat acesteia o lovitură de cuțit într-o zonă vitală, punându-i în primejdie viața.
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr._ și s-a fixat termen de judecată la data de_ .
La primirea dosarului procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.3001Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală se constată că, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere următoarele considerente:
Temeiul arestării preventive a inculpatului B. G. G. dispusă prin Încheierea penală nr.27/C/2013 a Tribunalului S. este cel prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele existente la dosarul cauzei există probe că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat.
De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită și condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Acest pericol rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și subzistă și în prezent.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate.
Față de cele arătate s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului B.
G. G. a fost temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. G. G. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. G. G. , criticând solutia instanței de fond ca netemeinică și nelegală si a solicitat casarea încheierii recurate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării
preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul a fost motivat arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că nu s-au avut în vedere aspectele legate de persoana inculpatului si care demonstrează că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, neexitând riscul reluării infracționale si nu există date din care să rezulte că ar încerca să se sustragă cercetării judecătorești sau că ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea cosntată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 27/C/2 august 2013 a Tribunalului S. ,, definitivă prin încheierea penală nr. 1022/R/_ a Curtii de A. C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă de omor și violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 20 C.pen.rap la art. 174 al. 1 C.pen.,art. 192 al.1 și 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Ca temei a luării măsurii preventive s-a reținut cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen. în fapt retinându-se existenta indiciilor temeinice că în data de în noaptea de 30/_, având asupra sa un cuțit, B. G. G. a pătruns în locuința părții vătămate
C. M. prin escaladarea geamului si în pofida opoziției victimei, după care i-a aplicat acesteia o lovitură de cuțit în zona abdominală, producându-i o plagă tăiat-înțepată penetrantă în cavitatea peritoneală, cu secționarea vaselor arcadei micii curburi a stomacului și hemiperitoneu, punându-i în primejdie viața.
Ulterior, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, prin actul de sesizare menținându-se încadrarea juridică pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive .
Potrivit art. 300/1 C.proc.pen. după înregistrarea dosarului, instanța investită cu soluționarea acestuia, are obligația de a proceda la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispuse anterior, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz
Turcia din_ ; Murray c. Regatul Unit_ ), în acest sens fiind mijloacele de probă administrate până în prezent: declarațiile de recunoaștere date de B. G. G., declarațiile care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu actele medicale existente la dosar, cu declarația părții vătămate și cu declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., acesta se regăseștre în cauză față de inculpatul recurent. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât
din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unor infracțiuni grave de pericol si rezultat, pericol ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci si din atingerea adusă dreptului la viață al unei persoane și atingerea adusă dreptului la viață privată și, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din modul de operare, dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte de violență în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Totodată, Curtea apreciză că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică si din perspectiva riscului repetabilitatii faptelor având in vedere că inculpatul a mai săvârșit o agresiune similară împotriva aceleiași părți vătămate, tăind-o tot în zona abdominală, leziune care de asemenea a necesitat spitalizarea părții vătămate pentru 3 zile.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile presupus comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv
obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Potrrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarate de inculpatul B. G. G. aflat în prezent în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale din_ a Tribunalului S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. L. H. Ș. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. C. N. C.
| ← Decizia penală nr. 1133/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 137/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
